Sunteți pe pagina 1din 16

3.

PREPARAREA EMULSIILOR

3.1.METODE DE EMUSIONARE

metoda "continentală" sau metoda gumei uscate:


emulgatorul vine în contact prima dată cu faza în care nu se dizolvă
-Este metoda prevăzută de F.R.X. pentru prepararea emulsiei
uleioase (Emulsio oleosa):
Se amestecă în mojar 10 părţi de ulei de floarea-soarelui cu 5 părţi de gumă
arabică dezenzimată, pulverizată la care se adaugă o cantitate determinată din
faza continuă (7,5 g apă distilată) pentru obţinerea emulsiei primare. Emulsia
primară are un aspect alb şi la triturare dă un sunet caracteristic. La această
emulsie primară se adaugă treptat, în mici porţiuni restul fazei continue (apă
distilată până la 100g).
-Acest procedeu numit şi metoda "4-2-3" pe baza raportului între
ulei-emulgator-apă, necesar obţinerii emulsiei primare.
-Este una dintre cele mai expeditive metode de preparare a
emulsiilor de tip U/A, de uz intern, la nivelul farmaciei.
metoda "engleză" sau metoda gumei umede:
-Proporţiile componenţilor sunt aceleaşi ca şi la metoda continentală.
-Această metodă este metoda generală de preparare a emulsiilor
prevăzută de F.R.X.:
-Emulgatorul se dizolvă în faza externă şi în aceasta se adaugă sub agitare
continuă uleiul, iar după dispersarea uleiului se adaugă treptat restul de apă
prescrisă. În fiecare dintre cele două faze se pot dizolva una sau mai multe
substanţe active.
-Această metodă se aplică mai ales pentru prepararea emulsiilor cu
oleorezine, balsamuri şi este folosită în mod curent în industrie, unde
după formarea unei dispersii grosiere, emulsia se trece în aparate
speciale, care asigură o emulsionare fină.
metoda borcanului:
-După această metodă o parte din guma arabică fin pulverizată se introduce într-o sticlă uscată şi se agită
puternic cu 2 părţi de ulei, până la perfectă omogenizare, apoi se adaugă deodată 1,5 părţi apă agitându-se
sticla cu o mişcare circulară. După formarea emulsiei primare se adaugă restul apei în porţiuni mici sub
continuă agitare.
-Metoda este expeditivă însă emulsiile nu sunt destul de stabile.

metoda seringii:
-Se amestecă guma cu uleiul, apoi cu apă, amestecul se trage într-o seringă
şi se evacuează. Această operaţie se repetă de 7-8 ori.
-Metoda este aplicată la prepararea unor cantităţi mici de emulsie.

metoda solventului comun:


-Constă în dizolvarea fazei care trebuie emulsionată, împreună cu emulgatorul, într-un solvent comun
ambelor substanţe.
-O condiţie a preparării este ca solventul să fie miscibil şi cu faza a doua. Această condiţie face ca domeniul
de aplicare să fie destul de restrâns (de exemplu: ulei de ricin + lecitina, se dizolvă ambele în alcool, apoi se
diluează cu apa).

metoda maionezei:
-Această metodă inspirată din bucătărie, se aplică exclusiv pentru prepararea emulsiilor U/A.
-Emulgatorul de obicei un tensioactiv, se dizolvă în apă şi apoi se adaugă treptat sub agitare uleiul.
-Pentru o mai mare stabilitate emulsia obţinută se trece printr-un omogenizator.
3.2.APARATE DE EMUSIONARE

a) ÎN FARMACIE
mojare cu dimensiuni de 2-3 ori mai mari decât volumul emulsiei:
-Reuşita emulsionării depinde şi de forma mojarului şi a pistilului. Sunt preferate mojare cu
pereţii mai înalţi şi cu asperităţi, iar pistilul trebuie să aibă o formă corespunzătoare mojarului în
sensul că trebuie să asigure o suprafaţă cât mai mare de contact cu peretele mojarului.
aparatul Gann:
-Este un aparat mic de emulsionat manual este compus dintr-un cilindru orizontal, o pâlnie de
alimentare şi un piston care forţează lichidul să treacă prin spaţiul foarte îngust. Etanşarea la
cilindru se face cu o garnitură de cauciuc.
agitatoare de mică capacitate:

agitatoarele de bucătărie (tip Mixer):


-Prin turaţia mare a paletei aparatului
asigură un grad de dispersie înaintat într-un timp scurt.
b)ÎN INDUSTRIE
La prepararea industrială a emulsiilor, indiferent de tipul aparatului
folosit, emulgatorul se dizolvă în prealabil în faza externă.

Aparate de 2 tipuri:
-de emulsionat- servesc la o dispersare mai grosieră:
-Picăturile sunt dispersate în picături din ce în ce mai mici, prin dispozitive speciale de agitare.
-Spre deosebire de solide, substanţele lichide prezintă în timpul dispersării lor şi fenomenul de contopire a
picăturilor mici în picături mai mari, proces favorizat după un timp chiar de agitarea mecanică.
- În aceste maşini, prin agitare se ajunge la o stare de echilibru, în care numărul picăturilor dispersate în
unitate de timp este egal cu numărul picăturilor care se contopesc în picături mari.
- Pentru maşinile de emulsionat care lucrează prin agitare, s-a stabilit experimental că fiecare tip de aparat de
emulsionare are un optim de viteză şi de durată de emulsionare, dependent de componentele emulsiei care se
prepară. Peste şi sub acest optim, emulsiile realizate sunt mai puţin dispersate. De asemenea s-a stabilit că se
obţin rezultate mai bune dacă se alternează perioade de agitare cu perioade de repaus.
-Dacă maşinile au şi un efect de pulverizare şi forfecare, ca şi omogenizatoarele care lucrează pe principiul
măcinării, efectul de emulsionare creşte în funcţie de durata de acţiune a maşinii asupra amestecului.

-aparate de omogenizat (omogenizatoare) - realizează o


dispersare foarte fină şi o uniformizare a dimensiunii picăturilor:
-Emulsiile grosiere sunt transformate în emulsii fine.
-Realizarea unei emulsii grosiere are loc prin amestecarea componente
lor în:
-malaxoare orizontale prevăzute cu 2 palete de amestecare în formă "Z", care
se rotesc în sens contrar;
-malaxoare cu agitatoare verticale, care pot fi de diferite modele.
aparat de emulsionare cu discuri rotative:
-emulsionarea se face prin intermediul unor discuri,
care se rotesc într-o carcasă, în care se introduc cele
două lichide sub presiune puternică; cele două faze se
întâlnesc sub formă de ceaţă fină şi se amestecă, cu
formare de emulsie.
-două tobe cilindrice, toba exterioară servind ca manta
de răcire sau încălzire, iar ceea interioară, ca vas de
emulsionare.
-un ax orizontal, pe care sunt montate discurile de
amestecare, se roteşte în interiorul tobei cu o viteză
mare.
-discurile alternează cu şicane fixe.
-atât discurile mobile, cât şi şicanele fixe sunt
prevăzute cu perforaţii care permit înaintarea
amestecului şi ajută emulsionarea.
-amestecul de emulsionat este introdus printr-o
conductă de alimentare, situată la una din părţile
superioare, iar emulsia se scurge pe la extremitatea
opusă, în partea inferioară.
aparat de emulsionare cu inele rotative:
-lichidele nemiscibile sunt introduse lateral, prin conducte separate,
în spaţiul de emulsionare, unde inelele rotative (b) le amestecă şi
dispersează fin lichidele.
-emulsia formată părăseşte spaţiul de emulsionare prin conducta care
se găseşte în partea superioară a aparatului.
-spaţiile înguste dintre inele, respectiv inele şi peretele aparatului, pot
fi reglate cu şurubul “c”.
-Realizarea emulsiilor fine are loc prin agitarea emulsiilor grosiere în omogenizatoare.

Turboagitatoarele, pe
lângă procesul de agitare
a amestecului, realizează
şi acţiune de lovire şi
forfecare (omogenizare)
astfel încât efectul lor se
apropie de cel al morilor
coloidale.
-Sunt constituite dintr-un
rotor, care învârteşte cu o
turaţie mare într-o cameră
de emulsionare.
-Acţionează atât ca
maşini de emulsionat cât
şi de omogenizat.

Maşini de emulsionare care funcţionează prin presarea lichidului prin duze fine:
- În acestea emulsia grosieră este silită să străbată un număr de spaţii conice şi cilindrice înguste, dispuse
între camera de emulsionare şi o serie de inele suprapuse, care formează corpul de presare. Spaţiul pe care-l
străbate lichidul poate fi reglat cu un şurub.
- Omogenizarea se realizează mai uşor dacă faza de dispersat se introduce în fir subţire în faza continuă adică
dacă se presează în aceasta prin duze fine; în acest caz se realizează o pulverizare directă de lichid, în lichid.
Mori coloidale:
-Emulsia grosieră este presată între două discuri, sau inele de măcinare
-Lichidul (emulsia grosieră) se introduce în aceste aparate sub presiune.
-Turaţia înaltă a discurilor, respectiv forţa centrifugă, aruncă emulsia către marginile discurilor, unde se
omogenizează.
-Distanţa dintre discuri este de 0,5-0,025 mm şi este reglabilă.
-La unele mori coloidale, unul dintre discuri este mobil şi altul fix (rotor şi stator)
-La moara Premier, la altele ambele discuri sunt mobile, având o turaţie în sens contrar de până la 3500-7000
de rotaţii pe minut.
Omogenizator tip pompă cu piston:
-lichidul de omogenizat este aspirat într-un cilindru sau corp de
pompă şi de aici, sub presiunea unui piston este forţat să treacă
printr-o serie de orificii micronice şi apoi readus în cilindru.
-se efectuează mai multe treceri prin aparat.

Omogenizatoare cu ultrasunete:
-Ultrasunetele (unde sonore cu o frecvenţă mai mare de 16 kHz)

-Generatoarele de ultrasunete pe cale electrică se bazează pe


proprietatea "piezoeletrică" a unor cristale. Aceste cristale (de
exemplu cristale de cuarţ) se contractă şi se dilată într-un câmp
electric. Sub acţiunea curentului electric alternativ, aceste cristale
produc oscilaţii puternice care generează ultrasunete care pot fi
transmise printr-o baie de ulei (deci cristalul vibrează în baia de ulei),
amestecului de lichide nemiscibile de emulsionat, aflat într-un vas
special, cufundat în baia de ulei.
-Acţiunea de emulsionare se datorează în primul rând fenomenului
de "cavitaţie" produs în lichid de ultrasunete şi a formării undelor
capilare de suprafaţă. Datorită vibraţiilor cu o frecvenţă foarte mare
se formează diferenţe de presiune care apar foarte rapid şi care nu pot
fi urmărite de lichid (nu pot fi compensate de forţele de coeziune
moleculară), apar rarefieri, cavităţi în lichid, cu o scurtă durată, care
se distrug sub acţiunea forţelor exterioare, punându-se în libertate o
energie mare. În primul rând aceste şocuri hidraulice ce apar în urma
dispariţiei acestor cavităţi, produc emulsionarea lichidului.
4. STABILITATEA EMULSIILOR
Cerinţa cea mai importantă pe care trebuie să o îndeplinească emulsiile
este aceea de a fi stabile: prin stabilitate înţelegem menţinerea neschimbată a gradului de dispersie şi
a dispersării omogene a picaturilor fazei interne în faza externă, respectiv menţinerea aspectului iniţial al
preparatului.

 În urma unei emulsionări


necorespunzătoare, sau datorită unor factori
externi, în emulsii pot surveni următoarele
modificări:
-fenomenul de smântânire (ecremare), apare
în urma tendinţei de separare a fazei disperse
la suprafaţa emulsiei, datorită densităţii
scăzute a picaturilor fazei disperse; este un
fenomen reversibil;
-descompunerea (spargerea, cracarea)
emulsiilor survine atunci, când picaturile
fiecărei faze se reunesc şi lichidul va conţine
două straturi distincte; acest proces este
ireversibil;

-inversarea fazelor emulsiilor: în practica farmaceutică se întâmplă uneori că în emulsii se


prescriu substanţe medicamentoase care pot transforma tipul emulsiei; astfel unii electroliţi
pe lângă dezemulsionare, pot produce şi inversarea fazelor într-o emulsie.
Condiţii necesare pentru a avea o emulsie stabilă:
-faza dispersată să aibă un grad de dispersie avansat;
-diferenţa de densitate între faza internă şi externă să fie cât mai mică;
-faza dispersantă (externă) să aibă o vâscozitate mare;
-raportul celor două faze să fie 50:50, eventual 40:60;
-emulgatorul ales să fie corespunzător (natura şi proprietăţile acestuia);
-cantitatea emulgatorului să fie corespunzător aleasă;
-temperatura, pH-ul, electroliţii, acţiunea microorganismelor sunt factori importanţi.
Conservare şi etichetare:
-Emulsiile sunt forme farmaceutice cu o conservabilitate redusă, de aceea la nivelul farmaciei se
prepară numai la nevoie.
-Datorită conţinutului mare în apă, emulsiile pot fi uşor invadate de microorganisme, mai ales că
unii emulgatori (gumă arabică, gelatina etc.) creează medii corespunzătoare pentru dezvoltarea
lor. Prin adăugare de conservanţi se poate asigura o protecţie de câteva luni.
-Pentru a asigura o stabilitate chimică uleiurilor emulsionate, respectiv pentru prevenirea
autooxidării uleiurilor, se pot adăuga fazei uleioase antioxidanţi ca α-tocoferol, acid
nordihidroguaiaretic, hidrochinonă, butilhidroxianisol, esteri ai acidului galic (progaline) etc.

-FR X: -conservare în recipiente bine închise, la 8-15ºC


-pe etichetele recipientelor care conţin emulsii trebuie să se
precizeze “A se agita înainte de administrare”.
5.CONTROLUL CALITĂŢII EMULSIILOR

F.R.X:
-aspectul: emulsiile au aspect lăptos şi omogen. Culoarea, mirosul şi
gustul sunt caracteristice componentelor. Diluate cu faza externă, în
proporţie de 1:10, emulsiile trebuie să rămână omogene (examinare
cu lupă 4,5X);
-masă totală pe recipient;
-dozare.

Alte metode de control al emulsiilor:


-tipul de emulsie: prin metoda colorării, metoda diluării, metoda conductibilităţii electrice;
-gradul de dispersie: prin diametrul mediu al picaturilor; prin cifra K propusă de Munzel;
-determinarea stabilităţii emulsiilor:
-sedimentarea sau ecremarea în timp: în cilindri gradaţi;
-determinarea vâscozităţii;
-aspectul: la microscop sau la examinare cu lupa;
-stabilitatea la centrifugare sau încălzire.
-viteza de ecremare sau sedimentare: cu balanţa FIGUROSVKI.
6.CATEGORII DE EMULSII
(Supliment FR X 2004)

Preparate de uz extern (piele sau mucoase):


-preparate lichide pentru aplicaţii cutanate sub formă de emulsii (Preparationes liquidae ad
usum dermicum); cele aplicate pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile;
-picături şi spray-uri auriculare emulsii (Auricularia);
-picături sau spray-uri bucofaringiene, spray-uri sublinguale de tip emulsii (Preparationes
bucales);
-picături şi spray-uri nazale emulsii (Nasalia);
-emulsii rectale (Rectalia);
-emulsii vaginale (Vaginalia).

Preparate de uz intern (oral):


-preparate lichide de tip emulsii de uz oral (Preparationes liquidae peroraliae).

Preparate de inhalat (Inhalanda):


-preparate lichide de tip emulsii dispersate cu ajutorul nebulizatoarelor;
-preparate lichide de tip emulsii condiţionate în inhalatoare presurizate cu valvă dozatoare.

Preparate de uz parenteral (Parenteralia):


-preparate injectabile de tip emulsii (A/U, U/A);
-preparate perfuzabile de tip emulsii (U/A).