Silvia BEJENARU Madalina Alice RUS

Desen tehnic
INTRODUCERE
Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce fundamenteaza preg
atirea viitorilor ingineri pentru desfasurarea activitatilor de conceptie, de pr
oiectare si executie n constructia de masini. Aceasta disciplina foloseste cunost
intele de baza din geometria descriptiva, dar si cunostinte de tehnologia materi
alelor si tehnologie de fabricatie. Desenul tehnic este reprezentarea grafica pl
ana a unui obiect pe baza unor norme si reguli stabilite n acest scop. Lucrarea p
rezinta principalele standarde si reguli utilizate n domeniul reprezentarii obiec
telor din spatiu pe unul sau mai multe plane de proiectie. Lucrarea se adreseaza
studentilor din anul I, nvatamnt cu frecventa redusa, specializarile Inginerie Ec
onomica si Ingineria si Protectia Mediului n Industrie, n a caror plan de nvatamnt e
ste inclusa aceasta disciplina fundamentala. n prima parte sunt prezentate notiun
ile de baza privind reprezentarea prin vederi, sectiuni si cotarea obiectelor pr
ecum si cteva elemente privind nscrierea pe desene a starii suprafetelor si a abat
erilor de prelucrare. Partea a doua se refera la reprezentarea si cotarea organe
lor de masini utilizate la realizarea asamblarilor, terminnd cu reprezentarea pri
ncipalelor asamblari demontabile si nedemontabile utilizate n constructia de masi
ni. La baza elaborarii lucrarii au stat standardele din domeniu, normele ISO si
o serie de lucrari din literatura de specialitate. Notiunile teoretice sunt nsoti
te de aplicatii propuse spre rezolvare.
Autorii

Desen tehnic
3
CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR
1.1 Reguli generale STAS 614-76
Desenul tehnic industrial foloseste ca metoda de reprezentare proiectia cilindri
ca ortogonala pe doua sau mai multe plane de proiectie cu scopul de a se obtine
imagini nedeformate a tuturor dimensiunilor. Pentru obiectele de complexitate ma
re, cnd proiectiile pe doua sau trei plane de proiectie nu redau imaginea complet
a a obiectului, se recurge la proiectia pe mai multe plane, care formeaza asanum
itul cub de proiectie. Obiectul se considera introdus n interiorul acestui cub im
aginar, iar proiectiile se obtin pe fetele interioare ale acestuia (fig.1.1).
Fig. 1.1 Trecerea de la dispunerea spatiala la cea plana se realizeaza prin raba
terea fetelor cubului de proiectie, pe planul vertical, obtinndu-se sase proiecti
i, n corespondenta (fig.1.2), dupa cum urmeaza: 1 vederea din fata, dupa directia
A, se obtine pe planul vertical din spate; este numita si proiectie principala,
ea cuprinznd cele mai multe detalii de forma si dimensiuni ale obiectului; 2 ved
erea de sus, dupa directia B, se obtine pe planul orizontal inferior si se ampla
seaza sub proiectia principala;

4
Desen tehnic
3 vederea din stnga, dupa directia C, se obtine pe planul lateral din dreapta si
se amplaseaza n dreapta proiectiei principale; 4 vederea din dreapta, dupa direct
ia D, se obtine pe planul lateral din stnga si se amplaseaza n stnga proiectiei pri
ncipale; 5 vederea de jos, dupa directia E, se obtine pe planul orizontal superi
or si se amplaseaza deasupra proiectiei principale; 6 vederea din spate, dupa di
rectia F, se obtine pe planul vertical din fata si se amplaseaza n dreapta sau stn
ga proiectiei principale dupa proiectia C, respectiv D.
E
D
A
C
F
B
Fig. 1.2 Piesele care pot fi utilizate n orice pozitie (suruburi, piulite, stiftu
ri, arbori, axe, tije etc.) se reprezinta de regula n pozitia de prelucrare (sau
de asamblare), adica cu axa orizontala. n cele mai multe cazuri, la reprezentarea
unui obiect sunt s uficiente una, doua sau trei proiectii, respectiv dupa direc
tiile A, B si C.
1.2. Metode de dispunere a proiectiilor
Conform STAS 614-76, dupa modul de amplasare al proiectiilor fata de proiectia p
rincipala, se cunosc doua metode si anume: - metoda E, europeana, prezentata n fi
g.1.2; - metoda A, americana, prezentata n fig.1.3.

Desen tehnic
5
E
D
A
C
F
B
Fig. 1.3 Simbolurile grafice de identificare pentru cele doua metode (fig.1.4) s
e amplaseaza pe desen numai daca este strict necesar, n stnga sau n interiorul indi
catorului.
Metoda E Metoda A
Fig. 1.4
1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor
Se admit abateri de la dispunerea normala a proiectiilor n urmatoarele cazuri: cnd obiectul are unele parti nclinate fata de planele de proiectie; - pentru a rep
rezenta anumite detalii de forma si pentru o mai buna claritate a desenului, pre
cum si pentru utilizarea rationala a cmpului desenului. n aceste cazuri directiile
de proiectare se indica prin cte o sageata deasupra careia se scrie litera de id
entificare a vederii, litera care se trece si deasupra proiectiei corespunzatoar
e (fig.1.5). n cazul proiectiilor reprezentate rotit lnga litera de identificare,
se reprezinta si un simbol.

6
Desen tehnic
Fig. 1.5 Teme propuse Sa se reprezinte n 3 proiectii ortogonale (vedere din fata,
vedere de sus, vedere din stnga) obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indi
ca directia de proiectie pentru vederea din fata).

Desen tehnic
7
CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI
2.1 Reprezentarea vederilor
2.1.1 Generalitati
Vederea este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a unui obiect nesect
ionat. Ea contine conturul aparent al obiectului, muchiile si liniile de interse
ctie vizibile (muchii reale), muchiile fictive, linii de axa, muchii acoperite (
fig.2.1).
muchii reale
muchie fictiva
muchii acoperite
linii de axa
Fig. 2.1 Muchia reala este linia care separa formele geometrice simple ce intra n
componenta unei piese. Se traseaza cu linie continua groasa (tip A). Muchia fic
tiva este intersectia imaginara a suprafetelor piesei racordate prin rotunjire.
Se traseaza cu linie continua subtire (tip B), care nu atinge muchiile reale din
vecinatate. Daca prin proiectia unei suprafete nclinate, rezulta doua muchii fic
tive concentrice (fig.2.2) sau paralele (fig.2.3) foarte apropiate, se reprezint
a numai una din cele doua muchii si anume cea corespunzatoare grosimii mai mici
a piesei. Liniile de axa (axele de simetrie ale piesei sau ale formelor geometri
ce care compun piesa) se traseaza cu linie punct subtire (tip G). Muchiile acope
rite se traseaza (numai daca este necesar pentru ntelegerea formei obiectului) cu
linie ntrerupta subtire sau groasa (tip E, F) (fig.2.2).

8
Desen tehnic
Fig. 2.2
Fig. 2.3
Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi sunt cupr
inse n STAS 105-87.
2.1.2. Clasificarea vederilor
n functie de directia de proiectie, vederile se clasifica n: a) vedere obisnuita,
daca este obtinuta dupa una din directiile de proiectie cuprinsa n STAS 614-76 (f
ig.2.2); b) vedere particulara, daca este obtinuta dupa alta directie de proiect
ie dect cele din STAS 614-76 (fig.1.5 vederea din A). n functie de proportia n care
se face reprezentarea obiectului, vederile se clasifica n: a) vedere completa, d
aca n proiectia respectiva obiectul este reprezentat n ntregime n vedere (fig.2.4);
b) vedere partiala, daca n proiectia respectiva numai o parte a obiectului este r
eprezentata n vedere, limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5);
Fig. 2.4
Fig. 2.5
c) vedere locala, daca n proiectia respectiva, numai un element simetric al obiec
tului este reprezentat n vedere, fara linii de ruptura (fig.2.6, 2.7). Vederile l
ocale se amplaseaza dupa metoda A (americana).

Desen tehnic
9
Fig. 2.6
Fig. 2.7
2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor
Pentru a putea identifica usor pe desene fetele plane ale unor corpuri (paraleli
pipede, trunchiuri de piramida), precum si portiunile de cilindri tesite plan si
avnd forma de patrulater, se reprezinta cu linie continua subtire diagonalele ac
estor suprafete (fig. 2.8, 2.9).
Fig. 2.9 Suprafetele striate, ornamentate marunt si uniform se reprezinta n veder
e, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).
Fig. 2.8
Fig. 2.10
Fig. 2.11

10
Desen tehnic
Conturul initial al unui obiect (de exemplu nainte de fasonare) se reprezinta cu
linie-doua puncte subtire (fig.2.12).
Fig. 2.12
Fig. 2.13
Cnd la scara desenului, o anumita portiune nu este suficient de clara, se utilize
aza reprezentarea n detaliu (fig.2.13). Aceasta se ncadreaza ntr-un cerc sau dreptu
nghi trasat cu linie continua subtire si se reprezinta la o scara de marire, n ve
dere sau sectiune. Detaliul se limiteaza cu linie de ruptura (sau nu) si poate c
uprinde amanunte nereprezentate n portiunea din care provine. Elementele repetiti
ve (gauri, danturi, suruburi, piulite) pot fi reprezentate complet o singura dat
a n totalitate, n pozitii extreme (fig.2.14) sau pe o mica portiune (fig.2.15), re
stul elementelor fiind reprezentate simplificat. Numarul, forma si pozitia eleme
ntelor se coteaza sau se indica n cmpul desenului.
Fig. 2.14
Fig. 2.15
2.2. Reprezentarea sectiunilor
2.2.1. Generalitati. Clasificarea sectiunilor
Pentru reprezentarea unui desen ce reprezinta o piesa cu unul sau mai multe golu
ri de-a lungul axelor sau paralele cu acestea, se foloseste reprezentarea n secti
une pe unul, doua sau mai multe plane de proiectie ale sistemului ortogonal de r
eprezentare. Sectiunea este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a obi
ectului, dupa intersectarea acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si ndep
artarea imaginara a partii obiectului aflata ntre observator si suprafata respect
iva.

Desen tehnic
11
Sectiunile se clasifica: Dupa modul de reprezentare, n: a) sectiune propriu-zisa,
daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea obiectului cu supr
afata de sectionare (fig.2.16); b) sectiune cu vedere, daca se reprezinta att sec
tiunea propriu-zisa, ct si n vedere, partea obiectului aflata n spatele suprafetei
de sectionare (fig.2.17).
Fig. 2.16 Fig. 2.17 Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de planul orizont
al de proiectie, n: a) sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este un
plan de nivel (fig.2.18, sectiunea A-A); b) sectiune verticala, daca suprafata d
e sectionare este un plan de front (fig.2.18, sectiunea B-B); c) sectiune partic
ulara, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planele de pr
oiectie. Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa B-B principala a obie
ctului, n: a) sectiune longitudinala, daca suprafata de sectionare contine sau es
te paralela cu aceasta axa (fig.2.7); b) sectiune transversala, daca suprafata d
e sectionare este perpendiculara pe aceasta axa (fig.2.16, 2.17). Dupa forma sup
rafetei de sectionare, n: a) sectiune plana, daca suprafata de sectionare este un
plan (fig.2.18); b) sectiune frnta, daca suprafata de sectionare este formata di
n doua sau mai multe plane consecutiv Fig. 2.18 concurente sub un unghi diferit
de 900 (fig.2.19, 2.20).

12
Desen tehnic
Fig. 2.19
Fig. 2.20
Fig. 2.22 Fig. 2.21 c) sectiune n trepte, daca suprafata de sectionare este forma
ta din doua sau mai multe plane paralele (fig.2.21); d) sectiune cilindrica, dac
a suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiunea este desfasurata pe unu
l din planele de proiectie (fig.2.22). Dupa proportia n care se face sectionarea
obiectului, n: a) sectiune completa, daca n proiectia respectiva obiectul este rep
rezentat n ntregime n sectiune (fig.2.18); b) sectiune partiala, daca n proiectia re
spectiva numai o parte a obiectului este reprezentata n sectiune, separata de res
tul obiectului printr-o linie de ruptura (fig.2.9); c) jumatate vedere jumatate
sectiune, pentru obiectele simetrice (fig.2.23 a, b, c).

Desen tehnic
13
Fig. 2.23 Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, n: a
) sectiuni amplasate conform dispunerii proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), n su
ccesiune;
Fig. 2.24 b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se reprezinta peste vedere, cu l
inie continua subtire; c) sectiuni intercalate (fig.2.26) amplasate n intervalul
de ruptura al obiectului pe portiunea unde forma sectiunii este constanta;
Fig. 2.25 Fig. 2.26

14
Desen tehnic
d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia n vedere, c
u una din axe pe directia planului fictiv de sectionare.
Fig. 2.27 Sectiunile succesive propriu-zise sau cu vedere pot fi dispuse n modul
cel mai convenabil pentru configuratia obiectului reprezentat.
2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor
1. Conturul si muchiile reale vizibile din sectiune se reprezinta cu linie conti
nua groasa, cu exceptia sectiunilor suprapuse (fig.2.25); 2. Suprafetele rezulta
te prin sectionare se hasureaza; 3. n cazul sectiunilor n trepte, n locul de trecer
e dintr-un plan n altul, se recomanda decalarea hasurilor (fig.2.21); 4. Piesele
pline cum sunt suruburile, stifturile, niturile, arborii, osiile, precum si biel
ele, spitele, nervurile se reprezinta nesectionate chiar daca axa lor longitudin
ala se afla n planul de sectionare. Nervurile, tablele sau aripile, se reprezinta
sectionate numai n cazul sectiunilor transversale. 5. Portiunile sectiunilor frnt
e neparalele cu unul din planele de proiectie se rotesc pna ajung paralele cu pla
nul considerat, pentru ca sectiunea sa rezulte nedeformata (fig.2.19). Daca part
ea nclinata este cuprinsa ntre doua plane paralele, aceasta nu se mai rabate (fig.
2.20). 6. Sectiunile propriu-zise suprapuse, deplasate sau intercalate, se execu
ta n proiectie vazute din stnga sau de sus (fig.2.27) si fara notarea traseului de
sectionare. 7. La reprezentarea jumatate vedere jumatate sectiune, sectiunea se
reprezinta n dreapta axei, daca axa proiectiei este verticala si respectiv sub a
xa, daca axa proiectiei este orizontala (fig.2.23). 8. Traseul de sectionare, re
prezentnd urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie, se reprezinta cu
linie-punct subtire avnd la capete si n locurile de frngere segmente de linii groas
e. Pe segmentele de la capete se amplaseaza sageti orientate n sensul de privire
si respectiv de proiectare (fig.2.23, 2.24) sau de amplasare a proiectiei. n drep
tul sagetilor si daca este cazul si n locurile de frngere a traseului de sectionar
e, se nscrie litera de identificare a sectiunii. Sectiunile cu forma identica se
noteaza cu aceeasi litera si se reprezinta o singura data. 9. Proiectiile reprez
entate n pozitie rotita sau desfasurate se noteaza cu simbolul respectiv, amplasa
t deasupra proiectiei la care se refera (fig.1.5, 2.22).

Desen tehnic
15
2.2.3. Reguli de hasurare
1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80, cu linii co
ntinue subtiri, paralele, echidistante, nclinate la 450 fata de o linie de contur
(fig.2.28a), fata de o axa a
sectiunii (fig. 2.28b) sau fata de liniile chenarului (fig.2.28c). c) Fig. 2.28
Directia hasurilor poate fi spre dreapta sau spre stnga astfel nct sa nu coincida c
u orientarea liniilor de contur sau a axelor. De aceea se admit hasurari sub ung
hiuri de 300 sau 600, pentru evitarea paralelismelor (fig.2.29). Distanta dintre
hasuri se alege n functie de marimea suprafetei hasurate si poate fi de minim 1
mm. Directia si distanta dintre hasuri se pastreaza aceleasi pentru un obiect pe
toate reprezentarile acestuia executate pe acelasi format. Piesele dintr-un ans
amblu care sunt n contact se hasureaza cu linii orientate distinct (fig.2.30) sau
cu echidistante diferite (fig.2.31). a) b)
2.
3. 4. 5.
Fig. 2.31 Fig. 2.29 Fig. 2.30
6. Sectiunile obiectelor care au o arie de hasurare mare, se pot hasura doar pe
contur (fig.2.32).

16
Desen tehnic
Fig. 2.32
Fig. 2.33
Fig. 2.34
7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen sub 2 mm se pot nnegri, lasnd ntre secti
unile alaturate un spatiu de minim 1 mm (fig.2.33). 8. Daca o cota este nscrisa n
zona hasurilor, atunci acestea se ntrerup (fig.2.34). n tabelul urmator este preze
ntat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de materiale.

Desen tehnic
17
2.3. Reprezentarea rupturilor
Ruptura este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a unei piese, asa cu
m ar arata aceasta dupa ce ar fi ndepartata o parte din ea, separnd aceasta parte
de restul piesei printr-o linie ondulata subtire (tip C). Ruptura se foloseste n
scopul: - reprezentarii unor detalii interioare, acoperite n vedere (fig.2.16); reducerii spatiului ocupat de reprezentare pe desen, fara sa fie afectata clari
tatea si precizia acesteia (fig.2.17, 2.26); - detalierii unei parti la o scara
de marire (fig.2.13). Linia de ruptura se executa cu linie continua subtire si e
ste ondulata pentru rupturi n piese de orice forma si din orice material. Linia d
e ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a obiectul
ui sau sa fie trasata n continuarea acestora. Teme propuse 1. Pentru obiectele re
prezentate n figurile de mai jos, sa se determine a treia proiectie (din stnga), v
edere sau sectiune, dupa caz:
A-A
A-A
26
70
28
102
60
36
=
84 26 50 32 17
38
37 112
96
12
16
76
A
20
80
A
A
38
=
2. Sa se completeze reprezentarile urmatoare cu sectiunile indicate:

94
A

18
Desen tehnic
A
40
60 22
A
22 10 R11 15 R5 30
R16
2gauri20
30
135
53
36
160
15
33
30
25
30
35 110
16
A
60
A
A
30 15
0 R2
23
60
70
30
30
R3 0
4 gauri 15
R15

210
150
50
45
210
35
R3 0
R60
35
23 55
23
A
12 0
15
7
15
45
40
15

Desen tehnic
19
CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE
3.1 Generalitati
Cotarea este o operatie importanta n activitatea de proiectare si trebuie sa se e
xecute astfel nct sa ofere toate datele necesare ntelegerii si executiei obiectului
reprezentat. Modul de cotare difera n functie de destinatie, gradul de detaliere
si continutul obiectului reprezentat. Astfel se pot deosebi desene de studio, d
e executie (desen de piesa), de operatie, de ansamblu, de montaj etc. n cele ce u
rmeaza se prezinta principalele reguli, m etode si principii de cotare a desenel
or de piese. Cotarea este operatia de nscriere pe un desen a dimeniunilor formelo
r geometrice simple din care este alcatuita piesa, precum si a celor care stabil
esc pozitia reciproca a acestora. Dimensiunile nscrise pe desen (cotele) pot rezu
lta: prin masurarea obiectului existent (n activitatea de relevare), prin calcule
, sau sunt alese constructiv (n activitatea de proiectare). Cota este valoarea nu
merica a dimensiunii elementului cotat, nscrisa direct pe desen sau printr-un sim
bol literal, n cazul desenelor care cuprind tabele de dimensiuni. n functie de rol
ul pe care l au n definirea unui obiect, cotele (fig.3.1) pot fi: functionale (F);
nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX).
Fig. 3.1 Cota functionala (fig.3.1b si c) este o cota esentiala pentru functiona
rea obiectului, ea se poate referi la: - dimensiunea unui element functional, ce
are un rol important n asigurarea calitatii functionale a obiectului (de exemplu
: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet s.a); - dimensi
unea care determina pozitia unui element functional. Cota nefunctionala (fig.3.1
b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar indispensabi
la pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea
obiectului reprezentat. Cota auxiliara (fig.3.1b) este o cota ce se indica infor
mativ, n scopul de a prezenta date utile si de a evita unele calcule; ea este nec
esara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge din celelalte cote
indicate pe desen. Cota auxiliara se nscrie ntre paranteze si fara tolerante.

20
Desen tehnic
Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite n desenul industrial,
respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea co
telor sunt cuprinse n SR ISO 129:1985.
3.2 Elementele cotarii
Operatia de cotare se realizeaza folosind urmatoarele elemente (fig.3.2): - lini
ile ajutatoare; - linia de cota; - liniile de indicatie; - extremitatile liniei
de cota si punctul de origine; - valoarea propriu-zisa a cotei .
Fig. 3.2
Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot
fi folosite liniile de contur sau de axa (fig.3.2). Prelungirile liniilor de co
ta pot fi folosite ca linii ajutatoare numai n cazul cotarii profilurilor curbe (
fig.3.3).

Desen tehnic
21
Fig. 3.3
Fig. 3.4
Liniile ajutatoare trebuie sa fie n general perpendiculare pe extremitatile eleme
ntului cotat, ele trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea fo
rmei geometrice a obiectului si liniile de cota cu 2 . . . 3 mm (fig.3.4). Pentr
u claritatea cotarii, se admite n mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie tr
asate nclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, nsa paralele ntre ele (fig
.3.5).
Fig. 3.5
Fig. 3.6
Fig. 3.7
Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se nscriu cotele respective. Ele se
traseaza cu linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se
refera, putnd fi dupa caz, drepte, frnte sau sub forma de arc de cerc, n cazul cot
arii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig.3.6; 3.7; 3.8). Distant
a dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si
linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig.3.2). Tre
buie evitata pe ct posibil intersectarea liniilor de cota ntre ele, precum si inte
rsectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; n acest scop se rec
omanda dispunerea liniilor de cota n afara conturului proiectiilor obiectului rep
rezentat, n ordinea crescatoare a cotelor. n cazul n care aceasta dispunere nu este
posibila, liniile de cota nu se ntrerup (fig.3.9).
Fig. 3.8

22
Desen tehnic
Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca
linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, nclinarilor si a profilurilor
curbe (fig.3.3). Liniile de indicatie se executa cu linie continua subtire si, d
aca este necesar, pot avea un brat de indicatie. n functie de elementul la care s
e refera, linia de indicatie se termina n interiorul unui contur printr-un punct n
negrit, pe o linie de contur, Fig.3.9 printr-o sageata sau pe o linie de cota, f
ara punct si fara sageata (fig.3.10; 3.11; 3.2). Extremitatile liniei de cota si
punctul de origine Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate,
prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de
origine (fig.3.2).
Fig. 3.10
Fig.3.11
Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt r
amnnd libera, la cotarea: - razelor de curbura (fig.3.7); - diametrelor, cnd circum
ferinta nu este complet reprezentata n proiectia respectiva (fig.3.12); - obiecte
lor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.1
3).
Fig. 3.12
Fig. 3.13

Desen tehnic
23
Sagetile pot fi executate n urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, latur
ile sagetii formnd un unghi oarecare, cuprins ntre 150 si 900, sagetile fiind nchis
e sau deschise (fig.3.14 a si b) si, dupa caz, nennegrite sau nnegrite (fig.3.14 e
si f); - n desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii nnegrite cu unghiul de
150 avnd lungimea de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata n desenul respecti
v, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15).
Fig. 3.15 Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasat
a la 450 (fig.3.16a) sau indicarea punctului de origine, n cazul cazul cotarii cu
mulative (fig.3.16b). Att laturile sagetii ct si bara oblica trebuie trasate cu li
nie de grosime mijlocie cu nnegrire pronuntata pentru a fi distincte fata de lini
ile de cota. Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de
cca. 3 mm, executat cu linie Fig. 3.16 continua subtire (fig.3.16b). n cazul unu
i spatiu insuficient pe linia de cota, sagetile se orienteaza catre interiorul i
ntervalului cotat sau pot fi nlocuite prin linii nclinate la 450 sau puncte nnegrit
e, n care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate ntotd
eauna spre punct (fig.3.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de s
ageata. Fig. 3.14
Fig. 3.17
Fig. 3.18
Sagetile trebuie sa se sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare afer
ente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din cmpul desenu
lui cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, n cazul n care unele lin
ii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie ntrerupte n coresponden
ta sagetilor (fig.3.18).
3.3 nscrierea valorilor cotelor
Valorile cotelor se scriu cu caractere a vnd o dimensiune suficient de mare pentr
u a se asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilo
r. Se recomanda naltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, i
nclusiv simbolurile, cuvintele si

24
Desen tehnic
prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii
si un singur tip de scriere. Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se expr
ima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota
. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare. Valorile cotelor
se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor
, la o distanta de cca. 1-2 mm, de acestea (fig.3.19). Valorile trebuie nscrise a
stfel nct sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, n raport cu baza form
atului. Valorile nscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orienta
rea din figura 3.20; se va evita amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa n zona
hasurata Fig. 3.19 din figura.
Fig. 3.20
Fig. 3.21
Fig. 3.22
Valorile unghiurilor pot fi nscrise cu orientarea si dispunerea indicata n figuril
e 3.21 si 3.22. Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferen
te se scriu astfel nct sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, d
e indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23).
Fig. 3.23
Fig. 3.24

Desen tehnic
25
Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se ntrerup n portiunea n care se nsc
rie cota. Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg n zona de nscriere a cotei, dn
du-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara. Numerele 6, 9, 66, 68
, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile con
fuzii. nscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi nscrise:
- mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea li
niilor lungi de cota, care pot fi trasate n astfel de cazuri numai partial (fig.3
.24); - deasupra liniei de cota, n prelungirea ei sau n afara intervalului cotat,
cnd lipsa de spatiu o impune (fig.3.25); - la extremitatea unei linii de indicati
e terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite nscrie
rea normala a valorii cotei (fig.3.25); - deasupra prelungirii liniei de cota at
unci cnd spatiul nu permite nscrierea valorii prin ntreruperea unei linii de cota c
are nu este orizontala (fig.3.26);
Fig. 3.25 Fig. 3.26 Cotele se nscriu nsotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri: n
scris naintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fi
g.3.23); R nscris naintea cotei daca indica o raza (fig.3.7). Cnd valoarea cotei se
deduce din alte cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 3.27);
nscris naintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28);
Fig. 3.27 Fig. 3.28 Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca form
a este evidenta n reprezentare.

26
Desen tehnic
nscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii unui arc de
cerc (fig.3.29); nscris naintea valorii conicitatii avnd vrful orientat spre vrful un
ghiului conului (fig.3.30); nscris naintea valorii nclinarii cu vrful orientat spre
vrful unghiului prismei (fig.3.28); SR sau S nscris naintea unei cote daca se indica
raza sau diametrul unei sfere (fig.3.12 si 3.31). Daca este necesar sa se indic
e egalitatea a doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul
egal fara a se mai nscrie valorile numerice respective (fig.3.32). Fig. 3.29 Cot
ele unor elemente care n mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara
se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate n ruptura
Fig. 3.30
Fig. 3.31 (fig.3.26).
Fig. 3.32
3.4 Reguli generale de cotare
nainte de a ncepe operatia de cotare a unei piese se recomanda: - sa se studieze p
revederile ISO 129; - sa se cunoasca rolul functional al piesei din ansamblul di
n care face parte si sa se identifice elementele cu rol functional; - sa se faca
un studiu al piesei din punct de vedere al formelor geometrice simple care o al
catuiesc (interioare si exterioare); - sa se prestabileasca informatiile oferite
de cotele ce urmeaza sa fie nscrise (cote de forma, de pozitie, functionale, nef
unctionale etc.); - sa se intuiasca posibilitatile de realizare a piesei pe baza
cunostintelor tehnologice. La nscrierea cotelor pe desen este necesar sa se resp
ecte o serie de reguli: 1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si
completa a unui obiect sau a unui element al acestuia trebuie nscrise direct pe
desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar suficient pentru verificarea s
i executarea obiectului reprezentat. 2. Pe un desen cota se nscrie o singura data
. Se admite repetarea cotei n cadrul altei proiectii numai daca proiectia respect
iva este reprezentata pe o alta plansa; n acest caz sub linia cotei care se repet
a se nscrie si numarul plansei pe care cota este repetata.

Desen tehnic
27
3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe ct posibil, numai pe un
a din proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea n ca
re forma elementului este reprezentata n modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34).
Fig. 3.33
Fig. 3.34
4. Cotele se grupeaza n mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, ce
le referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma i
nterioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35).
Fig. 3.35
Fig. 3.36
5. n cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare pie
sa se grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune (fig.3.36). 6. Nu se admite c
otarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.

28
Desen tehnic
3.5 Sisteme de cotare
1. Cotarea n serie consta n dispunerea cotelor n
Fig. 3.37
Fig. 3.40
Fig. 3.41
Fig. 3.39 succesiune, liniile de cota succesive determina Fig. 3.38 un lant de c
ote; o eventuala eroare asupra uneia din dimensiunile cotate influenteaza negati
v ntregul lant de cote (fig.3.37). 2. Cotarea fata de un element comun a mai mult
or dimensiuni liniare sau unghiulare se poate efectua n paralel sau suprapusa. Cotarea n paralel consta n dispunerea cotelor pe linii de cota paralele avnd o baza
de cotare comuna (fig.3.38 si 3.39).
- Cotarea suprapusa este o cotare n paralel simplificata, utilizata n cazul unui s
patiu insuficient pentru nscrierea cotelor. Ea consta n dispunerea cotelor pe o si
ngura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de o
rigine. Cotele se nscriu n dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fi
e paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig.3.40 si 3.41). Cotarea supr
apusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a pun
ctului de origine (fig.3.42).

Desen tehnic
29
3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele n serie si cotele fata de un elem
ent comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa examinarea consecintelor func
tionale (fig.3.43).
Fig. 3.43 Fig. 3.47 4. Cotarea n coordonate Pentru cotarea unui mare numar de gau
ri situate pe o placa se poate utiliza cotarea n coordonate de pozitie fata de ax
e de referinta ca n exemplul din figura 3.44. Coordonatele unor puncte de referin
ta arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie nscrise n corespondent
a fiecarui punct atribuit sau ntr-un tabel alaturat conform exemplelor din figuri
le 3.45 si 3.46. 5. Cotarea tabelara Piesele sau ansamblurile identice ca forma
dar Fig. 3.44 executate n mai multe variante dimensionale se reprezinta la scara,
pe un singur desen numai pentru una din marimile de executie, cotele elementelo
r care se modifica de la o varianta la alta se nscriu pe desen prin simboluri lit
erale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se nscriu ntr-un tabel
alaturat desenului (fig.3.47). Fig. 3.42
Fig. 3.45
3.6 Reguli speciale de cotare
1. Cotarea unghiurilor, arcelor si coardelor de cerc . La cotarea dimensiunilor
unghiurilor sau a lungimii arcelor de cerc, linia de cota se executa sub forma u
nui arc de cerc cu centrul n vrful unghiului pentru primul caz si respectiv concen
tric cu arcul cotat n al doilea caz. Liniile ajutatoare de cota pentru cotarea
Fig. 3.46

30
Desen tehnic
lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig
.3.29). Liniile ajutatoare se traseaza radial, n cazul cotarii dimensiunilor ungh
iulare sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, preciznduse daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig.3.
48).
Fig. 3.49
Fig. 3.48 2. Cotarea diametrelor si razelor. Diametrele arborilor n trepte pot fi
cotate simplificat la capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular
spre axa arborelui (fig.3.49). n proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze
mai mult de trei diametre pe circumferinta (fig.3.50).
Fig. 3.50 Fig. 3.51 3. Cotarea elementelor echidistante . Elementele dispuse la
intervale liniare echidistante pot fi cotate ca n exemplele prezentate n una din f
igurile 3.51a si b. 4. Cotarea elementelor repetitive . Pentru a defini numarul
de elemente cu aceleasi dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, d
ispunerea elementelor de cotare si nscrierea cotelor se poate face ca n exemplele
din figurile 3.52a si b.

Desen tehnic
31
Fig. 3.52 Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, el
e nu se mai coteaza, iar n cmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de e
xemplu precizarea: Toate racordarile necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3
x45. 5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare . La cotarea
racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare ntre ele, liniile ajutatoare s
e traseaza astfel nct sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a
celor doua suprafete sau pozitia centrului de racordare (fig.3.53a si b).
Fig. 3.53 6. Cotarea obiectelor simetrice n cazul obiectelor simetrice, reprezent
ate jumatate n vederejumatate n sectiune, liniile de cota Fig. 3.54 referitoare la
elementele reprezentate numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseas
ca axa cu 5...10mm. n acelasi mod se procedeaza si n cazul cotarii elementelor sim
etrice pe proiectii complete (fig. 3.24 si 3.13). La cotarea mai multor diametre
pe un obiect simetric reprezentat partial, n mod exceptional liniile de cota pot
sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se nscriu n trepte (fig.3.54). 7. Co
tarea tesiturilor si adnciturilor Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau nc
eputul alezajelor se realizeaza prin unul din procesele simplificate prezent n ex
emplele din figurile 3.55a, b, c, d, e).

32
Desen tehnic
Adnciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata pies
ei si a unghiului format sau a adncimii de prelucrare si a unghiului format (fig.
3.56 a si b).
Fig. 3.56
Fig. 3.55 8. Cotarea si tolerarea elementelor conice (STAS 9068-71) Conicitatea
C este definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale
la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig.3.57). Ea indica variati
a sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia:
Dd = 2 tg unde: L 2 - C, conicitatea trunchiului de C=
con; Fig. 3.57 - D, diametrul bazei mari; - d, diametrul bazei mici; - L, lungim
ea elementului conic;
- , unghiul la vrf al conului. n documentatia tehnica un trunchi de con poate fi c
otat n mod univoc prin una din combinatiile prezentate n figura 3.58, cazurile a..
.d, n succesiunea utilizarii.

Desen tehnic
33
Fig. 3.58 Conicitatea C se nscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conulu
i, terminata cu o sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvntul " conicitat
e" poate fi nlocuit de simbolul , dispus pe linia de indicatie, cu vrful orientat
catre vrful conului (fig.3.58a). Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumera
te mai sus sunt suficiente pentru definerea univoca a elementului conic. n unele
cazuri conul este definit prin diametrul d 1 al unei sectiuni situata ntre cele d
oua sectiuni extreme la distanta l1 fata de o baza de referinta (fig.3.58d). Cot
area uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata n figur
a 3.58 cazurile a si b. Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STAS si s
e recomanda a fi alese din urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100
; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30. Se mai pot folosi si conici
tati de uz special. 9. Cotarea prismelor delimitate de plane simetrice fata de p
lanul bisector al prismei. Piesele cu forma prismatica, delimitate de plane seca
nte, simetrice fata de planul bisector al prismei (fig.3.59), sunt caracterizate
prin: - nclinarea prismei S - raportul ntre diferenta naltimilor H si h, masurate n
tre doua sectiuni ale prismei, si distanta L ntre sectiunile respective (fig. 3.6
0); Hh S= = tg L Fig. 3.59

34
Desen tehnic
Fig. 3.61 Fig. 3.60 - panta prismei Cp - raportul ntre diferenta grosimilor T si
t, masurate ntre doua sectiuni ale prismei, si distanta L ntre sectiunile respecti
ve (fig.3.59);
Cp = T t 1 = 2 tg = 1: ctg L 2 2 2
Unghiurile de prisme si nclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81
. nscrierea nclinarii sau pantei pe desenul unei piese se face ca n exemplele preze
ntate n fig. 3.61. Teme propuse Efectuati cotarea reperelor incluse n desenele din
exemplele urmatoare: 1 2 3
4
5
6

Desen tehnic
35
CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR
4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor
4.1.1. Generalitati. Clasificarea filetelor
Filetul este cel mai utilizat mijloc prin care elementele de asamblare (suruburi
, prezoane, piulite etc.) sau alte piese din constructia de masini realizeaza as
amblari demontabile. Filetul este o nervura elicoidala executata pe exteriorul s
au interiorul unei suprafete cilindrice sau conice. Filetele se clasifica dupa m
ai multe criterii si anume: - dupa forma suprafetei filetate, se disting filete
cilindrice si filete conice; - dupa forma profilului , filetele pot fi: triunghi
ulare, patrate, trapezoidale, fierastrau, rotunde (tabelul 4.1); - dupa sensul d
e nsurubare: filete dreapta si filete stnga; - dupa numarul de nceputuri: filete cu
un nceput si filete cu mai multe nceputuri; - dupa sistemul de masurare: filete m
etrice (n mm) si filete n toli (1 = 25,4 mm); - dupa marimea pasului: filete cu pas
normal, cu pas fin si cu pas mare; - dupa modul de trecere de la partea filetat
a la cea nefiletata: filete cu iesire si filete cu degajare. Tabelul 4.1
p
p
Filet metric
60
Filet trapezoidal
30
p
3
p
Filet Whitworth
55
Filet fierastrau
30
p
R
p
Filet gaz
55
Filet rotund
p
Filet patrat

36
Desen tehnic
4.1.2. Reprezentarea filetelor
Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995. Astfel: n
vedere sau sectiune longitudinala, generatoarea cilindrului vrfurilor filetului
se traseaza cu linie continua groasa, iar generatoarea cilindrului fundurilor fi
letului se traseaza cu linie continua subtire (fig.4.1a, b). Se recomanda ca dis
tanta dintre cele doua generatoare sa fie egala cu naltimea filetului, dar nu mai
mai mica dect cea mai mare din urmatoarele valori: de doua ori grosimea liniei g
roase, sau 0,7 mm.
B
M30 M30 2x45
A
B-B
A-A B
25
B
A
25
B
b) Fig. 4.1 Filet cilindric exterior cu iesire La reprezentarea n sectiune, hasur
a se reprezinta pna la limita generatoarei vrfurilor filetului. La reprezentarea n
vedere a filetelor cu iesire, limita filetului se traseaza cu linie continua gro
asa; iesirea filetului se reprezinta optional, cu linie subtire. La reprezentare
a n sectiune a acestor filete, limita filetului nu se traseaza, sau daca este nec
esar, aceasta poate fi reprezentata cu linie ntrerupta subtire. La filetele cu de
gajare, muchiile degajarii se reprezinta cu linie continua groasa, perpendicular
pe axa filetului (fig.4.3). Executarea degajarii este obligatorie daca, dupa fi
let urmeaza un element cu diametru diferit de cel a filetului.
B-B B
a)
M30
M30
2x45
2x45
3 25 28 25
B
Fig. 4.2 Filet cilindric interior cu iesire Fig. 4.3 Filet cilindric exterior cu
degajare n vedere laterala sau sectiune transversala, cercul de vrf se reprezinta
cu linie continua groasa, iar cercul de fund se traseaza cu linie continua subt
ire pe cca din circumferinta si deschis n cadranul superior dreapta (fig.4.1, 4.2
, 4.3). n vederea laterala, tesitura de nceput a filetului nu se reprezinta. La re

prezentarile n sectiune, hasura se traseaza pna la limita cercului de vrf al filetu

lui.

Desen tehnic
37
B-B B-B B
2x45
B
M30
3 25
M30
B
28
2
B
Fig. 4.4 Filet cilindric exterior cu degajare Fig. 4.5 Filet cilindric interior
cu degajare
4.1.3. Cotarea si notarea filetelor
La cotarea filetelor se nscriu pe desen urmatoarele: diametrul nominal al filetul
ui: este diametrul de vrf la filetele exterioare, respectiv diametrul de fund n ca
zul filetelor interioare; diametrul filetului conic se nscrie aproximativ la juma
tatea lungimii utile a acestuia si se noteaza cu simbolul suplimentar K (fig.4.6
);
KM20 25 50
Fig. 4.6 - Filet conic exterior lungimea filetului: pentru filetele cu iesire ac
easta lungime se coteaza fara a lua n considerare iesirea filetului (fig.4.1); la
filetele cu degajare lungimea nscrisa include si degajarea (fig.4.3, 4.4, 4.5). n
cazul gaurilor nfundate se coteaza att lungimea utila a filetului, ct si lungimea
totala a gaurii (fig.4.2). Notarea unui filet cuprinde: prescurtarea tipului fil
etului (de ex. M, G, Tr etc.); diametrul nominal nsotit de unitatea de masura num
ai n cazul filetelor n toli; pasul filetului, n mm, daca acesta este diferit de cel
normal; numarul de nceputuri ale filetului, numai n cazul filetelor cu mai multe n
ceputuri; precizia filetului simbolizata prin literele: f pentru clasa fina, g p
entru clasa grosolana; filetele la care nu se indica clasa de precizie se execut
a n clasa de precizie mijlocie; sensul filetului, se nscrie numai pentru filetul s
tnga. Exemplu de notare a unui filet : M20x2/2f/stg

38
Desen tehnic
4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor
4.2.1. Generalitati
Flansele sunt organe de masini utilizate la asamblarea demontabila a doua tronso
ane de conducta sau doua piese ale unei masini, instalatii etc. Flansele se exec
uta prin turnare, odata cu piesa cu care fac corp comun, sau prin forjare, turna
re sau strunjire n cazul flanselor asamblate prin nsurubare sau sudare cu piesele
din care fac parte. Din punct de vedere constructive, flansele au o suprafata pl
ana pentru asezarea garniturii de etansare, o gaura centrala comuna cu piesa din
care face parte, precum si gauri de prindere. Dupa forma geometrica a conturulu
i se disting: flanse cilindrice, patrate, triunghiulare, dreptunghiulare, romboi
dale, ovale si oarecare.
4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare
Reprezentarea flanselor se face n doua proiectii: - o sectiune longitudinala, din
care rezulta grosimea flansei, tipul gaurilor de prindere (netede, filetate, st
rapunse, nfundate), modul de mbinare a flansei cu piesa cu care face corp comun; o vedere frontala, din care rezulta forma geometrica a flansei, numarul si disp
unerea gaurilor de prindere. La flansele cilindrice, patrate si triunghiulare, c
entrele gaurilor de prindere sunt dispuse pe un cerc, numit cerc purtator al cen
trelor, comun cu centrul geometric al flansei. Raza de rotunjire a colturilor fl
anselor patrate, triunghiulare, ovale, dreptunghiulare este egala cu diametrul g
aurii de prindere, iar centrul de racordare este n centrul gaurii de prindere. Co
tele care se nscriu pe desenul unei flanse sunt: diametrul nominal, diametrul cer
cului purtator al centrelor, diametrul si numarul gaurilor de prindere, diametru
l exterior al flansei, grosimea flansei, iar daca e cazul, unghiul pozitiei gaur
ilor de prindere fata de axa de simetrie a flansei.
4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse
R5
0 3
5x45
8
0

12
1 04
16
A
Flansele cilindrice pot avea un numar par sau impar de gauri de prindere, dispus
e echidistant pe cercul purtator al centrelor. Planul axial care sectioneaza fla
nsa poate trece (fig.4.7) sau nu prin axele gaurilor de prindere (fig.4.8). n al
doilea caz, gaurile se rabat n planul de sectionare si se reprezinta cu linie pun
ct subtire peste hasura.
80
50

Fig. 4.7

Desen tehnic
39
A-A
A
45
104 30 50
80
5x45
R5
16
A
Fig. 4.8 Flansele patrate au patru gauri de prindere, dispuse n colturile patratu
lui. Si aici se ntlnesc cele doua situatii: - planul de sectionare trece prin gaur
ile de prindere ale flansei (fig.4.9)
A-A
R5
A
80
30
2x45
50
1 2
15
A
Fig. 4.9
A-A
A
R12
45
30 50
0 8
12
81
2x45
R5
15

A
81
2 R1

40
Desen tehnic
Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 45 cu planul de sectionare, caz n care
gaura mpreuna cu coltul flansei se rabat n planul de sectionare si se reprezinta c
u linie punct subtire (fig.4.10). Flansele triunghiulare au forma unui triunghi
echilateral, avnd gauri de prindere dispuse la 1200 pe cercul purtator al centrel
or si colturile rotunjite. Ca si n cazurile precedente se disting cele doua situa
tii, reprezentarea facndu-se asemanator (fig.4.11).
0
A-A
R5
A
120
80
30
2x45
50
12
R12
15
A
Fig. 4.11
Flansele ovale au forma unui oval si prezinta doua gauri de prindere situate pe
axa mare a ovalului. Se disting doua forme constructive: - forma exterioara este
compusa din portiuni ale cercului mare (diametrul cercului mare este egal cu ax
a mica a ovalului), portiuni ale cercurilor extreme (de raza egala cu diametrul
gaurilor de prindere) si tangentele commune exterioare ale celor trei cercuri ar
atate mai sus (fig.4.12); - forma exteriora se obtine prin racordarea cercului m
are cu cercurile extreme (de la capetele flansei) cu un arc de cerc de raza data
(fig.4.13).
A-A
R5
A
A-A
R5
A
1 2
30
50
30

50
6 0
80
80
1 2
2 R1
2 R1
57
2x45
2x45
R82
15
A
15
A
Fig. 4.12
Fig. 4.13
Teme propuse 1. Se considera racordul din fig.4.14. Se cere: a) Sa se completeze
proiectia principala cu urmatoarele elemente:

Desen tehnic
41
41 flansa circulara cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 60; planul de sec
tionare nu trece prin gauri; 42 filet interior M16 (lungime 30 mm); 43 filet ext
erior cu degajare M26 (lungime 27 mm); 44 flansa patrata cu 4 gauri 10; cercul p
urtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul de se
ctionare trece prin gauri. b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, p
astrnd reprezentarile n vedere.
A-A
2x45 50 26
3
30 15
4
27 55 30 80 10 110
2
1:7 35 25 15 40 70 2 40 16
1
A
30
A
25 10 115
Fig. 4.14 2. Se considera racordul din fig.4.15. Se cere: a) Sa se completeze pr
oiectia principala cu urmatoarele elemente: 41 flansa patrata cu 4 gauri 10; cer
cul purtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul
de sectionare nu trece prin gauri; 42 filet interior M8 ( lungime 30 mm); 43 fil
et exterior cu degajare M20 (lungime 18 mm); 44 flansa circulara cu 4 gauri 10;
cercul purtator al gaurilor 60; planul de sectionare nu trece prin gauri.

42
Desen tehnic
b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrnd reprezentarile n veder
e.
A-A
1
8
2
20
8
3
4
18
2x45
55
28
50
1:7
2 35 47
43
8 2
40
A
80
0 2
A
3 13 124 10
Fig. 4.15
44

Desen tehnic
43
CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR
5.1 Generalitati
n urma procesului tehnologic de executie a unei piese, suprafata acesteia prezint
a o serie de neregularitati, care de cele mai multe ori nu se vad cu ochiul libe
r. Rugozitatea reprezinta ansamblul neregularitatilor unei suprafete, care nu su
nt abateri de la forma geometrica a piesei. Rugozitatea se poate determina cu ap
arate speciale prin metode comparative, metoda sectiunii luminoase, metoda inter
ferentiala etc. Terminologia referitoare la rugozitate este reglementata prin SR
ISO 4287-1:1993: Suprafata reala este suprafata care limiteaza un corp si l sepa
ra de mediul nconjurator (fig.5.1); Suprafata geometrica este suprafata ideala a
carei forma e definita n desenul tehnic; Suprafata de referinta este suprafata n r
aport cu care se estimeaza parametrii de rugozitate; Profilul real este conturul
rezultat prin intersectia suprafetei reale cu un plan perpendicular pe suprafat
a de referinta (fig.5.2);
Fig. 5.2
Fig. 5.1 Profilul geometric este conturul rezultat prin intersectia suprafetei g
eometrice cu un plan; Linia de referinta este linia aleasa conventional fata de
care se determina parametrii de profil; Lungimea de baza (l) este lungimea linie
i de referinta utilizata pentru separarea neregularitatilor care formeaza rugozi
tatea suprafetei; Abaterea profilului (Y) este distanta dintre un punct al profi
lului si linia de referinta; Neregularitatea profilului reprezinta o proeminenta
si golul adiacent pe suprafata reala; naltimea maxima a proeminentei (Yp max) es
te distanta dintre punctul cel mai de sus al profilului si linia medie (fig.5.3)
; Adncimea maxima a golului (Yv max) este distanta dintre punctul cel mai de jos
al profilului si linia medie (fig.5.3);

44
Desen tehnic
naltimea maxima a profilului (Ry) este distanta dintre linia proeminentelor si li
nia golurilor (fig.5.3); naltimea neregularitatilor profilului n 10 puncte (Rz) es
te media valorilor absolute ale naltimilor celor mai de sus cinci proeminente si
ale adncimilor celor mai de jos cinci goluri, n limitele lungimii de baza (fig.5.4
);
Fig. 5.3
Fig. 5.4 Abaterea medie aritmetica a profilului (Ra) este media aritmetica a val
orilor absolute ale abaterilor profilului n limitele lungimii de baza (fig.5.5);
Pasul neregularitatilor profilului este lungimea segmentului de linie medie cupr
insa ntre o proeminenta si un gol succesiv;
Fig. 5.5 Pasul mediu al neregularitatilor (Sm) este valoarea medie a pasilor ner
egularitatilor n limitele lungimii de baza; Pasul proeminentelor locale este lung
imea segmentului de linie medie a celor mai de sus doua puncte ale proeminentelo
r locale successive; Pasul mediu a proeminentelor locale (S) este valoarea medie
a pasilor proeminentelor locale n limitele lungimii de baza. Indicarea rugozitat
ii se poate face prin unul sau mai multi parametri de rugozitate, dupa cum urmea
za: Ra, Rz, Ry, Sm, S. Valorile standardizate ale principalilor parametri, expri
mate n microni, sunt prezentate n tabelul 5.1, repartizate n clase de rugozitate N1N
13. Tabelul 5.1 Param de rugoz. l, mm 0,08 N N1 N2 0,012 0,025 0,050 Ra Rz, Ry 0
,025 0,05 0,10 Sm, S 0,066 0,012 0,025
5
Valori numerice
0,25 N3 N4
0,10 0,20 0,05 0,20 0,40 0,10
N5
0,40 0,80 0,20
N6
0,80 1,60 0,40
0,8 N7
1,60 3,20 0,80
N8
3,20 6,30 1,60
2,5 N9 N10 N11
6,30 12,5 3,20 12,50 25,0 25 6,30 50 12,5
8 N12
50,0 100 25
N13
100,0 200 50

Desen tehnic
45
Valoarea parametrului nscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. nscri
erea rugozitatii pe un desen de executie trebuie sa tina cont de conditiile func
tionale ale piesei si trebuie facuta numai daca este strict necesar, deoarece co
stul fabricatiei creste fiind necesare prelucrari si verificari suplimentare ale
suprafetelor cu valori mici ale rugozitatilor. Valorile parametrului R a n funct
ie de procedeele tehnologice de obtinere si prelucrare a pieselor sunt prezentat
e n tabelul 5.2. Tabelul 5.2
Denumirea procedeului tehnologic Taiere cu flacara Curatire cu polizorul Taiere
cu fierastraul Rabotare Gaurire Electrochimie Electroeroziune Frezare Brosare Al
ezare Strunjire, cutitul alezare cu Rugozitatea suprafetei Ra, m
50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,012
Finisare n toba Lustruire electrolitica Roluire Rectificare Honuire Polizare Lepu
ire Superfinisare Turnare n nisip Laminare la cald Forjare Turnare n forma Turnare
de precizie Extrudare

46
Desen tehnic
Laminare la rece Turnare n cochila
5.2 Notarea starii suprafetelor
nscrierea pe desen a rugozitatii se face utiliznd: simboluri de baza (fig.5.6);
1,5h
60
Fig. 5.6 3h
60
Fig. 5.7
simboluri derivate pentru: obligativitatea prelucrarii prin ndepartare de materia
l (fig.5.7a), mentinerea suprafetei n starea obtinuta initial, fara ndepartare de
material (fig.5.7b), nscrierea unor conditii suplimentare privind prelucrarile, t
ratamentele termice, termo-chimice etc. (fig.5.7c), aceeasi stare a suprafetei p
entru toate suprafetele piesei (prin nscrierea unui cerculet pe simbolul grafic)
(fig.5.7d). Trasarea simbolurilor se face cu linii de aceeasi grosime cu cele ut
ilizate la nscrierea cotelor pe desenul respectiv si cu dimensiunile prezentate n
fig.5.6 (h este naltimea cifrelor cu care se nscriu cotele). Indicatiile adaugate
simbolurilor grafice (fig.5.8) reprezinta: a valoarea rugozitatii R a n m precedat
a de simbolul R a sau de un alt simbol al parametrului de rugozitate, urmat de v
aloarea corespunzatoare n m; b procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau a
lte conditii referitoare la fabricatie; c naltimea ondulatiei, n m, precedata de si
mbolul corespunzator; d neregularitati ale suprafetei; e adaosul de prelucrare;
f valoarea(ile) rugozitatii diferita(e) de Ra, n m, precedata de simbolul parametr
ului.
Fig. 5.8
5.3 Reguli de nscriere a starii suprafetei
Principalele reguli privind indicarea starii suprafetei sunt cuprinse n SR ISO 13
02:1995. Simbolul grafic si indicatiile care i sunt asociate trebuie dispuse astf
el nct sa poata fi citite de jos sau din dreapta desenului, fiind situate pe linii
de contur sau pe linii ajutatoare trasate n

Desen tehnic
47
prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe su
prafata prin intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata (fig.5.9)
.
Fig. 5.9
Fig. 5.10
Simbolul sau linia ajutatoare terminata cu sageata trebuie orientata spre exteri
orul materialului piesei. Simbolurile nu pot fi amplasate pe linii de contur aco
perite sau pe linii de cota cu exceptia gaurilor la care spatiul disponibil este
insuficient, precum si al razelor de racordare sau tesiturilor (fig.5.10). Simb
olul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, daca este posibil
, pe aceeasi proiectie pe care figureaza cota care defineste dimensiunea sau poz
itia acelei suprafete (fig.5.11). Daca aceeasi suprafata este compusa din zone c
u rugozitati diferite, ele se indica separat, delimitarea suprafetelor facndu-se
cu linie continua subtire, fata de care se coteaza si lungimea la care se refera
(fig.5.12).
Fig. 5.11
Fig. 5.12
Daca este necesara definirea starii suprafetei att nainte ct si dupa tratament, ace
asta trebuie indicata printr-o nota (fig.5.13). Daca toate suprafetele unei pies
e au aceeasi stare, indicarea acesteia se face numai deasupra indicatorului sau n
informatiile tehnice nscrise pe desen. Daca o aceeasi stare a suprafetei este im
pusa pe majoritatea suprafetelor unei piese, simbolul grafic general corespunzat
or acestei stari, trebuie urmat de un simbol grafic de baza ntre paranteze, fara
nicio alta indicatie (fig.5.14a), sau de unul sau mai multe simboluri grafice ntr
e paranteze,

48
Desen tehnic
indicnd n ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile g
rafice ale starii suprafetei diferite de simbolul general, trebuie nscrise pe sup
rafetele corespunzatoare.
a) Fig. 5.13 Fig. 5.14
b)
5.4 Notarea tratamentelor termice
Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la ntreaga piesa, notarea s
e face conform STAS 7650-82, n spatiul din cmpul desenului, indicnd adncimea h a str
atului tratat si caracteristicile mecanice obtinute dupa tratament (duritatea HR
C) (fig.5.15) Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la unele par
ti ale piesei, se dubleaza linia de contur cu o linie punct groasa trasata pe un
a sau doua proiectii, notarea tratamentului facndu-se o singura data (fig.5.16).
Daca mai multe zone sunt supuse aceluiasi tratament termic, acestea se marcheaza
distinct, dar se noteaza o singura data. Daca nsa exista zone tratate termic cu
caracteristici diferite, indicarea se face separat pentru fiecare.
Fig. 5.15
Fig. 5.16
Teme propuse 1. Definiti notiunile: rugozitate, abaterea medie aritmetica a prof
ilului (Ra). 2. n ce unitati de masura se exprima parametrii de rugozitate? 3. Ce
indicatii se adauga simbolurilor grafice pentru notarea rugozitatilor? 4. Compl
etati temele propuse spre rezolvare n capitolele anterioare, cu nscrierea starii s
uprafetelor.

Desen tehnic
49
CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE
6.1 Generalitati. Terminologie
Cotele nscrise pe un desen sunt, practic, imposibil a se realiza cu exactitate da
torita impreciziei procedeelor de fabricatie, a masinilor centrate necorespunzat
or, a piesei fixate slab, a uzurii sculelor etc. Piesa si ndeplineste rolul functi
onal daca dimensiunea ei efectiva, obtinuta dupa prelucrare, este cuprinsa ntre d
oua dimensiuni limita, una maxima si una minima. Diferenta dintre cele doua dime
nsiuni limita se numeste toleranta. Pentru asigurarea interschimbabilitatii pies
elor s-au stabilit anumite norme si reguli standardizate, prin prescrierea unor
tolerante pentru fiecare piesa, putnd fi nlocuita cu alta de aceeasi forma. Termen
ii referitori la dimensiuni, abateri, toleranta sunt stabiliti prin STAS 8100/188, dupa cum urmeaza (fig.6.1): - Dimensiunea nominala (N) este dimensiunea fata
de care sunt definite dimensiunile limita, obtinute prin aplicarea abaterilor l
imita. - Dimensiunea efectiva (E) este dimensiunea unui element determinata prin
masurare (cu eroarea admisa) dupa o piesa rezultata din fabricatie. Fig. 6.1 Dimensiunile limita (Dmax si Dmin) sunt dimensiunile extreme ntre care trebuie sa
se gaseasca dimensiunea efectiva prescrisa de proiectant. - Abaterea efectiva (
A) este diferenta dintre dimensiunea efectiva si cea nominala: A = E -N; abateri
le prescrise ntre care poate varia abaterea efectiva se numesc abateri limita adm
isibile: - abaterea superioara As = Dmax N; - abaterea inferioara Ai = Dmin N. Linia zero este dreapta care n reprezentarea grafica a tolerantelor si ajustajel
or, corespunde dimensiunii nominale fata de care sunt reprezentate abaterile. Pr
in conventie, n cazul n care linia zero este trasata orizontal, abaterile pozitive
se situeaza deasupra ei, iar cele negative dedesubtul ei, iar n cazul cnd aceasta
este verticala, abaterile pozitive se situeaza n dreapta ei, iar cele negative n
stnga ei. - Toleranta (T) este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea
minima sau valoarea diferentei algebrice dintre abaterea superioara si abaterea
inferioara. T = Dmax Dmin = As + N (Ai + N) = As - Ai - Cmpul de toleranta este
zona cuprinsa ntre cele doua linii reprezentand dimensiunile maxima si minima, de
finita prin marimea tolerantei si pozitia n raport cu linia zero. - Termenul de a
rbore este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni exterioare
a unei piese, denumita cuprinsa, chiar daca nu este cilidrica. - Termenul de al
ezaj este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni interioare
a unei piese, denumita cuprinzatoare.

50
Desen tehnic

6.2 Jocuri, strngeri, ajustaje

ntre dimensiunile a doua piese care urmeaza a se asambla trebuie sa se stabileasc
a o anumita relatie. Aceasta rezulta din diferenta dimensiunilor dinainte si dup
a asamblare si se numeste ajustaj . Notarea simbolurilor se face cu litere mari
pentru alezaje si cu litere mici pentru arbori. Se deosebesc urmatoarele tipuri
de ajustaje: 1. Ajustajul cu joc: dupa asamblare asigura ntotdeauna un joc ntre al
ezaj si arbore, dimensiunea minima a alezajului este ntotdeauna superioara dimens
iunii maxime a arborelui, iar cmpul de toleranta al alezajului este n ntregime deas
upra cmpului de toleranta a arborelui (fig.6.2). Dmin > dmax; jmax = Dmax dmin; j
min = Dmin dmax; Tj = (Dmax dmin) (Dmin dmax) = (Dmax Dmin) + (dmax dmin); Tj =
TD - Td Fig. 6.2 2. Ajustajul cu strngere: dupa asamblare asigura o strngere ntre a
lezaj si arbore, dimensiunea maxima a alezajului este ntotdeauna inferioara sau e
gala cu dimensiunea minima a arborelui iar cmpul de toleranta al alezajului este n
ntregime sub cmpul de toleranta al arborelui (fig.6.3). Dmin < dmax; Ts = (dmax D
min) (dmin Dmax) = (Dmax Dmin) + (dmax dmin); Ts = Td TD Fig. 6.3 3. Ajustajul i
ntermediar: dupa asamblare, poate rezulta fie un joc, fie o strngere n functie de
dimensiunile efective ale alezajului si arborelui, respectiv cmpurile de tolerant
a ale alezajului si arborelui se suprapun partial sau total (fig.6.4). Fig. 6.4
Necesitatea asigurarii interschimbabilitatii pieselor a impus standardizarea aba
terilor limita si ajustajelor n doua sisteme: Sistemul de ajustaje "alezaj unitar
" (fig.6.5) este caracterizat prin urmatoarele elemente: -diametrul alezajului e
ste constant; -cmpul de toleranta are totdeauna aceeasi pozitie fata de linia zer
o, diametrul nominal al alezajului este egal cu diametrul sau minim, avnd abatere
a inferioara egala cu zero, iar cea superioara egala cu toleranta sa;

Desen tehnic
51
-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv va
riind pozitia cmpului de toleranta al arborelui potrivit necesitatilor de montaj.
Fig. 6.5
Fig. 6.6
Sistemul de ajustaje "arbore unitar" (fig.6.6) este caracterizat prin urmatoarel
e: -diametrul arborelui este constant; -cmpul de toleranta are aceeasi pozitie fa
ta de linia zero, diametrul nominal al arborelui este egal cu diametrul sau maxi
m, abaterea superioara este egala cu zero, iar cea inferioara este egala cu tole
ranta sa; -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului alezajului, r
espectiv variind pozitia cmpului de toleranta al alezajului potrivit necesitatilo
r de montaj. In constructiile de masini n general se prefera sistemul alezaj unit
ar, ndeosebi pentru faptul ca pentru diametre diferite, arborii de precizie se ex
ecuta relativ mai simplu dect alezajele de precizie. Pozitia cmpului de toleranta
(deci implicit a abaterilor fundamentale) fata de linia zero, att pentru alezaje
ct si pentru arbori este simbolizata printr-o litera (n unele cazuri doua litere),
majuscule pentru alezaje (A,B,...,ZC) si minuscule pentru arbori (a,b,...,zc).
Pentru a se evita unele confuzii literele I, i, L ,l, O, o, Q, q, W, w nu se fol
osesc. Treptele de toleranta standardizate exprima precizia (marimea) cmpului de
toleranta admis pentru o anumita dimensiune nominala. Simbolul unei tolerante es
te format din litera (literele) care exprima pozitia cmpului de toleranta, urmat
de un numar care exprima treapta de toleranta.
6.3 nscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare
Tolerantele la dimensiuni liniare si unghiulare se nscriu, n conformitate cu ISO 4
06:91, imediat dupa cotele la care se refera. Simbolul cmpului de toleranta se nsc
rie n rnd cu cota, avnd aceeasi dimensiune nominala a scrierii cu textul cotei. Val
orile abaterilor limita au dimensiunea nominala mai mica dect cea a cotei. Pe des
enele de executie tolerantele se pot nscrie n unul din urmatoarele moduri: - prin
simbolul cmpului de toleranta, mod utilizat foarte rar (fig.6.7);

52
Desen tehnic
prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra val
orii abaterii inferioare si precedate de semnul aferent (+ sau -) (fig.6.8); pri
n simbolul cmpului de toleranta urmat, ntre paranteze, de valorile abaterilor limi
ta (fig.6.9).
Fig. 6.7
Fig. 6.8
Fig. 6.9
Daca pe aceeasi suprafata, pentru aceeasi dimensiune nominala tolerantele sunt d
iferite, atunci zona respectiva se delimiteaza printr-o linie subtire, trasata n
umai n vedere (fig.6.10). Tolerantele la dimensiunile elementelor componente ale
unui ajustaj, reprezentate asamblat, se indica ntr-unul din modurile: - prin simb
olurile cmpurilor de toleranta (simbolul cmpului de toleranta al alezajului fiind
la numarator iar cel al arborelui la numitor) scrise sub forma de fractie cu lin
ie oblica, cu linie orizontala, fara linie de fractie sau simetric fata de cota
(fig.6.11); - prin valorile abaterilor limita, preciznd piesa la care se refera t
oleranta, prin indicarea numarului de pozitie (fig.6.12);
Fig. 6.10 Fig. 6.11
Fig. 6.12
prin simbolurile cmpurilor de toleranta, urmate de valorile abaterilor limita nscr
ise ntre paranteze (fig.6.13); nscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare se
indica prin valorile abaterilor limita, gradele si minutele fiind exprimate n num
ere ntregi (fig.6.14).
Fig. 6.13
Fig. 6.14

Desen tehnic
53
Teme propuse 1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune e
fectiva, abatere, arbore, alezaj, ajustaj. 2. Cum se noteaza cmpul de toleranta p
entru arbori si alezaje? 3. Completati temele propuse n capitolele anterioare cu
notarea abaterilor dimensionale.

54
Desen tehnic
CAPITOLUL 7 NSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE
7.1 Generalitati
Forma reala a unei piese, rezultata din fabricatie, poate prezenta unele abateri
geometrice comparativ cu forma nominala definita prin desenul de executie obtin
ut din etapa de proiectare. Astfel, suprafetele si muchiile reale pot prezenta a
bateri de la forma, pozitia sau orientarea elementelor corespondente, teoretice,
din proiect. Toleranta geometrica aplicata unui element (punct, linie, axa, sup
rafata sau plan de simetrie) defineste zona de toleranta n interiorul careia treb
uie sa fie cuprins elementul. Zona de toleranta este suprafata sau spatiul n inte
riorul c arora trebuie sa fie cuprinsa toleranta geometrica admisa. Ea poate fi,
dupa caz, delimitata astfel: n interiorul unui cerc, ntre doua cercuri concentric
e, ntre doua linii paralele, n interiorul unui cilindru, ntre doi cilindri concentr
ici coaxiali, ntre doua plane paralele, n interiorul unui paralelipiped. Baza de r
eferinta este forma geometrica teoretic exacta (axa, plan, punct etc.) fata de c
are se determina pozitia elementului tolerat. Elementul de referinta este elemen
tul real al unei piese (muchie, suprafata, alezaj etc.) care este utilizat pentr
u determinarea pozitiei bazei de referinta. Terminologia utilizata pentru defini
rea abaterilor si tolerantelor geometrice este prezentata n STAS 7384-85. Standar
dele 7385/1,2-85 cuprind: nscrierea tolerantelor de forma, de orientare, de pozit
ie si de bataie, respectiv, bazele (sau sistemul de baze) de referinta.
7.2 Simbolizarea tolerantelor geometrice
n tabelul 7.1 sunt prezentate tipurile de tolerante geometrice utilizate pentru d
efinirea tuturor abaterilor geometrice a formei reale ale unei piese: Tipul tole
rantei Denumirea tolerantei Simbol Toleranta la rectilinitate Toleranta la plane
itate Toleranta la circularitate Tolerante de forma Toleranta la cilindricitate
Toleranta la forma data a profilului Toleranta la forma data a suprafetei Tolera
nta la paralelism Tolerante Toleranta la perpendicularitate de orientare Toleran
ta la nclinare Toleranta la pozitia nominala Tolerante Toleranta la concentricita
te si coaxialitate de pozitie Toleranta la simetrie

Desen tehnic
55
Tolerante de bataie
Toleranta bataii circulare (radiale, frontale) Toleranta bataii totale (radiale
si frontale) Tabelul 7.1
7.3 Reguli privind nscrierea pe desen a tolerantelor geometrice
Datele privind toleranta geometrica se nscriu ntr-un cadru dreptunghiular, mpartit n
doua sau mai multe casute trasate cu linie continua subtire. n aceste spatii se n
scriu urmatoarele elemente: - simbolul tolerantei geometrice; - valoarea toleran
tei n mm (fig.7.1a); - litera (literele) de identificare a bazei (bazelor) de ref
erinta (fig.7.1b); Dimensiunile caracterelor sunt aceleasi cu cele utilizate pen
tru nscrierea cotelor. Daca se prescrie o toleranta fara indicarea bazei de refer
inta, aceasta se aplica la toate suprafetele paralele cu suprafata pe care este
indicata toleranta. Daca zona tolerata este circulara sau cilindrica, se nscrie s
imbolul naintea tolerantei (fig.7.1c). Daca pentru un element este necesar sa se
indice doua sau mai multe tolerante, acestea se nscriu una sub alta (fig.7.1d).
a)
b) Fig. 7.1
c)
d)
7.4 Indicarea elementului tolerat
Cadrul dreptunghiular pentru nscrierea tolerantei se leaga de elementul tolerat (
suprafata la care se refera toleranta) printr-o linie de indicatie (dreapta sau
frnta), terminata cu o sageata care se poate sprijini: - pe linia de contur sau p
e o linie ajutatoare, dar nu n dreptul liniei de cota, daca toleranta se refera l
a profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b);
a) b)
Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4 n prelungirea liniei de cota, daca toleranta se refera
la axa (planul) de simetrie al piesei (fig.7.3);

56
Desen tehnic
pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie) tuturor element
elor care admit aceasta axa (sau plan de simetrie) (fig.7.4). Abaterea geometric
a se masoara n directia paralela cu cea indicata de sageata, cu exceptia cazului n
care este precedata de simbolul .
7.5 Indicarea bazei de referinta
n cazul n care toleranta unui element este indicata n raport cu o baza de referinta
, aceasta se identifica printr-o litera de referinta, care se repeta si n cadrul
de toleranta (fig.7.5). Litera de identificare a bazei de referinta se nscrie ntrun cadru patrat, ce se leaga de baza printr-o linie de indicatie, terminata cu u
n triunghi nnegrit (sau nennegrit) amplasat: - pe linia de contur sau pe o linie a
jutatoare, dar nu n dreptul liniei de cota, daca baza de referinta este profilul
sau suprafata respectiva (fig.7.5a,b); - n prelungirea liniei de cota, daca baza
de referinta este axa sau planul de simetrie al elementului tolerat (fig.7.6);
a) b)
Fig. 7.5 Fig. 7.6 pe axa sau planul de simetrie al piesei, daca toleranta se ref
era la aceasta axa sau plan (fig.7.7a,b).
a) Fig. 7.7
b)
Teme propuse 1. Definiti notiunea de toleranta geometrica. 2. Care sunt principa
lele tipuri de tolerante geometrice? 3. n ce unitate de masura se exprima toleran
tele geometrice? 4. Completati temele propuse la capitolele anterioare cu nscrier
ea tolerantelor geometrice.

Desen tehnic
57
CAPITOLUL 8 NTOCMIREA DESENULUI DE PIESA
8.1 Generalitati
Desenul unei piese este reprezentarea n proiectie ortogonala a tuturor formelor g
eometrice componente ale acesteia, ntr-un numar corespunzator de proiectii astfel
nct piesa sa fie clar si complet determinata. La baza ntocmirii unui desen stau re
gulile si normele de reprezentare si cotare prezentate n capitolele anterioare. D
esenele se ntocmesc fie dupa piese existente, numite desene de releveu, fie sunt
concepute de proiectant numite desene de proiect . Desenul poate fi executat sub
forma de schita sau sub forma de desen la scara. Schita este un desen executat,
n general, cu mna libera, n creion, pe un format corespunzator unei reprezentari ct
mai clare, dupa model sau din conceptie, n proportie marita sau micsorata, n limi
tele aproximatiei vizuale. Schita serveste la ntocmirea desenelor de executie.
8.2 ntocmirea schitei
ntocmirea schitei dupa o piesa model comporta doua etape principale: A) Studiul p
reliminar al piesei, care consta n: - identificarea piesei, prin care se stabiles
te denumirea piesei, rolul ei functional, a pozitiei de functionare n ansamblul d
in care face parte si a legaturilor cu piesele nvecinate; - studiul tehnologic, p
rin care se stabileste procedeul de obtinere a piesei, materialul din care este
confectionata si prelucrarile la care a fost supusa; - analiza formelor geometri
ce ale piesei (exterioare si interioare); - stabilirea pozitiei de reprezentare
(n pozitie de functionare sau pozitie de prelucrare), astfel nct n proiectia princip
ala sa apara ct mai multe detalii de forma si dimensionale; - stabilirea numarulu
i necesar de proiectii (vederi, sectiuni sau proiectii combinate), n functie de g
radul de complexitate al piesei. B) Executia grafica a schitei, cu urmatoarele f
aze: - alegerea formatului, trasarea indicatorului si trasarea dreptunghiurilor
minime de ncadrare ale proiectiilor, cu linie subtire (fig.8.1), urmarind ca dist
antele dintre dreptunghiuri sa permita nscrierea cotelor (minim 20-25 mm); - tras
area (cu linie punct subtire) a axelor de simetrie ale formelor geometrice ce co
mpun piesa, n toate dreptunghiurile de ncadrare, depasind conturul acestora cu 2-3
mm; - trasarea conturului exterior, pe toate proiectiile, cu linie continua sub
tire (fig.8.2); - trasarea conturului interior pentru proiectiile care cuprind s
ectiuni, marcndu-se si traseele de sectionare (fig.8.3); - trasarea filetelor, a
racordarilor, a muchiilor fictive si a celor acoperite (daca e cazul); - cotarea
schitei, care consta n masurarea dimensiunilor pe piesa si nscrierea pe desen a c
otelor, utiliznd simboluri unde este cazul; - hasurarea suprafetelor rezultate du
pa sectionare; - ngrosarea liniilor de contur si stergerea dreptunghiurilor de nca
drare;

58
Desen tehnic
Fig. 8.1
Fig. 8.2 - nscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a toler
antelor de forma si pozitie; - completarea indicatorului si a altor elemente nec
esare pe desen, cum ar fi conditiile tehnice (fig.8.4); - verificarea schitei, n
succesiunea etapelor aratate si corectarea eventualelor greseli.
Fig. 8.3

Desen tehnic
59
Fig. 8.4
8.3 ntocmirea desenului la scara
Desenele tehnice se executa dupa schita, la scara, prin scara ntelegndu-se raportu
l dintre dimensiunea liniara a reprezentarii unui segment al unui obiect de pe u
n desen original si dimensiunea liniara reala a segmentului respectiv. Scara (SR
EN ISO 5455:1997) se alege n functie de complexitate si dimensiunile obiectului
de reprezentat si de destinatia desenului respectiv. Ea trebuie sa fie suficient
de mare pentru a permite interpretarea corecta a datelor furnizate de desenul r
espectiv. Scara si dimensiunile obiectului de reprezentat influenteaza alegerea
formatului de desen. Scarile de reprezentare se aleg conform tabelului 8.1. Tabe
lul 8.1 Scari de marire 2:1 10:1 50:1 5:1 20:1 100:1 .. Scara de marime naturala
1:1 Scari de micsorare 1:2 1:10 1:50 1:200 1:5 1:20 1:100 1:500 .. Scara principa
la a desenului se inscrie n indicator, ntr-o rubrica rezervata. Daca pe un desen e
xista proiectii executate la scari diferite (vedere, sectiune, detaliu), scarile
corespunzatoare acestora se nscriu lnga sau sub notarea proiectiilor respective.
Exemplu: A-A C 5:1 1:2 Executarea propriu-zisa a desenului la scara, respecta, n
principiu, aceeasi succesiune de faze ca la ntocmirea schitei.

60
Desen tehnic
CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU
9.1 Generalitati
Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui grup de piese (elemente) l
egate organic si functional ntre ele, ce compun o masina, o instalatie sau numai
o subgrupa din acestea (subansamblu). Dintr-o astfel de reprezentare trebuie sa
reiasa clar forma si pozitia reciproca a pieselor componente, modul si ordinea l
or de asamblare, modul de functionare al ansamblului, dimeniunile necesare pentr
u montare si functionare. Desenul de ansamblu se ntocmeste dupa regulile din STAS
6134-84, avnd n vedere si regulile de reprezentare privind dispunerea proiectiilo
r, vederi, sectiuni, rupturi, cotare etc., prezentate n capitolele anterioare.
9.2 Reguli de reprezentare
1. Desenul de ansamblu trebuie sa cuprinda numarul minim de proiectii necesar pe
ntru definirea clara a pozitiei relative a tuturor componentelor, pentru pozitio
narea acestora si pentru nscrierea cotelor aferente. 2. Pozitia de reprezentare a
unui ansamblu coincide cu pozitia sa de functionare. 3. n cazul asamblarii a dou
a piese ntre care exista un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite, se rep
rezinta separate liniile de contur ale fiecarei piese (fig.9.1). n cazul asamblar
ii a doua piese fara joc sau ntre care exista joc rezultat din abateri limita la
aceleasi dimensiuni nominale, suprafata de contact se reprezinta printr-o singur
a linie de contur, comuna celor doua piese (fig.9.2).
9
H7 r6
8
Fig. 9.1 Fig. 9.2
4. Daca un plan de sectiune nu contine anumite elemente (suruburi, piulite, stif
turi etc.) necesar a fi reprezentate pe proiectia respectiva, acestea pot fi rep
rezentate rabatute pe planul de sectionare, cu linie-doua puncte subtire (fig.9.
3).
25
20
H7 f6

Desen tehnic
61
Fig. 9.3 Robinet cu cep 5. Piesele care executa deplasari n timpul functionarii a
nsamblului pot fi reprezentate pe aceeasi proiectie si n pozitia extrema sau n poz
itii intermediare de miscare, cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura supraf
etele respective, chiar daca ele sunt reprezentate n sectiune (fig.9.3). 6. Piese
le care fac parte din ansanbluri nvecinate si sunt elemente de legatura cu ansamb
lul ce face obiectul desenului, pot fi reprezentate cu linie-doua puncte subtire
, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca planul de sectionare le inter
secteaza (fig.9.4).

62
Desen tehnic
Fig. 9.4 Robinet de distributie cu ventil si cep 7. Pentru reprezentarea mai cla
ra a unor elemente acoperite, unele piese sau subansabluri se pot considera, n mo
d conventional, demontate si ndepartate, n care caz se nscrie mentiunea corespunzat
oare pe desen (fig.9.4). 8. Piesele care se asambleaza prin filet n scopul solida
rizarii lor sau care impun o asamblare etansa se reprezinta complet nsurubate (fi
g.9.5).

Desen tehnic
63
a) Fig. 9.5 Fig. 9.6
b)

9. Piulitele si saibele se reprezinta numai n vedere, cu exceptia cazului cnd acop

era o parte importanta a elementului pe care sunt montate sau a saibelor ce au u
n alezaj diferit de cel cilindric (fig.9.4). 10. Reprezentarea formelor hexagona
le ale suruburilor si piulitelor se face astfel nct n proiectia principala sa fie p
rezentate trei fete (fig.9.3, 9.4). 11. Sistemele de etansare cu presgarnitura s
e reprezinta cu presgarnitura introdusa cca. 2-3mm n cutia de etansare (fig.9.6a
si b). 12. Elementele pentru comanda fluidelor (ventile, sertare, clapeti) se re
prezinta n pozitia nchis, iar cepurile n pozitia deschis (fig.9.3, 9.4). 13. Piesele
ine cum ar fi: axele, suruburile, penele s.a. se reprezinta nesectionate, chiar
daca planul de sectionare contine axele acestora (fig.9.4, 9.6).
9.3 Pozitionarea elementelor componente
Fiecare componenta distincta a ansamblului reprezentat pe desen este identificat
a printr-un numar de pozitie distinct, corespunzator numarului din tabelul de co
mponenta al desenului respectiv.
Fiecare numar se nscrie la extremitatea unei lin
ii de indicatie trasata cu linie continua subtire si terminata cu un punct ngrosa
t n interiorul conturului componentei pozitionate sau cu o sageata sprijinita pe
linia de contur a componentei respective daca ea este reprezentata n sectiune pri
n nnegrire. Liniile de indicatie se traseaza nclinat astfel nct sa nu se confunde cu
alte linii de contur, linii de axe, elemente de cotare sau hasuri. Se va evita
intersectarea acestora cu linii de cota sau ajutatoare. Ele nu trebuie sa fie si
stematic paralele sau sa se intersecteze ntre ele fiind admis sa fie frnte o singu
ra data. Numerele de pozitie se nscriu cu cifre arabe, avnd naltimea egala cu dublu
l dimensiunii nominale a scrierii utilizate pentru cifrele de cota din desenul r
espective. Numerele de pozitie se nscriu n afara conturului proiectiei respective,
grupate n rnduri verticale si (sau) orizontale, fara a fi subliniate sau ncercuite
. Componentele (piese sau subansambluri) se pozitioneaza n proiectia unde ele apa
r mai clar si pot fi identificate mai usor.
Numerele de pozitie se nscriu n ordine
crescatoare, n acelasi sens (trigonometric sau invers trigonometric) pe fiecare
proiectie n parte.

64
Desen tehnic
9.4 Cotarea desenului de ansamblu
n desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4): dimensiunile de gabarit; dimensi
unile de legatura cu piesele sau ansamblele nvecinate; dimensiunile functionale (
diametrele sectiunilor de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele cilindri
lor masinilor, cursele p istoanelor, filetele pieselor mai importante etc.) si d
upa caz, jocurile admise, abaterile limita sau dimensiunile limita; dimensiunile
de montaj ce sunt necesare pentru operatiile de montaj sau pentru reglarea ansa
mblului n stare initiala; dimensiunile nominale si cmpurile de toleranta ale piese
lor care formeaza ajustaje; alte dimensiuni necesare pentru operatiile de asambl
are si montare, care nu rezulta din desenele de executie ale componentelor.
9.5 Tabelul de componenta
Tabelul de componenta serveste la nscrierea elementelor componente ale ansamblulu
i. El poate fi reprezentat pe desenul de ansamblu sau pe planse separate, format
A4. n fig.9.7a si b se indica posibilitatile de amplasare a tabelului de compone
nta. Daca acesta trebuie ntrerupt din cauza reprezentarii de pe desen, el poate f
i continuat deasupra reprezentarii, fara a se repeta titlurile coloanelor, compl
etarea facndu-se de sus n jos. Se poate continua si n stnga indicatorului la 10mm de
acesta, cu repetarea titlutilor coloanelor, completarea facndu-se de jos n sus.
9 8 7 6 5 4 3 2 1
a)
b)
Fig. 9.7 Dimensiunile tabelului de componenta sunt prezentate n fig.9.8, iar semn
ificatia rubricilor este urmatoarea: (1) - numarul de pozitie al elementului poz
itionat pe desen; (2) - denumirea elementului component respectiv; (3) - numarul
desenului n care elementul component este reprezentat de sine statator sau, pent
ru elementele standardizate, numarul STAS-ului. (4) - numarul de bucati din elem
entul component respectiv; (5) - marca sau denumirea materialului din care este
executat elementul, si STAS-ul referitor la material;

Desen tehnic
65
7 sau 10
170
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
Masa neta
10
Poz.
Denumire
Nr.desen - STAS Buc.
Material
Obs.
10
45
40
10
30
20
15
Fig. 9.8 (6) - date suplimentare ce se considera a fi indicate (numarul modelulu
i din turnatorie, caracteristici dimensionale etc.) (7) - masa neta a unei bucat
i din elementul respectiv.

66
Desen tehnic
CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE
10.1. Generalitati
Prin asamblare se ntelege mbinarea a doua sau mai multe piese (organe de masini) u
tiliznd organe de asamblare sau procedee tehnologice n scopul obtinerii unui produ
s finit (mecanism, dispozitiv, instalatie). Asamblarile nedemontabile sunt asamb
larile care se caracterizeaza prin faptul ca piesele componente nu se mai pot de
sface dect prin distrugerea elementelor de asamblare (cordon de sudura, nituri, e
tc.). Dintre asamblarile nedemontabile amintim: asamblari prin nituire, asamblar
i prin sudare, asamblari prin lipire, asamblari prin ncleiere, asamblari prin coa
sere;
10.2. Asamblari prin nituire
10.2.1.Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor
Daca grosimea pieselor ce urmeaza a fi asamblate este mica n raport cu celelalte
dimensiuni, asamblarea se poate realiza prin nituire. Elementul de asamblare est
e nitul care este format dintr-o parte cilindrica numita tija si o parte mai pro
eminenta de forme diferite (n functie de rolul mbinarii) cunoscuta sub numele de c
ap. Niturile se pot realiza din otel, aluminiu, alama. Notarea niturilor se face
prin indicarea diametrului si lungimii tijei, iar daca acestea nu sunt confecti
onate din otel atunci trebuie indicat si materialul din care sunt realizate. Ace
ste informatii se trec n tabelul de componenta. Exemplu de notare: Nit 30x70 STAS
797-80: nit cu diametrul tijei d = 30 mm si lungimea tijei l = 70 mm. Clasifica
rea niturilor se face n functie de forma capului, forma tijei si destinatie, astf
el: 1) dupa forma capului: cu cap semirotund (fig. 10.1.a); cu cap seminecat (fig
. 10.1.b); cu cap necat (fig. 10.1.c); cu cap plat (fig. 10.1.d); cu cap tronconi
c (fig. 10.1.e); cu cap tronconic si seminecat; cu cap bombat.

Desen tehnic
67
cap
R
tija
D

d
D
d
R
D
l
k h 1
h
h l b c l
a
R
d1
D
d
D
h d
l
k e
l
Fig.10.1 2) dupa forma tijei: nit cu tija plina; nit cu tija tubulara (fig. 10.2
.a); nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b).
g
r
d
D
d

d
R
d
l0 l a k b l
Fig.10.2 3) dupa destinatie: nit de rezistenta, folosit n constructii metalice; n
it de rezistenta si etansare, folosit n constructii navale; nit de rezistenta si
rezistenta-etansare, folosit n constructiile de cazane si recipiente sub presiune
. Fazele principale ale operatiei de nituire sunt prezentate n fig. 10.3.
d1 d
a
b
c
Fig.10.3
d0

68
Desen tehnic
10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite
Asamblarile nituite se reprezinta n general, n doua proiectii: o sectiune pe planu
l vertical (planul de sectiune trece prin axa unui nit) si o vedere de sus, ca n
fig. 10.4.
A-A
d1
e1 t
A
e
s
s
A
Fig.10.4
10.3. Asamblari prin sudare
Sudarea este operatia tehnologica prin care se asambleaza nedemontabil doua pies
e metalice, prin topire sau prin presiune, cu sau fara material de adaos. Sudura
reprezinta zona de mbinare rezultata. Rostul este spatiul de dimensiuni mici obt
inut prin prelucrarea marginilor pieselor ce urmeaza sa fie asamblate. Cordonul
de sudura este cunoscut si sub numele de cusatura si reprezinta materialul de ad
aos depus prin sudura. Clasificarea sudurilor se face dupa mai multe criterii du
pa cum urmeaza: 1) dupa pozitia elementelor de sudat: sudura cap la cap (fig.10.
5.a); sudura n colt (fig.10.5.b); sudura suprapusa (fig.10.5.c); sudura cu margin
i rasfrnte (fig.10.5.d); sudura n trei table (fig.10.5.e).
a
b
c

Desen tehnic
69
d
e

Fig.10.5 2) dupa forma geometrica a rostului: sudura cap la cap n I (fig.10.6.a),

n I, n Y (fig.10.6.b), n Y, n V (fig.10.6.c), n V, n U (fig.10.6.d) si n U;
lt L (fig.10.6.e) sau T (fig.10.6.f); n gauri prin puncte de topire.
a
b
c
d
e
f
Fig.10.6 3) dupa continuitatea cordonului de sudura: sudura continua; sudura int
ermitenta. 4) dupa forma exterioara a cordonului de sudura: sudura plana (fig.10
.8.a); sudura convexa (fig.10.8.b); sudura concava (fig.10.8.c).
a
b
c
Fig.10.8 Reprezentarea asamblarilor prin sudura se face n doua variante: conventi
onal si detaliat. Reprezentarea conventionala presupune executia cordonului de s
udura printr-o linie continua groasa daca sudura este continua sau printr-o lini
e de axa daca sudura este intermitenta. Notarea simplificata se amplaseaza pe de
sen prin intermediul unei linii de indicatie terminata cu o sageata care se spri
jina pe cordon, iar la celalalt capat are o linie dubla de referinta, formata di
ntr-o linie continua subtire si linie ntrerupta subtire (fig.10.9).

70
Desen tehnic
l=D=200
z5
200
ig.10.9 Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura nnegri
t (n cazul sectiunilor) si printr-un dreptunghi cu linie groasa care sa marcheze
marginile cordonului de sudura iar n interiorul acestuia se traseaza cu linie con
tinua subtire arce de cerc (n cazul vederilor). Notarea detaliata se face n functi
e de forma si dimensiunile rostului (fig.10.10)
z
l=D=200

ig.10.10 Notarea sudurilor se face utiliznd: simboluri de baza care indica forma
mbinarii si are aceeasi naltime si aceeasi grosime de linie ca cea a cotelor: - s
udura cap la cap, Y sudura n Y, V sudura n V, sudura de colt; simboluri suplimenta
re care indica forma suprafetei exterioare a cordonului sau prelucrarea acestor
suprafete; cote indicatii suplimentare care se nscriu: la stnga cotele referitoar
la dimensiunile rostului si la dreapta cotele referitoare la lungimea cordonulu
i de sudura. n fig.10.11.sunt reprezentate elementele grafice folosite n nscrierea
simbolurilor n care se regasesc: 1- simbol suplimentar; 1 2 simbol de baza; 3 lin
ie de referinta; 2 4 linie de indicatie; 3 5 cordon de sudura. 4
5
Fig.10.11

Desen tehnic
71
Aplicatii propuse spre rezolvare 1. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se
corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.12 (sectiunea A-A si vedere de sus)
. Sudura se va reprezenta detaliat.
40
11
20 100
M 12
A
41
79
A
uri 3ga 0 1
Fig.10.12 2. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile o
rtogonale din fig. 10.13 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezen
ta detaliat..

72
Desen tehnic
6 12
3gauri10 20 30 64 7 36 20
M
13
A
6
7
R10
A
13
7 8
16
Fig.10.13 3. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile o
rtogonale din fig. 10.14 (sectiunea A-A si vedere de sus ). Sudura se va repreze
nta detaliat.
16 22 4 33 67 42 A 50
10
2gauri8
A
8 riM u a 2g
25
12

Desen tehnic
73
Fig.10.14 4. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile o
rtogonale din fig. 10.15 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezen
ta detaliat. 20
15
5
5
5
A
12
30 A 10 30 50
2gaur i 10
Fig.10.15
7
10
25

74
Desen tehnic
5. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale
din fig. 10.16 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detalia
t.
8
15
20
8
2ga uri
20
8
0 M1
34
17
A
20 A 17 65
30
Fig.10.16
37

Desen tehnic
75
CAPITOLUL 11 ASAMBLARI DEMONTABILE
11.1. Generalitati
Asamblarile demontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca p
ermit montarea si demontarea repetata fara deteriorarea pieselor componente. Din
tre asamblarile demontabile fac parte: asamblarile filetate, asamblarile cu pene
, asamblarile prin caneluri, asamblarile elastice.
11.2. Asamblari prin filet
Asamblarile filetate sunt cele mai ntlnite tipuri de asamblari n constructia de mas
ini. Se pot realiza cu ajutorul pieselor filetate la exterior (suruburi, prezoan
e, stifturi filetate) care patrund n piesele filetate interior (piulite). Pentru
asigurarea unei suprafete ct mai mare, de prindere ntre piulita si surub se recoma
nda folosirea saibelor, iar pentru asigurarea mpotriva desurubarii se recomanda f
olosirea saibelor de siguranta si a cuielor spintecate.
11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare 11.2.1.1. Repre
zentarea, notarea si cotarea suruburilor
Suruburile sunt organe de masini formate din capul surubului care poate avea mai
multe forme si din corpul surubului care n general este o tija cilindrica fileta
ta partial sau total pe lungimea sa. Clasificarea suruburilor se face dupa: prec
izia de executie, forma capului si forma vrfului, astfel: 1) dupa precizia de exe
cutie: suruburi uzuale; suruburi semiprecise; suruburi precise. 2) dupa forma ca
pului: suruburi cu cap hexagonal (fig. 11.1.a); suruburi cu cap patrat; suruburi
cu cap necat si crestat (fig. 11.1.b); surub cu cap cilindric si crestat; surub
cu cap cilindric si striat; surub cu cap cilindric si locas hexagonal.

76
Desen tehnic
30
r
D D1
dw d1
c k l
b
d
s
Fig.11.1.a
D
n
t e
k
l
Fig.11.1.b

3) dupa forma vrfului surubului: cu vrf plat; cu vrf bombat; cu cep. La suruburi s
coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b, lungim
ea tijei l, deschiderea cheii s, latimea capului k , dupa cum este reprezentat n
fig. 11.2. 30
D D1
dw
d2
d
d c
a k l
Fig.11.2
c
s

Exemplu de notare: Surub M 10 x 60 STAS 4272-89 gr. 8.8 - surub cu cap hexagonal
, executie precisa, tija partial filetata, avnd diametrul filetului d = 10 mm, lu
ngimea tijei l = 60 mm si caracteristici mecanice conform grupei de materiale 8.
8. De obicei, pentru suruburi nu se realizeaza desene de executie, acestea fiind
trecute doar n tabelul de componenta al desenului de ansamblu astfel: Surub M 10
x 60 se nscrie n coloana Denumirea piesei; STAS 4272-89 se nscrie n coloana Nr. des
sau STAS ; Gr. 8.8 se nscrie n coloana Material.

Desen tehnic
77
11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor
Prezoanele sunt suruburi fara cap sau, altfel spus, sunt tije filetate la ambele
capete. Unul din capete asigura asamblarea iar celalalt blocarea. Sunt folosite
n general pentru prinderea a doua piese cu ajutorul piulitei. Dupa domeniul de u
tilizare prezoanele sunt: pentru nsurubat n fonta, n otel, n aliaje de aluminiu si n
metale moi. n figurile de mai jos sunt prezentate cele doua variante constructive
de prezo n , si anume: de tip A (fig.11.3.a) si de tip B (fig.11.3.b). c c
c e
a
b L
Fig.11.3
c e
d1
d1
d
d
b L
b
La prezoane se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filet
ului b (capatul pe care se asambleaza piulita), lungimea filetului prizonier e (
capatul care realizeaza asamblarea filetata, de obicei are valoarea egala cu dia
metrul nominal al filetului). Exemplu de notare: 1) Prezon M10 45/10 T STAS 4551
-80 gr. 8.8 - prezon forma A cu filet M10 (diametrul filetului 10 mm) pe lungime
a L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vrfurile tesite si cara
cteristici mecanice conform grupei 8.8. 2) Prezon B M10 45/10 T STAS 4551-80 gr.
8.8 - prezon forma B cu filet M10 (diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 4
5 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vrfurile tesite si caracterist
ici mecanice conform grupei 8.8.
11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate
Stifturile filetate sunt organe de asamblare care au filet pe toata lungimea tij
ei, capul stiftului este crestat pentru surubelnita iar vrful acestuia poate fi d
e diferite forme: plat (fig.11.5.a), conic (fig.11.5.b), cu cep (fig.11.5.c).
t
90
n
d
l
l
c3
a Fig.11.5

b
c

78
Desen tehnic
Exemplu de notare: Stift M10 x 30 Co STAS 4770 90 gr. 22H stift filetat cu crest
atura M10, cu lungimea l = 30 mm, cu vrful conic si caracteristici mecanice grupe
i 22 H de materiale.
11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea piulitelor
Piulitele sunt organe de asamblare cu filet interior care sunt folosite n asambla
rile cu surub sau prezon. Clasificarea piulitelor se face n functie de forma geom
etrica si clase de precizie dupa cum urmeaza: 1) dupa forma geometrica: hexagona
la, executata n doua forme constructive: forma A (cu ambele capete tesite, fig. 1
1.6.a) si forma B (cu un capat tesit si unul drept, fig. 11.6.b); patrata (fig.1
1.7); crenelata; rotunda; fluture; striata.
15. ..30
3/4D
15.. .30
D 3/4D
==
1 2 0
m
==
R1
s
m
D/2
Forma A
Forma B
a)
Fig. 11.6
b)
D
d

Desen tehnic
79
30
s
2) dupa clasa de precizie: precisa; semiprecisa; grosolana. La piulite se coteaz
a: diametrul D, deschiderea cheii s si latimea m. Exemplu de notare: 1) Piulita
M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma A, executie precisa, cu filet
metric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8. 2) Piulita B sp.
M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma B, semiprecisa si cu filet met
ric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8.
11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea saibelor
Saibele sunt elemente de siguranta care au forma inelara, avnd o gaura centrala a
carui diametru este mai mare sau egal cu cel al surubului sau al prezonului pe
care urmeaza sa fie montate. Ele sunt folosite n asamblarile cu surub sau prezon
avnd rol de mpiedicare a autodesurubarii si de protejare a pieselor asamblate mpotr
iva uzurii. Clasificarea saibelor se face dupa forma, executie si domeniu de uti
lizare astfel: saibe plate tip A (fig.11.8.a) si tip B; saiba prelucrata (fig.11
.8.b) saibe Grower tip N cu capetele netede (fig.11.8.c) si tip R cu capetele ra
sfrnte; saibe de siguranta (fig.11.8.d).
D
D
d
s
s
a b
d
120
m
D1
d
Fig.11.7
e

80
Desen tehnic
7 5
5
m
A-A (dupa montare)
h g
D
d
A
A d1
g
r
l
b d2
g
c Fig.11.8 d La saibe se coteaza urmatoarele elemente: diametrul filetului surub
ului cu care se monteaza. Exemplu de notare: 1) Saiba A 10 STAS 5200-80 - saiba
plata pentru metal, precisa, seria fina (A), pentru un filet cu d = 10 mm. 2) Sa
iba Grower N10 STAS 7666/2 -80 - saiba Grower cu capete netede pentru un filet c
u d = 10 mm. 3) Saiba A12 STAS 2241/2 -80 - saiba de siguranta forma A pentru un
filet cu d = 10 mm.
11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor
Splinturile (cuiele spintecate) sunt elemente folosite n asamblari cu rolul de mpi
edecare a desurubarii. Exemplu de notare: Cui spintecat 2,7 x 25 STAS 1991 73 sp
lint cu diametrul nominal d = 2,7 mm si lungimea l = 25 mm. n fig.11.9 este repre
zentat un splint.
b l a
c
Fig.11.9
11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate
ntr-o asamblare filetata participa doua piese, una cu filet exterior (generic def
inita ca surub) si cealalta cu filet interior (generic definita ca piulita). n fi
g. 11.10 sunt reprezentate un surub 1 si o piulita 2 nainte si dupa nsurubarea par
tiala.
d

Desen tehnic
81
A M18 M18
A-A
1
2
A
Fig.11.10
Pentru asamblarea celor doua piese diametrul de vrf al surubului trebuie sa fie e
gal cu diametrul de fund al piulitei (ca dimensiuni nominale). Astfel, generatoa
rea de vrf a unui filet (la surub, prezon) va corespunde cu generatoarea de fund
a celuilalt filet (la piulita). n cazul asamblarilor filetate trebuie sa se tina
cont de urmatoarele reguli: 1) Pe portiunea asamblata, cele doua filete se ntrepa
trund si pe aceasta zona de asamblare filetul exterior (surubul) acopera filetul
interior (al piulitei). 2) Surubul, piulita, si saiba se reprezinta n vedere chi
ar daca planul de sectionare contine axa acestora. 3) n proiectia principala, cap
ul surubului si piulita hexagonala se reprezinta cu trei fete. 4) n proiectia pri
ncipala, piulita patrata se reprezinta cu doua fete. n tabelul de mai jos (tab.11
.1) sunt reprezentate cteva asamblari filetate uzuale si anume: asamblarea cu sur
ub, saiba, piulita si asamblarea cu prezon, saiba, piulita.
Reprezentare obisnuita
5...10mm
Reprezentare simplificata
Simbolic
Asamblare cu surub, piulita si saiba plata
D d
D1
m
b l
s
1,1d k D S

82
Desen tehnic
Asamblare cu prezon, piulita si saiba Grower
5...10 D d S 0,35d l d2 g 1,1d ~0,35d e
m
b
Asamblare cu surub cu cap cilindric crestat
~0,5d
Tab.11.1
11.3. Asamblari cu pene
11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea penelor
Asamblarile cu pene sunt asamblari demontabile folosite pentru transmiterea misc
arii de rotatie ntre arbori si organele de masini montate pe arbori (roti dintate
, roti de curea, roti de lant). Elementul de asamblare l constituie pana care se
monteaza n canale de pana realizate att n arbore ct si n butuc. Clasificarea penelor
dupa pozitia de montare n raport axa longitudinala a pieselor care se asambleaza
se face astfel: pene longitudinale si pene transversale. Dupa modul de realizare
a montajului (cu strngere sau fara), penele longitudinale sunt: pene nclinate, pe
ntru mbinari cu strngere; pene paralele si pene disc pentru mbinari fara strngere,
umite si pene de antrenare. Penele paralele si nclinate se executa n trei forme co
nstructive: forma A cu capete rotunde (fig. 11.11.a si 11.12.a); forma B cu cape
te drepte (fig. 11.11.b si 11.12.b); forma C cu un capat drept si unul rotund (f
ig. 11.11.c si 11.12.c). n fig.11.11 este reprezentata pana paralela, n fig. 11.12
este reprezentata pana nclinata, n fig. 11.13 este reprezentata pana nclinata cu n
as iar n fig.11.14 este reprezentata pana disc.

Desen tehnic
83
Forma A X h h X b l
a)
Forma B X h
b/2
Forma C X
b/2
1:100
X-X cx45
X l
b)
X b
c)
b
d)
Fig.11.11
Forma A X h X b l
a)
Forma B X
1:100
Forma C X h X
b/2
X-X cx45
1:100
h X 2 / b l b)
b b l c)
Fig.11.12
X
h
h1 h
1:100
b h
X
l
cx45
h

D
X-X
b cx45
b
Fig.11.13
Fig.11.14
Exemplu de notare: 1) Pana A b x h x l STAS 1004-81 - pana paralela de forma A s
i dimensiunile b, h si l (marimi exprimate n mm.). 2) Pana B b x h x l STAS 100781 - pana nclinata forma B avnd dimensiunile b, h si l (marimi exprimate n mm.). 3)
Pana disc b x h STAS 1012-77 - pana disc avnd dimensiunile b, h si l (marimi exp
rimate n mm.).

84
Desen tehnic
11.3.2.Reprezentarea asamblarilor cu pene
Reguli de reprezentare a asamblarilor cu pene: 1) La reprezentarea n sectiune lon
gitudinala cnd planul de sectiune trece prin pana si contine axa arborelui, se fa
ce o ruptura n dreptul penei (pana nu se hasureaza); 2) Fundul canalului din arbo
re si suprafata inferioara a penei se reprezinta doar cu o singura linie; 3) Fun
dul canalului din butuc si suprafata superioara a penei se reprezinta cu doua li
nii distincte; 4) La reprezentarea n sectiune transversala toate elementele asamb
larii se hasureaza. n fig. 11.15 este reprezentata asamblarea cu pana paralela fo
rma A, n fig. 11.16 este reprezentata asamblarea cu pana nclinata forma B, iar n fi
g. 11.17 este reprezentata asamblarea cu pana disc.
A
A-A b
t1 t2
h
d
A
Fig.11.15
B
1:100
B-B b
t1 t2
B
Fig.11.16
d-t1 d+t2
d
d-t1 d+t2

Desen tehnic
85
C
D
C-C b
t1 t2
C
Fig.11.17
11.4. Asamblari prin caneluri
11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea arborilor si butucilor canelati
Asamblarile prin caneluri fac parte din asamblarile demontabile care nlocuiesc as
amblarile cu pene longitudinale n cazul transmiterii unor momente de torsiune mar
i, sau deplasarii axiale repetate a pieselor montate pe arbori. Canelurile pot a
vea profilul : dreptunghiular, n evolventa si triunghiular. Reprezentarea arboril
or si butucilor canelati se face conform STAS 6162 -77. Reguli de reprezentare a
arborilor si butucilor canelati: 1) n vederea longitudinala, la arborii canelati
diametrul vrfurilor se reprezinta cu linie groasa, iar diametrul fundurilor cu l
inie subtire; 2) Sfrsitul iesirii canelurii se reprezinta cu linie groasa perpend
iculara pe axa; 3) n vederea laterala (frontala) se reprezinta numai doua canelur
i nvecinate, restul canelurilor reprezentndu-se prin cercuri trasate cu linie groa
sa (vrful canelurilor) si cu linie subtire (fundul canelurilor) fig. 11.18;
6x45x55 STAS 1768-86
65
Fig.11.18 4) La arborii cu caneluri n evolventa se reprezinta si diametrul de div
izare cu linie punct subtire (fig.11.19);
Fig.11.19
d-t1
d+t 2
d

86
Desen tehnic
5) Arborii canelati sectionati longitudinal se reprezinta att cu vrful, ct si cu fu
ndul canelurii trasate cu linie continua groasa; 6) La butucii canelati att vrfuri
le ct si fundurile canelurilor se reprezinta ca si la arbori, numai doua caneluri
nvecinate, cercul de vrf cu linie groasa iar cercul de fund cu linie subtire. La
cotarea arborilor si butucilor canelati se pun n evidenta urmatoarele elemente: l
ungimea utila a partii canelate si dimensiunile sectiunii transversale a canelur
ii.
11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri
La reprezentarea asamblarilor cu caneluri pe portiunea comuna asamblarii, canelu
rile arborelui acopera pe cele ale butucului. n fig. 11.20 este reprezentata o as
amblare prin caneluri.
Fig.11.20
11.5. Asamblari elastice
Asamblarile elastice se realizeaza cu ajutorul arcurilor, care pot asigura legat
ura elastica ntre cele doua elemente care se asambleaza datorita formei si materi
alului din care sunt fabricate. Clasificarea arcurilor se face dupa forma constr
uctiva si dupa modul de solicitare astfel: 1) dupa forma constructiva: arcuri el
icoidale (cilindrice si conice); arcuri disc; arcuri spirale; arcuri foi. 2) dup
a modul de solicitare: arcuri de compresiune; arcuri de tractiune; arcuri de tor
siune. Reprezentarea arcurilor se face conform STAS 707 79 tinnd cont de urmatoar
ele reguli: 1) Liniile elicoidale se nlocuiesc cu linii drepte; 2) Spirele se rep
rezinta paralele indiferent daca pasul este constant sau variabil;

Desen tehnic
87
3) Arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la ambele ca
pete cu cte una doua spire complete, restul de spire nlocuindu-se cu axele ce trec
prin centrul sectiunii srmei; 4) n cazul n care diametrul srmei este mai mic de 2 m
m sectiunile se pot nnegri. Pe desenele de executie se indica: diametrul srmei, pa
sul arcului, lungimea arcului n stare libera, diametrul interior sau exterior al
arcului, diametrul mediu al arcului, diametrul maxim al tijei de ghidare sau dia
metrul minim al bucsei de ghidare, diagrama de sarcina, alte date cu parametri f
unctionali ai arcului nscrise ntr-un tabel cu dimensiunile date n fig.11.21. Tot n a
ceasta figura este reprezentat un arc cilindric elicoidal de compresiune.
22 daN 1= 23,8 daN/ mm2 45 40 (88) 48 daN 2 = 52,8 daN/ mm2 45
20
5
Sensul nfasurarii dr. spire 6 Nr. de spire active Inf. Nr. total de spire spire 7
,5 Lungimea desfasurata mm 1060 15 100 15 20
8
Fig.11.21 Aplicatii propuse spre rezolvare 1. Sa se reprezinte, la scara, asambl
area cu surub M6, necesara prinderii celor doua elemente prezentate n fig. 11.22.
Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: surub cu cap necat crestat
M6 (STAS3954-87): b = 38 mm, l = 40, 45, 50. Restul elementelor dimensionale vor
fi aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.
69

88
Desen tehnic
50
Fig.11.22 2. Sa se reprezinte la scara, asamblarea cu surub M8, necesara prinder
ii elementelor prezentate n fig.11.23. Elementele dimensionale necesare reprezent
arii sunt: surub cu cap cilindric si locas hexa gonal M8 (STAS 5144-80): D = 13
mm, k = 8 mm, b = 22mm, l = 30, 35, 40,... Restul elementelor dimensionale vor f
i aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.
15 8 4
4
Fig.11.23 3. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub cu cap hexagonal, s
aiba Grower si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezent
ate n fig.11.24. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: surub cu ca
p hexagonal M10 (STAS 4272-89): b = 26 mm, s = 17 mm, D = 18,7 mm, k = 7 mm, l =
35,40,45,... saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 15,2 mm, g = 2,5 mm piulita he
xagonala (STAS 4071-89): s = 17 mm, D = 18,7 mm, m = 8mm.
8
60

Desen tehnic
89
20
10
20
Fig.11.24 4. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu prezon M12, saiba Grower
si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate n fig.11.
25. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: prezon M 12 (STAS 455180): e = 12 mm, b = 30 mm, l = 35, 40, 45, ... saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2
= 18,2 mm, g = 3 mm piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 19 mm, D = 20,9 mm,
m = 10 mm
10
30
Fig.11.25 5. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.26, completat cu reprez
entarea sectiunii laterale.
A
M36
A
Fig.11.26
15
5
32
50
90
110

90
Desen tehnic
6. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.27, completat cu reprezentarea se
ctiunii laterale.
A
A
Fig.11.27 7. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.28, completat cu reprez
entarea sectiunii laterale.
Fig.11.28 8. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.29, completat cu reprez
entarea sectiunii laterale.
A
A
Fig.11.29

Desen tehnic
91
CAPITOLUL 12 ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE
12.1.Reprezentarea si cotarea arborilor
Arborii sunt organe de masini cu miscare de rotatie care servesc la transmiterea
miscarii si a puterii mecanice. n majoritatea cazurilor, arborii au si rolul de
a mentine pozitia axei de rotatie a elementelor cu care sunt asamblati: roti, cu
plaje. Clasificarea arborilor se poate face dupa forma si dupa prelucrarea exter
ioara, astfel: 1) dupa forma: drepti; cotiti. n ambele cazuri, arborii putnd fi: c
u sectiune cilindrica; cu sectiune conica. 2) dupa prelucrarea exterioara: netez
i; canelati; n figura 12.1 sunt reprezentate partile componente ale unui arbore,
si anume: corpul; partile de sprijin n lagare (fusuri); partile de montare a pies
elor sustinute (parti de calare).
corp
fus
fus
parti de calare
Fig.12.1
Fusurile pot avea forma cilindrica sau conica dupa cum se poate observa n figura
12.2 (a fus cilindric; b si c fus conic).
1:10
Ra3,2
tx45 d1
Ra3,2
tx45 d1 d3
Ra3,2
L
L1 L2
f l3
d2
1:10
d
L1
L2
a)
b)
c)
Fig.12.2

92
Desen tehnic
n general, arborii au sectiuni transversale variabile, trecerea de la o sectiune
la alta facndu-se prin racordari a caror raze sunt standardizate. n reprezentarea
si cotarea unui arbore trebuie sa se tina cont de urmatoarele indicatii: pentru
canalele de pana n sectiune transversala, trebuie sa se faca sectiuni propriuzise
; detalii pentru unele parti componente, astfel nct sa rezulte toate elementele ne
cesare executie i; cotarea trebuie sa se faca n conformitate cu tehnologia de pre
lucrare. Toate aceste indicatii se regasesc n figura 12.3, unde este reprezentat
si cotat un arbore drept.
45
5:1
R1
,5 R0
A
14
3
155 74 68 46
Ra6,3 Ra0,8
52
R1 ,5
3
21
,5 R0
28 17
38
A
20 24m7 M18
Ra6,3 Ra6,3
20
22
24
10 13 98 4
16
26m6
M8
24
3

Ra6,3
R0 Ra0,8 Ra0,8 ,5 3
4
22
20
Fig 12.3
12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor
Osiile sunt organe de masini care au drept scop sustinerea pe ele a diferitelor
piese care se rotesc liber sau mpreuna cu acestea, netransmitnd momente de torsiun
e. n figura 12.4 este reprezentata si cotata o osie.
4

Desen tehnic
93
17
90
34 5 2 34
28
M6
7 41 68
1,5x45
Fig. 12.4
12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea rotilor dintate
12.3.1. Generalitati
Rotile dintate sunt organe de masini formate din corpuri de rotatie care au dant
ura exterioara sau interioara cu rol de a transmite miscarea de rotatie de la un
arbore conducator la un arbore condus cu raport de transmitere constant sau var
iabil. Clasificarea rotilor dintate se face dupa forma suprafetei de rostogolire
, dupa forma si directia flancului dintilor si dupa forma profilului dintelui, a
stfel: 1) dupa forma suprafetei de rostogolire: roti dintate cilindrice (fig.12.
5.a); roti dintate conice (fig.12.5.b); roti dintate hipoide; roti dintate melca
te (fig.12.5.c).
b Fig.12.5 2) dupa forma si directia flancului dintilor: roti dintate cu
repti; roti dintate cu dinti nclinati; roti dintate cu dinti curbi;
cu dinti n V; roti dintate cu dinti n Z; roti dintate cu dinti n W.
rofilului dintelui: roti dintate cu dantura n evolventa; roti dintate
cicloida; roti dintate cu dantura sfera.
a
c

dinti d
roti dintate
3) dupa forma p
cu dantura

94
Desen tehnic
12.3.2.Elementele geometrice ale danturii
Elementele danturii standardizate conform STAS 915-81 sunt (fig.12.6): cercul de
cap (de vrf - Da) este cercul care limiteaza dintii la vrf si care se obtine prin
intersectia cilindrului de vrf cu un plan frontal. D a = m ( z + 2) , unde: m mo
dulul danturii si z numarul de dinti; cercul de divizare (D d) este de referinta
pentru masurarea parametrilor geometrici. D d = mz ; cercul de picior (de fund
Df) - este cercul care limiteaza dintii la baza si care se obtine prin intersect
ia cilindrului de fund cu un plan frontal. D f = m( z 2,5) ; cercul de baza (d b
) este cercul pe care ruleaza dreapta generatoare a profilului n evolventa; D b =
D d cos ; naltimea capului dintelui (ha = a) este zona cuprinsa ntre cercul de ca
p si cercul de divizare. ha = m ; naltimea piciorului dintelui (hf = b) este zona
cuprinsa ntre cercul de picior si cercul de divizare. h f = 1,25m ; naltimea tota
la a dintelui (h) este distanta masurata ntre cercul de cap si cercul de picior.
h = ha + hf ; grosimea dintelui (sd) este arcul masurat pe cercul de divizare. s
d = p / 2 marimea golului (t d = sg) este arcul masurat pe cercul de divizare ntr
e doi dinti alaturati. td = p/ 2 modulul (m) este portiunea din diametrul de div
izare ce revine unui dinte. m = Dd / z ; pasul danturii (p) este lungimea arculu
i masurata pe cercul de divizare ntre doua flancuri consecutive.
Fig.12.6

Desen tehnic
95
12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate
Rotile dintate se reprezinta conform STAS 734-82 tinnd cont de urmatoarele reguli
: 1) n cazul sectiunii longitudinale se considera ca sectiunea se face prin golul
a doi dinti opusi indiferent de tipul rotii. 2) Vrful dintelui se reprezinta cu
linie continua groasa att n vedere ct si n sectiune. 3) Cercul de divizare se reprez
inta cu linie punct subtire att n vedere ct si n sectiune. 4) Piciorul dintelui se r
eprezinta cu linie continua groasa numai n sectiune. 5) Orientarea danturii se in
dica numai daca este cazul si numai n cazul reprezentarii rotii n vedere, cu ajuto
rul simbolurilor corespunzatoare realizate cu linie subtire. 6) Daca roata este
solidara cu arborele atunci se reprezinta numai n vedere. La o roata dintata cili
ndrica se coteaza, conform STAS 5013-82: diametrul de cap, diametrul alezajului,
latimea danturii, raza de racordare sau tesitura muchiilor suprafetelor de cap,
tolerantele depozitie, orientarea danturii, rugozitatea alezajului, a suprafete
i de cap si de picior, iar daca este reprezentat si diametrul de picior se cotea
za si acesta. n fig.12.7 este reprezentata o roata dintata cilindrica.
3,2
R2
1,6
4
0,25 120 h9 54H5
20 115 30
3,2
3,2
31
Fig.12.7 La o roata dintata conica se coteaza, conform STAS 5013-82, toate eleme
ntele amintite la rotile dintate cilindrice la care se mai adauga urmatoarele: l
ungimea generatoarei conului de divizare, distanta de la baza functionala la vrfu
l conului de divizare. Elementele necesare unei reprezentari corecte a unei roti
se vor trece ntr-un tabel amplasat n coltul din dreapta sus a formatului pe care
este desenata roata (tab.12.1).
20 (max)
20
7 (min)
INDICATOR
55H7
2x45
3,2
Tab.12.1

96
Desen tehnic
n fig.12.8 este reprezentata o roata dintata conica.
Fig.12.8
12.4. Reprezentarea angrenajelor
Angrenajul reprezinta un mecanism dintat format din doua roti dintate mobile n ju
rul a doua axe n pozitie relativa invariabila, care transmit miscarea prin interm
ediul dintilor aflati n contact succesiv. Clasificarea angrenajelor se face astfe
l: 1) dupa pozitia relativa a axelor arborilor: angrenaje paralele; angrenaje co
ncurente; angrenaje ncrucisate (cu axe ce nu sunt cuprinse n acelasi plan). 2) dup
a forma suprafetelor de rostogolire: angrenaje cilindrice (fig.12.9.a) transmit
miscarea de rotatie ntre arbori paraleli; angrenaje conice (fig.12.9.b) transmit
miscarea de rotatie ntre arbori ale caror axe se intersecteaza; angrenaje hipoide
; angrenaje melcate (fig.12.9.c). 3) dupa pozitia danturii rotilor dintate: angr
enaje exterioare; angrenaje interioare;

Desen tehnic
97
a
b Fig.12.9
c

4) dupa forma dintilor: angrenaje cu dinti drepti; angrenaje cu dinti curbi; ang
renaje cu dinti nclinati; angrenaje cu dinti n V; angrenaje cu dinti n Z; angrenaj
cu dinti n W. Angrenarea ntre doua roti este posibila numai daca au acelasi modul
, deci acelasi pas. Angrenarea se considera ca se face pe suprafata de divizare
a celor doua roti, deci n reprezentarea angrenajului cei doi dinti care vin n cont
act au acelasi diametru de divizare. Reprezentarea angrenajelor se face conform
STAS 734-82 tinnd cont de urmatoarele reguli: 1) n sectiune, n zona de angrenare se
considera ca dintele rotii conduse este acoperit de dintele rotii conducatoare
si de aceea se reprezinta cu linie ntrerupta. 2) n cazul angrenajelor conice, gene
ratoarele suprafetei de rostogolire se prelungesc pna intersecteaza axa de simetr
ie a rotii. 3) Orientarea danturii se indica doar pe una din rotile care formeaz
a angrenajul. 4) Cotarea angrenajelor pune n evidenta distanta dintre axele rotil
or si unghiul dintre axe n cazul angrenajelor conice.
Fig.12.10

98
Desen tehnic
Fig.12.11
Fig.12.12 n fig.12.10 este prezenat un angrenaj cilindric exterior, n fig.12.11 es
te prezentat un angrenaj conic iar n fig.12.12 este prezentat un angrenaj melcat.

Desen tehnic
99
12.5. Reprezentarea lagarelor
12.5.1. Generalitati
Lagarele sunt organe de masini ntrebuintate pentru rezemare sau ghidare, avnd rolu
l de a prelua si transmite sarcinile asupra batiului masinii sau carcasei n care
sunt montate. Clasificarea lagarelor se face dupa natura fortelor de frecare si
dupa directia fortei principale care actioneaza asupra lagarelor: 1) dupa natura
fortei de frecare: lagare de alunecare; lagare de rostogolire. 2) dupa directia
fortei principale: lagare radiale; lagare axiale; lagare radial-axiale.
12.5.2. Lagare cu alunecare
n acest caz, fusul arborelui sau osiei se reazema nemijlocit pe suprafata interio
ara a lagarului. Lagarele cu alunecare pot fi : radiale sau axiale. Lagarele rad
iale se pot realiza direct n corpul masinii sau ca ansambluri separate. La acest
tip de lagar arborele se sprijina pe o bucsa cu rol de cuzinet. n fig. 12.13 este
reprezentat un exemplu de lagar cu capac realizat ca subansamblu cu urmatoarele
parti componente: 1 corp prevazut cu talpa de prindere; 2 bucsa.
Fig.12. 13

100
Desen tehnic
Bucsele pentru lagarele cu alunecare se pot clasifica dupa: 1) grosimea peretilo
r: cu pereti subtiri; cu pereti grosi. 2) dupa forma lor: bucse lise: tip A, B,
C , D, E (tip A - fig.12.14.a); bucse cu guler: tip G, H, I( tipG fig.12.14.b);
Sageata y arata sensul de introducere a bucsei n alezaj la montare. 3) dupa stare
a de livrare: bucse finite; bucse semifinite.
l l
15
d1
d
12.5.3. Lagare cu rostogolire
Lagarele cu rostogolire sunt utilizate n constructia de masini mai mult dect cele
cu alunecare datorita avantajelor pe care le au: gabarit redus; mare siguranta n
exploatare; consum mic de lubrifianti. Elementul principal al lagarelor cu rosto
golire l constituie rulmentul. Rulmentii, sunt formati din doua inele sau saibe nt
re care se gasesc un numar mare de corpuri de rostogolire. Inele se regasesc la
rulmentii radiali- axiali, iar saibele se regasesc la rulmentii axiali. Rulmenti
i se pot clasifica astfel: 1) dupa directia sarcinii principale: rulmenti radial
i; rulmenti radial-axiali; rulmenti axiali. 2) dupa forma corpurilor de rulare (
rostogolire): bile; role cilindrice; role conice; role butoi.
15
f3
f3
f3
f2
y f1 f3 f1 Degajare A STAS 7446-66 b
y b
a
Fig.12.14

Desen tehnic
101
3) dupa preluarea axului: fix; oscilant. 4) dupa numarul rndurilor corpurilor de
rulare (rostogolire): 1, 2, 3, 4. n fig. 12.15.a este reprezentat un rulment radi
al cu bile pe un rnd; n fig 12.15.b este reprezentat un rulment radial-axial cu ro
le pe un rnd; n fig. 12.15.c este reprezentat un rulment radial-axial cu role coni
ce pe un rnd de role. Exemplu de notare: 1) Rulment 6004 SR 3041 rulment radial c
u bile pe un rnd cu dimensiunile: d = 40 mm, D = 68 mm, B = 15 mm. 2) Rulment 700
2 SR 7416-2 rulment radial-axial cu bile pe un rnd cu dimensiunile: d = 30 mm, D
= 55 mm, B = 13 mm. 3) Rulment 30208A SR 3920 rulment radial-axial cu role conic
e pe un rnd cu dimensiunile: d = 40 mm, D = 80 mm, t = 19,75 mm, B = 18 mm, c = 1
6 mm.
t
D d
D d
B
B
a
B
b Fig. 12.15
c
c
Aplicatii propuse spre rezolvare Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n
capitolul 14.
d D

102
Desen tehnic
CAPITOLUL 13 ELEMENTE DE ETANSARE
13.1. Generalitati
Elementele de etansare reprezinta ansambluri de organe de masini utilizate pentr
u nchiderea ermetica a unui spatiu, separarea a doua sau mai multe spatii, protec
tia unor spatii cu lubrefianti. Functionarea corespunzatoare a dispozitivelor de
etansare influenteaza fiabilitatea mecanismelor si masinilor n care sunt montate
. Etansarea se poate face cu sau fara garnituri. n cazul n care se folosesc garnit
uri, acestea pot fi din: psla, azbest, cauciuc, cupru, clingherit. Clasificarea d
ispozitivelor de etansare se face conform STAS 6984 85 astfel: 1) dupa structura
: etansari cu contact direct; etansari cu contact cu element intermediar; etansa
ri fara contact (cu joc garantat). 2) dupa cinematica mbinarii de etansare: etans
ari fixe; etansari mobile. 3) dupa forma suprafetelor de etansare: etansari cu s
uprafete de etansare plane; etansari cu suprafete de etansare cilindrice exterio
are (tije, arbori) si interioare (alezaje); etansari cu suprafete de etansare co
nice; etansari cu suprafete de etansare sferice. 4) dupa directia deformarii ele
mentului de etansare: etansare radiala; etansare axiala. 5) dupa materialul elem
entului de etansare: etansari cu elemente de etansare metalice; etansari cu elem
ente de etansare nemetalice cu forma proprie si fara forma proprie; etansari cu
elemente de etansare compusa. 6) dupa forma elementului de etansare: etansari cu
elemente de etansare plate; etansari cu elemente de etansare inelare; etansari
cu diafragme.

Desen tehnic
103
13.2. Etansari cu contact direct
Acest tip de etansare se poate realiza att ntre suprafete plane (fig.13.1) ct si ntr
e suprafete conice sau cilindrice.
Fig.13.1
13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar
n acest caz, etansarea se realizeaza prin strngerea garniturii ntre suprafetele de
etansare. Garniturile pot fi de forma rotunda inele O (fig.13.2.a) sau inelara p
lata (fig.13.2.b).
d
d
b
a Fig.13.2
b
13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie
Inelul de psla (fig.13.3.b)se foloseste pentru etansarea lagarelor lubrifiate cu
unsori, iar etansarile sunt standardizate conform STAS 6577 70. Manseta de rotat
ie (Simmering fig. 14.3.a) este folosita pentru etansarea lagarelor lubrifiate c
u ulei, iar etansarile sunt standardizate conform STAS 7950/2 87.
D
d
d h b
D
d
a Fig.13.3
b
Aplicatii propuse spre rezolvare Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n
capitolul 14.
D

104
Desen tehnic
CAPITOLUL 14 APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI
1. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 14.1 completat cu elementele pozitionate.
2 9 6 5
10
4 8
7
1
3
Fig. 14.1

Desen tehnic
105
1- Angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti; 2 Roata dintata cilindri
ca I; 3 Pinion dintr-o bucata cu axul; 4 Asamblare cu caneluri; 5 Asamblare cu p
ana paralela; 6 Rulment radial cu bile; 7 Rulment radial-axial cu role conice; 8
Manseta de rotatie (Simmering); 9 Asamblare cu prezon, piulita hexagonala si sa
iba plata; 10 Roata cilindrica II.
2. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 15.2 completat cu elementele pozitionate.
1 Angrenaj cilindric; 2 Pinion cilindric cu dinti drepti dintr-o bucata cu axul
; 3 Roata dintata cilindrica; 4 Asamblare cu pana paralela; 5 Rulment radial cu
bile; 6 Rulment radial-axial cu role conice; 7 Inel de psla; 8 Manseta de rotatie
(Simmering); 9 asamblare surub si saiba Grower.

106
Desen tehnic
2 9
5 7
5
1 8 4
6
6
3
Fig.14.2

104
Desen tehnic
BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. *** *** *** ***
Abrudan, O., Tomescu, L. Desen tehnic. Reprezentarea corpurilor geometrice, Edit
ura Semne, Bucuresti, 2000. Aldea, S., Simion, I. Desen si grafica pe calculator
, Editura Bren, Bucuresti, 2000. Alexandru, V., Baroiu, N., Abrudan, O., Bejenar
u, S., Simionica, M. Aplicatii de geometrie descriptiva si desen, Editura Academ
ica, Galati, 2005. Alexandru, V., Bejenaru, S., Baroiu, N. Grafica asistata de c
alculator, Editura Fundatiei Universitare Dunarea de Jos, Galati, 2002. Alexandru,
V., s.a. Geometrie descriptiva si desen Partea I Curs si aplicatii, Universitat
ea din Galati, 1982. Andrei, L., Andrei, G. Grafica inginereasca asistata de cal
culator, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005. Crudu, I., s.a. Atlas
Reductoare cu roti dintate, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981. D
ale, C., s.a. Desen tehnic industrial pentru constructii de masini, Editura Tehn
ica, Bucuresti, 1990. Enache, I., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Ed
itura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982. Gheorghe, D. Control dimensional
, vol. I, Universitatea din Galati, 1998. Husein, Gh., s.a. Desen tehnic, Editur
a Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975. Ivanceanu, I, s.a. Geometrie descrip
tiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979. Moraresc
u, A., Bejenaru, S. Geometrie descriptiva si desen tehnic Partea I, Editura Acad
emica, Galati, 2001. Solea, D., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic ndruma
r pentru lucrari practice, Editura Mongabit, Galati, 2002. Tarau, I. Tolerante s
i masuratori tehnice, Universitatea din Galati, 1982. Vasilescu, E., s.a. Desen
tehnic industrial. Elemente de proiectare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995. Cat
alogul standardelor romne 2005, Editura Tehnica, Bucuresti. Desene tehnice Colect
ie de standarde, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996. Organe de masini Colectie de
standarde. Standarde de desen tehnic, seria U

Desen tehnic
105
CUPRINS
CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR 1.1. Reguli generale 1.2. Metode de dispuner
e a proiectiilor 1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor CAPITOLUL
2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI 2.1. Reprezentarea vederilor 2.1.1. Generalitati 2.
1.2. Clasificarea vederilor 2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor 2.2. Re
prezentarea sectiunilor 2.2.1. Generalitati 2.2.2. Reguli de reprezentare a sect
iunilor 2.2.3. Reguli de hasurare 2.3. Reprezentarea rupturilor CAPITOLUL 3 COTA
REA DESENELOR TEHNICE 3.1. Generalitati 3.2. Elementele cotarii 3.3. nscrierea va
lorilor cotelor 3.4. Reguli generale de cotare 3.5. Sisteme de cotare 3.6. Regul
i speciale de cotare CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR 4.1. Repre
zentarea, cotarea si notarea filetelor 4.1.1. Generalitati 4.1.2. Reprezentarea
filetelor 4.1.3. Cotarea si notarea filetelor 4.2. Reprezentarea si cotarea flan
selor 4.2.1. Generalitati 4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare 4.2.3. Repreze
ntarea si cotarea principalelor tipuri de flanse CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SU
PRAFETELOR 5.1. Generalitati 5.2. Notarea starii suprafetelor 5.3. Reguli de nscr
iere a starii suprafetei 5.4. Notarea tratamentelor termice CAPITOLUL 6 NOTAREA
ABATERILOR DIMENSIONALE

106
Desen tehnic
6.1. Generalitati 6.2. Jocuri, strngeri, ajustaje 6.3. nscrierea pe desen a tolera
ntelor la dimensiuni liniare si unghiulare CAPITOLUL 7 NSCRIEREA TOLERANTELOR GEO
METRICE 7.1. Generalitati 7.2. Simbolizarea tolerantelor geometrice 7.3. Reguli
privind nscrierea pe desen a tolerantelor geometrice 7.4. Indicarea elementului t
olerat 7.5. Indicarea bazei de referinta CAPITOLUL 8 NTOCMIREA DESENULUI DE PIESA
8.1. Generalitati 8.2. ntocmirea schitei 8.3. ntocmirea desenului la scara CAPITO
LUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU 9.1. Generalitati 9.2. Reguli de reprezentare 9.3. Poz
itionarea elementelor componente 9.4. Cotarea desenului de ansamblu 9.5. Tabelul
de componenta CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE 10.1. Generalitati 10.2. Asa
mblari prin nituire 10.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor 10.2.2.
Reprezentarea asamblarilor nituite 10.3. Asamblari prin sudare CAPITOLUL 11 ASAM
BLARI DEMONTABILE 11.1. Generalitati 11.2. Asamblari prin filet 11.2.1. Reprezen
tarea, notarea si cotarea organelor de asamblare 11.2.1.1. Reprezentarea, notare
a si cotarea suruburilor 11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor
11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate 11.2.1.4. Repr
ezentarea, notarea si cotarea piulitelor 11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cot
area saibelor 11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor 11.2.2. R
eprezentarea asamblarilor filetate 11.3. Asamblari cu pene 11.3.1. Reprezentarea
, notarea si cotarea penelor 11.3.2. Reprezentarea asamblarilor cu pene 11.4. As
amblari prin caneluri 11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea arborilor si but
ucilor canelati 11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri 11.5. Asamblari
elastice CAPITOLUL 12 ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE 12.1. Reprezenta
rea si cotarea arborilor

Desen tehnic
107
12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor 12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea r
otilor dintate 12.3.1. Generalitati 12.3.2. Elementele geometrice ale danturii 1
2.3.3. Reprezentarea rotilor dintate 12.4. Reprezentarea angrenajelor 12.5. Repr
ezentarea lagarelor 12.5.1. Generalitati 12.5.2. Lagare cu alunecare 12.5.3. Lag
are cu rostogolire CAPITOLUL 13 ELEMENTE DE ETANSARE 13.1. Generalitati 13.2. Et
ansari cu contact direct 13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar 1
3.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie CAPITOLUL 14 APLICATII
LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI BIBLIOGRAFIE