UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE MECANICA SI TEHNOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE FABRICATIE SI MANAGEMENT INDUSTRIAL
PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIE ECONOMICĂ INDUSTRIALĂ

TEHNOLOGIA FABRICARII
PRODUSELOR
-PROIECT-

Îndrumător: Student
Ş. l. ing. Nicoleta RACHIERU Crăcănel Mihai-Octavian
An : III
Grupa : 312

Anul universitar 2015 - 2016

Capitolul 1. Analiza funcţional constructivă a piesei
1.1Analiza desenului de execuţie ...................................................................................................... 2
1.2Codificarea şi clasificarea suprafeţelor piesei ............................................................................ 4
1.3 Analiza caracteristicilor geometrice constructive prescrise piesei. Rolul funcţional al
piesei. .................................................................................................................................................. 5
1.4 Caracteristicile materialului piesei ............................................................................................ 6
1.5 Analiza tehnologicităţii piesei ..................................................................................................... 7
1.6 Identificarea bazelor de cotare ale suprafeţelor piesei............................................................. 9
Cap 2. Stabilirea semifabricatului economic
2.1 Stabilirea metodelor şi procedeelor de obţinere a semifabricatului ..................................... 10
2.2 Calculul dimensiunilor semifabricatului tehnic-acceptabile ................................................. 13
2.3 Evaluarea economică a semifabricatului tehnic-acceptabile ................................................. 16
2.4 Stabilirea tratamentelor termice primare ............................................................................... 17
2.5 Întocmirea desenului de executie al semifabricatului ............................................................ 18
 Capitolul 1. Analiza funcţional constructivă a piesei

1.1Analiza desenului de execuţie

Analiza desenului de execuţie presupune:

1. Identificarea formei geometrice a piesei prin interpretarea informaţiilor transmise de
reprezentarea grafică:
• proiecţii ortogonale (vederi, secţiuni)
• proiecţii auxiliare
• linii utilizate
• haşuri
• scări de reprezentare
• indicator
• note şiobservaţii
2. Identificarea materialului pieseişi a tratamentelor termice impuse acestuia
3. Identificarea cotelor funcţionaleşi a abaterilor dimensionale
4. Identificarea toleranţelor geometrice
5. Identificarea condiţiilor privind starea suprafeţelor piesei

La finalul analizei, se va prezenta, conform tabelului 1.1, o sinteză asupra modului în care
desenul de execuţie respectă regulile de reprezentare şi înscriere pe desen a elementelor
reglementate.În cazul în care se constată că există abateri de la normele în vigoare, se vor
propune soluţii pentru modificarea elementelor neconforme.
 Tab 1.1 Analiza desenului de execuţie

Nr Elementul analizat Aprecieri privind Soluţii propuse pentru

Crt. concordanţa cu eliminarea neconformităţii
reglementările în vigoare

Înscrierea pe desen a Nu respectă reglementările în Se va folosii simbolul:

1 stării suprafeţelor vigoare

Lipsa formatului folosit Desenul analizat nu are format Se va folosii format A3 şi

2 şi a indicatorului şi indicator indicatorul specific Universităţii
din Piteşti
Există următoarele
neconformităţi faţă de regulile
de cotare: Liniile ajutătoare se vor reprezenta
- Reprezentarea liniilor depăşind linia de cotă cu 2-3 mm.
3 Respectarea regulilor de ajutătoare; Se va trece cota de ø74 în vederea
cotare - Cotele se înscriu astfel încât din faţă pentru a nu aglomera
să nu fie intersectate de alte desenul
linii de pe desen;

Înscrierea pe desen a Conform normelor în vigoare,

indicaţiilor de tratament indicaţiile privind tratamentul
4 termic termic se înscriu deasupra -
indicatorului

În indicator, în zona destinată

5 Simbolizarea Nu respectă standardul în materialului se va trece simbolul
materialului vigoare 25CrMo4
SR EN 10083-1,2:2007
Toleranţe incomplete Toleranţele la cotele ø45, ø35 Se vor trece abaterile lipsă
6 nu au abaterea inferioara
trecută pe desen
Reprezentarea Traseul de secţionare pentru
normalizată a vederilor secţiunea frântă se va reprezinta cu
7 şisecţiunilor (denumire, Lipsa traseului de setiune linie punct subţire cu segmente
linii, haşuri) îngroşate la extremităţi şi în zona
frângerii.
 1.2Codificarea şi clasificarea suprafeţelor piesei

Pornind de la desenul de execuţie iniţial al piesei, se realizează schiţe ale piesei, astfel
încât să fie evidenţiate toate elementele geometrice ale acesteia (muchii, suprafeţe). Aceste
schiţe nu vor fi cotate, dar pe ele se vor marca şi numerota suprafeţele piesei cu Sk.
Suprafeţele piesei se vor încadra în următoarele categorii:
- simple, constituite dintr-o singură suprafaţă: cilindrică, plană, conică.
- complexe, constituite din reuniuni de suprafeţe: canal de pană, canal circular, suprafaţă
elicoidală, canelură, dantură etc.

Fig 1.3 Codificarea suprafeţelor

Suprafeţele piesei sunt:

A. Simple:
Plane :S1,S2,S4,S10,S13,S19
Cilindrice :S5,S8,S10,S14, S19,S21
Conice/teşituri :S7,S13,S16
Sferice/raze de racordare: S3,S11,S18
B. Complexe:
Găuri adâncite:S20
Canal circular:S6,S15
Găuri netede:S2
 1.3 Analiza caracteristicilor geometrice constructive prescrise piesei.
Rolul funcţional al piesei.
Tab 1.2 Analiza caracteristicilor prescrise piesei

Dimensiunea Treaptă
Rugozitatea Toleranţă de Toleranţă de
Sk Formă caracteristică de
Ra um/mm formă poziţie
principală toleranţă
S1 Plan frontală 70 ±0.3/(∅74,∅45) IT13 6,3 - -

S4 Plan-frontală 55±0.3/(∅74,∅50) IT7 1,6 - ⊥ 0,02 P

S9 Plan-frontală 70±0.3/(∅45,∅50) IT13 6,3 - -

S12 Plan-frontală 7±0.2/(∅45,∅35) IT14 6,3 - -

S17 Plan-frontală 12±0.2/(∅45,∅35) IT13 6,3 - -

S2 Plană 66±0.3 IT13 6,3 - -

Cilindrică
S5 ∅50+0.039 IT7 1,6 - ⊚ ∅0,02 P
exterioară −0.005

Cilindrică
S8 ∅49±0.3 IT13 6,3 - -
exterioară
Cilindrică
S21 ∅74±0.3 IT13 6,3 - -
exterioară
Cilindrică-
S10 ∅45+0.039 IT8 1,6 - ⊚ ∅0,02 P
interioară 0

Cilindrică
S14 ∅35+0.025 IT7 0,8 - Bază de referinţă
interioară 0

Cilindrică
S19 ∅45+0.039 IT8 1,6 - ⊚ ∅0,02 P
interioară 0

Sferică (rază de
S3 R1±0.2 IT13 6,3 - -
racordare)
Sferică (rază de
S11 R1±0.2 IT13 6,3 - -
racordare)
Sferică (rază de
S18 R1±0.2 IT13 6,3 - -
racordare)
S13 Conică (teşituri) 1±0.2x45° IT13 6,3 - -

S16 Conică (teşituri) 1±0.2x45° IT13 6,3 - -

S7 Conică exterioară 30±0°30`/(∅50,∅49) IT13 6,3 - -

Canal circular
S15 10/∅37±/20 IT13 6,3 - -
interior
Canal circular
S6 6/∅48/48 IT13 6,3 - -
exterior
S22 Gaură netedă ∅6,6±0.2/∅60±0.1 IT13 6,3 - -

S20 Gaură adâncită ∅11±0.2/7±0.2 IT13 6,3 - -

 Rolul funcţional al piesei.

Se prezintă rolul funcţional al piesei în cadrul subansamblului din care aceasta face parte
(dacă acesta poate fi intuit). Se încadrează suprafeţele piesei în una din următoarele trei
categorii, cu menţionarea rolului suprafeţelor principale şi tehnologice:
- principale (funcţionale):suprafeţele care determină parametrii de funcţionare ai piesei (au rol
în funcţionarea / exploatarea piesei),
- tehnologice: suprafeţele utilizate pentru orientarea piesei în procesul de fabricare (au rol numai
în timpul procesului de fabricare a piesei),
- libere (suprafeţe de trecere / legătură): cele care nu determină parametrii de funcţionare a
piesei şi nu sunt utilizate ca baze de orientare a piesei în procesul de fabricare.
Această analiză se va prezenta într-un tabel de forma tabelului 1.3.

Tab 1.3 Rolul funcţional al piesei

Categoria de
Codul suprafeţei Rolul suprafeţei
suprafaţă
S22, S20 Asigura fixarea piesei
S14,S8 Asigura ghidarea altor componente
Funcţionale
S6,S15 Asigura montarea unui inel de etansare
S2 Asigura orientarea bucsei de ghidare
Asigura orientarea bavurilor si protectia
Tehnologice S13,S16,S3,S11,S18
operatorului

1.4 Caracteristicile materialului piesei

Proprietăţile mecanice ale materialului sunt necesare pentru calculul regimului de

aşchiere şi pentru calculul componentelor forţei de aşchiere.
Materialul piesei este 25CrMo4 şi este un oţel utilizat în construcţia de maşini
Caracteristicile ce au legatură cu compoziţia chimică sunt prezentate în tabelul 1.4, cele
legate caracteristicile mecanice ale materialului în tabelul 1.5, iar cele legate de tratamente
termice sunt în tabelul 1.6 şi ultimele ce au legatură cu

Tab 1.4 Compoziţia chimică a oţelului 25CrMo4

C Si Mn Cr Mo Altele

0,25 0,25 0,70 1,05 0,25 Pb

 Tab 1.5 Proprietăţiile mecanice ale oţelului 25CrMo4

Diametru <16 >16-40 >40-100 >100-160 >160-250

Grosime <8 8-20 20-60 60-100 100-160

Rezistenţă la
solicitare
Min. 700 Min 600 Min 450 Min 400 -
Rp0,2 [N/mm²]

Rezistenţă la
tracţiune
900-1100 800-950 700-850 650-800 -
Rm [N/mm²]

Elongaţie A5[%] Min 12 Min 14 Min 15 Min 16 -

Reducere zona
Min 50 Min 55 Min 60 Min 60 -
Z[%]
Energia de
Min 45 Min 50 Min 50 Min 45 -
impact ISO-V[J]
Duritate în stare recoaptă 212 HB = 18 HRC = 218 HV
Duritate în stare tratată 255 HB = 26 HRC = 258 HV

Tab 1.6 Tratamente aplicabile oţelului 25CrMo4

Forjare sau laminare la cald 1100 - 850°C

Normalizare 860 - 890°C/aer

Recoacere fină 680 - 720°C/cuptor

Durificare 840 - 880°C/apă-ulei

Călire 540 - 680°C/aer

1.5 Analiza tehnologicităţii piesei

Se analizează dacă piesa îndeplineşte condiţiile de tehnologicitate impuse de procedeele

de fabricare posibil a fi aplicate acesteia. În acest scop, se analizează* şi se prezintă următoarele
condiţii:
- condiţii de tehnologicitate impuse de materialul piesei (prelucrabilitatea acestuia) şi de masa
piesei;
- condiţii de tehnologicitate impuse de unificarea constructivă a elementelor geometrice.
Această analiză se va prezenta într-un tabel de forma tabelului 1.10.
- condiţii de tehnologicitate impuse de procedeele de fabricare aplicabile piesei. Această analiză
se va prezenta într-un tabel de forma tabelului 1.7.
Tab 1.7 Gradul de unificare constructivă al elementelor geometrice ale piesei

Gradul de unificare
Tipul elementului Codul suprafeţelor de Codul suprafeţelor cu
constructivă
constructiv acelaşi tip et dimensiuni diferite ed
λe = ed / et
Suprafeţe cilindrice
10,14,19/3 10,14=19/2 0.66
interioare
Suprafeţe cilindrice
5,8, 21/3 5,8,21/3 1
exterioare

Conice/Teşituri 13,16,8/3 8,13/2 0.66

Raze de racordare 3,11,18/3 3=11=18/1 1

Plan frontale 1,4,9,12,17/5 1,4,12,17/4 0.8

Canal circular interior 15/1 -/0 0

Canal circular exterior 6/1 -/0 0

Plane 2/1 -/0 0

Găuri adâncite 20/1 -/0 0

Gauri netede 22/1 -/0 0

Tab 1.8 Gruparea suprafeţelor pe tipuri de suprafeţe şi procedee aplicate acestora

Procedee de Observaţii privind

Tip de suprafaţă Codul suprafeţei prelucrare aplicat pe respectarea condiţiilor de
suprafaţă tehnologicitate
S10 Strunjire Posibil de realizat
Suprafeţe cilindrice
S14 Strunjire+Rectificare Posibil de realizat
interioare
S19 Strunjire Posibil de realizat
S5 Strunjire Posibil de realizat
Suprafeţe cilindrice
S8 Strunjire Posibil de realizat
exterioare
S21 Strunjire Posibil de realizat
S13 Strunjire Posibil de realizat
Teşituri
S16 Strunjire Posibil de realizat
Raze de racordare S3 Strunjire Posibil de realizat
 S11 Strunjire Posibil de realizat
S18 Strunjire Posibil de realizat
Conice S7 Strunjire Posibil de realizat
S1 Strunjire Posibil de realizat
S4 Strunjire Posibil de realizat
Plan frontale S9 Strunjire Posibil de realizat
S12 Strunjire Posibil de realizat
S17 Strunjire Posibil de realizat
Canal circular interior S15 Strunjire Posibil de realizat
Canal circular exterior S6 Strunjire Posibil de realizat
Plane S2 Frezare Posibil de realizat
Găuri adâncite S20 Adancire Posibil de realizat
Gauri netede S22 Gaurire Posibil de realizat
1.6 Identificarea bazelor de cotare ale suprafeţelor piesei

Tab 1.9 Bazele de cotare ale suprafeţelor principale ale piesei

Dimensiunea
Condiţii de poziţie Baza/Bazele de
Sk Forma caracteristică
(implicite/explicite) cotare
principală
Coaxială cu axa
Cilindrică suprafeţei S14 Suprafata plan-
S15 10/∅37±/20
interioară Perpendiculara pe axa frontală S1
suprafetei S14
Coaxială cu axa
Canal circular Suprafata plan-
S6 6/∅48/48 suprafeţei S14
exterior frontală S9

Cilindrică
S14 ∅35+0.025 - Baza de referinta
interioară 0

Suprafata plan-
S22 Gaură netedă ∅6,6±0.2/∅60±0.1 Perpendiculară pe S4
frontală S4
Suprafata plan-
S20 Gaură adâncită ∅11±0.2/7±0.2 Perpendiculară pe S4
frontală S1
S2 Plană 66±0.3 - Generatoarea S21
Perpendiculară pe Suprafaţa plan-
S4 Plan-frontală 55±0.3/(∅74,∅50)
S14 frontală S9
Perpendiculară pe Suprafaţa plan
S12 Plan-frontală 7±0.2/(∅45,∅35)
S14 frontală S9
S17
Perpendiculară pe Suprafaţa plan-
Plan-frontală 12±0.2/(∅45,∅35)
S14 frontală S1
 Cap 2. Stabilirea semifabricatului economic

2.1 Stabilirea metodelor şi procedeelor de obţinere a semifabricatului

Semifabricatul este elementul de intrare în procesul tehnologic de prelucrare prin aşchiere,

acceptabil din punct de vedere al formelor şi dimensiunilor, fiind o piesă brută obţinută printr-
un procedeu de semifabricare şi având dimensiuni diferite de cele ale piesei finite (masa
semifabricatului > masa piesei). Semifabricatul economic este semifabricatul care asigură cel
mai bun compromis între gradul de apropiere de piesa finită (care trebuie să fie cât mai
ridicat) şi costul de obţinere a acestuia (care rebuie să fie cât mai scăzut).
În vederea stabilirii semifabricatului economic pentru o piesă dată este necesară, mai întâi,
stabilirea mai multor variante tehnic-acceptabile de semifabricat. Astfel, pe bază de
considerente tehnico-economice, cum sunt:
- forma constructivă şi rolul funcţional al piesei,
- masa piesei, caracteristicile constructive prescrise piesei (de material şi geometrice) şi
precizia prescrisă acestor caracteristici,
- tipul de producţie în care se încadrează fabricaţia piesei,

Fig 2.1 Datele tehnice ale piesei

Vpiesă=82174,291 mm3=0,00082 m3
Mpiesă=0,641 kg
𝑚 = 𝑉 × 𝜌 [ kg] ;
 𝜌= 7,8[g/cm3 ] - pentru oţel ;
𝑚 = 0.82 × 7.8 =641[g] =0.641 [ kg] ;
Posibilităţi de obţinere a semifabricatului:
-laminare la cald din bară
-forjare în matriţă
1) Semifabricat laminat la cald
Semifabricatul laminat la cald este obţinut prin debitare dintr-o bară rotundă realizată
printr-un procedeu de deformare plastică la cald. Laminarea la cald este un procedeu de
deformare plastică, constând în trecerea forţată a materialului (încălzit la o temperatură peste
cea de recristalizare) printre doi cilindri care se rotesc în sensuri contrare sau în acelaşi sens.
Forma semifabricatului laminat la cald este cilindrică, fără alezaj, fiind caracterizată prin
diametrul exterior ∅d şi lungimea L, fig. 2.2, ceea ce înseamnă că gradul de apropiere faţă de
piesa finită este foarte scăzut. Pe de altă parte costul acestui semifabricat este cel mai mic
posibil, însă pentru executarea piesei sunt necesare etape suplimentare de prelucrare prin
aşchiere pentru realizarea alezajului şi treptelor exterioare.

Fig 2.2 Forma semifabricatului laminat

2) Semifabricat forjat în matriţă

Semifabricatul forjat în matriţă este obţinut prin forjare verticală, constând în
deformarea plastică la cald a unui semifabricat cilindric în mai multe etape. Deformarea
materialului are loc între două matriţe montate pe o presă hidraulică, deplasarea relativă a
acestora fiind verticală, ceea ce impune ca planul de separaţie să fie orizontal.
Semifabricatul forjat în matriţă are formă de revoluţie, cu alezaj, fig. 2.3, ceea ce înseamnă că
gradul de apropiere al acestuia de piesa finită este ridicat. Pentru simplificarea formei
constructive a matriţelor, s-a optat pentru un alezaj fără trepte. În afara adaosurilor de
prelucrare, necesare pentru obţinerea caracteristicilor piesei finite, semifabricatul este
prevăzut cu adaosuri tehnologice impuse de:
- imposibilitatea obţinerii găurilor din flanşă,
- curgerea materialului în cavităţile matriţei,
- necesitatea scoaterii uşoare a semifabricatului din cavitatea matriţelor,
- compensarea variaţei de volum a materialului deformat (membrana).
Membrana (puntiţa) care separă cele două poansoane ale matriţelor va fi îndepărtată într-o
etapă distinctă a procesului de deformare, astfel încât semifabricatul care va fi utilizat pentru
prelucrările prin aşchiere va avea alezajul străpuns.

Fig 2.3 Forma semifabricatului forjat in matrita

 2.2 Calculul dimensiunilor semifabricatului tehnic-acceptabile

Pentru fiecare semifabricat tehnic-acceptabil propus anterior se stabilesc dimensiunile

suprafeţelor acestora. Mai întâi, se vor adopta din normativele specifice metodei şi
procedeului de semifabricare mărimile adaosurilor totale de prelucrare, înclinaţiilor, razelor
de racordare şi ale abaterilor limită. Adoptarea acestor mărimi din normative (metoda
experimental-statistică) se face în funcţie de:
- metoda / procedeul de semifabricare,
- clasa în care se încadrează semifabricatul,
- modul de dispunere a suprafeţelor piesei în raport cu planurile de separaţie şi dimensiunile
suprafeţelor,
- materialului piesei.
Recomandări privind alegerea din normative a mărimilor adaosurilor totale de prelucrare,
înclinaţiilor, razelor de racordare şi ale abaterilor limită sunt prezentate în anexa 2.2. Valorile
adoptate pentru aceste mărimi vor fi notate în tabele specifice.

Tab 2.1 Adaosuri totale de prelucrare,inclinatiile si razele de racordare ale

suprafetelor semifabricatului forjat in matrita

Inclinatii Adaosuri totale de

Raze de racordare
tehnologice prelucrare[mm],pentru L,h,g
interioare exterioare interioare exterioare ≤50 >50..≤ 120
7 3 4 10 1.9 2

Tab 2.1 Adaosuri totale de prelucrare,inclinatiile si razele de racordare ale

suprafetelor semifabricatului forjat in matrita

Abateri limita[mm],pentru L,h Abateri limita[mm], pentru g

≤ 50 >50...≤120 >120...≤180 ≤ 20 >20...≤50 >50...≤80
+1.2/-0.6 +1.3/-0.7 +1.5/-0.7 +0.9/-0.5 +1.1/-0.5 +1.2/-0.6
 Tab 2.3 Dimensiunile suprafetelor semifabricatului forjat in matrita

Dimensiunea si
Dimensiunile si
Suprafata Tipul suprafetei Adaos total de abaterile
abaterile
Sk semifabricatului prelucrare suprafetelor
suprafetei piesei
semifabricatului
S5 ∅50+0.039
−0.005 2.0 ∅54+1.3
−0.7

S10 ∅45+0.039
0 2.0 ∅49+1.2
−0.6

S14 Lungimi ∅35+0.025

0 1.9 ∅38.8+1.2
−0.6

S19 ∅45+0.039
0 1.9 ∅48.8+1.2
−0.6

S21 ∅74±0.3 2.0 ∅78+1.3

−0.6

S1 70 ±0.3/(∅74,∅45) 2.0 74+1.2

−0.6

S9 Grosimi 70±0.3/(∅45,∅50) 2.0 72+1.2

−0.6

S17 12±0.2/(∅45,∅35) 1.9 13.9+0.9

−0.5

S4 Inaltimi 55±0.3/(∅74,∅50) 2.0 57+1.3

−0.7

Semifabricat laminat la cald

Pentru semifabricatul laminat la cald, dimensiunile care trebuie stabilite sunt:
- diametrul barei,
- lungimea unei bucăţi de semifabricat laminat.
Diametrul barei se adoptă din STAS 333 – 87 în funcţie de diametrul cel mai mare al piesei,
astfel încât să se asigure acesteia adaosul de prelucrare necesar. Deoarece treapta maximă a
piesei are diametrul ∅74, cu abateri libere şi rugozitate Ra = 6.3, aceasta nu necesită decât o
singură prelucrare (prin strunjire). Din anexa 2.2, tab. 2.4, se adoptă diametrul nominal al
barei laminate ∅ 78 şi abaterile acestuia +0,6 / -1,5. Rezultă că valoarea adaosului de
prelucrare pentru treapta de diametru maxim este a = 2,5 mm.
Pentru debitarea semifabricatului din bara laminată se optează pentru varianta fierăstrăului
alternativ, care asigură o bună productivitate, un cost redus şi un adaos relativ mic. Lăţimea
tăieturii se adoptă din anexa 2.2, tab. 2.6, rezultând o mărime de 4.5 mm. Pentru prelucrarea
suprafeţelor frontale de capăt ale semifabricatului (care nu necesită decât o prelucrare prin
strunjire) se prevede un adaos de prelucrare de 4 mm, acesta fiind suficient de mare pentru a
compensa abaterile spaţiale rezultate după debitare.
Având în vedere cele anterioare, rezultă dimensiunile semifabricatului laminat din fig. 2.3.
Însă, pentru determinarea numărului de semifabricate ce se obţin dintr-o bară, la lungimea de
70 mm a acestui semifabricat mai trebuie adăugată lăţimea unei tăieturi, rezultând astfel o
lungime de calcul de 74.5 mm.
 Fig 2.4 Dimensiunile barei laminate
Semifabricatul forjat în matriţă
Pentru semifabricatul forjat în matriţă trebuie alese din normative mărimile înclinaţiilor,
razelor de racordare, adaosurilor de prelucrare şi abaterile limită ale dimensiunilor
semifabricatului. În acest sens, în conformitate cu STAS 7670-83 se stabilesc cele ce
urmează:
o Clasa de adaosuri şi abateri limită, impusă de precizia piesei finite şi de tipul
producţiei, este clasa a II-a, specifică adaosurilor de prelucrare şi abaterilor limită
normale (piesa se execută în clasa de precizie mijlocie, iar tipul de producţie este serie
mijlocie).
o Masa semifabricatului, estimată prin calcul după ce s-a stabilit forma tehnologică a
semifabricatului, se încadrează în intervalul 0,63 . . . 1 Kg.
o Planul de separaţie este perpendicular pe axa de revoluţie a piesei, însemnând că:
- dimensiunile care se măsoară paralel cu planul de separaţie sunt considerate lungimi (L):
diametrele piesei finite,
- dimensiunile care se măsoară pe direcţie perpendiculară pe planul de separaţie (în acest caz,
paralel cu axa de revoluţie a semifabricatului) sunt considerate înălţimi (h), iar cele care
traversează planul de separaţie sunt considerate grosimi (g).
o Calitatea oţelului utilizat este M1, deoarece oţelul 25MoCr4 are conţinut de carbon
mai mic de 0,65% şi suma procentelor elementelor de aliere (Mn, Ni, Cr, Mo, V, W)
mai mică de 5% .
o Complexitatea de formă a semifabricatului, S se determină astfel:
0.641
𝑆= = 0.28
𝜋 ∗ 732 −6
∗ 70 ∗ 7.8 ∗ 10
4
Asadar din cele 4 clase ale complexitatii,S, se adopta S3,deoarece 𝑆𝜖(0.16-0.32]
 2.3 Evaluarea economică a semifabricatului tehnic-acceptabile

Fig 2.5 Semifabricatul laminat

Vsemifabr laminat =355988 mm =355.988 cm3
3

Vr_material=((355.988-82.174291)/ 82.174291)*100=333.2%

Fig 2.6 Semifabricat matritat

Vsemifabr matritat = 228259.91 mm3=228.259cm3

Vr_material= ((228.259- 82.174291)/ 82.174291)*100=177.7%
Pe baza acestor valori şi a recomandărilor se acordă următoarele note celor două
semifabricate:
 - pentru semifabricatul laminat la cald: nota 1,
- pentru semifabricatul forjat în matriţă: nota 2.
Costurile semifabricatului
Pe baza recomandărilor şi ţinând cont că forma semifabricatului forjat în matriţă este relatriv
simplă, se acordă următoarele note celor două semifabricate:
- pentru semifabricatul laminat la cald: nota 5,
- pentru semifabricatul forjat în matriţă: nota 3.
Datele obţinute anterior se centralizează în tabelul 2.4.
Se adoptă ca semifabricat economic semifabricatul forjat în matriţă, deoarece are punctajul cel
mai mare (3 puncte).

Tab 2.4 Evaluarea semifabricatului prin decizie multicriteriala

Note acordate tipurilor de Punctaj pe tip de
Criteriul de alegere al Ponderea semifabricate semifabricat
semifabricatului criteriului
Laminare Matritare Laminare Matritare
Gradul de apropiere al
0.7 1 2 0.7 1.4
semifabricatului de piesa

Costul semifabricatului 0.3 5 3 1.5 0.9

Total punctaj pe semifabricat 2.2 2.3

2.4 Stabilirea tratamentelor termice primare

Materialul din care este execută piesa este oţelul aliat 25MoCr4. Deoarece oţelul are
conţinut mediu de carbon (0,3 - 0,65%), este aliat cu Mo şi Cr (elemente care scad
prelucrabilitatea prin aşchiere a oţelului), iar semifabricatul este obţinut prin deformare
plastică la cald (care generează o structură în afară de cehilibru), pentru o bună
prelucrabilitate prin aşchiere este necesară o recoacere de înmuiere. Conform standardului de
material, SR EN 10083-1,2:2007, tratamentul termic de recoacere de înmuiere constă în
încălzirea la o temperatură de 700-7300C şi o răcire în cuptor.
2.5 Întocmirea desenului de executie al semifabricatului