Mn-Simetrie Si Difractia RX

CURS: METODE NEDISTRUCTIVE SIMETRIE, DIFRACŢIA RX
Simetrie, difracţie de raze X
1
TRANSLAŢIE
2
3
ROTAŢIE
4
5
6
7
REFLEXIE
8
9
10
INVERSIE
11
12
ÎN NATURĂ
13
Rutile Amethyst
Batnasite/dolomite
14
Pyrite
Almandin
ALMANDIN
Beryl 15
CURS: METODE NEDISTRUCTIVE Calcite SIMETRIE, DIFRACŢIA RX
Beryl
GRAPHITE
Gmelinit
16
CUM SE FORMEAZĂ?
17
• Repetarea pe trei direcţii ale unor “cărămizi”

elementare
• De ce au forme atât de diferite?
Unghiurile dintre feţe se păstrează.

18
19
20
21
22
23
• Într-un cristal “bine format” toate feţele

care sunt legate între ele prin operaţii de
simetrie sunt dezvoltate identic.
• Accidentele de cristalizare nu afectează
unghiurile dintre feţe ci doar mărimea lor
relativă.
F + C = M + 2
• Monocristal, policristal, amorf
• Cristal ideal
24
Solidul cristalin
• Structura atomică a monocristalului se repetă
în întreg volumul cristalului.
• Repetarea – prin translaţie pe trei axe.
Monocristal
pirită
Solid amorf
Monocristal
25
Solidul policristalin
26
Solidul amorf
• Format din atomi, ioni sau molecule care nu au o

aranjare ordonată.
• Există ordine la mică distanţă (câteva dimensiuni
atomice sau moleculare).
• Ex: siliciu amorf (folosit în fabricarea celulelor
solare, ...).
27
Exemplu 2D:
Atomul 1 Atomul 2 Atomul 3 Atomul 4
28
Reţeaua cristalină este o repetare regulată pe

trei direcţii necoplanare din spaţiu a unor
puncte echivalente numite noduri ale reţelei de
unde vecinătatea atomică observată este
aceeaşi.
29
• Alegerea primului punct este arbitrară.

• Celelalte trebuie să satisfacă condiţia de
vecinătate
structura cristalină = reţea + bază

reţea identică, bază identică. Ce diferă?
30
Structură Cristalină
• Nu încurcaţi atomii cu nodurile
(punctele) reţelei
• Nodurile reţelei sunt puncte

(coordonate) în spaţiu.
• Nodurile reţelei nu sunt

întotdeauna ocupate cu atomi.
Structură cristalină = Reţea + Bază
31
CELULA ELEMENTARĂ, CELULA PRIMITIVĂ

Celulă elementară: unitate care prin repetare
generează întreaga reţea. Se alege astfel încât să
conţină elementele de simetrie în colţuri sau pe muchii.
Celula elementară umple spaţiul prin translaţie.
Celulă primitivă: are un singur nod pe celulă.
Numărul de noduri:
N2D = (1/4)Nc + NI
N3D = (1/8)Nc + (1/2)Nf + NI
La fel se calculează şi numărul de atomi/celula
elementară ( + (1/2)Nm în 2D, + (1/4)Nm în 3D).
32
33
Alegerea nu este unică
S
S
b S S
34
Celula elementară în 2D, NaCl
Definim nodurile reţelei: vecinătate identică

35
Alegerea originii este arbitrară – nu este obligatoriu

să avem atomi în nodurile reţelei.
36
Nu are importanţă dacă începi de la Na sau Cl.
37
- sau dacă nu porneşti de la un atom
38
Nu este o celulă elementară (chiar dacă toate sunt

identice). Prin transaţie NU este generat întreg
spaţiul (rămân spaţii goale)!
39
Sau ...
40
Reţea Bravais:
• reţea infinită de puncte discrete pentru care
vecinătatea imediată este identică (trebuie să
respecte proprietatea de translaţie).
• setul de puncte obţinute cu ajutorul a trei
vectori necoplanari a1, a2, a3 cu R = n1a1 + n2a2
+ n3a3 (n1, n2, n3 numere întregi).
• Există 4 (+1 neprimitivă) reţele Bravais în 2-D
şi 7 (+7 neprimitive) în 3-D. Ele pot fi
diferenţiate prin diferitele operaţii de simetrie
care le caracterizează.
41
Reţele Bravais Neprimitive:

• orice reţea se poate descrie cu o celulă
elementară primitivă
• prin centrare (feţe, baze, muchii, volum) se
obţin celule neprimitive
• Nodurile unei reţele trebuie să fie
indiscernabile (adica fiecare nod are vecinatate
identică = aceeasi privelişte). Prin centrare,
trebuie ca şi pentru reţeaua nou formată
această regulă să fie îndeplinită.
42

• Pentru fiecare sistem cristalin, reţeaua Bravais
trebuie să aiba o simetrie minimă
corespunzatoare. Prin centrare, reţeaua nou
formată trebuie să respecte simetria minimă a
reţelei primitive mamă.
• Doar cea mai mica celulă, care are cel mai mic
număr de noduri care conservă simetria cerută
poate fi considerată ca şi celulă a unei reţele
Bravais.
• De ce doar 14 reţele Bravais ? (seminar)
43
CUM REPREZENTĂM CRISTALELE?
44
Proiecţia stereografică
• Metodă de reprezentare plană a cristalelor,
unghiurile dintre feţele acestora şi a elementelor
de simetrie dintre ele.
a. Proiecţia sferică
• reprezentarea planelor – poli
• cerc mare
• zonă, axă de zonă (2 poli)
• unghi dintre plane
45
b) Proiecţia stereografică
• Proiecţia punctelor de pe suprafaţa sferei
pe planul ecuatorial.
46
b) Proiecţia stereografică
• Proiecţia punctelor de pe suprafaţa sferei
pe planul ecuatorial.
• Unghiurile sunt păstrate însă distanţele sunt
modificate.
• Direcţiile cristaline apar în proiecţie ca şi
puncte (poli)
• Unghiurile se pot măsura folosind reţeaua
Wulff.
• Cercurile pe suprafaţa sferei rămân cercuri
în proiecţia stereografică
47
Feţe de zonă
A B1
B A1
B1 A
A1 B
B
A P B
A
90
P
48
c) Reţeaua Wulff
x x
• Permite x o
x o
măsurarea o
x
unghiurilor x x
x o o x
dintre feţe x
o
şi găsirea x x x o
x o o x
elementelor
de simetrie
ce leagă
diferite
feţe.
49
c) Reţeaua Wulff
x o
x o
x o
50
Elemente de simetrie
• Axe de rotaţie: ordin 1, 2, 3, 4, 6.
51
• Centru de inversie: I + rotaţie-inversie
1
2
52
• Plane de reflexie (oglindire):m+rotaţie-reflexie
53
1 2= m
4
3 4 6
54
55
56
57
58
59
Rotaţie, reflexie, inversie + combinaţii =

32 grupuri punctuale de simetrie
60
Notaţia Herman-Mauguin pentru grupurile punctuale

de simetrie:
X : axă directă de ordinul X :
1, 2, 3, 4, 6
X : axă inversă de ordinul X :
1, 2=m, 3, 4, 6
X/m : axă directă de ordinul X şi plan de reflexie
perpendicular pe X
(2/m, 4/m, 6/m)
61

de simetrie:
Xm : axă directă de ordinul X şi plan de reflexie
|| X
mm2, 3m, 4mm, 6mm
X2 : axă directă de ordinul X şi axă de ordinul 2
perpendiculară pe X
222, 32, 422, 622
Xm : axă inversă de ordin X şi plan de reflexie ||
X
32/m, 42m, 6m2
62

de simetrie:
X2 : axă inversă de ordin X şi axă de ordin 2
perpendiculară pe X
3m, 4m2, 62m
X3 : axă directă de ordinul X verticală şi axă de
ordin 3 inclinată la 54 grade faţă de axa de ordin X
X/mm: axă directă de ordin X, plan de reflexie
paralel şi perpendicular
2/m 2/m 2/m, 4/m 2/m 2/m, 6/m 2/m 2/m
sau (mmm, 4/mmm, 6/mmm)
63
Reţele Bravais 2D
64

• Condiţia de vecinătate identică
Bravais.
65
66
67
Reţele Bravais 3D
68
În 3D există 7 posibilităţi diferite (din

punct de vedere al elementelor noi de
simetrie pe care le introduce fiecare
optiune) de a alege vectorii de reţea şi
unghiurile dintre ei
 7 reţele Bravais primitive + 7 centrate
= 14 reţele Bravais 3D.
69
70
71
72
Vectori de translaţie
primitivi:
 1
a1  ( xˆ  yˆ  zˆ )
2
 1
a2  ( xˆ  yˆ  zˆ)
2
 1
a3  ( xˆ  yˆ  zˆ )
2
73
Există cub cu baze centrate?
74

• Condiţia de vecinătate identică
Bravais.
75
76
77
Semnificaţia ordinii simbolurilor elementelor de

simetrie din grupurile punctuale:
78
Alte notaţii:
79
Dacă adăugăm şi combinaţia elementelor de simetrie

cu translaţia: 230 grupuri spaţiale de simetrie:
Axe elicoidale: rotaţie + translaţie || axa
nm= rotaţie in sens trigonometric în jurul unei

axe de ordin n urmată de o translaţie fracţionară
cu m/n (m  n) din perioada t paralelă cu axa de
rotaţie.
80
2 21 3 31 32
La 32 apar poziţii suplimentare generate de
simetria de translaţie
81
1 1 1
2/3 2/3
1/2
1/3 1/3
0 0 0
21 31 32
82
Plane de reflexie cu alunecare = reflexie în raport

cu un plan urmată de o translaţie cu o fracţiune din
vectorul de translaţie din acel plan.
În exemplul de mai sus, translaţia a fost făcută cu


Tn / 2
83
Nomenclatura pentru plane de reflexie cu alunecare:
84
7 siste me c rista line
Rota tie
,
Re fle xie Transla tie
,
Inve rsie
32 grupuri punc tua le 14 Re te

, le Bravais
insuruba
, re
a lune c a re
23 0 Grupuri Spa tia

, le
85
Exemple:
CVC W: Gr. Sp. : Im3m; Gr. P.: m3m
CFC Al: Gr. Sp. : Fm3m; Gr. P.: m3m
CFC Si: Gr. Sp. : Fd3m; Gr. P.: m3m
d = reflexie + aluncare cu 1/4 de-a lungul
diagonalei <111>
Mg Hexagonal: Gr. Sp. : P63/mmc; Gr. P.: 6/mmm
c = reflexie + alunecare cu 1/2 de-a lungul axei c
63 = axă de înşurubare de ordin 3
86
Prima literă din grupul spaţial (SISTEMUL

INTERNAŢIONAL sau HERMANN – MAGUIN)
indică:
I = celulă elementară centrată în volum,
F = celulă elementară centrată pe feţe,
P = celulă primitivă,
A, B, C = faţa A sau B sau C a celulei elementare
este centrată.
Acest sistem este metoda preferată pentru
descrierea structurilor cristaline pentru metale si
ceramice. Folosit de JCPDS (Joint Committee on
Powder Diffraction Standards, ICDD acum) în
bazele de date cristalografice.
87
Exemplu de fişă JCPDS.

88
1: numărul fişierului
2: cele mai intense trei linii
3: linia de la cel mai mic unghi
4: formula chimică şi numele substanţei
5: informaţii despre metoda de difracţie folosită
6: date cristalografice
7: proprietăţi optice şi altele
8: date despre probă
9: difracţie: intensităţile sunt relative (faţă de linia
cea mai intensă).
Semnul din dreapta sus: calitatea datelor:stea =
calitate bună, i = linii indexate dar valorile
intensităţilor nu sunt de încredere, c = calculat, o =
criteriu de încredere scăzut (low reliability).
89
După PEARSON:
Prima literă:
a=triclinic (anorthic), m=monoclinic, o=ortorombic,
t=tetragonal, h=hexagonal sau romboedral, c=cubic
A doua literă:
A, B sau C = faţa A sau B sau C este centrată.
F=feţe centrate, I=volum centrat, P=primitivă
Număr indicând numărul de atomi pe celula
elementară
90
Pearson-exemplu
91
Poziţii echivalente corespunzatoare diverselor reţele

Bravais
structura cristalină = reţea + bază.
Bază:
 fiecărui nod din reţea îi asociem un atom sau un
grup de atomi.
 trebuie să dam coordonatele bazei faţă de un
singur nod iar coordonatele celolalţi atomi,
asociaţi celorlalte noduri se pot genera uşor
ştiind că nodurile sunt echivalente şi că de la o
celulă la alta ajungem cu ajutorul vectorului de
translaţie 
Tn
92
Poziţii echivalente corespunzatoare diverselor reţele

Bravais
TOATE NODURILE DIN REŢEA SUNT

ECHIVALENTE
DACĂ AVEM REŢELE NEPRIMITIVE, CELULA

ELEMENTARĂ CONŢINE MAI MULTE NODURI,
DAR TOATE SUNT ECHIVALENTE.
93
94
Descrierea structurilor
Pentru descrierea unei structuri cristaline, în
general, trebuie precizat:
1. sistemul cristalin, grupul spaţial
2. parametrii de reţea
3. parametrii atomici (x,y,z) ai bazei. x, y si z sunt
fracţii din parametri de reţea a, b şi c.
4. numărul
, (Z) de formule chimice unitate pe celula
elementară
5. densitatea calculată comparată cu valoarea
masurată, ZM
Dx =
NV
95
Exemple
1.Cu
Reţeaua este CFC
Cu în 000 + F
Pearson: cF4
96
Exemple
1.Cu3Au
Reţeaua este CS
Cu în F
Au în 000
Pearson: cP4
97
Exemple
1.CuAu
Reţeaua este T
Cu în 1/2,0,1/2
0,1/2,1/2
Au în 0,0,0
1/2,1/2,0
Pearson:tP2
98
ITC
99
100
101
102
Direcţii reticulare.
Se notează cu [uvw], unde u, v şi w sunt cele mai
mici numere, prime între ele, ce descriu
coordonatele (în unităţi a, b sau c) ale primului nod
intersectat de paralela la acea dreaptă care trece
prin origine
[1 1 0 ]
a
[1 1 0 ]
103
104
210
X=1,Y=½,Z=0 X=½ ,Y=½,Z=1

[1 ½ 0] [2 1 0] [½ ½ 1] [1 1 2]
105
Mutăm vectorul în origine X =-1 , Y = 1 , Z = -1/6

[-1 1 -1/6] [6 6 1]
106
Plane cristaline
• Set de plane paralele ce trec prin nodurile reţelei.
• Densitatea de noduri este aceeaşi în fiecare plan al unui set
de plane.
• Toate nodurile reţelei sunt cuprinse în fiecare set de plane.
Familii de
plane în b b
reţele 2D
a a
107
Indicii Miller
• Reprezentare simbolică a planelor cristaline
• Definiţi ca inversul coordonatelor punctelor de
intersecţie ale planului cu axele cristalografice.
• Deci pentru a determina indicii Miller ai unui plan
trebuie să:
1. Determinăm coordonatele punctelor de
intersecţie ale planului cu cele trei axe
cristalografice
2. Calculăm inversul acestor trei coordonate
3. Dacă obţinem numere fracţionare,
amplificăm toate valorile a.î. Să obţinem
numere întregi.
108
c
a
b
1. intersecţia cu axele: 4 4 2
2. inversul: 1/4 1/4 1/2
3. multiplicăm cu 4, rezultă (112),
109
Axa X Y Z
Intersecţie
în 1 ∞ ∞
Inversul 1/1 1/ ∞ 1/ ∞
1 0 0
Indicii Miller ai planului:
(1,0,0)
(100)
110
Axa X Y Z
Intersecţie
în 1 1 ∞
Inversul 1/1 1/ 1 1/ ∞
1 1 0
(0,1,0)
(1,0,0) (110)
111
Axa X Y Z
(0,0,1)
Intersecţie
în 1 1 1
Inversul 1/1 1/ 1 1/ 1
(0,1,0) 1 1 1
(1,0,0)
(111)
112
Axa X Y Z
Intersecţie
în 1/2 1 ∞
Inversul 1/(½) 1/ 1 1/ ∞
(0,1,0)
2 1 0
(1/2, 0, 0) Indicii Miller ai planului:
(210)
113
114
În cazul reţelei hexagonale, C

planele (100) d
b
a
A
B
115
În cazul reţelei hexagonale, C

planele (100) şi (110) sunt d
echivalente (nu-i evident

b
a
acest lucru din notaţie). A
B
Se pot folosi 4 indici: h, k, i, l cu i = - (h + k).
C
d
b
a
A
B
116
Se pot folosi 4 indici: h, k, i, l cu i = - (h + k).

(100) = (1010) iar (110) = (1100)
A = (1120)
C B = (0110)
d
C = (3210)
b
a
A
B
117
Ştiind tipul structurii si parametri de reţea,

se poate calcula distanţa interplanară dhkl.
118
REŢEAUA RECIPROCĂ
Dacă a, b si c sunt vectorii care definesc reţeaua
reală, vectorii reţelei reciproce sunt definiţi prin:
 2    2    2  
A= (b × c ), B = (c × a), C = (a × b ),
V V V
unde V este volumul celulei elementare din spaţiul
direct.
    
aA  bB  cC  2

aB ...  0
119
• Pornind de la A, B, C, la fel ca şi în reţeaua

directă, se poate construi prin translaţia
acestora o reţea = reţea reciprocă şi se pot
defini celule elementare, reţele Bravais în spaţiul
invers, etc..
• Definim în reţeaua reciprocă un vector de

translaţie la fel ca şi în reţeaua directă,
combinaţie de vectori de bază de forma:
   
Ghkl  hA  kB  lC
unde hkl sunt numere întregi.
120
1. Vectorul
   
Ghkl  hA  kB  lC
este perpendicular pe planul (hkl) al reţelei.
2. Mărimea
 lui
Ghkl
este de 2 ori mai mare decât inversul distanţei
dintre planele (hkl).
 2
Ghkl 
d hkl
121
Exemplu:
reţeaua cubică simplă:
122
123
124
Descoperirea razelor X
November 1895, Würzburg
Wilhelm Conrad Röntgen

125
126
Producerea Razelor X
• filamentul catodului se încălzeşte prin effect
Joule prin aplicarea unui current (amperi) ⇒
emisie de electroni.
• electronii sunt acceleraţi înspre anod
• electronii sunt focalizaţi printr-o combinaţie de
câmpuri electrice.
• când electronii se ciocnesc de ţintă (anod), ei
pierd energie. Mai mult de 99% din energia lor
se transformă în căldură  mai puţin de 1% este
convertită în Raze X.
127
128
129
Spectru alb
Spectru caracteristic
130
131
Alegerea tipului de radiaţie folosită depinde de

• Materialul de investigat
• Fluorescenţă
• Absorbţie
• etc.
Fluorescenţa
•Apare când radiaţia incidentă scoate electroni de
pe pătura K a atomului  radiaţie adiţională
Absorbţia
•Dacă un element din probă are numărul atomic mai
mic decât cel al anodului
132
Exemplu:
•Anod/Radiaţie: Cu/CuK (Z = 29), energie 8.04
keV
•Probă: Fe (Z = 26), energia de ionizare pentru
electronii păturii K  7 keV
 Radiaţiile CuK au energie suficientă pentru
extragerea unui electron de pe pătura K a fierului.
 emisie de radiaţie de fluorescenţă
Soluţie:
Folosirea CrK, E = 5.41 keV.
133
Folosind-se caracteristicile de absorbţie a

diferitelor materiale se pot elimina liniile nedorite
din spectrul RX: FILTRE.
134
Folosind-se caracteristicile de absorbţie a

diferitelor materiale se pot elimina liniile nedorite
din spectrul RX: FILTRE.
Liniile K sunt cele mai folosite pentru că au energia

cea mai mare şi sunt mai puţin absorbite de
materialul investigat.
135
Metoda pulberilor  Debye Scherrer
136
137
GEOMETRIA UNUI DIFRACTOMETRU PE PULBERI

• Sursă de RX
• Detector
• Probă
138
139
Proba:
• pudră (mojarată)
• plată (altfel peak-urile la unghiuri mici vor fi
absorbite)
• tensiunile duc la lărgirea peak-ulrilor şi la
deplasarea lor
• monocristal
140
Detectori
• Proporţionali
• Cu scintilaţie
• Cu corp solid
141
Detectorii proporţionali:
Sunt cei mai des folosiţi
în difractometria RX
• raxele X pătrund în tub
şi sunt absorbite de
atomii gazului
 emiterea unui
fotoelectron
• Fotoelectronii atraşi de firul de W  semnal.
• Sarcina colectată de firul de W e proporţională
cu energia fotonului re RX incident  permite
distingerea între fotoni cu energii () diferite.
142
Detectori cu scintilaţie
Folosesc cristale de NaI dopate cu ioni de Taliu
lipite de un fotocatod şi tubul fotomultiplicatorului.
143
Detectori cu scintilaţie
Folosesc cristale de NaI dopate cu ioni de Taliu
lipite de un fotocatod şi tubul fotomultiplicatorului.
• razele X incidente produc fluorescenţa cristalului
• scintilaţie pentru fiecare foton RX absorbit
• lumina este măsurată cu un fotomultiplicator
• cantitatea de lumină emisă este proporţională cu
intensitatea RX
• Detectorii cu scintilaţie au rezoluţie mai mică
decât cei proporţionali
144
Detectori cu corp solid

• Bazaţi pe dioda PIN
145
Detectori cu corp solid

• Bazaţi pe dioda PIN
• RX excită electroni din banda de valenţă în cea
de conducţie  pereche electron-gol
• potenţialul aplicat jncţiunii separă electronii de
goluri  puls de sarcină care este măsurat
• numărul de electroni sau goluri este direct
proporţional cu energia fotonului RX
• detectorii cu corp solid au cea mai bună eficienţă
si rezoluţie
146
Optica difractometrului RX
147
Înregistrarea unei difractograme

• mod continuu  informaţii calitative
• pas cu pas  informaţii cantitative
• Viteza de scanare, mărimea pasului şi durata de
măsură/pas influenţează raportul semnal/zgomot:
posibilitatea de a identifica peakuri de
intensitate mică.
Viteze de scanare tipice: 1-2 grade (2)/min
sau pasul 0.02 grade (2 secunde/pas)
148
Rezultatul:
149
! FIECARE EXPERIMENT ESTE DIFERIT !

Poziţia peak-urilor depinde de:
•lungimea de undă folosită
•structura cristalină
•dimensiunea cristalitelor
Ex. Ti (CVC)
150
Structura cristalină:
• O structură cristalină de simetrie joasă are mai
multe peakuri decât una de simetrie înaltă.
• Cristalele de simetrie cubică – simetrie înaltă –
au un mic număr de reflexii.
• Pentru structurile de simetrie cubică este
posibilă determinarea tipului de reţea (CVC, CFC,
CS) considerând periodicitatea reflexiilor
observate.
151
Legea lui Bragg
Diferenţa de drum trebuie să fie

egală cu un multiplu al lungimii de
undă.
152
Condiţia de difracţie e dată de legea Bragg:

2d sin = n
Legea Bragg permite calcularea unghiurilor la care
avem maxime de difracţie pentru un set particular
de plane din cristal.
Intensitatea fascicolului difractat este influenţat de
tipul de celulă elementară.
Exemplu: Considerăm două celule elementare, a  b
 c,  =  =  = 90
(ce sistem, tip, câţi atomi /celulă?)
153
154
Condiţia de difracţie e dată de legea Bragg:

2d sin = n
Legea Bragg permite calcularea unghiurilor la care
avem maxime de difracţie pentru un set particular
de plane din cristal.
Intensitatea fascicolului difractat este influenţat de
tipul de celulă elementară.
Exemplu: Considerăm două celule elementare, a  b
 c,  =  =  = 90
(ce sistem, tip, câţi atomi /celulă?)
155
Să considerăm difracţia pe planele (001) din fiecare

celulă:
Pentru ambele reţele, legea Bragg e satisfăcută

pentru valori specifice ale lui  şi .
În ambele cazuri diferenţa de drum dintre razele 1’
şi 2’ este .
156
Pentru celula centrată în volum diferenţa de drum

dintre razele 1’ şi 3’ este /2, adică 1’ şi 3’ vor fi
în opoziţie de fază = se compun distructiv.
Nu va exista reflexie 001 = EXTINCŢIE

ANUMITE EFLEXII LIPSESC PENTRU UNELE
TIPURI DE STRUCTURI CRISTALINE.
Aceste reflexii sunt interzise prin FACTORUL DE
STRUCTURĂ.
157
158
Pentru sistemul cubic
159
Factorul de structură descrie modul în care o bază

(x,y,z) a unui tip de structură influenţează
intensitatea undei împrăştiate:
n
Fhkl   f i e
2 i  hxi  kyi  lzi 
i 1
unde fi este factorul de împrăştiere atomică definit
ca şi raportul dintre amplitudinea undei împrăştiate
de un atom şi amplitudinea undei împrăştiate de un
electron.
Amplitudinea undei împrăştiate este proporţională cu
pătratul modulului factorului de structură.
160
Reţea cubică simplă:

Coordonatele atomilor 0,0,0
1
Fhkl   fe
2 i  h 0  k 0  l 0 
=f
i 1
TOATE REFLEXIILE SUNT PERMISE PENTRU STRUCTURILE

CUBICE (PRIMITIVE)
161
162
Reţea cu feţe centrate:

Coordonatele atomilor: F.
2
Fhkl   fe
2 i  hxi  kyi  lzi 
i 1
h k h l  k l 
2 i    2 i    2 i   
2 i  0 
Fhkl  fe  fe 2 2
e  2 2
e  2 2
Fhkl  f 1  e   i h k 
e
 i h l 
e
 i  k l 

Dacă h,k,l sunt de acelaşi fel (adică toţi pari sau
toţi impari), F = 4f
Dacă h,k,l sunt amestecaţi F = 0.
163
164
Dar în cazul în care baza conţine mai mult de un tip

de atomi?
NaCl:
Na în 0,0,0 + [F]
Cl în 1/2,1/2,1/2 + [F]
 2 i     
h k l 
Fhkl
  
  f Na e    f Cl e  2 2 2   1  e    e    e  
2 i 0  i h k  i hl  i k l

 
Fhkl 
 f Na  f Cl e 
 i  h  k l 
1 e
 i h k 
e
 i  h l 
e 
 i  k l 
F = 4(fNa + fCl) dacă hkl pari

F = 4(fNa - fCl) dacă hkl impari
F = 0 dacă hkl amestecaţi (la fel ca CFC)
165
166
167
Intensitatea fasciculului difractat e dată de:
 1  cos 2
2
 2 M
I  F p 2
2
e
 sin  cos  
unde
F = factor de structură
p = factor de multiplicitate
e-2M = factor de temperatură
termenul dintre paranteze: Factor Polarizare-Lorentz
168
Factorul de multiplicitate:
•numărul de plane care corespund aceleiaşi reflexii.
Factorul Lorentz
•factorii geometrici legaţi de orientarea planelor de reflexie în
cristal: intensitatea este diferită de zero pentru unghiuri care
diferă puţin de unghiurile Bragg  lărgirea liniilor de
difracţie.
Factorul de polarizare
•radiaţia incidentă nu este polarizată
Factorul de temperatură
•Ţine cont de faptul că atomii unei reţele oscilează, termic, în
jurul unor poziţii de echilibru. Cu creşterea temperaturii se
modifică distanţa interplanară, scade intensitatea liniei de
difracţie şi creşte fondul.
169
Difracţie în spaţiul reciproc

S = k-k0
Condiţia de difracţie în spaţiul invers:
S = Ghkl, => |S| = 4(sin)/l = |Ghkl| = 2/dhkl

(legea Bragg)
k (hkl)
2
k0
Ghkl
(000)
170
• Sfera Ewald: condiţiile pentru difracţie în spaţiul reciproc
hkl
k
k k0
k0
000
Construcţia Sferei
Ewald
Condiţia de difracţie e îndeplinită când un vector

al reţelei reciproce atinge sfera Ewald.
|k| =|k0| (conservarea energiei) => sfera 171
Metoda cristalului rotitor (mişcarea spaţiului reciproc)

172
Modificarea razei sferei Ewald prin modificarea

lungimii de undă (metoda Laue) 173
Probă policristalină: un plan hkl 174

Probă policristalină: un plan hkl 175

176
Metoda pulberilor  Debye Scherrer
177

Mn-Simetrie Si Difractia RX

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mn-Simetrie Si Difractia RX

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS: METODE NEDISTRUCTIVE SIMETRIE, DIFRACŢIA RX

Simetrie, difracţie de raze X

• Repetarea pe trei direcţii ale unor “cărămizi”

Unghiurile dintre feţe se păstrează.

• Într-un cristal “bine format” toate feţele

• Format din atomi, ioni sau molecule care nu au o

Atomul 1 Atomul 2 Atomul 3 Atomul 4

Reţeaua cristalină este o repetare regulată pe

• Alegerea primului punct este arbitrară.

structura cristalină = reţea + bază

• Nodurile reţelei sunt puncte

• Nodurile reţelei nu sunt

Structură cristalină = Reţea + Bază

CELULA ELEMENTARĂ, CELULA PRIMITIVĂ

Alegerea nu este unică

Celula elementară în 2D, NaCl

Definim nodurile reţelei: vecinătate identică

Alegerea originii este arbitrară – nu este obligatoriu

Nu are importanţă dacă începi de la Na sau Cl.

- sau dacă nu porneşti de la un atom

Nu este o celulă elementară (chiar dacă toate sunt

Reţele Bravais Neprimitive:

Reţele Bravais Neprimitive:

CUM REPREZENTĂM CRISTALELE?

Rotaţie, reflexie, inversie + combinaţii =

Notaţia Herman-Mauguin pentru grupurile punctuale

Notaţia Herman-Mauguin pentru grupurile punctuale

Notaţia Herman-Mauguin pentru grupurile punctuale

Reţele Bravais Neprimitive:

În 3D există 7 posibilităţi diferite (din

Există cub cu baze centrate?

Există cub cu baze centrate?

Există cub cu baze centrate?

Semnificaţia ordinii simbolurilor elementelor de

Dacă adăugăm şi combinaţia elementelor de simetrie

Axe elicoidale: rotaţie + translaţie || axa

nm= rotaţie in sens trigonometric în jurul unei

Plane de reflexie cu alunecare = reflexie în raport

În exemplul de mai sus, translaţia a fost făcută cu

Nomenclatura pentru plane de reflexie cu alunecare:

7 siste me c rista line

32 grupuri punc tua le 14 Re te

23 0 Grupuri Spa tia

Prima literă din grupul spaţial (SISTEMUL

Exemplu de fişă JCPDS.

Poziţii echivalente corespunzatoare diverselor reţele

Poziţii echivalente corespunzatoare diverselor reţele

TOATE NODURILE DIN REŢEA SUNT

DACĂ AVEM REŢELE NEPRIMITIVE, CELULA

X=1,Y=½,Z=0 X=½ ,Y=½,Z=1

Mutăm vectorul în origine X =-1 , Y = 1 , Z = -1/6

În cazul reţelei hexagonale, C

În cazul reţelei hexagonale, C

echivalente (nu-i evident

Se pot folosi 4 indici: h, k, i, l cu i = - (h + k).

Se pot folosi 4 indici: h, k, i, l cu i = - (h + k).

Ştiind tipul structurii si parametri de reţea,

• Pornind de la A, B, C, la fel ca şi în reţeaua

• Definim în reţeaua reciprocă un vector de

Wilhelm Conrad Röntgen

Alegerea tipului de radiaţie folosită depinde de

Folosind-se caracteristicile de absorbţie a

Folosind-se caracteristicile de absorbţie a