Transformarea eutectoidă

Transformarea eutectoidă

Transformarea eutectoidă constă în descompunerea unei

soluţii solide stabilă la temperatură înaltă, într-un
amestec de două faze diferite ca structură şi compoziţie
chimică atât între ele cât şi faţă de faza iniţială.
Transformarea eutectoidă în oţeluri

Când austenita ce conţine 0,77% C

este răcită sub temperatura A1, ea
devine suprasaturată, în raport cu
ferita şi cementita şi rezultă
transformarea eutectoidă:
(0,77%C)  (0,0218% C) +
Fe3C(6,67% C)

Maniera în care se produce această

reacţie este similară transformării
eutectice când faza originară este
un lichid.

În urma transformării eutectoide la

aliajele Fe-C, microstructura
rezultantă este compusă din lamele
de cementită înconjurate de ferită,
constituent ce se numeşte perlită.
 Nucleerea perlitei
1 2

Fe3 C

Primul stadiu în formarea perlitei este nucleerea fie a cementitei, fie a feritei, la limita
grăunţilor de austenită.

Care dintre faze va nuclea prima, va depinde de structura şi compoziţia limitei de grăunte.

Să presupunem că este cementita. Atunci, cementita va încerca să minimizeze bariera

energiei de activare pentru nucleere prin asigurarea unei relaţii de orientare cu unul din
grăunţii de austenită

În consecinţă, nucleul va avea o interfaţă semicoerentă cu mobilitate redusă, cu 1 şi o

interfaţă incoerentă mobilă, cu 2.

Austenita care înconjoară nucleul va sărăci în C, ceea ce va creşte forţa motrice pentru
precipitarea feritei, iar nucleul de ferită format, adiacent nucleului de cementită, va avea
de asemenea o relaţie de orientare cu 1 (relaţia Kurdiumov-Sachs). Acest proces poate
fi repetat, determinând extinderea coloniei pe o parte a limitei de grăunte. 1.
Nucleerea perlitei

Dacă compoziţia aliajului nu

corespunde perfect
compoziţiei eutectoide,
limitele de grăunte pot fi
acoperite fie de ferită, fie
de cementită.

De exemplu, dacă se separă

la limită iniţial cementita,
primul nucleu de ferită se
va forma cu o relaţie de
orientare cu această
cementită în zona
interfeţei incoerente a
acesteia.
 Cinetica transformării eutectoide

X = 1 - exp (-ktn) Avrami.

n = 1 - germinare pe suprafeţele de contact;

n = 2 - germinare pe muchii;
n = 3 - germinare pe colţuri.

În condiţii de saturare, deci de germinare numai la limitele grăunţilor de

austenită şi nu în interiorul acestora, transformarea perlitică va fi
completă când nodulii de perlită au crescut până la jumătatea
diametrului grăuntelui de austenită.

O curbă cinetică de descompunere a austenitei se obţine

experimental prin măsurarea cantităţii de perlită formată în timp la
menţinerea izotermă a austenitei, subrăcită cu un anumit grad de
subrăcire, TE.
 Influenţa vitezei de răcire

%
perlită

%
austenită

Dependenţa dintre proporţia de fază transformată şi

logaritmul timpului pentru transformarea izotermă a
austenitei în perlită.
 Generarea diagramei de
transformare izotermă (jos) din
reprezentarea proporţiei de
fază transformată funcţie de
logaritmul timpului (sus)
 Zona dintre cele două
curbe corespunde
desfăşurării
transformării austenită-
perlită (ambele faze
coexistă, în proporţii
dependente de
momentul transformării).
Viteza de transformare
creşte cu scăderea
temperaturii până la
limita de 5400C unde
sunt necesare numai 3 s
ca reacţia să se
desfăşoare deja în

proporţie de 50%.

Diagrama de transformare izotermă a unui aliaj fier-carbon eutectoid pe

care s-a suprapus tratamentul termic ABCD . Microstructura iniţială, în
timpul transformării şi după transformarea austenitei în perlită.
 Aspect structural

Raportul grosimilor lamelelor de ferită şi cementită în perlită

este de aproximativ 8:1.

• Cu toate acestea dimensiunile lamelelor sunt dependente

de temperatura la care are loc transformarea. La
temperaturi imediat sub temperatura eutectoidă se
formează lamele relativ groase de ferită α şi Fe3C (perlită
grosolană).

La scăderea temperaturii, viteza de difuzie a carbonului se

reduce, iar lamelele devin mai subţiri. Structura formată în
vecinătatea temperaturii de 5400C (temperatura cotului
perlitic) poartă numele de perlită fină.
 Aspect structural

Micrografii ale perlitei grosolane şi perlitei fine la mărirea 3000x

 Pentru oţelurile
cu compoziţii
chimice diferite
de compoziţia
eutectoidă,
împreună cu
ferlita vor
coexista faze
separate
proeutectoid
(ferita sau
cementita).
Figura ilustrează
o zonă dintr-o
diagramă a unui
oţel cu 1,13% C.
Notă: Nu se formează faze proeutectoide împreună cu
bainita.

Prin menţinere izotermă,

deasupra cotului perlitic
se formează perlita (540-
7270C), iar sub
temperatura cotului
perlitic (aprox. 215-
5400C) bainita este
constituentul obţinut.

Diagrama de transformare izotermă pentru un aliaj Fe-C de

compoziţie eutectoidă.
(Include transformările austenită-perlita şi austenită-bainită).
Diagrama completă de transformare izotermă pentru un oţel de compoziţie
eutectoidă.

A- austenită, B- bainită, M – martensită, P – perlită.

Notă: Prin
menţinere
izotermă
transformarea
martensitică nu
se poate
produce.

Numai răcirea
ulterioară
conduce la
continuarea
transformării.
 Influenţa elementelor de aliere

• Prezenţa elementelor de aliere, altele decât carbonul

(ex. Cr, Ni, Mo,W), pot afecta poziţia şi forma curbelor
din diagramele de transformare.

Modificări produse:
• deplasarea către intervale mai mari de timp a cotului
transformării perlitice (şi desigur a poziţiei transformărilor
proeutectoide dacă acestea există).
• apariţia unui cot bainitic distinct
Influenţa elementelor de aliere

Diagrama transformării
izoterme a unui oţel
aliat
(tip 4340)
A- austenită,
B- bainită,
M – martensită,
P – perlită,
F – ferită proeutectoidă
 Problemă:

• Folosind diagrama TTT la menţinere izotermă a unui aliaj fier-

carbon de compoziţie eutectoidă specificaţi natura microstructurii
finale (constituenţi prezenţi şi proporţii aproximative) a unor
epruvete supuse următoarelor cicluri de tratament termic:
•
- Răcire rapidă la 3500C, menţinere 104 s, urmată de răcire rapidă
până la temperatura ambiantă.
• - Răcire rapidă la 2500C, menţinere 102 s, urmată de răcire rapidă
până la temperatura ambiantă.
• - Răcire rapidă la 6500C, menţinere 20 s, răcire rapidă la 4000C,
menţinere 103 s, urmată de răcire până la temperatura ambiantă.
• Pentru toate cazurile considerăm că temperatura iniţială este de
7600C, iar epruvetele au fost menţinute la această temperatură un
timp suficient de îndelungat pentru obţinerea unei structuri
austenitice complete şi omogene.
 Diagrama de
transformare izotermă
a unui oţel de
compoziţie eutectoidă
pe care sunt
suprapuse ciclurile de
tratament termic (a),
(b) şi (c).
Diagramele care pun în
evidenţă începutul
respectiv finalul
transformărilor în
condiţiile răcirii continue
se numesc diagrame
temperatură-timp-
transformare la răcire
continuă (TTTC).
 Curbe de răcire pentru
viteză lentă şi moderată
suprapuse pe diagrama
de transformare la
răcire continuă a unui

oţel eutectoid.
 Curbe de răcire
suprapuse pe
diagrama de
transformare la
răcire continuă a
unui oţel eutectoid.
Dependenţa dintre
viteza de răcire şi
microstructura
finală.
Diagrama de transformare la răcire continuă pentru un oţel
aliat (tip 4340).

• Prezenţa
cotului
bainitic,
decalat faţă
de cel
perlitic face
posibilă
obţinerea în
structură şi
a bainitei în
diverse
proporţii.
Bainita

In anumite condiţii şi alţi

microconstituenţi se pot
produce prin transformarea
austenitică.
Microstructura bainitei conţine
ferită şi cementită ca şi faze,
formarea ei fiind rezultatul
proceselor de difuzie.
Bainita se prezintă sub formă de
plăci sau cuiburi funcţie de
temperatura de transformare
izotermă, dar are detalii
microstructurale atât de fine
încât nu pot fi observate decât
prin microscopie electronică.
 Încălzită la o temperatură la care viteza de difuzie devine
apreciabilă, martensita se transformă rapid în alte structuri
(tratamentul termic de revenire). Majoritarea oţelurilor
rămân în stare martensitică la temperatura ambiantă.

Martensita.

Faza aciculară este

martensita iar
regiunile albe
sunt constituite
din austenita
reziduală
rămasă
netransformată
în timpul călirii.
 Martensita

• Dacă austenita aliajelor Fe-

C este răcită rapid (călire)
până la temperaturi scăzute
(în vecinătatea temperaturii
ambiante) are loc formarea
unui constituent în afară de
echilibru numit martensită.
• Este un constituent format
dintr-o singură fază şi se
formează prin
transformarea rapidă (fără
difuzie a austenitei). Celula elementară
tetragonală cu volum
centrat a martensitei
(c>a)
 Cementita globulară

• Dacă un oţel cu structură perlitică sau bainitică

este încălzit şi menţinut o perioadă de timp suficient de
îndelungată (18-24h) la temperatură inferioare
temperaturii eutectoide (aproximativ 700 0C) se va forma
cementita globulară. (condiţii similare Recoacerii
Subcritice)

• În locul lamelelor alternante de ferită şi cementită

(perlita) sau a microstructurii observate în cazul bainitei,
cementita se prezintă sub forma de particule relativ
sferice înglobate într-o matrice de ferită.

• Transformarea are ca efect fragmentarea lamelelor de

cementită (difuzia carbonului), fără modificări în
compoziţie sau proporţia relativă de cementită şi ferită.
 Cementita globulară

Perlita globulară. Particulele de Microstructura unui oţel perlitic a

dimensiuni mici de cementită cărui cementită din perlită este
sunt răspândite în masa continuă parţial transformată în cementită
de ferită. 1000x globulară. 1400x

Forţa motrice a acestei transformări este reducerea suprafeţei interfeţei ferită-Fe3C.

Cinetica formării cementitei globulare nu poate fi inclusă în diagrama de
transformare izotermă.