Curs Desen Tehnic1

CURS RECALIFICARE PRESATOR METALE LA RECE
CURS
DE
DESEN TEHNIC
2004
Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

CUPRINS
1. Notiuni introductive – Obiectul cursului
2. Linii utilizate, standardizarea
3. Reprezentarea vederilor
4. Notarea vederilor si sectiunilor
5. Hasurarea in desenul tehnic
6. Cotarea desenelor – Elementele cotarii
7. Reguli de executie. Metode de cotare
8. Desenul la scara – Scari utilizate. Faze de executie

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
OBIECTIVUL CURSULUI
Etapele intocmirii schitei in desenul tehnic

In practica desenul unei piese este necesar a fi intalnit in:
- piesa exista in stare buna sau deteriorata si desenul acesteia trebuie
intocmit in vederea realizarii unui numar d piese identice.In acest caz
desenul poarta denumirea de desen releveu.
- Piesa nu exista si ea urmeaza sa fie mai intai conceputa in mintea
proiectantului iar apoi transpusa pe hartie sub forma unui desen tehnic
denumit desen de documentatie tehnica sau desen de proiect.
In nici una din situatii desenul tehnic nu poate fi executat direct, ci mai intai se
executa schita piesei respective.
Schita este un desen tehnic executat de regula cu mana libera ale carui
dimensiuni sunt date de limitele aproximatiei vizuale.
In vederea realizarii schitei trebuie respectate etapele :
1. identificarea piesei;
2. analiza tehnologica a piesei;
3. analiza formei piesei;
4. stabilirea pozitiei de reprezentare si a nr. de proiectii necesare ;
5. desenarea proiectiilor ;
6. cotarea schitei ;
7. inscriptionarea plansei.
1. Cuprinde urmatoarele:
a) denumirea piesei;
b) rolul piesei in cadrul ansamblului din care face parte;
c) pozitia de functionare a piesei in cadrul ansamblului sau
subansamblului;
d) modul de prindere sau imbinare a piesei cu piesele invecinate.
2. Cuprinde urmatoarele:
a) materialul piesei;
b) procedul tehnologic de fabricatie al piesei;
c) stabilirea pozitiei principale de prelucrare a piesei (pe masina
unealta) ;
d) precizarea rugozitatilor suprafetelor piesei
Prin rugozitatea unei suprafete se intelege ansamblul microneregularitatilor
suprafetei respective, microneregularitati ce nu constituie abateri de la forma
corecta geomertica a suprafetei respective.

3. Orice piesa oricat de simpla sau de complicata , este alcatuita la randul sau din
forme geometrice simple precum: prisma, piramida, trunchiul de piramida,
cilindrul, conul, sfera, calota sferia, etc. Forma piesei rezultata din compunerea
formelor geometrice simple se numeste forma principala.
Uneori forma principala a piesei este completata cu anumite detalii cu rol
functional precum : filete, canale de pana, gauri, etc., acestea avand ept scop o
anumita functionalitate piesei respective.
Forma piesei rezultata din forma principala la care se adauga datalii cu rol
functional se numeste forma functionala a piesei.
In unele cazuri in functie de procesul tehnologic prin care se obtine piesa se
prevad anumite detalii cu rol tehnologi prcum : racordari, tesituri, inclinari,
conicitati, etc. Forma piesei obtinuta in urma luarii in consideratie a detaliilor de
ordin tehnologic se numeste forma constructiv tehnologica.
4. Se precizeaza ca piesa trebuie astfel desenata incat proiectia sa principala

(vederea din fata sau sectiunea principala trebuie sa redea piesa in pozitia sa de
functionare). In cazul pieselor care pot functiona in orice pozitie acestea pot fi
reprezentate in pozitia principala de prelucrare.
Felul si numarul proiectiilor in care se reprezinta piesa, trebuie sa fie minim dar
suficient pentru a reprezenta piesa complet atat ca detalii cat si din punct de
vedere al cotarii.

5. Cuprinde etapele :
 alegerea formatului de hartie, trasarea chenarului si a conturului
indicatorului ;
 trasarea dreptunghiurilor minime de incadrare a proiectiilor ;
 trasarea axelor de simetrie ale proiectiilor (cand acestea exista) ;
 trasarea conturilor exterioare si interioare ale proiectiilor ;
 ingrosarea contururilor.
6. si 7. - Se efectueaza dupa regulile si reglementarile in vigoare.
2. LINII UTIZIZATE - STANDARDIZAREA

Standardul stabileste tipurile precum si clasele de grosime ale liniilor utilizate in
desenul industrial.
Modul de folosire a liniilor in desenul industrial este prescris in standardele
referitoare la reprezentari, notari, cotare, scheme conventionale.
In cazuri speciale (scheme, semne convetionale) se admite folosirea altor tipuri
de linii, cu conditia ca semnificatia acestora sa fie stabilita prin standardele
respective sau explicata printr-o legenda pe desen.
Liniile folosite in desenul industrial se clasifica in patru tipuri (linie continua,
linie intrerupta, linie-punct si linie-doua puncte) si doua clase de grosime (linie
groasa si linie subtire).

Fiecare linie, de un anumit tip si de o anumita clasa de grosime sau o combinatie

a celor doua clase, se simbolizeaza printr-o litera conform tabelului.
Grosimea liniilor se alege din urmatorul sir de valori (in milimetri) :
Grosimea de baza b a liniilor folosite in desen este cea a liniei continue groase
(A), care se alege in functie de marimea, complexitatea si natura desenului.
Grosimea de baza sa fie aceeasi pentru toate reprezentarile aceleiasi piese,
desenate la aceeeasi scara, pe aceeasi plansa.

Grosimea liniiilor subtiri trebuie sa fie aproximativ B/3.

In cazul liniei intrerupte, liniei-punct si liniei-doua puncte, lungimea
segmentelor si intervalele dintre ele trebuie sa fie uniforme de-a lungul aceleiasi
linii.
Liniile-punct si liniile-doua puncte incep si se termina cu segmente. Intersectiile
unor astfel de linii se fac pe segmente.
Distanta intre doua linii paralele nu trebuie sa fie mai mica decat dublul liniei
celei mai groase. Se recomanda ca aceasta distanta sa fie de minim 1 mm.
In tabelul urmator se prezinta cazurile de utilizare generala a diferitelor tipuri de
linii, iar in figura se exemplifica utilizarea acestora in desenul industrial.
Grosimea liniilor de tipul A se alege din sirul de valori : 2 ; 1.4 ; 1 ; 0,7 ; 0,5 ;
0,35 ; 0,25 ;0.18*.
* se va evita pe cat posibil
 REGULI DE REPREZENTARE
Liniile de contur vizibile si muchiile reale de intersectie ale suprafetelor

reprezentate in vedere se traseaza cu linie continua groasa (Ex. 2.4 a).

Muchiile fictive, daca reprezentarea lor este necesara pentru claritatea desenului
si daca nu se confunda cu liniile de contur, se traseaza cu linie continua subtire,
care nu trebuie sa atinga liniile de contur, muchiile reale de intersectie sau alte
muchii (Ex. 2.4 a, 2.9 a si 2.22).

De regula, muchiile fictive corespund unor racordari foarte line si nu se

reprezinta .
Observatie : Prin muchie fictiva se intelege intersectia imaginara dintre doua
suprafete racordate printr-o rotunjire.
In cazul in care o linie de contur trece intr-o muchie fictiva, aceasta trecere se
reprezinta printr-o intrerupere de 1…2 mm (2.4 a, 2.23 b).
Daca prin proiectia unei suprafete inclinate rezulta doua muchii fictive
concentrice (2.23 b, 2.24) sau paralele (2.25) , foarte apropiate, atunci se
reprezinta numai una din cele doua muchii, si anume cea corespunzatoare
grosimii mai mici a piesei.

Liniile de contur si muchiile reale acoperite in vederea respectiva se reprezinta

cu linie intrerupta subtire, insa numai daca sunt necesare pentru intelegerea
formei obiectului reprezentat (vezi 2.24).
In cazul in care pentru intelegerea formei unui obiect este suficienta o vedere
partiala a acestuia, detaliul respectiv poate fi reprezentat, fara linii de ruptura,
asa cum este exemplificat in (2.26, 2.27).
Forma plana a unei suprafete (de Ex. fetele laterale ale paralelipipedelor si
trunchiurilor de piramida, portiunile de cilindri tesite plan si avand forma de
patrulater) se indica in proiectia respectiva prin trasarea, cu linii continue subtiri,
a diagonalelor acestei suprafete (2.28, 2.29).

Relieful (motivul) suprafetelor striate, ornamentate etc. se reprezinta simplificat,

cu linie continua subtire, numai pe o mica portiune a suprafetei respective,
reprezentate in vedere (2.30).
3. REPREZENTAREA VEDERILOR SI SECTIUNILOR
Standardul stabileste regulile de reprezentare si notare in desenul industrial a

vederilor, a sectiunilor si rupturilor.
Regulile generale pentru dispunerea proiectiilor pe desen se prevad in STAS
614 - 76.
Liniile utilizate pentru reprezentarea vederilor, sectiunilor si rupturilor se aleg
conform STAS 105 - 87.
Hasurarea sectiunilor se executa conform STAS 104 - 80.
Executia grafica a cotarii trebuie sa corespunda SR ISO 129 .
Tipul si dimensiunea nominala a scrierii utilizate pentru inscriptionarea
desenelor se aleg conform SR ISO3098/1 :1993.
Conditiile generale pentru desenele de executie sunt prezentate in STAS 6857/1
– 70.
Vederea este reprezentata in proiectie ortogonala pe un plan a obiectului
nesectionat ( fig. 2.4 a, 2.24).
In functie de directia de proiectie, vederile se clasifica in :
- vedere obisnuita, daca vederea respectiva este obtinuta dupa una din
directiile de proiectie prevazute ;
- vedere inclinata, daca vederea respectiva este obtinuta dupa alte
directii de proiectie decat indicate in STAS .

Observatie – Vederea prin care este reprezentat numai un element sau o parte a
obiectului (Ex. 2.5 a) se numeste vedere partiala.
Sectiunea este reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a obiectului,

dupa intersectarea acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si indepartarea
imaginara a partii obiectului aflate intre ochiul observatorului si suprafata
respectiva.
Sectiuna se clasifica :
Dupa modul de reprezentare, in :
- sectiune propriu-zisa, daca se reprezinta numai figura rezultata prin
intersectarea obiectului cu suprafata de sectionare (Ex.2.5 b, 2.23 c) ;
- sectiune cu vedere, daca se reprezinta atat sectiunea propriu-zisa cat
si, in vedere, partea obiectului aflata in spatele respectivei suprafete de
sectionare ( 2.9 b,c,d).
Observatie – Pe desen, cele doua tipuri de sectiune se diferentiaza numai prin

modul de reprezentare, nu si modul de notare.
Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de planul orizontal de
proiectie, in :
- sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este paralela cu
planul orizontal de proiectie (vezi 2.9 b) ;
- sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe
planul orizontal de proiectie ;
- sectiune inclinata, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare
fata de planul orizontal de proiectie ( 2.21 b) ;
Observatie – Sectiunile orizontale, verticale sau inclinate pot fi :

- longitudinale, daca suprafata de sectionare contine sau este paralela cu
axa principala a obiectului ( vezi 2.12) ;
- transversale, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe axa
principala a obiectului ( vezi 2.17) ;

Dupa proportia in care se face sectionarea obiectului :

- sectiune completa, daca in proiectia respectiva obiectul este
reprezentat in intregime in sectiune (vezi 2.12) ;
- sectiune partiala, daca in proiectia respectiva numai o parte a
obiectului este reprezentata in sectiune, separata de restul obiectului
printr-o linie de ruptura .
Sectiunile propiu-zise, dupa pozitia lor pe desen fata de proiectia
obiectului a carui sectiune o reprezinta se clasifica in :
- sectiune obisnuita, daca sectiunea se reprezinta in afara conturului
proiectiei respective si este dispusa conform STAS ;
- sectiune suprapusa, daca sectiunea se reprezinta suprapusa peste
vederea respectiva (2.14, 2.15, 2.21a) ;
- sectiune deplasata, daca sectiunea se reprezinta deplasata de-a lungul
traseului de sectionare, in afara conturului obiectului (2.17, 2.18) ;
- sectiune intercalata, daca sectiunea se reprezinta in intervalul de
ruptura dintre cele doua parti ale aceleiasi vederi a obiectului (2.19).
 REGULI DE REPREZENTARE – TRASEUL DE SECTIONARE
Traseul de sectionare, se reprezinta printr-o linie punct-subtire, avand la

capetele traseului si in locurile de schimbare a directiei segmante de dreapta,
trasate cu linie continua groasa . Segmentele de linie continua groasa nu trebuie
sa intersecteze liniile de contur.

Fac exceptie :
- sectiunile suprapuse nesimetrice, la care traseul de sectionare nu se
reprezinta (2.15) ;
- sectiunile suprapuse simetrice (2.14, 2.16), intercalate (2.19) sau

deplasate (2.17, 2.18), la care traseul de sectionare, reprezentat prin
linie-punct subtire fara segmente ingrosate la capete, este in acelasi
timp si axa sectiunii respective.

Observatie. Traseul de sectionare reprezinta urma suprafetei de sectionare pe

planul de proiectie.
Conturul portiunilor sectionate ale obiectului se traseaza cu linie continua groasa

( vezi 2.26 a), cu exceptia conturului sectiunilor suprapuse, care se traseaza cu
linie continua subtire ( vezi 2.14, 2.15, 2.16).
Suprafetele rezultate prin sectionare se hasureaza.

La sectiuni in trepte se recomanda, daca desenul nu pierde din claritate, ca

suprafetele treptelor vecine ale sectiunii sa aiba hasurile decalate intre ele.
Conturul sau muchiile unor elemente ale obiectului aflate in fata planului de
sectionare se reprezinta cu linie-punct subtire, insa numai daca reprezentarea lor
este necesara pentru intelegerea formei obiectului si numai daca prin aceasta nu
sunt posibile confuzii .
In astfel de situatii se va prefera insa reprezentarea prin ruptura (2.31b).
In proiectie longitudinala, niturile, piulitele, stifturile, arborii, osiile, penele,

bielele, manerele, tijele, spitele rotilor etc. se reprezinta in vedere si nu in
sectiune, chiar daca suprafata de sectionare trece prin ele ( vezi 2.4 b).
Configuratia interioara a obiectelor de mai sus poate fi reprezentata prin rupturi
in acestea (2.29).

Aripile, nervurile si tablele se reprezinta in sectiune numai in cazul sectiunilor

transversale prin acestea (2.10, vezi 2.23a).
In cazul unor sectiuni propriu-zise printr-un alezaj sau printr-o adancitura

cilindrica, conica sau sferica, se reprezinta, in veder, si muchiile si tesiturile
alezajului sau adanciturii aflate in spatele suprafetei sectionate (2.13).

La sectiunile cu vedere, partile vizibile ale obiectului aflate in spatele suprafetei

de sectionare se reprezinta in vedere conform normativului. Se admite sa nu se
reprezinte toate liniile de contur vizibile, aflate in spatele suprafetei de
sectionare, numai daca prin eliminarea acestora desenul castiga in claritate, fara
sa fie afectata precizia acestuia.
Sectiunile frante se proiecteaza pe un plan de proiectie orizontal, vertical sau
lateral, dupa cum suprafata de sectionare cuprinde plane orizontale, verticale sau
laterale (vezi 2.10, 2.11, 2.12).
Portiunea rezultata prin sectionarea obiectului cu partea inclinata a suprafetei de

sectionare se reprezinta rabatuta pe un plan paralel cu planul de proiectie (vezi
2.10 si 2.11), cu exceptia cazurilor in care partea inclinata este cuprinsa intre
doua plane orizantale, verticale sau laterale ale acestei suprafete, cand portiunea
respectiva se reprezinta fara a se rabate (vezi 2.12).
Sectiunile suprapuse (2.14, 2.15, 2.16,), deplasate (2.17 si 2.18) sau intercalate
(2.19) se reprezinta, functie de pozitia traseului de sectionare, in proiectie din
stanga (2.14, 2.15, 2.17, 2.18, 2.19) sau de sus (2.16).
Nu se admite reprezentarea rotita a unor astfel de sectiuni.
 REGULI DE REPREZENTARE A RUPTURILOR
Linia de ruptura, reprezentand urma suprafetei de ruptura pe planul de proiectie,

se traseaza cu linie continua subtire si are forma de linie ondulata, pentru rupturi
in piese de orice forma si din orice material, cu exceptia lemnului (vezi 2.15,
2.19, 2.29), sau sub forma de linie in zigzag, pentru rupturi in piese din
lemn( 2.32).

Linia de ruptura se traseaza cu mana libera.
Linia de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a

obiectului (2.33), sau sa fie trasata in continuarea acestora.
Daca ruptura se face de-a lungul axei obiectului (in cazul reprezentarilor
jumatate vedere-jumatate sectiune 2.34) si in cazul reprezentarii obiectelor
simetrice pe jumatate sau pe sfert (vezi 2.9c, 2.35), linia de ruptura nu se
traseaza, ea fiind reprezentata prin linia de axa respectiva.

4. NOTAREA VEDERILOR, SECTIUNILOR SI

RUPTURILOR
Axele de simetrie principale ale obiectelor, cercurile (liniile) de divizare,
precum si liniile centrelor pentru gauri sau orificii care, la scara de reprezentare
pe desen, au dimensiunile mai mari de 10 mm se traseaza cu linie-punct subtire.
Axele si liniile centrelor pentru gauri sau orificii care, la scara de reprezentare pe
desen, au dimensiunile mai mici de 10 mm se traseaza cu linie continua subtire
(vezi 2.9, 2.11, 2.34).
Liniile de axa trebuie sa depaseasca cu 2…3 mm liniile de contur respective.
In cazul obiectivelor reprezentate jumatate vedere-jumatate sectiune, in proiectia
pe planul orizontal, vederea se reprezinta deasupra axei obiectului, iar in
proiectia pe planul vertical (vezi 2.34) sau lateral in stanga axei.
Obiectele simetrice pot fi reprezentate jumatate vedere-jumatate sectiune (vezi
2.34), au astfel jumatatea reprezentarii sa se refere la o sectiune, iar cealalta
jumatate la o sectiune diferita (vezi 2.4 b).
Pentru economie de spatiu si timp pe desen, se recomanda ca obiectele simetrice
sa fie reprezentate jumatate (vezi 2.35).
Literele se scriu paralel cu baza formatului, atat deasupra sau langa linia sagetii
care indica directia de proiectie, cat si deasupra proiectiei corespunzatoare
(2.57).
Fata de linia sagetii, considerata drept o linie de cota, literele se scriu in pozitia
reglementata pentru inscrierea cotelor.

In cazul in care prin mai multe trasee de sectionare rezulta sectiuni de forma
identica, aceste trasee se noteaza cu o aceeasi litera, iar sectiunea respectiva se
reprezinta o singura data (vezi 2.57).
5. HASURAREA IN DESENUL TEHNIC

Se stabilesc urmatoarele hasuri si notari grafice conventionale pentru a deosebi
diferitele materiale :

Toate hasurile si notarile grafice conventionale se executa cu linie continua

subtire (B), conform STAS 104-80.
Hasurarea sectiunilor se executa cu linii continue subtiri (B) drepte, paralele,
inclinate la 450 la dreapta sau la stanga fata de o linie de contur sau fata de o axa
a reprezentarii. Distanta dintre hasuri se alege in functie de marimea suprafetei
hasurate, intre limitele 0,5…6 mm.
Hasurile tuturor sectiunilor care se refera la aceeasi piesa (in aceeasi proiectie
sau in proiectii diferite pe acelasi desen) trebuie sa fie identice (orientate la fel si
cu aceeasi distanta intre ele (2.68).
Sectiunile prin doua piese alaturate se hasureaza cu linii orientate diferit.

Hasurile se intrerup cand intalnesc o cota sau o iscriptie care nu a putut fi
asezata in afara suprafetei hasurate, conform prescriptiilor din STAS 104-80
(2.67).

La sectiunile a caror suprafata pe desen este mare, hasurarea se poate limita la o

fasie de-a lungul conturului (vezi 2.68).
Sectiunile a caror latime pe desen nu depaseste 2 mm se pot innegri complet

(2.69). La contactul intre doua sectiuni innegrite se lasa lumini (2.70).
Daca o parte importanta din linia de contur este inclinata la 45 0 fata de linia de
contur sau axa fata de care se face hasurarea, hasurile se pot executa inclinate la
300 sau 600 fata de aceasta axa sau linie de contur .
6. COTAREA DESENELOR – ELEMENTELE COTARII
Elementele cotarii in desenul industrial sunt :

 liniile de cota ;
 liniile ajutatoare ;
 liniile de indicatie ;
 cota.
Linia de cota este linia deasupra careia se inscrie cota respectiva.

Liniile ajutatoare indica punctele sau intre care se prescrie cota, ele putand
servi si la construirea punctelor necesare pentru determinarea formei geometrice
a obiectului reprezentat (muchii fictive, centre de curbura, etc – 2.78, 2.92).
Linia de indicatie serveste pentru a preciza pe desen elementul la care se refera

o prescriptie (2.105, 2.107), o notare conventionala (2.129) sau o cota care din
lipsa de spatiu nu poate fi inscrisa deasupra liniei de cota (2.77).

Linia de indicatie poate inlocui linia de cota si liniile ajutatoare (2.117,

2.126, 2.139) si daca nu pot avea loc confuzii, iar desenul castiga in claritate
(2.120, 2.121, 2.137).

Cota reprezinta valoarea numerica a dimensiunii elementului cotat, inscrisa pe

desen sau printr-un simbol literal, in cazul desenelor care cuprind tabele de
dimensiuni (2.127).
Liniile de cota se traseaza cu linie continua subtire si se delimiteaza prin

sageti, amplasate la una sau la ambele extremitati, sau prin combinatii de sageti
si puncte.
Sagetile, conform 2.75 trebuie sa aiba unghiul la varf de aproximativ 150 si
lungimea de 6…8 ori mai mare decat grosimea liniei continue groase utilizate pe
desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm.
In cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota pentru amplasarea sagetilor

si inscrierea cotelor, sagetile se deseneaza in afara spatiului respectiv (2.76,
2.96) sau se inlocuiesc prin puncte ingrosate, in care caz, sagetile de la
extremitatile sirului de cote vor fi orientate intotdeauna inspre punct (vezi 2.77).

Sagetile delimiteaza linia de cota numai la una din extremitatile acesteia, in

urmatoarele cazuri :
- la cotarea razelor de curbura ( 2.78, 2.79, 2.80) ;
- la cotarea diametrelor cand circumferinta nu este reprezentata complet
pe proiectia respectiva ;
- la cotarea elementelor simetrice ;
- la cotarea printr-o singura linie de cota a mai multor dimensiuni fata de
o linie de referinta.
Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de linii (2.81, 2.95, 2.103, 2.117) cu

exceptia liniilor de hasurare a sectiunilor (2.87, 2.101).

In cazul cotarii dimensiunilor liniare, linia de cota se executa dreapta, paralel cu

elementul la a carui dimensiune se refera (vezi 2.87) cu exceptia cotarii :
- lungimii arcelor de cerc ;
- diametrelor de circumferinta (vezi 2.103) ;
- razelor de curbura cand centrul poate fi determinat la scara desenului si
este necesar, sau nu, a se indica pe desen pozitia acestuia (2.78) ;
- razelor de curbura cand centrul nu poate fi determinat la scara
desenului, dar este necesar a se indica pe desen pozitia acestuia (vezi
2.79) .
In acest caz, linia de cota se executa franta inspre centru, astfel incat partea liniei
care se sprijina pe curbura sa aiba directie radiala, iar partea care se sprijina in
centru sa fie paralele cu aceasta.
In cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau lungimii arcelor de cerc,

linia de cota se executa sub forma unui arc de cerc, cu centrul in varful unghiului
(2.82, 2.98, 2.100) si respectiv concentric cu arcul cotat (vezi 2.54, 2.90, 2.91).

Daca este necesar, linia de cota poate avea un brat de indicatie pentru
inscrierea cotelor sau pentru notarea unor inscriptii mai lungi (2.110, 2.119,
2.122, 2.123, 2.124, 2.125).

Distanta intre doua linii de cota, paralele, precum si distanta intre linia de
cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de minimum 7 mm.
Se va evita, pe cat posibil, incrucisarea liniilor de cota intre ele sau linii
ajutatoare, in care scop se recomanda dispunerea liniilor de cota in afara
conturului obiectului reprezentat, in ordinea crescatoare a cotelor.
Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile nu pot fi utilizate ca
linii de cota, cu exceptia cotarii profilurilor curbe prin coordonate rectagulare
(2.85 prelungirea liniilor ajutatoare).

In cazul pieselor reprezentate interrupt, linia de cota aferenta se traseaza complet

intre liniile ajutatoare (2.86).
In cazul obiectelor simetrice, reprezentate prin vederi si sectiuni combinate sau

prin jumatati de proiectii, liniile de cota referitoare la elementele reprezentate pe
una din parti se traseaza intrerupt, depasind cu 5…10 mm axa de simetrie.
Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur (2.102, 2.103), de axa (2.111,
vezi 2.124, 2.125) sau linii continue subtiri, trasate in acest scop.

Liniile de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare pentru alte cote numai in cazul
special al cotarii profilurilor curbe (vezi 2.85).
Liniile ajutatoare trebuie sa fie, in general, perpendiculare pe liniile de cota ele
depasind punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului
si liniile de contur cu 2…3 mm (2.87).
Daca este necesar pentru claritatea cotarii, se admite in mod exceptional ca

liniile ajutatoare sa fie inclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, insa
paralele intre ele (2.89).
Liniile ajutatoare se traseaza radial, in cazul cotarii dimensiunilor unghiulare

(2.83) sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unor unghiuri obtuze,
precizindu-se, daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota
respectiva (2.90).

Liniile ajutatoare se traseaza paralel cu bisectoarea unghiului respectiv, in cazul

cotarii coardelor de cerc (vezi 2.82) sau a lungimii arcelor de cerc ce corspund
unor unghiuri mai mici sau egale cu 900 (vezi 2.84, 2.91).
In cazul in care se coteaza racordarea a doua suprafete plane, neperpendiculare

intre ele, liniile ajutatoare se traseaza astfel incat sa fie determinata pozitia
muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete (vezi2.92 si 2.93) sau pozitia
centrului de racordare (vezi 2.78 si 2.94), in ambele cazuri cotandu-se si raza de

racordare.
In cazul unor desene cu destinatie speciala, pe care se utilizeaza o linie de contur
cu o grosime deosebita, liniile ajutatoare vor delimita o dimensiune exterioara
(arbore) intre partile exterioare ale liniei de contur, iar o dimensiune interioara
(alezaj), intre partile interioare ale liniei de contur ( 2.95 si 2.96).
Liniile de indicatie se traseaza cu linie continua subtire si daca este necesar, pot
avea un brat de indicatie (2.105, 2.117).

In functie de elementul la care se refera pe desen, linia de indicatie se

sprijina pe o suprafata, printr-un punct ingrosat (vezi 2.117, 2.126 si 2.129), pe o
linie de contur, printr-o sageata (vezi 2.120, 2.121) sau pe o linie de cota, fara
punct sau sageata (vezi 2.77).
7. REGULI DE EXECUTIE – METODE DE COTARE

Regulile gnerale de cotare in desenul industrial sunt reprezentate in SR
ISO 129.
Cotele se scriu cu cifre arabe, dimensiunea nominala a scrierii fiind de minimum
3,5 mm.
Toate dimensiunile liniare inscrise pe desene se exprima in milimetri (mm).
Simbolul unitatii de masura nu se inscrie dupa cota respectiva decat la indicarea
acestor dimensiuni in partile scrise din campul desenului (conditii tehnice,
observatii, note).
Cotele se inscriu deasupra liniilor de cota, la 1…2 mm distanta de acestea, de
preferinta spre mijlocul lor si decalate alternativ una fata de cealalta (2.102).
Fac exceptie :
- cazurile in care spatiul pentru dispunerea cotelor fiind insuficient,
acestea se inscriu fie in afara liniilor ajutatoare, de preferinta in dreapta
(vezi 2.76), fie in dreptul unor linii de indicatie (vezi 2.77), fie pe
bratul de indicatie al liniilor de cota ;
- cazurile in care se indica o conicitate prescriptia respectiva inscriindu-
se paralel cu axa piesei, de-a lungul liniei de axa, cand pe desen reiese
clar suprafata la a carei conicitate se refera (vezi 2.104) sau pe o linie
de indicatie, sprijinita pe suprafata la care se refera (vezi 2.105) ;
- cazurile in care se indica o inclinare prescriptia respectiva inscriindu-se
paralel cu suprafata inclinata, deasupra acesteia (2.106), sau paralel cu
axa piesei, pe o linie de indicatie, sprijinita pe suprafata la care se
refera (2.107) ;

Observatie : In cazul in care cota se inscrie in afara spatiului aferent, sagetile

rspective trebuie sa fie amplasate tot in afara. In sensul prezentului standard,
conicitatea si inclinarea sunt considerate drept cote.
Cotele se inscriu astfel incat sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, in
raport cu baza formatului, asa cum este indicat in figura 2.97 si respectiv in fig.
2.98.
Daca nu se poate evita indicarea unor cote la care directia liniilor de cota este
cuprinsa in zonele hasurate din figurile 2.97 si (vezi 2.98) acestea se vor inscrie
conform indicatiilor exemplificate in figurile mentionate.
Daca numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. se scrie un punct, daca prin pozitia lor
sunt posibile confuzii ( 2.99).
Se admite ca dimensiunile unghiulare sa fie scrise ca in fig. 2.100.
Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente, se scriu astfel
incat sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de hasur, de indicatie,
de axa sau ajutatoare.
Daca nu este posibil astfel, si liniile mentionate se intrerup in portiunea in care
se inscrie cota (de Ex. vezi 2.80, 2.101, 2.102) pe suprafete hasurate, spatiului
respectiv dandu-i-se o forma aproximativ circulara sau dreptunghiulara (vezi
2.95, 2.101).
Daca mai multe linii de cota sunt intersectate de o linie de axa, pe mijlocul lor,
pentru facilitarea citirii desenului, cotele se scriu alternativ in stanga si in
dreapta liniei de axa (vezi 2.102).
Nu se admite scrierea cotelor in locul de intersectie a liniilor de cota (vezi
2.103).

Cotele se scriu insotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri :

Ǿ scris inaintea cotei, in toate cazurile in care se indica un diametru
(2.101, 2.102, 2.103) cu exceptia cotarii filetelor ;
R scris inaintea cotei, in toate cazurile in care se indica o raza de
curbura (2.78, 2.79, 2.101) ;
ˆ trasat deasupra cotei, in toate cazurile in care se indica lungimea unui
cerc (2.84, 2.90, 2.91) ;
inscris, in toate cazurile, inaintea valorii unei conicitati, varful
simbolului respectiv trebuind sa fie cotat spre varful unghiului (2.104, 2.105) ;
< inscris, in toate cazurile, inaintea valorii unei inclinari, varful
simbolului trebuind sa fie orientat spre varful unghiului prismei ;
inscris inaintea cotei, in toate cazurile in care se indica latura unui
patrat (2.107 si 2.108).
In toate cazurile in care se indica raza sau diametrul unei sfere, inaintea
cotei respective se scrie cuvantul sfera (2.80, 2.109 si 2.110).
In cazul in care este necesar a se indica egalitatea informativa (fara tolerante) a

doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul = fara a se
inscrie valorile numerice respective (2.111) .
Cotele referitoare la dimensiunile reprezentate la alta scara decat cea a proiectiei

respective se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate intrerupt si a cotelor
inscrise pe desenele la care nu se indica scara ( Ex. schite) ;
Pe un desen, o cota se inscrie o singura data.

In cazul in care desenul respectiv este executat pe mai multe planse, se admite
repetarea aceleiasi cote pe diferite planse ale desenului, numai daca este strict
necesar si numai cu conditia evidentierii pe desen a cotei repetate.
Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe cat posibil, numai pe una
dintre proiectiile obiectului reprezentat (vezi 2.112 si 2.113).
Cotele se grupeaza pe proiectia pe care sunt dispuse, de exemplu cele referitoare

la exteriorul piesei si cele referitoare la interiorul ei (2.114 si 2.115). In cazul
cotarii unor piese reprezentate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se
grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune (2.116).

Elementele dispuse simetric se coteaza o singura data (vezi 2.117 si 2.118).

Elementele identice (gauri) se coteaza o singura data, cu indicarea numarului de

elemente care se repeta, prin unul din modurile exemplificate (vezi fig. 2.117 …
2.123).
Pozitia elementelor identice, in cazul in care distantele intre elementele
consecutive sunt egale, se poate cota asa cum este exemplificat in fig. 2.123,
2.124 si 2.125.]

Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii
acoperite.
In cazul obiectelor reprezentate intr-o singura proiectie, anumite elemente care
nu apar in proiectia respectiva (lungimea, grosimea) pot fi indicate asa cum
rezulta din (vezi fig. 2.117, 2.123 si 2.126).
In cazul pieselor sau ansamblurilor similare ca o forma, dar executate in mai

multe variante dimensionale si reprezentate la scara, pe un singur desen, numai
pentru una din marimile de executie, cotele referitoare la elementele ce se
realizeaza in mai multe variante se inscriu pe desen prin simboluri laterale,
valorile numerice corespunzatoare diferitelor variante inscriindu-se intr-un tabel
pe acelasi desen (2.127).

In cazul reprezentarii schematice a constructiilor metalice, cotele se inscriu

deasupra elementelor constructiei respective, fara linii de cota si linii ajutatoare,
cu exceptia cotelor totale care se inscriu in mod obisnuit (2.128).
Profilele din constructiile metalice se coteaza prin inscrierea, pe o linie de

indicatie, a notatii lor conventionale in conformitate cu standardele in vigoare
(fig. 2.129) si, daca este cazul, despartita printr-o linioara, a lungimii lor.
In cazul in care din lipsa de spatiu, cotele referitoare la diametrele unui arbore in
trepte nu pot fi dispuse in mod obisnuit, acestea pot fi indicate la capatul unor
linii de indicatie, asa cum este exemplificat in (vezi fig.2.137).
In locul modului obisnuit de cotare a tesiturilor unor suprafete perpendiculare
intre ele, exemplificat in fig. 2.138, pentru tesiturile la 45 0 se recomanda a se
utiliza unul din sistemele indicate in fig. (vezi 2.139 si 2.140).

 CLASIFICAREA COTELOR
In functie de rolul pe care il au in definirea obiectului, cotele pot fi : functionale

(F), nefunctionale (NF) sau auxiliare (Aux).
Cota functionala se refera la o dimensiune esentiala pentru functionarea
obiectului respectiv, ea putand fi :
- dimensiunea unui element functional al obiectului, adica a unui
element care are un rol fundamental in asigurarea calitatii functionale a
obiectului (de Ex : un alezaj, un umar, un filet, etc) ;
- dimensiunea care determina pozitia unui element functional.
Cotele functionale se inscriu direct pe desen, nefiind admis ca ele sa fie obtinute
prin deducerea din alte cote (2.142).
Cota nefunctionala se refera la o dimensiune care nu este esentiala pentru

functionarea obiectului respectiv, dar care este indispensabila pentru
determinarea formei lui, fiind necesara pentru executia obiectului.
Cotele nefunctionale se aleg in modul cel mai convenabil pentru executia si
verificarea obiectului.
Cota auxiliara se refera la o dimensiune indicata informativ, in scopul de a
prezenta date utile si de a evita calcule.
Cota auxiliara nu este necesara pentru definirea formei si dimensiunilor
obiectului care sunt complet determinate prin cotele functionale si nefunctionale,
si nu reprezinta o conditie a verificarii calitatii obiectului respectiv.
Cotele auxiliare se inscriu intre paranteze si fara tolerante (vezi 2.142).

Prescrierea gresita a cotelor functionale ca rezultat al altor cote (fig.

2.143) ar duce la necesitatea redistribuirii si restrangerii tolerantelor la valori
mai mici decat cele impuse prin conditiile functionale respective.

8. DESENUL LA SCARA –SCARI UTILIZATE
Scara unui desen este raportul dintre dimensiunea liniara masurata pe esen si
dimensiunea reala a obiectului reprezentat.
Scara reala 1 : 1
Scara de marire 2 : 1 ; 5 : 1 ; 10 : 1 ; 20 : 1 ; 50 : 1
Scara de micsorare 1 :2 ; 1 : 5 ; 1 : 10 ; 1 : 20 ; 1 : 50 ; 1 : 100 ;
1 : 200 ; 1 : 2000
Scara se noteaza prin valoarea raportului in indicator, fara cuvantul

scara, urmata intre paranteze de valorile scarilor diferite de cea
principala.

Curs Desen Tehnic1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Desen Tehnic1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS RECALIFICARE PRESATOR METALE LA RECE

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

1. Notiuni introductive – Obiectul cursului

2. Linii utilizate, standardizarea

4. Notarea vederilor si sectiunilor

5. Hasurarea in desenul tehnic

6. Cotarea desenelor – Elementele cotarii

7. Reguli de executie. Metode de cotare

8. Desenul la scara – Scari utilizate. Faze de executie

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Etapele intocmirii schitei in desenul tehnic

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

4. Se precizeaza ca piesa trebuie astfel desenata incat proiectia sa principala

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

 trasarea axelor de simetrie ale proiectiilor (cand acestea exista) ;

 trasarea conturilor exterioare si interioare ale proiectiilor ;

6. si 7. - Se efectueaza dupa regulile si reglementarile in vigoare.

2. LINII UTIZIZATE - STANDARDIZAREA

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Fiecare linie, de un anumit tip si de o anumita clasa de grosime sau o combinatie

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Grosimea liniiilor subtiri trebuie sa fie aproximativ B/3.

Liniile de contur vizibile si muchiile reale de intersectie ale suprafetelor

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

De regula, muchiile fictive corespund unor racordari foarte line si nu se

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Liniile de contur si muchiile reale acoperite in vederea respectiva se reprezinta

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Relieful (motivul) suprafetelor striate, ornamentate etc. se reprezinta simplificat,

3. REPREZENTAREA VEDERILOR SI SECTIUNILOR

Standardul stabileste regulile de reprezentare si notare in desenul industrial a

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Sectiunea este reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a obiectului,

Observatie – Pe desen, cele doua tipuri de sectiune se diferentiaza numai prin

Observatie – Sectiunile orizontale, verticale sau inclinate pot fi :

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Dupa proportia in care se face sectionarea obiectului :

 REGULI DE REPREZENTARE – TRASEUL DE SECTIONARE

Traseul de sectionare, se reprezinta printr-o linie punct-subtire, avand la

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

- sectiunile suprapuse simetrice (2.14, 2.16), intercalate (2.19) sau

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Observatie. Traseul de sectionare reprezinta urma suprafetei de sectionare pe

Conturul portiunilor sectionate ale obiectului se traseaza cu linie continua groasa

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

La sectiuni in trepte se recomanda, daca desenul nu pierde din claritate, ca

In proiectie longitudinala, niturile, piulitele, stifturile, arborii, osiile, penele,

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Aripile, nervurile si tablele se reprezinta in sectiune numai in cazul sectiunilor

In cazul unor sectiuni propriu-zise printr-un alezaj sau printr-o adancitura

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

La sectiunile cu vedere, partile vizibile ale obiectului aflate in spatele suprafetei

Portiunea rezultata prin sectionarea obiectului cu partea inclinata a suprafetei de

 REGULI DE REPREZENTARE A RUPTURILOR

Linia de ruptura, reprezentand urma suprafetei de ruptura pe planul de proiectie,

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

Linia de ruptura se traseaza cu mana libera.

Linia de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

4. NOTAREA VEDERILOR, SECTIUNILOR SI

Lector : Nicusor FLOAREA Februarie.2004

5. HASURAREA IN DESENUL TEHNIC