Sunteți pe pagina 1din 61

Blocuri Si Atribute In programul AutoCAD

Blocuri Si Atribute

In programul AutoCAD, mai multe obiecte individuale pot fi asezate intr-o singura
entitate complexa, numita BLOC. Este foarte utila tehnica folosirii blocurilor in anumite
situatii in care este nevoie sa se includa in mod repetat in desene anumite obiecte - spre
exemplu, indicatorul desenului, simbolul pentru rugozitate. Blocurile pot fi create si mai apoi
folosite in desenul curent, de asemenea pot fi salvate si folosite si alte desene, pot fi grupate
in fisiere ca biblioteci de blocuri. Un bloc poate fi alcatuit din obiecte cu proprietati diferite:
strat, culoare, tip de linie etc. Definitia blocului contine: numele blocului, obiectele
componente, un punct de referinta prin care va fi pozitionat in cadrul desenului si anumite
proprietati asociate ( atribute ale blocului
).

Comanda accesibila pentru crearea blocurilor in AutoCAD este Block si poate fi activata:

1. din meniul derulant Draw, comanda Block optiunea Make

2. din meniul grafic Draw, prin selectare pictogramei Make Block

3. prin tastarea numelui


comenzii Block in linia de comanda

I
n

t
o
a
t
e

c
a
z
u
r
i
l
e este afisata fereasta de dialog Block
Definition - Fig. 1, care are urmatoarele
sectiuni :

Name - numele blocului; se pot lista numele


blocurilor definite pana la momentul curent

Base point – punctul de inserare al blocului


– este un punct de referinta propriu, prin
care blocul se pozitioneaza in desen.
Actionand butonul Pick point, caseta de
dialog se inchide temporar, permitand
indicarea pe ecran a punctului de
inserare, dupa care caseta reapare;

Objects – obiectele care vor fi incluse in bloc. Actionand butonul Select objects, caseta de
dialog se va inchide temporar, permitand selectarea obiectelor. In ceea ce priveste starea unor
obiecte selectate, dupa definirea blocului se poate alege una din urmatoarele variante:
pastrarea lor in desen, conversia in bloc sau chiar stergerea.

Settings – permite stabilirea altor proprietati precum: unitatile de masura la inserarea


blocului, posibilitatea scalarii de uniforme pe cele doua directii, posibilitatea ca blocul sa fie
descompus in obiectele componente. Pentru o mai buna ordonare, in caseta Description se
poate introduce si o scurta descriere a blocului. Totodata, se poate asocia la definitia blocului
o enorma legatura catre o locatie Web.

Caseta Open in Block Editor permite definirea unor caracteristici dinamice ale blocului, asa
cum se va arata in cele ce urmeaza.Blocul astfel creat va putea fi folosit doar in desenul
curent. Pentru a-l utiliza si in alte desene, blocul trebuie salvat pe disc, utilizand
comanda Wblock. Comanda salveaza blocul ca fisier desen (.dwg), deosebirea fata de
comanda Save este aceea ca prin Wblock se poate alege partea desenului ce urmeaza sa fie
salvata, fisierul desen curent putand fi dezvoltat in continuare. Salvarea se poate face cu
ajutorul ferestrei de dialog Write Block – Fig. 2. Comanda Wblockpoate salva o parte a unui
desen sau intregul desen, chiar daca nu a fost definit in bloc. Definirea blocului se poate
produce chiar prin intermediul

ferestrei Write nile Base point si Objects ale ferestrei.


Fig. 2 Fereastra de dialog Write Block

Unui bloc i se pot atribui informatii de tip text, memorate in definitia blocului. Aceste
date pot avea valori constante sau pot fi variabile, pentru a fi editate, de exemplu: daca se
construieste indicatorului ca bloc, textele ce apar in rubricile indicatorului se pot defini ca
atribute ale acestuia, putand fi modificate, dupa caz. La definirea blocului, se selecteaza si
atributul, alaturi de celelalte componente ale acestuia.

Comanda Attdef creaza atribute ale unui bloc, cu ajutorul ferestrei de dialog Attribute
Definition – Fig. 4. Fereastra are urmatoarele sectiuni:

Mode – se definesc caracteristicile atributului: Invisible – exista, dar nu este


afisat, Constant – valoarea este mereu aceeasi, Verify – determina verificarea
suplimentara a valorii atributului, la inserare, Preset – nu se cere valoarea atributului la
inserarea blocului, ea fiind predefinita. Toate aceste caracteristici au un caracter bivalent.

Attribute Tag – eticheta atributului (tag-ul).

Attribute Prompt – mesajul (prompterul) care va fi afisat pentru introducerea atributului.

Attribute Value – valoarea care va fi considerata implicita.

Butonul Insert Field permite introducerea unui bloc de tip Field in cadrul atributului.

Insertion Point – permite pozitionarea atributului, prin indicarea pe ecran a punctului de


inserare sau prin definirea coordonatelor.

Text Options – caracteristicile textului atributului.

Align Below Previous Attribute Definition – plaseaza automat eticheta atributului sub
atributul definit anterior. Daca nu exista un atribut anterior, optiunea nu este accesibila.
Lock Position in Block – permite blocarea pozitiei atributului in cadrul blocului
(optiunea este utila la blocurile dinamice).

Plasarea unui bloc in desen se face utilizand comanda Insert. In fereastra de dialog a
comenzii se pot selecta numele blocului, scara si unghiul de inserare, precum si pozitia.

Editarea valorilor atributelor unui bloc inserat in desen se realizeaza prin comanda Attedit. In
fereastra de dialog a comenzii, se introduc direct noile valori ale atributelor. Totodata, prin
comanda Eattedit se pot edita mai multe entitati si proprietati ale atributelor unui bloc:
inaltimea, pozitia si stilul etc.

Prin comanda Eattext se pot extrage informatiile privind atributele blocurilor din desen.
Aceste informatii pot fi prezentate sub forma unui tabel in desenul curent sau pot fi salvate
intr-un fisier extern.

Pentru varianta extragerii intr-un fisier extern, formatul acestuia poate fi:

 .csv – fisier text, campurile de informatii fiind separate prin virgula


 .mdb – fisier Microsoft Access
 .xls – fisier Microsoft Excel
 .txt – fisier text, campurile de informatii fiind separate prin spatii

De asemenea, se poate folosi un fisier sablon (.blk ) pentru prezentarea uniforma a


informatiilor. Acest fisier se poate defini pe baza unui raport existent.

Toate optiunile de extragere a informatiilr sunt dirijate, pas cu pas, prin intermediul
ferestrei Attribute Extraction, asociata comenzii Eattext.

Putem face o observatie in ceea ce priveste o varianta anterioara, inca functionala, a


comenzii Eattext este Attext, careofera mai putine optiuni.

La modificarea atributelor unui bloc din desen, in coltul din dreapta-jos al ecranului se afla
afisat un balon de atentionare si anume: Attribute Extraction Table Needs
Updating. Actionand cu mouse-ul Refresh Table Data, informatiile cu privire la atributele
blocului sunt actualizate automat.

Desfacerea blocului in componente, pentru o editare, se obtine prin comanda Explode. O


varianta utila a acesteia este comanda Xplode, prin care se pot controla proprietatile
obiectelor rezultate dupa descompunerea blocului: strat, tip si grosime de linie si culoare.

APLICATIE

Definirea si inserarea blocurilor in desen. Spre exemplu, se va defini un bloc pentru inscrierea
in desen a rugozitatii suprafetelor – Fig. 3
* Pentru inceput, se creeaza, oriunde in cadrul desenului, obiectele componente ale
viitorului bloc – si adica simbolul grafic al rugozitatii.

Command: Line

Specify first point: se indica un punct oarecare

Specify next point or [Undo]: @ 1< - 60

Specify next point or [Undo]: @ 2< 60

Specify next point or [Close/Undo]: < Enter

* Se defineste atributul blocului (valoarea rugozitatii).

1. Din meniul existent Draw se alege comanda Block, optiunea Define Attributes.

2. In fereastra Attribute Definition se stabilesc caracteristicile atributului – Fig. 4

3. Se actioneaza butonul OK.

Fig. 4 Definirea atributului blocului Rugozitate

* Se defineste blocul Rugozitate.


1. Din meniul existent Draw, se selecteaza comanda Block, optiunea Make.

2. In fereastra de dialog a comenzii se alege numele blocului, se defineste punctul


de inserare si se selecteaza obiectele componente: simbolul grafic al rugozitatii,
impreuna cu eticheta atrubutului. Se actioneaza butonul OK.

* Inserarea blocului in desen

1. Din meniul existent Insert, se selecteaza Block.

2. In fereastra de dialog a comenzii se alege numele blocului, din lista blocurilor


disponibile.

3. Daca se doreste sa se indice direct pe ecran, folosind mouse-ul, pozitia de


inserare a blocului, scara si unghiul de rotatie, se selecteaza optiunea Specify
On-Screen. Altfel, se introduc direct valorile dorite in casetele ferestrei de
dialog.

4. Daca se doreste ca obiectele componente ale blocului sa fie inserate ca obiecte


separate, se selecteaza optiunea Explode.

5. In fereastra Edit Attribute, sau pe prompterul Insert Value, se introduce


valoarea dorita a rugozitatii, alta decat cea implicita.

6. Se actioneaza butonul OK.

* Modificarea atributelor blocului

1. Se efectueaza dublu clic asupra blocului inserat sau se


tasteaza
Eattedit pe linia de comanda si se selecteaza blocul.

2. Din fereastra Enhanced Attribute Editor – Fig. 5, se pot schimba


caracteristicile atributului.
APLICATIE

Extragerea atributului dintr-un desen

1. Pentru inceput, se insereaza in desen, de trei ori consecutiv, locul Rugozitate,


creat in aplicatia anterioara. La fiecare inserare a blocului, se cer valorile
atributului pe prompterul Insert Value. Se aleg ca valori 3,2 apoi 6,3 si respectiv
25.

2. Se alege, din meniul Tools, optiunea Attribute Extraction sau se introduce


comanda Eattext de la tastatura.

3. Fereastra Attribute Extraction ofera pentru inceput, doua optiuni:

- Create Table or External File from Scratch – care poate fi folosita


atunci cand nu exista un sablon salvat anterior;

- Use Template – care permite folosirea unui sablon ( extensia .blk ),


daca exista unul salvat intr-o sesiune anterioara.

In acest caz se alege prima optiune. Se actioneaza butonul Next al ferestrei,


trecandu-se pe pagina urmatoare.

4. In pagina Select Drawing a ferestrei Attribute Extraction se stabileste de


unde vor fi preluate atributele: din blocurile selectate, din intreg desenul curent
sau dintr-un set de desene. Se alege optiunea Current Drawing.

5. Optional, se poate actiona butonul Additional Settings, pentru a stabili daca


vor fi incluse si blocurile vide sau cele din referintele externe. Se actioneaza
butonul Next.

6. In pagina Select Attribute se stabilesc pentru fiecare bloc selectat, atributele


care vor fi extrase pentru bifarea casetelor alaturate. Se actioneaza
butonul Next.

7. In pagina Finalize Output se poate reordona lista de atribute si, prin


butonul Full Preview, se poate previzualiza rezultatul extragerii.

8. Se poate opta pentru ca rezultatul sa fie afisat intr-un tabel in cadrul desenului
sau intr-un fisier extern, a carui locatie se alege.

Se actioneaza butonul Next.

9. In pagina Table Style, daca a-ti optat pentru afisarea atributelor intr-un tabel,
se poate stabili aspectul acestuia. Se alege titlul tabelului – Atribute
rugozitate.

10. In sectiunea Select Table Style, prin actionarea butonului (), se pot alege
caracteristicile de formatare a tabelului.
11. Daca aspectul tablelului din fereastra de previzualizare este placut, se
actioneaza butonul Next.

12. Pagina Finish permite, prin butonul Save template, salvarea unui sablon pe
baza caruia vor fi selectate viitoarele procuduri de extragere. Se actioneaza
butonul Finish. Daca s-a optat pentru prezentarea datelor intr-un fisier extern,
acesta va fi creat automat. Daca s-a optat pentru prezentarea datelor intr-un
tabel, se va cere indicarea pe ecran a locului unde va fi plasat tabelul.

Blocuri dinamice

O caracteristica noua, inclusa odata cu versiunea AutoCAD 2007, consta in


folosirea blocurilor dinamice. Aceste blocuri pot fi modificate direct in desen – de exemplu,
se poate muta sau roti o parte din geometria blocului fara a fi necesara redefinira acestuia.

Pentru ca un bloc sa
fie dinamic, el
trebuie sa contina
cel putin un
parametru si o
actiune asociata
acestuia. Parametrii
definesc
dimensiunile si
pozitia relativa a
elementelor ce
compun geometria
blocului. Actiunile
asociate parametrilor definesc modul in
care ac estia se pot modifica. Spre exemplu,
blocul din Fig. 6 contine parametrul Distance, asociat
cu actiunea Stretch. Dupa ce blocul va fi inserat in
desen, acesta va putea fi deformat prin tragerea grip-
urilor asociate – Fig. 7.

Fig. 7 Deformarea blocului dinamic

Caracteristicile dinamice ale unui bloc sunt definite cu ajutorul ferestrei Block Editor –
Fig. 8. Aceasta poate fi accesata inca de la definirea blocului – prin intermediul
casetei Open in Block Editor a ferestrei Block Definition. Totodata, fereastra Block
Editor poate fi accesata oricand, prin tastarea comenzii Bedit in linia de comanda prin
setarea optiunii Block Editor din meniul Tools sau prin dublu click pe blocul de desen.
Fereastra contine utilitarul Block Authoring Palettes ale carui palete – Fig. 9 – permit
definirea parametrilor si actiunilor blocurilor dinamice. O a treia paleta, Parameter Sets,
permite definirea in acelasi timp a perechilor parametru-actiune.

Tipurile de parametrii si actiuni care pot fi asociate blocurilor dinamice va sunt prezentate
succint in tabelul urmator (A):

Parametrii si actiuni pentru blocuri dinamice

Parametru Semnificatie Actiuni asociate


Point Pozitia unui punct Move, Stretch
Linear Distanta dintre doua puncte Move, Scale, Stretch, Array
Polar Distanta dintre doua puncte si inclinarea Move, Scale, Stretch, Polar
directiei definite de cele doua puncte Stretch, Array
XY Distantele fintre doua directii fata de un Move, Scale, Stretch, Array
punct de referinta
Rotation Unghiul de rotatie Rotate
Flip Simetrie fata de o linie de referinta Flip
Lookup Defineste un set de variante ale blocului Lookup
dinamic, pe baza unor proprietati
Alignment Rotirea in jurul unui punct pana la Actiune implicita
alinierea cu un alt obiect din desen
Visibility Vizibilitatea unor obiecte componente ale
blocului
Base Punct de referinta
Fig. 8 Fereastra Block Editor

Fig. 9 Paletele pentru definirea blocuriloe dinamice – Block


Authoring

APLICATIE

Definirea blocurilor dinamice

In principal, definirea unui bloc dinamic se desfasoara dupa urmatoarea succesiune:

1. Se construiesc obiectele care compun geometria blocului.


2. Se definesc parametrii si actiunile asociate.

* Presupunem ca, pornind de la configuratia geometrica care se regaseste in Fig. 10, a fost
definit blocul Part. Acesta se insereaza in desen – din meniul Insert,
optiunea Block.

Fig. 10 Blocul Part


* Definirea unui parametru si a unei actiuni asociate pentru blocul Part.

Se executa dublu click pe blocul Part. Este afisata fereastra Block Editor.

Din paleta Parameters a utilitarului Block Authoring Palettes se alege parametrul Flip.
Apare prompterul:

Specify base point of reflection line or [Name/Label/Description/Palette: se indica un punct


al axei de simetrie

Specify endpoint of reflection line: se indica un al doilea punct al axei de simetrie

Specify label location: se indica un punct unde se va afisa eticheta - Fig. 11.

Optional, pe prompterul anterior se pot defini numele parametrului, eticheta acestuia etc.,
altele decat cele implicite.

Fig. 11 Definirea parametrului

1. Din paleta Actions se alege actiunea ce va fi asociata parametrului definit anterior –


FlipActions. Apare prompterul:

Select parameter: se selecteaza parametrul Flip State

Specify selection set for action

Select objects: se selecteaza obiectul asupra caruia se va actiona (cercul lateral)

Select objects: < Enter >

Specify action location: se indica un punct unde va fi plasata eticheta actiunii –Fig. 12
2. Se actioneaza pictograma comenzii Save Block As din linia superioara

a ferestrei Block Editor. Se alege numele blocului – Part_1-dyn.

3. Se lanseaza comanda Close Block Editor din linia superioara a ferestrei Block
Editor.

Pentru a urmari cum poate fi modifiat blocul dinamic definit anterior, se procedeaza
astfel:

4. Se insereaza in blocul Part_1-dyn – meniul Insert, optiunea Block. Se selecteaza


blocul. Apare simbolul, sub forma unei sageti, specific actiunii definite anterior –
Flip. Actionand cu mouse-ul asupra acestuia, se obtine modificarea dorita – Fig. 13

Fig. 13 Modificarea blocului Part_1-dyn

* Definirea simultana a unei perechi parametru-actiune pentru blocul Part

Se executa dublu clic pe blocul Part. Este afisata fereastra Block Editor.

Din paleta Parameters Sets a utilitarului Block Authoring Palettes se alege


perechea Point-Move. Apare prompterul:

Specify parameter location or [Name/Label/Chain/Description/

Palette]: se indica locatia parametrului(de exemplu, centrul cercului lateral).

Specify label location: se indica un punct unde va fi afisata eticheta – Fig.14.

Pictograma atentioneaza ca nu a fost selectat niciun obiect caruia sa i se aplice


actiunea.
Se executa dublu clic pe pictograma si, la prompterul Select objects; se
selecteaza obiectul asupra caruia se va actiona.

Se actioneaza pictograma comenzii Save Block As din linia superioara a


ferestrei Block Editor. Se va alege mai apoi numele blocului – Part_2-dyn.

Se lanseaza comanda Close Block Editor din linia superioara a ferestrei Block Editor.

Pentru a urmari cum poate fi modificat blocul dinamic definit anterior:

Se insereaza in desen blocul Part_2-dyn – meniul Insert, prin optiunea Block.

Se selecteaza blocul. Va aparea simbolul specific actiunii definite anterior – Move. Actionand
cu mouse-ul asupra acestiua, se obtine modificarea dorita – Fig. 15.

Modificarea blocului Part_2-dyn

APLICATIE

Modificarea vizibilitatii componentelor unui bloc


1. Se executa dublu clic pe blocul Part. Este afisata fereastra Block Editor.

2. Din paleta Parameters a utilitarului Block Authoring Palettes se alege Visibility


Parameter.

Apare prompterul:

Specify parameter location or[Name/Label/Chain/dDescription/Palette]

Se indica locatia parametrului – Fig. 16.

3. Se efectueaza dublu clic pe simbolul triunghiular al parametrului. Va

aparea fereastra VisibityState. Se redenumeste, prin butonul Rename, actuala


configuratie VisibiliyState0 ca„with_hole”.

4. Se actioneaza butonul New si se defineste o noua configuratie, sub numele


de „without_hole”.

5. Se actioneaza butonul OK al ferestrei Visibility State. In caseta derulanta din dreapta


liniei superioare a ferestrei Block Editor se selecteaza configuratia „without_hole”.

6. Se selecteaza cercul lateral din componenta blocului.

7. Se activeaza pictograma Make Invisible din linia superioara a ferestrei Block Editor.

8. Se actioneaza pictograma comenzii Save Block As din linia superioara a ferestrei Block
Editor. Se alege numele blocului – Part_3-dyn.

9. Se lanseaza comanda Close Block Editor.

Fig. 16 Definirea parametrului Visibility

Pentru a vedea efectul acestei actiuni:


10. Se insereaza in desen blocul Part_3-dyn.

11. Se selecteaza blocul. Apare simbolul specific actiunii definite anterior –


Visibility. Actionand cu mouse-ul asupra acestia, este afisata lista cu cele doua
configuratii definite. Se poate opta astfel pentru una dintre ele, in care cercul gaurii
laterale este sau nu vizibil – Fig. 17.

APLICATIE

Definirea unui set de variante pentru un bloc

Se insereaza in desen blocul Part_1-dyn – meniul Insert optiunea Block.

1. Se executa dublu clic pe Part_1-dyn. E afisata fereastra Block Editor

2. Din paleta Parametres a utilitarului Block Authoring Palettes se va alege Lookup


Parameter. Apare prompterul:

Specify parameter location or [Name/Label/Chain/Description/Palette

se indica locatia parametrului

3. Din paleta Actions alege actiunea ce va fi asociata parametrului definit anterior – Lookup
Action. Apare prompterul:

Select parameter: se selecteaza parametrul Lookup

Specify action location: se indica un punct unde va fi plasata eticheta actiunii – Fig.
18.

4. Din fereastra Property Lookup Table, prin actionarea butonului Add Properties, se
alege parametrul in functie de care vor fi diferentiate variantele – parametrul Flip.

5. In sectiunea Input Properties, se definesc variantele pentru parametrul Flip. Alaturi, in


sectiunea Lookup Properties, se aleg numele sub care vor fi prezentate pe ecran
variantele – Fig. 19

6. In sectiunea Input Properties se bifeaza Allow reverse lookup.

Fig. 18 Parametrul si actiunea Lookup


Fig. 19 Fereastra Property Lookup Table

7. Se actioneaza butonul OK pentru a parasi fereastra Property Lookup Table.

8. Se actioneaza pictograma comenzii Save Block As din linia superioara a ferestrei Block
Editor. Se va alege mai apoi numele blocului – Part_4-dyn.

9. Se lanseaza comanda Close Block Editor

Pentru a vedea efectul acestei actiuni:

10. Se insereaza in desen blocul Part_4-dyn

11. Se selecteaza blocul. Apare simbolul specific actiunii definite anterior – Lookup. Actionand
cu mouse-ul asupra acestuia, este afisata lista cu cele doua configuratii definite. Se poate
opta pentru una dintre ele, in care gaura laterala este plasata in partea dreapta si in
partea stanga –

Referinte externe

O alta modalitate de folosire a unui grup de obiecte desenate deja, se bazeaza pe


tehnica referintelor externe. O referinta externa este un fisier desen a carui continut este
inclus, temporar pe durata editarii desenului, in desenul curent. Fata de blocuri, referintele
externe nu fac parte din baza de date a desenului curent, ceea ce reprezinta un avantaj din
punct de vedere al maririi fisierului. La incarcarea desenului, vor aparea automat si referintele
externe. Daca desenul ales ca referinta externa este modificat, aceasta schimare va fi vizibla
automat si in desenul care il apeleaza.

Comenzile referitoare la inserarea si manipularea referintelor externe pot fi redate


din meniul grafic Reference. Acesta poate fi listat cu ajutorul comenzii CUI sau prin click-ul
dreapta al mouse-ului pe suprafata unuia dintre meniurile grafice vizibile, urmand ca din
meniul shortcut afisat sa se aleaga Reference.

Comenzi ale meniului grafic Reference va vor fi prezentate mai amanuntit in


tabelul urmator (B):

External References Deschide/inchide paleta External References


Attach Xref Insereaza o referinta externa
Clip Xref Decupleaza o parte a referintei externe
Xbind Insereaza permanent in desenul curent o parte a unei
referinte externe
Xref Frame Controleaza vizibilitatea conturului de decuplare a
unei referinte externe

Procedura generala de inserare a unei referinte externe este:

1. Din meniul grafic Reference se alege Attach Xref, sau se tasteaza direct Xattach in
linia de comanda.

2. In fereastra de dialog Select Reference File, se selecteaza fisierul care va fi atasat si


se actioneaza butonul Open.

3. In fereastra de dialog External Reference – Fig. 21, in sectiunea Reference Type, se


selecteaza optiunea Attachment.

4. Se indica, direct sau cu mouse-ul optiunea Specify On-Screen, punctul de inserare,


scara si unghiul de rotatie sub care va fi inserat desenul.

5. Se actioneaza butonul OK.


Fig. 21 Fereastra External Reference

In momentul inserarii unei referinte externe in desen, in coltul din dreapra jos al ecranului
apare pictograma Manage Xref.

Activarea acestei pictograme determina afisarea paletei External References – Fig. 22, care
permite organizarea referintelor din desen.

External References mai poate fi accesata si din meniul grafic References, dar si prin
alegerea din meniul Insert a optiunii External References sau prin tastarea in linia de
comanda a numelui comenzii, Xref.

Din paleta External References, prin punctare cu click dreapta al mouse-ului pe numele
unui desen, se pot opera urmatoarele:

Open – permite deschiderea pentru editare

Attach – ataseaza o noua referinta externa;

Detach – inversarea lui Attach;

Reload – reincarca o referinta externa;

Unload – descarca temporar o referinta externa;

Bind – determina integrarea permanenta in desen a unei referinte externe.


Fig. 22 Paleta External References

Prin observarea mai amanuntita din versiunile anterioare de AutoCAD se poate vedea ca
paleta External Referencesinlocuieste fereastra Xref Manager.

Comanda Xbind permite inserarea permanenta in desenul curent a unei parti din referinta
externa. Procedura generala consta in urmatorii pasi:

1. Din meniul Modify, se alege succesiunea: Object/External Reference/Bind sau se


tasteaza direct numele comenzii, Xbind, in linia de comanda.

2. In sectiunea Xrefs a ferestrei de dialog Xbind – Fig. 23, se actioneaza cu


butonul mouse-ului pe butonul (+) situat in dreptul uneia dintre referintele
externe. Intr-un mod asemanator se

3. detaliaza componentele: bloc, stil de cotare, strat, tip de linie si stil de text.

4. Se selecteaza, pe rand, componentele dorite si se actioneaza butonul Add.


Acestea vor fi afisate in sectiunea Definitions To Bind.
5. Se actioneaza butonul OK.

Fig. 23 Fereastra de dialog Xbind

In mod similar cu inserarea unor desene sau parti din desene ca referinte externe, se pot
insera in desenul curent si imagini in format Bitmap. Aceasta se obtine alegand
optiunea Raster Image din meniul Insert sau tastand direct Imageattach in linia de comanda.

Organizarea imaginilor inserate se poate face din comanda Image Manager, accesibila prin
comanda Image sau din meniul Insert. Fereastra Image Manager permite operatii
asemanatoare cu fereastra Xref Manager.

Tot din meniul Insert, pot fi introduse in desen obiecte generate de alte aplicatii, prin
folosirea tehnologiei OLE (Object Linking and Embedding).

Exercitiu
Se prezinta un exemplu complet de reprezentare in tripla proiectie ortogonala a piesei din Fig.
24 urmand regulile generale de realizare a unui desen tehnic. La fenalul exercitiului propus,
va rezulta desenul din Fig. 36.Pentru a urmari mai usor optiunile comenzilor, acestea vor fi
activate prin tastare in linia de comanda. Atunci cand se va dori evitarea afisarii ferestrelor de
dialog, pentru a introduce optiunile direct pe prompter, numele comenzii va fi urmat de
caracterul –Array, -Style, -Block etc.

Presupunand ca exista deja desenul prototip A3, realizat conform modelului prezentat in
aplicatie, acesta va fi folosit ca baza de pornire pentru noul desen. Se deschide deci un nou
desen, alegang ca desen prototip – template – desenul A3.

1. Din meniul File, se activeaza comanda New.


2. In fereastra Create New Drawing, se alege Use a Template.
3. Se alege fisierul sablon A3_border, daca nu este afisat in lista, se poate folosi
butonul Browse pentru a naviga pana la locatia dorita.

Fig. 24 Piesa model

In continuare, va vom arata cum vor fi trasate dreptunghiurile de incadrare ale celor trei
proiectii pe stratul Rectangles. Pentru inceput se vor actiona urmatoarele obiecte care vor
avantaja calculele distantelor de incadrare dar si desenarea dreptunghiurilor :

1. Se actioneaza pictograma Layer Properties Manager din meniul Layers. Din fereastra
de dialog a comenzii se stabileste stratul Rectangles ca strat curent.

2. Calculand distantele dintre dreptunghiurile de incadrare si pana la chenar – Fig. 25,


rezulta:

3. Pentru desenarea dreptunghiurilor de incadrare se foloseste comanda Rectangle,


existenta in meniul grafic Draw.

Dialogul este:

Command: Rectangle (se plaseaza dreptunghiul de incadrare a proiectiei orizontale)

first corner point or [Chamfer//Width]: 85,55

other corner point: @135,60


Command: < Enter > - dreptunghiul limita a proiectiei verticale

first corner point or [Chamfer//Width]: 85,160

other corner point: @135,82

Command: < Enter > - dreptunghiul limita a proiectiei laterale

first corner point or [Chamfer//Width]: 285,160

other corner point: @60,82

Fig. 25 Plasarea dreptunghiurilor de incadrare

Urmatoarea etapa consta in trasarea axelor de simetrie, pentru care se trece pe stratul Axis.
Pentru o mai buna vizualizare a portiunii din desen in care se lucreaza, se poate folosi
comanda Zoom, alegand o fereastra de afisare convenabila.

Pentru a trasa, spre exemplu, axele din proiectia verticala – Fig. 26, se va muta originea
sistemului de coordonate in coltul din stanga jos al dreptunghiului de incadrare al proiectiei
respective, salvandu-se sistemul UCS, sub numele de Vertical, pentru a putea fi folosit mai
apoi.

Dialogul este:

Command: Ucs
Current ucs name: *WORLD*

Specify origin of UCS or <World>: int

Of se selecteaza punctul P1

Specify point on X-axis or <Accept>: <Enter>

Command:<Enter>

UCS

Current ucs name: *NO NAME*

Specify origin of UCS or <World>: S

Enter name to save UCS or [?]: VERTICAL

Trasarea axelor notate in Fig. 26 prin a1, a2, a3 se obtine prin comanda Line:

Fig. 26 Trasarea axelor in proiectia verticala

Command: Line (se traseaza axa a1)

first point: 135/2,0


next point or [Undo]: @0,85

next point or [Undo]: <Enter>

Command: Line (se traseaza axa a2)

first point: 20,42

next point or [Undo]: 115,42

mext point or [Undo]: <Enter>

Command: Line (se traseaza axa a3)

first point: 10,-3

next point or [Undo]: 10,23

next point or [Undo]: <Enter>

Dupa cum se observa, coordonatele au fost definite fata de UCS-ul curent – Vertical – si au
fost alese astfel incat axa sa depaseasca putin conturul piesei, in conformitate cu regulile de
reprezentare.

Pentru trasarea axei notate cu a4, se poate copia de exemplu, axa 3, la distanta de 115 utilitati
pe orizontala:

Command: Copy

select object: L (ultimul obiect desenat – last)

select object: <Enter>

base point or displacement or [Multiple]: se indica orice punct de pe ecran

second point of displacement <>: @115,0

Specify second point of displacement or : <Enter>

In mod asemanator, prin mutarea UCS-ului in pozitii favorabile de pe dreptunghiurile de


incadrare ale proiectiilor orizontala si laterala, se traseaza axele din aceste proiectii.

Se deseneaza coturul piesei in cele trei proiectii.


Se seteaza stratul Thick ca strat curent.Pentruconstructia proiectiei verticale – Fig. 27, se
revine la UCS-ul Vertical daca aceasta a fost schimbat intre timp:

Command: Ucs

current ucs name: *NO NAME*

specify origin of UCS or <World>: Re

enter name to save UCS or [?]: VERTICAL

Se traseaza cercurile C1, C2, C3, indicand centrul si diametrul fiecaruia.

Fig. 27 Proiectia verticala – pasul 1

Command: Circle (se traseaza cercul C1)

center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: int

of: se selecteaza intersectia P2

radius of circle or [diameter]: D

diameter of circle: 80
Command: <Enter> (se reia comanda anterioara, circle, pentru a trasa cercul C2)

center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: cen

of: se selecteaza cercul anterior in P3

radius of circle or [diameter]<40.0000>: D

diameter of circle<80.000>: 40

Command: <Enter> (se traseaza cercul C3)

center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: cen

of: se selecteaza cercul anterior in P4

radius of circle or [diameter]<20.0000>: D

diameter of circle<40.000>: 20

Se traseaza mai apoi contururile bazei si generatoarele gaurii:

Command: Line (se traseaza conturul 4)

first point: 0,0

next point or [Undo]: @135,0

next point or [Undo]: @0,20

next point or [Close/Undo]: @-135,0

next point or [Close/Undo]: C

Command: Pline (se traseaza conturul 5)

start point: 27.5,0

Current line width is 1.000

next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: W

starting width <1.0000>: 0

ending width <0.0000>: <Enter>


next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @0,10

next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @80,0

next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @0,-10

next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: <Enter>

Command: Line (se traseaza generatoarea 6 a gaurii din stanga)

first point: 5,0

next point or [Undo]: per

to: se selecteaza linia 4

next point or [Undo]: <Enter>

Pentru trasarea celeilalte generatoare a gaurii, notata cu 7, se poate folosi constructia prin
simetrie, pornind de la generatoarea 6, trasata deja:

Command: Mirror

select object: Last

select object: <Enter>

first point of mirror line: end

of: se selecteaza axa a3, prin punctul P5

second point of mirror line: <F8> (se activeaza modul ortogonal)

<Ortho on> se indica orice punct deasupra sau sub P5, nu neaparat pe aceeasi verticala

erase source object? [yes/no] <N>: <Enter>

Prin actionarea tastei <Enter> pe primul prompter, s-a acceptat varianta implicita, de a nu
sterge obiectul initial (generatoarea 6). Prin apasarea <F8>, modul ORTHO a fost activat si al
doilea punct al axei de simetrie a fost ales automat, pe aceeasi verticala cu punctul P5.

Pentru eliminarea portiunilor de linie nedorite – Fig. 28, se foloseste comanda Trim.

Command: Trim
select cutting edge(s)

select onject: se selecteaza linia 4

select object: se selecteaza cercul C1

select object: se selecteaza polilinia 5

select object: <Enter>

select object to trim or [Project/Edge/Undo]

select object: se indica portiunile de cerc care trebuie sa dispara (P7, P8, P9)

select object: se indica portiunea din linia inferioara care trebuie eliminata (P10)

select object: se indica portiunea din linia 4 care trebuie eliminata (P11)

select object: <Enter>

Fig. 28 Proiectia verticala – pasul 2

Se definitiveaza conturul din proiectia verticala

Pentru a obtine racordarea arcului C1 cu liniile L4 si L4’ – Fig. 29, se foloseste


comanda Fillet. Se stabileste mai intai raza de racordare si apoi, prin repetarea comenzii, se
indica obiectele care vor fo racordate.
Command: Fillet

first object or [Polyline/Radius/Trim]: R

fillet radius <0.000>: 5

command: <Enter>

first object or [Polyline/Radius/Trim]: se selecteaza linia L4

slect second object: se selecteaza arcul C1

Command: <Enter>

first object or [Polyline/Radius/Trim]: se selecteaza arcul C1

Select second object: se selecteaza linia L4’

In mod asemanator, se deseneaza conturul celorlalte doua proiectii

De exemplu, pentru proiectia orizontala – Fig. 30, dupa ce au fost trasate liniile de contur si
cercul care reprezinta una dintre gauri, notat cu Cg, se poate construi celelalte cercuri cu
ajutorul comenzii Array.

Fig. 30 Proiectia orizontala

Command: -Array
select object: se indica cercul Cg

slect object: <Enter>

enter the type of array [Rectangular/Polar] <R>: R

enternumber of rows (---) <1>: 2

enter number of columns (| | |) <1>: 2

enter the distance between rows or specify unit cell (-): 40

specify the distance between columns (| | |): 115

Trasarea liniei de ruptura – Fig. 31

Se trece pe stratul Linii-s. Linia de ruptura este construita ca o succesiune de segmente de


lungime data. Modurile SnapsiOrtho influenteaza aspectul liniei de ruptura, fiind de preferat
sa fie dezactivate. Pentru ca segmentele liniei de ruptura sa constituie o singura entitate
(polilinie), trebuie ca variabila de sistem Skpoly sa aiba valoarea 1. Comanda pentru
desenarea liniei de ruptura este Sketch.

Command: Skpoly

Enter new value for SKPOLY <0>: 1

Command: Sketch

Record increment <implicit>: <Enter> (se stabileste lungimea segmentelor din care este
formata linia de ruptura)

Sketch. Pen eXit Quit Record Erase Connect: se executa clic cu butonul stang al mouse-ului
in punctul P12.

<Pen down>: se misca mouse-ul, conturand linia de ruptura, pana in punctul P13, dupa care
se apasa din nou butonul stang al mouse-ului.

<Pen up>: <Enter>

Pentru a elimina portiunile de linie care ies din conturul aparent al piesei, se foloseste
comanda Trim. Se selecteaza ca muchii taietoare (cutting edges) liniile de contur ale piesei,
indicand apoi pe prompter Select object to trim: capetele liniei de ruptura.

Dupa trasarea proiectiilor se renunta la dreptunghiurile de incadrare.

Pentru aceasta, fie se seteaza stratul Rectangles ca invizibil (OFF), fie se sterg pur si simplu
dreptunghiurile din desen. In acest moment, dupa un Zoom cu optiunea Extents, desenul arata
ca in Fig. 32.

Se hasureaza suprafetele sectionate – Fig. 33, folosind comanda Hatch.


Din fereastra de dialog Boundary Hatch and Fill se aleg optiunile:

Type: Predefined (se alege un tip de hasura din lista modelelor existente)

Pattern: se alege modelul ANSI31

Angle: 0

Spacing: 50

Se alege optiunea Pick points. Se va indica pe rand, punctele P9, P10, P11 si P12 din
ineriorul contururilor de hasurat. Apoi se traseaza <Enter>, pentru a reveni la fereastra de
dialog. Se apasa butonul OK.

Se stabileste stilul de scriere, cu numele noul_stil, bazat pe fondul romans.

Command: -style

Enter name of text style or [?] <STANDARD>: Noul_stil

New style.

Specify full font name of font filename(TTF or SHX) <txt>: romans

Specify height of text <0.2000>: 0

Specify width factor <1.0000>: <Enter>

Specify obliquing angle <0>: <Enter>

Display text backwards ? [Yes/No] <N>: <Enter>

Display text upside-down ? [Yes/No] <N>: <Enter>

Vertical ? <N> <Enter>

„Noul_stil” is now the current text style.

Se defineste stilul de cotare, care va fi numit astfel: Noul_stil_de_cotare.

Prin comanda Dimstyle apare fereastra Dimension style manager din care se actioneaza
butonul New. Este afisata fereastra de dialog Create New Dimension Style – Fig. 21. Se
tasteaza numele noului stil, Noul_stil_de_cotare, care va fi definit de la stilul ISO-25. Se
actioneaza mai apoi butonul Continue.

Este afisata noua fereastra de dialog New Dimension Style, in cadrul caruia se vor defini
parametrii stilului de cotare.

In sectiunile Lines si Symbols and Arrows, se opereaza modificarile cu privire la geometria


cotelor: lungimea cu care liniile ajutatoare depasesc linia de cota – Extend beyond dim lines –
de 1,5 unitati; distanta de la linia ajutatoare la obiectul selectat – Offset from origin – de 0
unitati; marimea sagetii – Arrow size – de 4 unitati. Celelalte variante raman neschimbate.

Din sectiunea Text se aleg: stilul de scriere – Text style – Noul_stil; inaltimea textului cotei –
Text height - de 6 unitati; plasarea textului vertical deasupra liniei de cota – Above – alinierea
textului cu linia de cota – Aligned with dimension line – distanta dintre text si linia de cota –
Offset from dim line – de 2 unitati.

Se actioneaza apoi butonul OK, revenindu-se astfel la fereastra Dimension Style Manager.
Se seteaza noul stil de cotare ca si stil curent, butonul Set Current, iar apoi se inchide caseta
de dialog, prin butonul Close.

Se poate trece acum la trasarea efectiva a cotelor. Un exemplu concret va este prezentat in
dialogul prin care se realizeaza cotarea proiectiei verticale a piesei model din Fig. 34.

Command: Dim – se intra in sesiunea de cotare

Dim: HOR – se va plasa mai intai cota orizontala 135

Specify first extension line origin or < select object >: int

Fig.34 Cotarea proiectiei verticale

Of: se indica punctul D1

Specify second extension line origin: int

Of: se indica punctul D2

Specify dimension line loction or: se indica punctul D3


Enter dimension text < 135.0000 >: 135

Dim: < Enter > - se continua tot printr-o cota orizontala, cota 80

HORIZONTAL.

Specify first extension line origin or < select object >: int

Of: se indica punctul D4

Specify second extension line origin: int

Of: se indica punctul D5

Specify dimension line location or []: se indica punctul D6

Enter dimension text <80.0000 > : 80

Dim: < Enter > - se continua prin plasarea cotei orizontale Q10

HORIZONTAL.

Specify first extension line origin or < select object >: int

Of: se indica punctul D7

Specify second extension line origin: int

Of: se indica punctul D8 – s-au indicat punctele D7 si D8, dar precizand ca trebuie sa se
respecte aceasta ordine, pentru ca textul cotei, care nu incape intre liniile ajutatoare, sa fie
scris in partea stanga, unde este spatiu suficient; daca se selecteaza intai D8 iar apoi D7,
textul cotei va fi scris si va aparea in dreapta.

Specify dimension line location or []: se indica punctul D9

Enter dimension text < 10.0000 >: %%c10

Dim: VER – se continua prin plasarea cotei verticale 20

Specify first extension line origin or < select object >: int

Of: se indica punctul D2

Specify second extension line origin: int

Of: se indica punctul D10

Specify dimension line location or []: se indica punctul D11

Enter dimension text < 20.0000 >: 20


Dim: RAD – se coteaza raza R5

Select arc or circle: nea

Nea to: se indica punctul D12, pe arcul care va fi cotat

Enter dimension text < 5.0000 >: R5

Specify dimension line location or []: se indica punctul D13

Dim: DIA – se coteaza diametrul 80

Select arc or circle: se indica punctul D14, pe cerc

Enter dimension text < 80.0000> : %%c80

Specify dimension line location or []: se indica punctul D15

Dim: < Enter > - se continua tot printr-un diametru, 40

DIAMETER

Select arc or circle: se indica punctul D16, pe cerc

Enter dimension text <40.0000>: %%c40

Specify dimension line location or []: se indica punctul D17

Dim: < Enter > - se coteaza diametrul 20

DIAMETER

Select arc or circle: se indica punctul D18, pe cerc

Enter dimension text <20.0000>: %%c20

Specify dimension line location or []: se indica punctul D19

Dim: < Esc > - se paraseste sesiunea de cotare.

 In mod asemanator se adauga cotele pe celelalte proiectii.


 Plasarea textului in desen. Prin folosirea comenzii Text, pentru scrierea notei de deasupra
indicatorului. Stilui de scriere a fost stabilit anterior.

Command: Text

Current text style: * Noul_stil * Text height: 0.2000

Specify start point of text or [Justify/Style]: se indica un punct in care va fi plasat textul
Specify height <0.2000>: 7

Specify rotation angle of text <0>: <Enter>

Enter text: Conditii tehnice

Enter text: 1.

Enter text: 2. .

Enter text: <Enter>

Pentru inidicarea traseului de sectionare, va fi folosita tehnica definirii blocurilor. Pentru


exemplificare, se va defini un bloc ce contine extremitatea traseului de sectionare – Fig. 35.
In mod similar, se pot defini ca blocuri numele traseului de sectionarede deasupra proiectiei
laterale si indicatorul desenului.

Pentru inceput, se creeaza oriunde in cadrul desenului, obiectele componente ale viitorului
bloc – linia de capat a traseului si sageata.

Deoarece este necesara si notarea traseului de sectionare, numele acestuia poate fi inclus in
definitia blocului Traseu prin selectarea lui, impreuna cu celelalte obiecte. Pentru ca blocul
sa poata fi folosit si pentru indicarea unor trasee de sectionare cu nume diferite, eventual in
alte desene, numele traseului va fi definit ca atribut al blocului, urmand ca, la inserarea
blocului, sa se aleaga valoarea atributului.

Command: -Attdef

Current attribute modes: Invisibles=N Constant=N Verify=N Preset=N

Enter an option to change [Invisible/Constant/Verify/Preset] <done>: <Enter>

Enter attribute tag name: Nume_traseu

Enter attribute prompt: Care este numele traseului? :

Enter default attribute value: A

Current text style: *Noul_stil* Text height: 7

Specify start point of text or [Justifi/Style]: se indica punctul unde va fi plasat atributul

Specify rotation angle of text <0>: <Enter>

Pentru a crea blocul, dialogul pe linia de comanda este:

Command: -Block

Enter block name or [?]: se tasteaza numele blocului – Traseu


Specify insertion base point: se cere punctul de inserare al blocului – mid

of: se indica mijlocul segmentului de capat al traseului de sectionare

Select object: se selecteaza obiectele care vor constitui viitorul bloc (sageata, linia de
capat a traseului de sectionare si eticheta atributului)

Select object: <Enter>

Apasarea tastei <Enter> pe ultimul prompter determina crearea blocului, moment in care
obiectele componente dispar de pe ecran (daca optiunea Delete din
fereastra Block Definition a fost selectata).

 Plasarea blocului in desen se face prin comanda Insert. Pentru a insera blocul de mai
multe ori, se poate folosi cimanda Minsert.

Command: -Insert

Enter blockn name or [?]<implicit>: se tasteaza numele blocului, TRASEU,


sau ? pentru afisarea listei blocurilor disponibile

Specify insertion point or ...: se indica locul unde va fi inserat blocul in cadrul desenului

Enter X scale factor, specify opposite corner, or [Corner/XYZ] <1>: se poate introduce
un numar care sa indice cu ce factor de scalare pe axa X sa sedeseneze blocul; se poate,
de asemenea, sa se indice doua puncte pentru a defini o fereastra in care sa fie incadrat
blocul; optiunea XYZ permite inserarea de blocuri cu factori de scalare diferiti pe cele trei
axe – pentru cazul curent, se tasteaza <Enter>, acceptand astfel factorul de scara 1,
implicit.

Enter Y scale factor < use X scale factor >: se tasteaza <Enter>, acceptand factorul de
scara pe Y identic cu cel de pe X

Specify rotation abgle <0>: se cere unghiul sub care se inserreaza blocul –
tastand <Enter>, se accepta varianta implicita.

Enter attribute values

Care este numele traseului? <A>: <Enter> se accepta valoarea implicita a atributului.

 In final, se obtine desenul complet al piesei – Fig. 36.


Fig. 36 Desenul complet al piesei

Username / Parola inexistente

email ******

Login Am uitat parola x Creaza cont nou

Home Exploreaza Upload

Administratie
Arta cultura
Biologie
Casa gradina
Diverse
Economie
Geografie
Gradinita
Istorie
Jurnalism
Limba
Literatura romana
Management
Medicina
Personalitati
Profesor scoala
Sociologie
StiintaArhitectura
constructiiAstronomieChimieDreptFizicaInformaticaAbbyy
finereaderAccessAdobe photoshopAutocadBaze de dateCCorel
DrawDcExcelFoxproHardwareHtmlJavaLinuxOraclePhpReteleSqlVisual
basicWindowsWordMatematicaStiinte politiceTutorials

Tehnica mecanica
Timp liber

Un vraci din China a dezvăluit secretul restabilirii articulațiilor și spatelui


Vindecator chinez a deschis un secretul pentru tratament eficient al articulații

Ardeți grăsime de stomac în 3 zile! Băut zilnic

Ciuperca unghiilor dispare după prima utilizare. Click aici


DEFINIREA BLOCURILOR sI ATRIBUTELOR

Un bloc este un set de entitati AutoCAD grupate împreuna într-un obiect compus. Acest
ansamblu de entitati grafice primeste un nume de bloc prin intermediul caruia acesta este referit si
utilizat în desene ca o singura entitate. Continutul unui bloc poate varia de la un punct pâna la un
întreg desen care poate sa reprezinte, de exemplu, un surub, o piulita sau orice piesa componenta a
unui ansamblu sau subansamblu. Utilizând blocurile se pot crea biblioteci de repere care pot fi
inserate în orice desen.

Utilizarea blocurilor, cu toate posibilitatile de inserare a lor în locurile specificate, cu


orientarea si scalarea dorite, asigura modularizarea fisierelor desen si optimizarea activitatii de
proiectare.

8.1. Blocuri

Un bloc poate fi definit prin entitati situate în diferite straturi, trasate cu diferite tipuri de linie
si culori; informatiile privind stratul, culoarea si tipul de linie se memoreaza la definirea unui bloc
pentru toate entitatile componente. La inserarea blocului fiecare entitate este desenata cu tipul de
linie si culoa 434l1123e rea memorate, indiferent de setarile curente pentru strat de desenare, tip
de linie si culoa 434l1123e re. (Exceptie fac entitatie care au apartinut stratului "0" si cele care au
avut culoarea sau tipul de linie BYBLOCK, care mostenesc aceste atribute de la blocul din care fac
parte).

Utilizarea blocurilor la realizarea desenelor are o serie de avantaje dintre care mentionam pe
cele mai importante:

 Asigura construirea desenelor de o maniera compacta si bine structurata; desenarea


unor detalii si obiecte grafice care se repeta în cadrul desenului se face o singura data.

 Modificarea desenelor se simplifica; prin simpla redefinire a unui bloc se actualizeaza


automat toate aparitiile acestuia în desen.

 Se reduce considerabil baza de date a desenului (deci se reduce si dimensiunea


fisierului) prin aceea ca entitatile care compun un bloc sunt memorate o singura data; la
inserarea blocului se memoreaza numai referinta acestuia.

 Usurinta de extragere a informatiilor; un bloc contine informatii despre el


însusi (denumite atribute) care pot fi extrase si utilizate într-un alt program (fisier de
tip baza de date).

Unui bloc i se pot asocia mai multe atribute, fiecare atribut primind o alta eticheta. La
inserarea unui bloc cu mai multe atribute se va cere precizarea valorilor pentru fiecare atribut.

Comanda BLOCK
Comanda BLOCK creeaza un bloc din entitati grafice existente în desen. Formatul comenzii
este urmatorul:

Command: block

Block name (or ?): se introduce numele blocului

Daca se indica numele unui bloc definit anterior, AutoCAD va cere confirmarea de
redefinire:

Block <nume> already exists (Blocul <nume> exista deja)

Redefine it ? <N>: daca se raspunde cu "Yes" blocul respectiv se redefineste si desenul se


regenereaza, actualizându-se toate inserarile blocului în cauza.

Daca se introduce "?" se va lista numele blocurilor create în desenul curent ca raspuns la
prompt-ul:

Block (s) to list <*>: se apasa tasta Enter.

Insertion base point: se indica punctul de inserare

Select objects: se selecteaza obiectele care vor forma blocul

Punctul de inserare (de baza) este punctul de referinta luat în considerare la inserarile blocului
într-un desen.

Obiectele selectate pentru a face parte din bloc sunt sterse din desen (aceasta confirma
includerea lor în bloc); daca se doreste refacerea lor, imediat dupa comanda BLOCK se va apela
comanda OOPS (operatie care nu anuleaza definitia blocului).

Pentru a redefini un bloc, acesta trebuie redesenat în întregime sau descompus în parti
elementare componente cu comanda EXPLODE. Blocul este "explodat" pentru a avea posibilitatea
editarii diferitelor obiecte din desen, dupa care blocul este redefinit.
Blocurile create cu comanda BLOCK sunt memorate numai în desenul curent, iar copiile lor
pot fi inserate numai în acest desen; daca se doreste inserarea lor în alte desene, blocurile trebuie
salvate pe disc, în fisiere separate, cu ajutorul comenzii WBLOCK.

Comanda WBLOCK

Aceasta comanda permite salvarea unui bloc ca fisier desen pe disc în vederea introducerii lui
în alte desene cu ajutorul comenzii INSERT sau MINSERT. Formatul comenzii este:

Command:wblock

File name:se precizeaza numele blocului (extensia .DWG este implicita); daca variabila de
sistem FILEDIA are valoarea 1, pe ecran este afisata caseta de dialog "Create Drawing File" din care
se selecteaza numele fisierului desen.

Block name:ca raspuns se poate specifica:

 Un nume de bloc, daca numele blocului difera de numele fisierului în care se face
salvarea acestuia;

 Caracterul = , daca blocul are acelasi nume cu al fisierului;

 Caracterul * , daca se doreste salvarea întregului desen ca bloc;

 Enter sau Space, daca se doreste definirea blocului, exact ca la comanda BLOCK.

Este util sa se foloseasca pentru fisier numele blocului.

Comanda BASE

Comanda BASE permite stabilirea punctului de inserare pentru un desen pe care îl vom insera
în alt desen ca pe un bloc. Formatul comenzii este:

Command:base

Base point <implicit>: se indica punctul de baza


Daca nu se utilizeaza comanda BASE, punctul de baza la inserarea desenului respectiv va
fi implicit originea sistemului de coordonate atasat desenului (0,0,0).

Comanda BASE poate fi utilizata si pentru schimbarea punctului de inserare; de asemenea,


variabila de sistem INSBASE care memoreaza coordonatele acestui punct, poate fi folosita pentru
modificarea coordonatelor lui.

Editarea fisierelor desen inserate ca blocuri în desenul curent nu se reflecta în fisierul care
include blocurile în cauza. Ca urmare, la tastarea semnului "?" la prompt-ul "Block name (or ?)
<implicit>:" nu apare în lista afisata.

Comanda INSERT

Comanda INSERT asigura inserarea unui bloc definit anterior. Se construieste astfel o copie a
blocului specificat, cu punctul sau de baza pozitionat în punctul de inserare precizat de utilizator.
Dialogul începe astfel:

Command: insert

Block name (or ?) <implicit>: se introduce numele blocului de inserat ; se introduce "?" pentru
a afla lista blocurilor definite

Insertion point: se localizeaza punctul de inserare pentru bloc

X scale factor <1>/Corner /XYZ: se poate raspunde cu un numar care reprezinta factorul de
scara dupa axa X sau Enter pentru reprezentarea blocului la scara si orientarea la care a fost
desenat. Raspunzând cu C se pot defini simultan factorii de scara pe X si Y prin specificarea unui
punct care, împreuna cu punctul de inserare, determina colturile unui dreptunghi ale carui dimensiuni
pe X si Y reprezinta factorii de scara doriti. Optiunea XYZ este folosita la inserarea blocurilor în 3D; în
acest caz se pot specifica factori de scara diferiti pe cele trei axe X, Y si Z.

Y scale factor (default =X):se cere factorul de scara pentru axa Y

Rotation angle <0>:se poate specifica un unghi de rotatie al blocului în jurul punctului de
inserare.
Daca se doreste modificarea blocului dupa ce a fost inserat, acesta se introduce "explodat"
(având elementele separate). Pentru a desface un bloc în elemente, atunci când îl inseram, se
introduce un asterisc (*) în fata numelui de bloc, astfel:

Block name (or ?):*nume_bloc

Descompunerea unui bloc în elemente individuale se poate realiza si cu ajutorul comenzii


EXPLODE prezentata în capitolul 4.

Daca blocul inserat are factorii de scara X,Y si Z diferiti, acesta nu mai poate fi explodat
mai târziu.

Un bloc "explodat" ramâne descompus pentru urmatoarele inserarii; acesta poate fi compus
într-o singura entitate apelând din nou comanda BLOCK.

Fig.8.1. Caseta de dialog "Insert".

Afisarea pe ecran a casetei de dialog "Insert" (fig.8.1) se poate face cu ajutorul comenzii
DDINSERT. Pentru a insera un bloc definit anterior se tasteaza numele sau în caseta de editare
alaturata butonului :Block...", sau se selecteaza acest buton pentru a se afisa lista cu blocurile
definite. Pentru a insera un fisier desen se tasteaza numele fisierului în caseta alaturata butonului
"File...", sau se selecteaza butonul "File..." pentru a alege desenul dintr-o lista afisata. Se observa ca
aceasta caseta ne permite, de asemenea, specificarea celorlati parametri necesari inserarii, care sunt
aratati mai sus.
Comanda MINSERT

Comanda MINSERT permite inserarea de copii multiple ale unui bloc, dispuse liniar sau într-o
matrice rectangulara. Dialogul comenzii decurge astfel:

Command:minsert

Block name (or ?) <implicit>: se introduce numele blocului de inserat (vezi


si comanda INSERT)

Insertion point: se localizeaza punctul de inserare pentru bloc

X scale factor <1>/Corner /XYZ: raspunsurile posibile sunt cele de la comanda INSERT

Y scale factor (default =X):se cere factorul de scara pentru axa Y

Rotation angle <0>:se precizeaza orientarea blocului

Number of rows (....) <1>: se specifica un numar pozitiv întreg

Number of columns (||||) <1>: se specifica un numar pozitiv întreg

Unit cell or distance between rows:se specifica o valoare sau o celula de baza (o celula-
unitate care include blocul si distanta dintre linii)

Distance between columns (||||): se specifica o valoare, daca numarul de coloane este
mai mare decât 1 si nu s-a specificat o celula de baza

Blocurile inserate cu ajutorul comenzii MINSERT nu pot fi descompuse, deci nu pot fi editate
separat.

Daca se precizeaza un unghi de rotatie, atunci fiecare copie a blocului va fi rotita fata de
punctul de inserare.

Exemplu: Se considera cele trei piese din fig.8.2.a. pe care dorim sa le asamblam cu suruburi.
surubul folosit este cel din fig.8.2.b. care este reprezentat într-un bloc denumit "surub". Acesta este
inserat de doua ori în pozitiile în care sunt trasate axele de simetrie. Dupa completarea desenului cu
alte entitati si hasura, rezulta ansamblul din fig.8.2.c.

Considerând surubul deja desenat, vom crea blocul "surub" parcurgând urmatoarea secventa:

Command: block

Block name (or ?): surub

Insertion base point: se indica punctul P

Select objects: se selecteaza entitatile care alcatuiesc surubul

Select objects:enter

Fig.8.2. Exemple de utilizare a comenzilor BLOCK si INSERT.

Inserarea surubului în pozitiile aratate se face parcurgând urmatoarea secventa de comenzi:

Command:insert

Block name (or ?) <implicit>:surub

Insertion point:se indica punctul P1

X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter

Y scale factor (default =X): enter


Rotation angle <0>: enter

Command:insert

Block name (or ?) <implicit>:surub

Insertion point:se indica punctul P2

X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter

Y scale factor (default =X): enter

Rotation angle <0>: -90

8.2. Definirea atributelor

Atributele sunt entitati de tip text, constante sau variabile, care se ataseaza blocurilor.
Atributele permit extragerea informatiilor despre blocuri în fisiere pe disc si utilizarea acestora într-o
baza de date sau alte aplicatii; se poate crea, de exemplu, o lista de materiale ale reperelor dintr-un
desen de ansamblu.

Pentru a putea fi atasate blocurilor, atributele trebuie sa fie definite cu comanda ATTDEF.
Dupa definire, un atribut poate fi selectat, ca orice entitate AutoCAD, pentru a fi inclus într-un bloc.

Informatiile cu privire la atribute pot fi extrase cu ajutorul comenzii ATTEXT, care determina
scrierea acestor informatii într-un fisier pe disc.

Comanda ATTDEF

Comanda ATTDEF creeaza o definitie de atribut ce controleaza aspectul informatiilor de tip


text atribuite unui bloc. Comanda DDATTDEF (Dynamic Dialog ATTribute DEFinition) usureaza
accesul la informatiile privind atributele blocului, reunind toate componentele comenzii ATTDEF într-
o caseta de dialog (vezi fig.8.3).

Atributele dispun de patru caracteristici (moduri atribut), care pot fi setate pentru fiecare
atribut , cu urmatoarea semnificatie:

Invisibile controleaza vizibilitatea atributelor; valoarea atributului invizibil nu se afiseaza


la inserarea blocului;
Constant - valoarea atributului definit este fixa si va fi luata în considerare la toate
inserarile blocului;

Verify - la inserarea blocului utilizatorul are posibilitatea sa verifice daca valoarea


atributelor este corecta;

Preset - atributul se considera predefinit , în sensul ca, la inserarea blocului, nu este


solicitata valoarea lui, ci se considera automat valoarea implicita; cu toate acestea, atributul este
variabil.

Fig.8.3. Caseta de dialog "Attribute Definition".

Modificarea starii implicite a acestor moduri se face prin introducerea initialelor, pe rând.

Dialogul comenzii ATTDEF este urmatorul:

Command:attdef

Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N

Enter (ICVP) to change, RETURN when done:

Attribute tag:eticheta atributului poate contine orice caractere, mai putin spatiu; ea are rolul
de a identifica atributul în desen; nu se accepta raspunsul nul

Attribute prompt:se raspunde cu un sir de caractere; la un raspuns nul se va utiliza ca prompt


eticheta specificata anterior; atributul constant nu are nevoie de prompt
Default attribute value:se poate introduce un sir de caractere care va reprezenta valoarea
implicita la inserarea blocului sau Enter, caz în care nu va fi afisata nici o valoare implicita; daca se
lucreaza cu atribute constante acest prompt este înlocuit cu prompt-ul "Attribute value:" si se
indica valoarea acestui atribut care va fi scrisa la fiecare inserare a blocului

Justify/Style/<Start point>:au semnificatie identica cu a comenzii TEXT

Height < implicit>:se precizeaza înaltimea textului (v. comanda TEXT)

Rotation angle <0>:se indica unghiul de rotatie al textului (v.comanda TEXT)

Inserarea blocurilor cu atribute se realizeaza cu ajutorul comenzii INSERT. În cazul


atributelor constante operatia decurge în mod obisnuit, AutoCAD insereaza blocul cu atributele
aferente. Daca blocul contine atribute variabile, AutoCAD va cere valoarea acestora înainte de a
începe inserarea, afisându-se mesajul "Enter Attribute values" , urmat de prompt-urile
specificate pentru fiecare atribut în parte.

Comanda ATTDISP

În mod normal atributele sunt vizibile, exceptând cazul în care ele sunt definite cu modul
invizibil activ (pe ON). Comanda ATTDISP permite controlul global al vizibilitatii atributelor, ulterior
definirii acestora, indiferent de setarile de afisare caracteristice fiecarui atribut. Prompt-ul comenzii
este:

Command:attdisp

Normal/ON/OFF <implicit>:se specifica o optiune unde:

 Normal - respecta setarile de afisare stabilite la crearea atributelor

 ON - ignora setarile de afisare si trece toate atributele în starea ON, facându-le vizibile

 OFF - ignora setarile de afisare si trece toate atributele în starea OFF, facându-le
invizibile

 <implicit> - este setarea curenta a atributelor pentru ATTDISP


Comanda ATTEDIT

Comanda ATTEDIT permite editarea atributelor indepedent de blocurile carora le apartin.


Editarea se poate face individual (dupa o eticheta a atributului) sau global (eticheta este comuna
atributelor din mai multe blocuri). La apelarea comenzii se va cere specificarea metodei de editare.
Editarea se poate face si cu ajutorul casetei de dialog "Edit Attributes" afisata cu ajutorul comenzii
DDATTE. Formatul comenzii este:

Command:attedit

Edit attributes one at a time ? <Y>: Y (daca se doreste o editare individuala a atributelor)

Block name specification <*>:se specifica numele blocului care contine atributul

Attribute tag specification <*>: se specifica eticheta atributului

Attribute value specification <*>: se specifica valoarea atributului

Select Attributes:se selecteaza atributele pentru editare

sau pentru editare globala a atributelor:

Command:attedit

Edit attributes one at a time ? <Y>: N (daca se doreste o editare globala a atributelor)

Edit only attributes visible on screen ? <Y>:Y (pentru editarea atributelor care apar pe
ecran; daca se raspunde cu N, AutoCAD comuta ecranul în mod text si ne informeaza ca
desenul va fi regenerat dupa terminarea editarii)

Block name specification <*>: se specifica numele blocului

Attribute tag specification <*>: se specifica eticheta atributului

Attribute value specification <*>: se specifica valoarea atributului

Select Attributes: se selecteaza atributele pentru editare


Dupa ce au fost selectate atributele pe care dorim sa le editam, începe procesul de editare.
Editarea se face în ordine inversa; ultimul atribut selectat este primul editat. Acest atribut este
marcat cu un X si apare urmatorul prompt:

Value/Position/Height/Angle/Style/Layer/Color/Next <implicit>:se alege o optiuneunde:

 Value - permite schimbarea valorii atributului, cu conditia ca valoarea sa nu fie o


constanta.

 Position - specifica o noua pozitie pentru atribut.

 Height - schimba înaltimea textului atributului.

 Angle - modifica unghiul liniei de baza a textului.

 Style - modifica fontul sau stilul folosit pentru text.

 Layer - schimba layer-ul pe care se afla atributul.

 Color - schimba culoarea atributului.

 Next - permite parcurgerea multimii de atribute selectate pentru modificare pâna


la epuizarea acestora.

Observatii:

 Editarea individuala este permisa numai atributelor vizibile.

 Editarea globala se aplica la toate atributele, vizibile sau invizibile, dar numai valoarea
atributului se poate schimba.

Comanda ATTEXT
Comanda ATTEXT permite extragerea informatiilor privind atributele care se afla la un
moment dat într-un desen si scrierea acestora într-un fisier pe disc, pentru a le folosi în afara
desenului. Pentru a usura folosirea comenzii ATTEXT se poate utiliza caseta de dialog "Attribute
Extraction" (afisata cu ajutorul comenzii DDATTEXT) care reuneste toate optiunile comenzii.
Comanda are formatul:

Command:attext

CDF, SDF or DXF Attribute extract (or Entities) ? <C>: se alege o optiune (optiunea
Entities va cere indicarea entitatilor pentru care se doreste extragerea informatiilor, dupa care se va
afisa din nou prompt-ul comenzii ATTEXT)

Template file: se specifica numele fisierului model (cu extensia .TXT), folosit drept sablon
pentru structurarea atributelor extrase

Extract file name <implicit>: se introduce numele fisierului care va contine informatiile extrase
(implicit cu extensia .TXT); daca se apasa ENTER se va lua numele desenului la care lucram

La apelarea comenzii ATTEXT se solicita precizarea formatului pentru fisierul de iesire sau
selectarea entitatilor pentru care se extrag informatiile. Cele trei formate posibile sunt:

 CDF (Comma Delimited Format) - câmpurile ce formeaza înregistrarile sunt separate prin
virgule; aceste fisiere pot fi prelucrate cu usurinta în Basic.

 SDF ( Space Delimited Format) - câmpurile sunt de lungime fixa separate de blanc-uri;
aceste fisiere pot fi prelucrate cu usurinta în FORTRAN, PASCAL si dBASE

 DXF (Drawing Exchange Format) - este un format specific AutoCAD folosit pentru
schimbarea fisierelor desen între mai multe programe.

Aplicatie

În aceasta aplicatie se prezinta modul de utilizare a blocurilor cu atribute si de extragere a


atributelor. Consideram ca pentru realizarea unui desen de ansamblu, printre alte componente, sunt
utilizate surubul, piulita si saiba din fig.8.4. Pentru aceste organe de masini standardizate s-au definit
patru atribute: dimensiune, STAS si masa, cu ajutorul comenzii ATTDEF.

Command:attdef

Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N

Enter (ICVP) to change, RETURN when done:

Attribute tag: DIMENSIUNE

Attribute prompt:DIM

Default attribute value:enter

Justify/Style/<Start point>:se indica un punct de unde începe


scrierea atributului

Height < implicit>:5

Rotation angle <0>:enter

Command:attdef

Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N

Enter (ICVP) to change, RETURN when done:

Attribute tag:STAS

Attribute prompt:S

Default attribute value:enter

Justify/Style/<Start point>:se indica un punct de unde începe


scrierea atributului

Height < implicit>:5

Rotation angle <0>:enter


Command:attdef

Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N

Enter (ICVP) to change, RETURN when done:

Attribute tag:MASA

Attribute prompt:M

Default attribute value:enter

Justify/Style/<Start point>:se indica un punct de unde începe


scrierea atributului

Height < implicit>:5

Rotation angle <0>:enter

Asemanator sunt definite atributele pentru piulita si saiba. Dupa aceasta sunt create trei
blocuri care au fost numite: "surub", "Piulita" si respectiv "saiba", care includ si atributele definite
mai sus.

Fig.8.4. Exemple de utilizare a comenzilor ATTDEF si ATTEXT.

La realizarea desenului de ansamblu putem insera aceste blocuri ori de câte ori apar aceste
elemente în desen. În acest exemplu, fiecare bloc a fost inserat o singura data, astfel:

Command: insert

Block name (or ?) <implicit>:surub


Insertion point: se localizeaza punctul de inserare pentru bloc

X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter

Y scale factor (default =X):enter

Rotation angle <0>:enter

Enter attribute values

DIM:M10x50

STAS: 4272-89

MASA: 0.041

Command: insert

Block name (or ?) <implicit>:piulita

Insertion point: se localizeaza punctul de inserare pentru bloc

X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter

Y scale factor (default =X):enter

Rotation angle <0>:enter

Enter attribute values

DIM:M10

STAS: 4271-89

MASA: 0.010

Command: insert

Block name (or ?) <implicit>saiba

Insertion point: se localizeaza punctul de inserare pentru bloc


X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter

Y scale factor (default =X):enter

Rotation angle <0>:enter

Enter attribute values

DIM:10

STAS:5200/4-91

MASA: 0.004

Utilizând comanda ATTEXT se extrag atributele din desen în vederea întocmirii unei liste de
componente ale unui desen de ansamblu.

Command:attext

CDF, SDF or DXF Attribute extract (or Entities) ? <C>:SDF

Template file:FISMODEL

Extract file name <implicit>: FISATRIB

S-a utilizat fisierul sablon creat de noi caruia i-am dat numele "FISMODEL " si s-a optat pentru
fisierul de iesire de tip SDF. Continutul fisierului FISMODEL este urmatorul:

BL:NAME C015000

DIMENSIUNE C015000

STAS C010000

MASA N008003

În acest fisier fiecare linie defineste un câmp si formatul în care informatia este scrisa în
fisierul de iesire de pe disc. Câmpurile referitoare la caracteristicile blocurilor sunt definite prin "BL",
urmat de numele caracteristicii (aici chiar numele blocului). DIMENSIUNE, STAS si
MASA sunt etichetele atributelor definite. Formatul de scriere a câmpului este prezentat în coloana
a doua. Câmpurile de forma "Cxxx000" descriu un sir de caractere: litera "C" arata acest lucru, iar
"xxx" semnifica lungimea câmpului. Câmpurile numerice sunt de forma
"Nxxxzzz" (litera "N" determina acest câmp) unde "xxx" reprezinta lungimea câmpului, iar "zzz"
numarul de zecimale. Deci N008003 descrie un numar format din 8 caractere din care 3 reprezinta
partea zecimala.
Dupa apelarea comenzii ATTEXT pe disc se creaza fisierul FISATRIB care are urmatorul
continut:

Surub M10x50 4272-89 0.041

Piulita M10 4071-89 0.010

Saiba 200/4-91 0.004

Se observa în coloana a 2-a numarul STAS-ului si în coloana a 3-a masa pieselor respective.

8.3. Referinte externe

Când se lucreaza la un desen, apare uneori necesitatea de referire la unele informatii pastrate
într-un alt desen. Pâna la aparitia versiunii 12 a AutoCAD-ului, era posibila suprapunerea a doua
desene prin inserarea ca bloc a desenului suprapus. Dar acest procedeu duce la marirea desenului
original si la ocuparea unui spatiu mai mare pe disc.

O caracteristica a AutoCAD-ului 12, este posibilitatea utilizarii referintelor externe care ne


permit sa lucram cu alte desene AutoCAD, fara a le adauga permanent desenului curent si fara a le
altera continutul. Când se încarca sau se ploteaza un desen, AutoCAD reîncarca automat fiecare
referinta externa; astfel, fiecare referinta reflecta ultima stare a fisierului desen. Acesta este si
principalul avantaj al referintelor externe si anume ca orice modificare facuta în ele apare si în
desenul din care acestea sunt referite. Referintele externe sunt folositoare atunci când dorim sa
realizam un desen de ansamblu dintr-un set de componente desenate separat.

Nu exista limite în ceea ce priveste numarul referintelor externe pe care le putem adauga
desenului. De asemenea, desenele de referinta pot face trimitere la alte desene, obtinându-se
desene de referinta înlantuite. Pentru a face trimitere la un alt desen se foloseste comanda XREF.

Comanda XREF

Comanda XREF permite sa atasam un alt desen desenului curent, fara sa-l inseram permanent
si fara sa-i modificam continutul. Formatul comenzii este:

Command:xref

?/Bind/Detach/Path/Reload/<Attach>:se specifica o optiune unde:

 ? - afiseaza lista referintelor externe si a fisierelor desen (.dwg) referite în desenul


curent; va aparea prompt-ul:

Xref(s) to list <*>:

AutoCAD listeaza numele fiecarui desen de referinta si subdirectorul în care se afla desenul
 Bind - referintele externe specificate de utilizator sunt incluse în desenul curent, reunite
si atasate definitv acestuia. Un desen care a fost atasat folosind optiunea Bind devine un
bloc în desenul respectiv. Când este selectat Bind apare urmatorul prompt:

Xref(s) to bind: se specifica un nume de fisier de referinta

Scanning...

 Detach - înlatura o referinta externa din desenul curent. Selectând aceasta optiune
apare prompt-ul:

Xref(s) to bind: se specifica un nume de fisier de referinta

Scanning...

 Path - modifica calea data anterior pentru una sau mai multe referinte externe; se
utilizeaza aceasta optiune atunci când desenul a fost mutat în alt subdirector sau când i
s-a schimbat numele. Prompt-ul care apare la selectarea acestei optiuni cere sa se indice
atât calea veche cât si calea noua, apoi încarca desenul de referinta respectiv.

 Reload - reîncarca o referinta externa. Reîncarcarea este necesara atunci când în desenul
de referinta au fost efectuate modificari ulterioare momentului atasarii acestuia.
Prompt-ul optiunii este:

Xref(s) to reload: se specifica un nume de fisier de referinta

Scanning...

Daca se raspunde cu asterisc (*) la acest prompt, vor fi actualizate toate desenele de
referinta.

 Attach - asigura adaugarea unui desen de referinta la desenul curent; aceasta operatie
este similara operatiei de inserare a unui bloc si dialogul este asemanator. Primul
prompt care apare este:

Xref to attach: se specifica numele fisierului de referinta (si calea daca acest fisier
nu se afla în acelasi director cu fisierul desen curent)

Comanada XBIND

Aceasta comanda permite preluarea permanenta numai a anumitor parti ale desenelor de
referinta, cum ar fi blocuri, stiluri de text, straturi, tipuri de linie sau stiluri de cotare. Indicarea
acestor elemente se face prin numele lor si devin parti integrante ale desenului curent, intrând în
baza de date a acestuia. Comanda XBIND are urmatorul format:

Command:xbind

Block/Dimstyle/LAyer/LType/Style:se specifica o optiune unde:


 Block - include permanent un bloc în desenul curent

 Dimstyle - include permanent un stil de cotare în desenul curent

 Layer - include permanent un strat în desenul curent

 Ltype - include permanent un tip de linie în desenul curent

 Style - include permanent un stil de text în desenul curent

Observatie: Comanda XBIND nu poate fi folosita decât dupa ce a fost utilizata comanda XREF
Attach pentru a atasa ca referinta desenul din care dorim sa inseram permanent una din entitatile de
mai sus.

Exemplu: Presupunem ca desenul de referinta "subans1.dwg" aflat în directorul "PROIECT"


contine mai multe blocuri printre care si un bloc denumit "Piulita-M10" (care reprezinta un anumit
tip de piulita). Lucrând la un desen de ansamblu denumit "ansamb.dwg" (care se afla în directorul
radacina), ne propunem sa inseram definitiv în acest desen blocul "Piulita-M10". Succesiunea
comenzilor este urmatoarea:

Se ataseaza fisierul "subans1.dwg" fisierului curent "ansamb.dwg";

Command:xref

?/Bind/Detach/Path/Reload/<Attach>:enter

Xref to attach:proiect\subans1

SUBANS1 loaded.

Insertion point:se indica un punct de inserare

X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter

Y scale factor (default =X):enter

Rotation angle <0>:enter

Dupa atasare obiectele denumite sunt redenumite automat; numele blocului din fisierul de
referinta va fi "subans1|piulita-M10". Acum lansam comanda XBIND Block astfel:

Command:xbind

Block/Dimstyle/LAyer/LType/Style:block

Depedent Block name(s): subans1|piulita-M10


Scanning...

1 Block bound.

Blocul "subans1|piulita-M10" este atasat permanenet în fisierul curent si este gasit sub
numele "subans1$0$piulita-M10". Acesta nu apare efectiv pe ecran; pentru a fi inclus în locul dorit,
în desenul de ansamblu, trebuie folosita comanda INSERT.

La realizarea desenelor de ansamblu acest procedeu este mult mai convenabil decât inserarea
desenelor de tip bloc realizate cu comanda WBLOCK.