Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş

Facultatea de Farmacie

ANALIZA MEDICAMENTULUI

SPECTROMETRIA IN IR
PROF. DR. DANIELA MUNTEAN

1
 Spectrometria în infaroşu
Domeniul de radiaţii electromagnetice în infraroşu (IR) este cuprins între
0,78 m (780 nm) - 1000 m (1 mm), fiind subdivizat în IR apropiat, IR
de mijloc şi IR îndepărtat şi situat în imediata vecinătate a domeniului
VIS. Din punct de vedere energetic, radiaţiile IR sunt mai slabe (lungimi
de undă mai mari, respectiv frecvenţe mai mici) decât domeniile UV şi
VIS

Regiunea  (m )  (cm-1)  (Hz)

IR apropiat 0,78 – 2,5 12800 – 4000 3,8.1014 – 1,2.1014

IR mediu 2,5 – 50 4000 – 200 1,2.1014 – 6.1012

IR îndepărtat 50 - 1000 200 – 10 6,0.1012 – 3.1011

Analitic 2,5 - 15 4000 - 670 1,2.1014 – 2.1013

2
 Domeniul infraroşu

UV VIS IR microunde

 (μm) 0,2 0,4 0,8 2,5 25 1000

IR IR IR
apropiat mijlociu îndepărtat

 (cm-1) 4000 400

• IR apropiat (Near Infrared Spectrometry NIR) - determinări cantitative

• IR mijlociu - informaţii despre structura substanţelor medicamentoase

• La trecerea unei radiaţii IR printr-o probă, aceasta este
absorbită de către legăturile moleculelor prezente, având
drept consecinţă întinderea sau deformarea acestora .
Lungimea de undă a radiaţiei absorbite este caracteristică
legăturii respective.

• Regiunea fundamentală situată între 2,5 – 25 m, numită şi

regiunea IR analitic, furnizează cele mai multe informaţii
privind structura moleculară, majoritatea spectrometrelor
fiind limitate la măsurători în această regiune. Regiunea
infraroşu apropiat, folosită de foarte mulţi ani în industria
alimentară, a cunoscut în ultimul timp un reviriment şi în
industria farmaceutică, fiind aplicată mai mult în determinări
cantitative deoarece este mai săracă în informaţii specifice
decât domeniul IR mediu. În regiunea spectrală IR îndepărtat
se lucrează numai în cercetare.

4
Spectrele de absorbţie în IR sunt spectre de vibraţie ale moleculelor
Energia potentiala

hIR

v4

v3

v2

v1
Rezonanta absorbtie
v0

Trecerea de pe nivelul cu v = 0 pe nivelul cu v = 1 reprezintă vibraţia

fundamentală şi se poate produce prin absorbţie de radiaţie
electromagnetică din domeniul IR ; trecerea peste două nivele
energetice (de la v = 0 la v = 2) sau chiar trei (de la v = 0 la v = 3)
necesită absorbţia unei cuante cu o energie dublă, respectiv, triplă,
fiind vorba în acest caz de vibraţii armonice superioare, numite curent
doar ca vibraţii armonice. Aceste tranziţii sunt slabe şi au loc în
regiunea infraroşu apropiat.
5
 B. Moduri normale de vibraţie. Vibraţia unei molecule poliatomice

Moleculă neliniară cu N atomi  fiecare atom se poate deplasa

de-a lungul a 3 axe perpendiculare  numărul de deplasări (grade
de libertate) ale moleculei 3N.
Dar molecula are următoarele mişcări ca un întreg:
-3 translaţii de-a lungul a 3 axe perpendiculare
-3 rotaţii descrise prin unghiuri în raport cu fiecare dintre cele 3
axe perpendiculare
Deci numărul de grade de libertate iniţial scade la:

3 N -6

Moleculă liniară cu N atomi are următoarele mişcări ca un întreg :

- 3 translaţii de-a lungul a 3 axe perpendiculare
-2 rotaţii descrise prin unghiuri în raport 2 dintre axele
perpendiculare (cea de a treia axă conţine molecula liniară)
Deci numărul de grade de libertate iniţial scade la:

3 N -5
6
6
 Descrierea mişcării de vibraţie a unei
molecule poliatomice  descompunerea
ÎNTINDERE mişcării în moduri mai simple de vibraţie,
numite moduri normale de vibraţie

DEFORMARE ÎN PLAN

Întindere
simetrică DEFORMARE ÎN AFARA
Întindere PLANULUI
asimetrică Forfecare
în plan
Balansare
în plan

Balansare în
afara
Moduri de vibraţie normale planului
Răsucire
Animaţie! Urmaţi link-ul:
http://www.raman-scattering.eu/raman/texts/018_text_8.php
7
7
 Întindere asimetrică Întindere simetrică Forfecare

Răsucire (Torsiune) Balansare în plan Balansare în afara planului

Moduri de vibraţie normale

(+ deplasare către privitor, - deplasare în sens opus privitorului)

8
8
Numărul de benzi de absorbţie în IR poate fi mai mare sau mai mic
decât numărul de vibraţii posibile pentru o moleculă (3N-6 pentru
molecule neliniare şi 3N-5 pentru molecule liniare).

Ex. Fie molecula C9H5NO4  3 x 19 – 6 = 51 moduri de vibraţie

! 21 de
benzi de
absorbţie
în IR

9
9
Spectrul real poate conţine un număr mai mare sau mai mic de benzi decât cel calculat
teoretic:
Creşterea numărului de benzi faţă de numărul teoretic se datorează:
armonicelor
benzilor de combinare
rezonaţelor Fermi
Armonicele – benzi de intensitate mică, apar la un număr de undă dublu faţă
de banda fundamentală
Benzile de combinare – benzi de intensitate mică, apar la numere de undă
egale cu suma sau diferenţa numerelor de undă a două vibraţii fundamentale
Rezonanţa Fermi – scindarea unei benzi fundamentale atunci când în
imediata ei apropiere se găseşte o armonică sau o bandă de combinare
Scăderea numărului real de benzi faţă de cel teoretic se datorează:
- vibraţiilor care nu produc modificări ale momentului de dipol al
moleculei
- vibraţiilor degenerate care dau benzi la acelaşi număr de undă
- vibraţiilor situate în afara domeniului IR uzual
10
 Tranziţii de vibraţie. Moduri de selecţie

Regulă de selecţie - determină dacă o tranziţie este

permisă sau interzisă

Regulă de selecţie generală Reguli de selecţie specifice

• molecula trebuie să aibă un
moment de dipol care să
varieze în timpul vibraţiei şi să
oscileze la frecvenţa radiaţiei
fotonului incident sau emis
• Sunt permise acele tranziţii pentru care energia
fotonului absorbit sau emis este egală cu
diferenţa de energie dintre două niveluri ale
moleculei a căror diferenţă de numere cuantice
este v = 1

11
11
Regula de selecţie generală:
- Pentru ca un anumit mod de vibraţie să sufere o tranziţie
(absorbţie de radiaţii) trebuie ca în timpul vibraţiei să existe o
variaţie a momentului de dipol.
Moleculele diatomice
homonucleare nu absorb în
IR, sunt nepolare şi în timpul
vibraţiilor nu apare un
moment de dipol  vibraţii
inactive în infraroşu Vibraţii inactive în IR (nu are
Ex.: N2 moment de dipol, indiferent
de modul de vibraţie)
+ -
Moleculele diatomice
heteronucleare  moment
de dipol care variază în
timpul vibraţiei  active în
infraroşu. Ex.: NO
Vibraţie activă în IR (momentul de
dipol variază în timpul vibraţiei de
întindere) 12
12
Moleculele nepolare  moment de dipol care variază în timpul
vibraţiei  active în infraroşu
Ex.: CO2
Pentru dioxidul de carbon,
moleculă liniară, există 3 x
3 – 5 = 4 moduri de
vibraţie. Nu toate sunt
active în IR (nu toate absorb
radiaţii IR).

Schimbarea
momentului
de dipol în
timpul
vibraţiei

Vibraţii de deformare

13
13
 Spectrul în IR al dioxidului de carbon  două benzi de absorbţie

Vibraţie de întindere simetrică

inactivă în IR

Vibraţii de deformare active în IR

Vibraţie de întindere asimetrică
activă în IR
(sunt două moduri de deformare
care se produc cu aceeaşi energie 
o singură bandă spectrală)
14
14
 Un sistem de vibraţie molecular nu poate adopta decât anumite energii
cuantificate.
Molecula iradiată cu radiaţii IR absoarbe din aceasta numai cuantele
care au energia corespunzătoare diferenţelor de energie între două
nivele vibraţionale cuantificate. Prin absorbţie de energie, legătura îşi
creşte nivelul energetic vibraţional. Moleculele probei vor absorbi energii
din radiaţia IR numai la anumite lungimi de undă , respectiv, frecvenţe
de vibraţie , corespunzând diferenţelor de energie, dând naştere în
spectrul IR unor maxime de absorbţie. La lungimile de undă la care nu
se absoarbe energie, înregistratorul spectrometrului va înscrie linia de
zero a spectrului. În spectrul de absorbţie poziţia maximului de absorbţie
corespunde poziţiei minimului de transmisie în spectrul corespunzător de
transmisie. Maximele de absorbţie în IR se manifestă în spectru ca
benzi (şi nu ca linii) deoarece orice modificare energetică vibraţională
este însoţită de modificări energetice rotaţionale, din acest motiv
spectrele în IR se mai numesc şi spectre de vibraţie – rotaţie ale
moleculelor. De regulă, un spectru în IR se reprezintă în coordonatele
transmitanţă – numere de undă.

15
Radiaţii din Se consideră o moleculă diatomică,
domeniul oscilator armonic.
IR Pentru a se produce tranziţia de
absorbţie între două niveluri
energetice adiacente, energia
radiaţiilor h trebuie să satisfacă
condiţia: h = E
h Această tranziţie se poate realiza cu
v radiaţii din domeniul infraroşu 
spectrometrie în IR
În spectru apare o singură bandă de
absorbţie.

Bandă
spectrală
Frecvenţă
16
16
Poziţia unui maxim de absorbţie în spectrul IR, exprimată ca lungime de undă,
Spectrul IR
frecvenţă sau număr de undă este dependentă de: a) tăria legăturii, exprimată
prin constanta forţei de legătură k, şi de masa redusă, µ, a sistemului de vibraţie;
b) factori intra şi intermoleculari.
• Reprezentare grafică

 abscisă:
 lungimea de undă  (/m) sau numărul de undă  (cm )
-1

 ordonată:
 transmitanţa T sau absorbanţa A (%)
Frecvenţele de grup
Unele grupe de atomi, în special grupările funcţionale din chimia organică,
prezintă în IR benzi de absorbţie caracteristice, intense, situate la frecvenţe bine
determinate numite frecvenţe de grup sau caracteristice.
Grupele funcţionale se comportă ca şi cum ar fi izolate de restul moleculei deşi
aceasta influenţează într-o măsură mică poziţia benzilor de grup. Aceste mici
deplasări sunt frecvent utilizate în studiul structurii compuşilor organici.
Frecvenţele de grup sunt specifice, deoarece grupările funcţionale prezintă fie o
legătură între doi atomi cu mase foarte diferite între ei, fie o legătură mult mai
puternică decât cele uzuale.
Intensitatea foarte mare uneori a benzilor de grup este rezultatul polarităţii
crescute a grupărilor funcţionale respective.
Influenţa factorilor externi şi interni asupra benzilor spectrale în IR
Factorii externi (intermoleculari) se referă la modul de pregătire a probei.
Pregătirea probelor în fază gazoasă este cazul ideal pentru înregistrarea
spectrelor în IR dar este dificil de realizat pentru cele mai multe substanţe.
Dintre factorii interni (intramoleculari) care duc la modificări în spectrul IR se pot
enumera:
- scăderea ordinului de legătură la legăturile multiple
- efectele inductive şi mezomere
- conjugarea grupelor nesaturate
- asocierea prin legături de hidrogen intramoleculare
- tensiunea în cicluri
- fenomenul de cuplare vibraţională şi rezonanţă Fermi 18
Intensitatea benzilor de vibraţie

Intensitatea benzilor de vibraţie este în strânsă legătură cu

polaritatea legăturii. Astfel ordinea intensităţii de absorbţie a
legăturilor de tip C-X este:
C-C-OH  C-N  C-Cl  C-O
iar pentru cele de tip X-H:
C-H  N-H  O-H
Intensitatea depinde de electronegativitatea relativă aatomilor
implicaţi în legătură.
Intensitatea vibraţiei de întindere a legăturii C=C creşte prin
conjugare cu o legătură dublă polară:
C=C-C-  C=C-C=C  C=C-C=O
În funcţie de valoarea transmitanţei (transmitanţă mică =
absorbţie mare), benzile de vibraţie pot fi:
foarte intense (fi) 0  T  25 %
intense (i) 25  T  50 %
medii (m) 50  T  75 %
slabe (s) 75  T  100 %
19
 Frecvenţele de vibraţie ale câtorva grupări funcţionale

Domeniul de
Legătura Tipul de compus Intensitatea
frecvenţă, cm-1
2850-2970
C–H Alcani
1340-1470 Puternică
Alcooli monomerici,
fenoli
3590-3650 Variabilă
Legături de hidrogen,
3200-3600 Variabilă (slabă)
O–H alcooli, fenoli, acizi
3500-3650 Medie
carboxilici monomerici,
2500-2700 Slabă
legături de hidrogen în
acizi carboxilici
C–N Amine, amide 1180-1360 Mare
CN Nitrili 2210-2280 Mare
Alcooli, eteri, acizi
C–O 1050-1300 Mare
carboxilici, esteri
Aldehide, cetone, acizi
CO 1690-1760 Mare
carboxilici, esteri
1500-1570 Mare
NO2 Compuşi nitro
1300-1370 Mare 20
20
 ASPECTE INSTRUMENTALE ALE
SPECTROMETRIEI IR

Spectrometrul
Spectrometrul cu
dispersiv transformată
Utilizează un Fourier(FTIR) Include un
monocromator
dispozitiv numit
ca selector de
interferometru
undă

Se utilizează în
Prezintă o serie
sistem cuplat cu
de avantaje
un CG sau un CL

21
 Schema unui spectrometru de absorbţie monofascicul:
a. sursă de radiaţii, b. selector de lungimi de undă
(monocromator), c. cuva cu probă, d. detector, e. înregistrator
(computer)

Schema interferometrului Michelson 22

 Tehnica spectrometrică în IR cu transformată Fourier (FTIR)

Schema unui spectrometru de absorbţie

monofascicul: a. sursă de radiaţii, b.
selector de lungimi de undă
(monocromator), c. cuva cu probă, d.
detector, e. înregistrator (computer)

Spectrometrul în IR cu transformată
Fourier (FTIR) include un dispozitiv
numit interferometru care generează o
sursă de radiaţii în care fiecare lungime
de undă poate fi monitorizată într-o
fracţiune de timp extrem de scurtă.
Acest tip de spectrometru IR a devenit
în timp foarte popular datorită
numeroaselor sale avantaje.
Schema interferometrului Michelson

23
 AVANTAJE ALE TEHNICII FT-IR

Viteza mare de analiză - se pot face măsurători în câteva

secunde;
Sensibilitate - este mult mai mare din mai multe motive:
detectorii sunt mai sensibili, zgomotul de fond este redus,
posibilitatea de a efectua mai multe determinări în timp
scurt ceea ce face să crească raportul semnal - zgomot.
Simplitate din punct de vedere mecanic - există o
singură parte mobilă, o oglindă, deci există o foarte mică
posibilitate de a se produce o defecţiune mecanică.
Calibrare internă - instrumentul conţine un laser HeNe
care emite o radiaţie care are o lungime de undă standard
şi care este folosită pentru calibrare. Deci există o
autocalibrare şi nu va trebui să se facă o altă calibrare
externă. 24
PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU ANALIZA ÎN
DOMENIUL IR ANALITIC

I.TEHNICA DE ANALIZĂ ÎN TRANSMITANŢĂ

II.TEHNICA DE REFLECTANŢĂ DIFUZĂ
III.TEHNICA REFLECTANŢEI TOTALE ATENUATE(ATR)

25
 I.Pregătirea probelor

• Diferit, în funcţie de starea de agregare a probelor:

– Lichide (substanţe lichide sau solide dizolvate):
• film

– Solide - conform FRX sunt prelucrate sub formă de:

• suspensie (pastă)
• dispersie (comprimate)
• pelicule
– Gazoase

! Cuvele şi solvenţii trebuie să fie transparente în IR

 Pregătirea probelor

• LICHIDE (film)
– Lichid, sau solid dizolvat în solvent
potrivit
• CCl4, CHCl3, CS2
• ! NU se utilizează apa

– Proba se introduce între ferestrele

celulei, formând un film (<0.1mm)
prin care trece radiaţia IR

– Ferestrele se confecţionează din

materiale transparente în IR
• NaCl, KBr, AgCl
• Materiale noi: ZnSe, CaF2, BaF2,
diamant (rezistente la umiditate)
Celule utilizate la analiza probelor lichide
 Pregătirea probelor

• SOLIDE - pastă, pastile,

pelicule
– Suspensie (pastă) (5-10mg
analit)
• Proba (grad de pulverizare)
• se dispersează într-un
solvent corespunzător
• nujol, perfluorokerosen
• se depune între două
ferestre transparente IR
Triturarea analitului în mojar
de agat
 Pregătirea probelor

• SOLIDE - pastă, pastile, pelicule

– Dispersie (pastile) (1-2mg analit)

• Proba dispersată în KBr (KCl)

– se comprimă obţinându-se pastile
– necesită abilităţi speciale pentru
prepararea pastilelor

• Important:
– gradul de pulverizare
– omogenitatea pastilei
Pastila de KBr
– absenţa umidităţii
 Pregătirea probelor

• SOLIDE - pastă, pastile, pelicule

– Substanţe solide prelucrate sub formă de pelicule
• Proba dizolvată într-un solvent corespunzător se depune pe o suprafaţă
inertă
• După evaporarea solventului se formează o peliculă de grosime
corespunzătoare, care va fi introdusă între 2 ferestre transparente IR
 Pregătirea probelor

• GAZE

– Se utilizează celule cu pereţi transparenţi în IR

– Proba concentraţie - ppb

32
 PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU ANALIZA ÎN
DOMENIUL IR ANALITIC

II.Tehnica de reflectanţă difuză = o tehnică specială

În acest caz lumina este reflectată de o suprafaţă mată,
lumina observată fiind de aceeaşi intensitate indiferent de
unghiul de observaţie. Probele pentru reflectanţă difuză sunt
tratate în acelaşi mod ca cele obţinute sub formă de pastilă de
KBr, doar că în loc să fie comprimate, sunt introduse într-un
dispozitiv special plasat în calea radiaţiilor. Radiaţia incidentă
este reflectată şi, în timpul traversării probei, este absorbită,
rezultând un spectru similar celui obţinut prin metoda discului
de KBr. Spectrul obţinut este de fapt un spectru de absorbţie
care este convertit cu ajutorul unui software în spectru de
transmitanţă.

33
 PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU ANALIZĂ ÎN
DOMENIUL IR ANALITIC

Tehnica reflectanţei difuze este larg utilizată în domeniul

IR apropiat putând fi aplicată la analiza probelor sub formă de
pelicule sau a filmelor de acoperire.
Este, de asemenea, o tehnică utilă în studiul polimorfilor
datorită faptului că proba nu este supusă unui stres mecanic care
ar putea produce interconversia polimorfilor.

34
Dispozitiv pentru reflectanţă difuză
35
 PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU ANALIZA ÎN
DOMENIUL IR ANALITIC

III.Tehnica reflectanţei totale atenuate („Attenuated total

reflectance - ATR”) este o metodă de analiză foarte importantă în
spectometria IR, aplicabilă atât probelor solide, cât şi lichide.
Este de asemenea utilă în studiul soluţiilor apoase şi al
cauciucurilor sau altor elastomeri.
În ATR se utilizează un cristal cu indice de refracţie mare
pe care se depune proba, în interiorul acestuia având loc o
reflexie internă multiplă sau simplă.
 Spectrometru FT IR cu dispozitiv ATR

http://chemwiki.ucdavis.edu/Analytical_Chemistry/Analytical_Chemistry_2.0/10_Spectroscopic_Meth
ods/10C%3A_UV%2F%2FVis_and_IR_Spectroscopy
37
Contribuţia spectrometriei IR la elucidarea structurii chimice a
unui compus

1. Identificarea poziţiei maximelor 2. Consultarea tabelelor cu

de absorbţie frecvenţe de vibraţie

38
 Elucidarea structurii
(continuare)

Elucidarea completă a structurii unui compus nou este practic imposibilă,

datorită complexităţii spectrelor. În cazul spectrelor IR complexe, atribuirea cu
acurateţe a benzilor este posibilă doar în cazul celor intense şi acestea
corespund grupelor:
-carbonil din compuşi carbonilici, acizi carboxilici, derivaţi funcţionali ai
acizilor carboxilici
-hidroxil
-C-H din alchene şi nuclee aromatice
-C-Cl, etc.
Se pot face unele speculaţii privind detaliile structurale dacă se compară
spectrul probei cu spectre ale unor compuşi cu structură asemănătoare. În
cazul spectrometrelor moderne manevrate prin intermediul computerului,
aplicaţiile software permit compararea cu o bibliotecă electronică de spectre
şi clasificarea acestora în funcţie de gradul de asemănare.

39
 Aplicaţii. Analiza structurală

1. Analiza structurală
– Chimia organică, sinteză, caracterizarea de noi molecule
– Are la bază identificarea frecvenţelor caracteristice grupelor
funcţionale = frecvenţe caracteristice
Aplicaţii. Analiza structurală

Spectrul acetatului
de metil este mai
simplu, tipul de
legături fiind mai
mic şi de
asemenea
posibilitatea de
interacţiune între
atomi mai
scăzută.
Caracteristic
pentru un ester
este prezenţa
benzilor
caracteristice
legăturilor C-O: la
1735 banda
coresp carbonilului
şi alte două benzi
corespunzătoare
legăturilor simple
C-O (sp2 şi sp3).
Benzi de vibraţie caracteristice C=O
din gruparea carboxil RCOOH şi,
respectiv, din gruparea ester RCOOR
42
Identificarea unei substanţe prin compararea cu un
spectru de referinţă

43
 Spectrometria în IR ca tehnică de amprentă

• În analiza farmaceutică spectrometria în IR este

utilizată mai ales ca o tehnică de amprentă,
• nu există două substanţe diferite care să aibă acelaşi
spectru IR:
• atribuirea benzilor se face de regulă peste 1500 cm-1,
zona frecvenţelor de grup
• zona amprentelor digitale, situată sub 1500 cm-1,
permite identificarea certă a unui compus prin
compararea cu un spectru de referinţă.

44
 Analiza spectrală în IR
Prevăzută de farmacopei în special pentru subst. solide prelucrate sub
STABILIREA IDENTITĂŢII
formă de discuri în KBr, KCl. Identificarea se face prin comparare cu un
spectru de referinţă din biblioteci de spectre sau cu un spectru obţinut
cu subs. de referinţă.
• Încazul în care spectrele probei şi a substanţei de
referinţă nu se potrivesc perfect, se recristalizează
ambele din acelaşi solvent.
Ex. Betametazonă, dexametazonă
DEOSEBIREA
DIASTEREOIZOMERILOR • -importanţă deosebită în formularea medicamentelor din
CARACTERIZAREA punct de vedere al biodisponibilităţii şi proceselor chimice
POLIMORFILOR din timpul formulării

Analiza ambalajelor se face fie după o prealabilă

CARACTERIZAREA solubilizare într-un solvent adecvat, depunere
MATERIALELOR pe un disc KBr şi evaporarea solventului, fie sub
AMBALAJELOR
formă de film.

45
 Aplicaţii. Criteriu de identitate

2. Spectrul IR. Criteriu de identitate

– Spectrometria IR ca amprentă digitală
• Ex. diferenţierea dintre dexametazonă şi betametazonă
 Aplicaţii. Criteriu de puritate

3. Spectrul IR. Criteriu de puritate

• apariţia de benzi suplimentare
• deplasarea / modificarea intensităţii benzilor existente

– Nu este o metodă foarte sensibilă

– Impurităţi < 4-5% de cele mai multe ori nu sunt vizibile în IR

• Utilizarea FTIR (spectrofotometru cu transformantă Fourier) a scăzut
limita de detecţie a impurităţilor
 Aplicaţii. Determinări cantitative

4. Determinări cantitative
– Metodă rar utilizată, datorită dificultăţii preparării
probelor şi complexităţii spectrelor
– Sensibilitatea metodei este de 2% pentru analizele de
rutină şi 0.01% în condiţii speciale
– Principiu: legea Lambert-Beer
A = log Io / I
– determinarea se face alegând din multitudinea de benzi
» banda cea mai intensă
» banda care se referă la gruparea funcţională din moleculă
responsabilă de activitatea biologică
 Spectrofotometria în IR

Determinări cantitative
 Se pot obţine informaţii cantitative legate de degradarea
substanţelor
ex. Benzilpenicilina
• 3 benzi caracteristice
• datorate celor 3 grupări C= 0

Frecvenţe caracteristice de grup

 Spectrofotometria în IR
ex. Penicilina - 3 benzi caracteristice
datorate celor 3 grupări carbonil
 Limitări ale spectrometriei în IR

Este rareori folosită în analiza farmaceutică cantitativă datorită

complexităţii spectrelor şi lipsei de reproductibilitate în
pregătirea probelor

Detecterea impurităţilor în probă este posibilă doar în cazul celor

prezente în cantităţi grosiere >10%

Pregătirea probelor sub forma discurilor de halogenură alcalină presupune

o anumită îndemânare, cu atât mai mult cu cât spectrometria în IR se
poate spune că nu este o metodă robustă din acest punct de vedere

51
 ANALIZA ÎN IR APROPIAT (NIR)
PRINCIPIU
Este o tehnică rapidă şi nedristuctivă. Se aplică compuşilor organici cu legături chimice
specifice: O-H, N-H, C-H etc.

Benzile de absorbţie în această regiune sunt datorate armonicelor („overtone”) şi frecvenţelor

de combinaţie ale vibraţiilor din domeniul IR mediu.

Aplicabilitatea spectrometriei în IR apropiat este în primul rând de ordin cantitativ datorită,

pe de o parte, modului facil de pregătire a probelor şi, pe de altă parte, fezabilităţii în controlul
de proces.

52
NIR Region - 700 - 2500nm
 Analiza în IR apropiat

IR
VIS mediu

Spectre NIR ale unor substanţe medicamentoase: 1. niacină, 2.

hidroclorotiazidă, 3. pseudoefedrină, 4. sulfanilamidă, 5. ibuprofen
54
 Aplicaţii ale spectrometriei în IR apropiat
în industria farmaceutică

Determinarea Determinarea
mărimii particulelor principiilor active Studiul polimorfilor
şi a uniformităţii din forme
amestecării farmaceutice

Determinarea Determinarea
purităţii optice umidităţii

55
 Sisteme NIR miniaturizate
MicroNIR – MicroNIR 1700 ES Pro

Dispozitiv portcuvă
Dispozitiv portcuvă pentru lichide şi pentru pulberi şi lichide
filme subţiri transparente opace.