Rezumat capitolul 3-Preparate dermato-cosmetice cu actiune

fotoprotectoare
Pe piaa produselor dermatocosmetice fotoprotectoare se observ interesul tot mai accentuat
pentru elaborarea unor noi formulri cu biocompatibilitate ridicat, care s permit transportul i
eliberarea controlat a substanelor active (substan e fotoprotectoare i/sau substan e bioactive) con inute.
Acestea se impart in functie de actiunea lor in substante fotoprotectoare si substante bioactive,intre
acestea din urma un loc important il ocupa antioxidantii.
Substantele fotoprotectoare-Factorul de protecie solar (SFP) acioneaz prin absorbia i difuzarea
radiaiilor, mpiedicnd astfel radiaiile ultraviolete s intre n contact cu pielea n doze distructive.
Substanele fotoprotectoare utilizate n formularea unui produs dermatocosmetic fotoprotector
trebuie s ndeplineasc o serie de condiii:
- s prezinte absorbie maxim n domeniul UVA i UVB;
- s fie eficient la concentraii mici;
- s nu fie volatil;
- s fie compatibil cu celelalte ingrediente cosmetice folosite n formulare;
- s fie solubil n una din fazele formulrii;
- s nu prezinte reacii dermato-toxice;
- s nu penetreze pielea deloc sau foarte puin;
- s fie rezistent la transpiraie i ap;
- s nu aib miros i culoare;
- s fie compatibil cu ecosistemul.
Mecanismul de aciune determin mprirea substantelor fotoprotectoare n dou clase:-substante
fotoprotectoare ecran care permit reflexia si dispersia radiatiei UV, impiedicand absorbtia acesteia in
piele; sunt pulberi albe, micronizate care permit ecranarea radiatiilor UVa,UVB, vizibile si infrarosii->
oxidul de xinc si oxidul de titan.

-substante fotoprotectoare filtru care absorb radiatia UV inaintea ca aceasta sa atinga pielea; Ele au
spectre cu caracteristici de absorbie n domeniul 290-320 nm (cu spectru ngust) sau 290-400 nm (cu
spectru larg). Din aceast grup cele mai cunoscute i utilizate sunt salicilaii, cinamaii, derivaii acidului
p-aminobenzoic, camforului, benzoimidazolului.
Antioxidantii
Produsele dermatocosmetice fotoprotectoare contin materii prime cu un anumit grad de
nesaturare fiind supuse proceselor de oxidare, mai precis autooxidare. Autooxidarea este definit ca fiind
reacia compuilor organici cu oxigenul molecular, n conditii blnde de temperatur i presiune.
Antioxidanii capteaz oxigenul singlet acionnd n etapa de iniiere sau ntrerup propagarea prin
descompunerea hidroperoxizilor reuind astfel s inhibe, pentru un anumit interval de timp, reacia
global.
n cazul produselor dermatocosmetice fotoprotectoare o atenie deosebit trebuie acordat nu att
eficacitii antioxidantului selectat ct toxicitii i compatibilitii lui cu celelalte componente ale
formulrii, precum i reglementrilor legislative internaionale care limiteaz utilizarea acestuia. De
aceea, antioxidanii naturali, ntre care vitaminele ocup un rol important, sunt de obicei preferai de ctre
formulatori. Adaosul de vitamin A,C,E si F asigura o imbunatatire a efectului fotoprotector, dar si
refacerea epidermei degradate.
Substantele auxiliare
Un rol important in formularea unui produs dermatocosmetic fotoprotector il ocupa agentii de
hidratare dar si substantele de regenerare a pielii, acestia influentand textura pielii si starea acesteia.Intre
substantele

uitlizat

in

mod

traditional

ca

agenti

de

hidratare

se

pot

aminti

glicerina,

propilenglicolul,sorbitolul, urea, fiecare dintre acestea prezentand avantaje dar si dezavantaje specific.
Formularea oricarui preparat dermatocometic fotoprotector contine si emolienti, cu rol important
in procesul de hranire al pielii, de netezire si de mentinere al elasticitatii.Acesti emolienti penetreaza
startul cornos al pielii, avand rol de vehicul pentru principiile active liposolubile, asigurand solubilizarea
filtrelor solare si /sau disperasarea substantelor ecran.

Forme farmaceutice cu actiune fotoprotectoare

1.Creme

antisolare-incorporarea

substantelor

protectoare

filtrante

intr-o

crema

corespunzatoare, continand de preferinta apa(prezinta un effect racoritor asupra pielii). ). Se

folosesc n general: coldcreme (cu 20-25% ap), creme care conin alcool cetilic (cu 30-40% ap) sau
creme cu stearat (cu 16-20% substane grase). n compoziia acestor creme se ntlne te i lanolina care,
pe lng efectul calmant, prezint i o aciune de filtrare a razelor. Oxidul de zinc (20-25%) are rezultate
bune chiar dac nu se mai adaug alte substane fotoprotectoare. Adugarea balsamului de Peru (3%)
mbuntete prepararea. Preparatele antisolare sub form de past, coninnd oxid de titan, oxid de zinc,
carbonat de zinc, rein toate radiaiile.
2. Spray-uri antisolare
Se aplic mai uor dect loiunile deoarece pot fi pulverizate fr probleme i n zonele mai greu
accesibile (spate sau umeri). Prezint ambalaj convenabil, cu pomp, nu necesit a fi frecate pt a
ptrunde n piele, dar fiind pulverizate e greu de precizat dac s-au acoperit toate zonele expuse.
Coninutul n alcool poate produce uoar senzaie de usturime sau arsur; nu se recomand pentru fa,
gazele propulsoare pot fi toxice. Comercial se gsesc n dou variante: water resistant = persist la o
transpiraie uoar (sau dup 40 minute n ap) i waterproof = rezist dup not (sau 80 minute n ap).
3. Emulsii antisolare
Emulsiile tind s nlocuiasc unguentele. Se utilizeaz att cele de tipul A/U ct i cele de tipul
U/A, cu adiionarea substanei fotoprotectoare n una din cele dou faze. Avantajul emulsiilor const n
dispariia rapid de pe piele, lsnd o pelicul subire fotoprotectoare. Pentru a mri rezistena peliculei se
ncorporeaz ulei de silicon.
4. Uleiuri antisolare
Reprezint preparate care conin substane protectoare filtrante, dizolvate ntr-un amestec de
uleiuri. Aceste preparate sunt deseori colorate n brun prin adugarea de colorani de anilin solubili n
grsimi. Uleiurile vegetale, independent de substana activ, favorizeaz bronzarea, n sensul c filtreaz
radiaiile cu lungimi de und care provoac eritemul solar (insolaia), fr a opri ns pe cele cu lungimi
de und productoare de pigment.
5. Pudre antisolare
Asemntoare pudrei de obraz, se recomand tenului sensibil, intolerant sau care a fost expus
diferitelor proceduri cosmetice.
6. Suspensii antisolare

Suspensiile constituie baza multor preparate

fotoprotectoare. Cele mai utilizate sunt cele hidroalcoolice sau cu glicerin care se

aplic uor i au efect calmant asupra pielii. Au dezavantajul c usuc pielea i au

aciune deshidratant.

Reglementari legislative:
n ultimii ani se remarc n toate domeniile industriei, inclusiv n ceea ce
privete

produsele

cosmetice,

eforturile

susinute

ale

autoritilor

pentru

armonizarea reglementrilor legislative aplicabile la nivel internaional. Cu toate

acestea, diferenele ntre Europa, America i Asia se fac nc simite, reflectnd
realitile specifice fiecrui continent i chiar fiecrei ri. Clasificarea substantelor
fotoprotectoare fiind proprie fiecarei tari.
Comisia Europeana a analizat si aprobat necesitatea unei etichetari ct mai simple a acestor
produse, care s asigure consumatorului protecia dorit (inclusiv n domeniul UVA)
printr-un acces uor la informaii i posibilitatea comparrii produselor existente pe
pia.Desi in Europa aceste produse sunt considerate simple produse cosmetice, in
SUA substantele fotoprotectoare si produsele dermatocosmetice foroprotectoare
sunt considerate medicamente, fiind reglementate de Food, Drugs & Cosmetics Act
si fabricate conform normelor GMP (Good Manufacturing Practice).

n Japonia

produsele fotoprotectoare se mpart n funcie de coninutul n substane

fotoprotectoare n produse cosmetice (coninut total n substane fotoprotectoare
sub 10%) sau "cvasi-cosmetice" (coninut total n substane fotoprotectoare peste
10%), neexistnd, la fel ca n SUA i Europa, liste cu substane fotoprotectoare
aprobate provizoriu pentru utilizare.
Indiferent de reglementarile legislative specifice fiecarei tari cererile pieei privind
asigurarea unei protecii UV de lung durat, chiar i dup bile n ap, au dus la
apariia produselor dermatocosmetice fotoprotectoare rezistente la ap.
Acestea au fost caracterizate prin determinarea substanelor fotoprotectoare n
condiii specifice (2x20 minute baie n ap pentru produse water resistant, 4x20
minute baie n ap pentru produse very water resistant).
Pentru a se proteja de radiaiile UV, consumatorii trebuie:

s aplice pe piele o crem de protecie solar cu filtru corespunztor condiiilor de expunere la

soare;

s aleag loiunile i cremele cu factor de protecie solara (SPF) n funcie de tipul de piele.
Persoanele cu pielea foarte deschis la culoare este indicat s foloseasc mcar n primele 4-5
zile creme cu factor de protecie 50, iar ulterior, pot opta pentru un factor de 20 sau 30, iar
persoanele brunete pot alege de la nceput o crem cu SPF 20 sau 30;

s aplice corect crema, pentru a fi eficient Se reaplic dup not sau dup tergerea cu
prosopul pentru a menine protecia, chiar dac este timp nnorat (80% din razele ultraviolete trec
prin nori);

s aplice crema de protecie solar n cantitate suficient.

Produsele cosmetice pot fi puse pe pia numai dac pe recipient i pe ambalaj sunt
inscripionate vizibil, lizibil i cu caractere care nu se terg uor, urmtoarele date:

- numele sau denumirea productorului;

- sediul sau adresa productorului din statul membru al Comunitii Europene sau ara de origine
pentru produsele fabricate n afar Comunitii Europene;
- coninutul nominal n momentul ambalrii produsului, indicat n greutate sau n volum;
- data de minim durabilitate marcat prin sintagma A se folosi preferabil nainte de,
urmat de dat sau de detalii asupra locului de pe ambalaj unde se afl inscrip ionat aceast
dat, exprimat fie prin lun i an, fie prin zi, lun i an cu cifre arabe; n cazul n care produsele
cosmetice au o durabilitate mai mare de 30 de luni, indicarea datei de minim durabilitate nu este
obligatorie, meniunile se completeaz cu indicarea PAO (perioada dup deschiderea produsului
cosmetic n care poate fi folosit n siguran de ctre consumatori);
- precauiile speciale la utilizare, precum i informaiile speciale de avertizare pentru produsele
cosmetice de uz personal;
- funcia produsului cosmetic, exceptnd cazul n care aceasta rezult din prezentarea produsului;
- numrul lotului de fabricaie sau o indicaie care s permit identificarea produsului;
- lista ingredientelor, precedat de cuvntul ingrediente;
- coloranii se pot meniona dup celelalte ingrediente, iar compoziiile de parfumare sau de
aromatizare i materiile lor prime vor fi menionate prin cuvntul parfum, respectiv aroma.

Rezumat capitolul 4- Transportori lipidici nanostructurati

Nanotehnologia este o tiin n curs de dezvoltare care presupune utilizarea
materiei la scara nanometric. Descoperirea, dezvoltarea i implementarea
nanotehnologiilor sunt conduse de dorina social pentru produse miniaturizate cu
proprieti mbuntite, evideniate n produsele alimentare, pesticide, produse de
consum i n medicin.

Institutul Naional American al Standardelor definete nanoparticulele ca fiind particule

cu toate dimensiunile cuprinse ntre 1 nm i 100 nm. O clasa de nanoparticule utilizate pe scara
larga in transportul la tinta a substantelor active este reprezentata de nanoparticulele solide,
acestea din urma prezentand unele avantaje, de exemplu protectia impotriva degradarii chimice a
compusilor active incorporate si mai multa flexibilitate in ajustarea eliberarii compusilor.
La inceputul anilor 1990 aceste avantajele nanoparticulelor solide au fost combinate cu
cele ale emulsiilor si lipozomilor pentru a dezvolta nanoparticule lipidice solide (SLN) si mai
tarziu, in anul 1999, transportorii lipidici nanostructurati (NLC). In cazul acestor transportorii
matricea particulelor ester solida la temperatura corpului, dar particulele nu sunt obtinute doar din
lipide solide, precum in cazul SLN, ci dintr-un amestec amestec de lipide solide si un lipid
lichid(ulei). Datorit naturii lipofile a matricei particulelor, aceste nanostructuri lipidice sunt
predestinate pentru ncorporarea compuilor lipofili;in plus, ele sunt atractive deoarece posed o
matrice solid care protejeaz compuii instabili chimic i ofer posibilitatea ajustrii modului de
eliberare a medicamentului, sunt compuse din lipide bine tolerate i acceptate care scad pericolul
toxicitatii acute si cronice, i pot fi produse cu uurin la scar industrial (de exemplu, prin

omogenizarea la presiune nalt). Totodata NLC mbuntesc protecia chimic a

compuilor activi ncapsulai, le mrete biodisponibilitatea i ofer un control mai
bun asupra cineticii de eliberare a compusului ncapsulat putnd fi astfel utilizate
att n transportul substanelor active ct i n eliberarea la int.

Exista si unele dezavantaje ale acestor sisteme de nanostructure lipidice care include
capacitate redusa de incarcare cu substanta active sau complexitatea starii fizice a lipidelor care
determina probleme de stabilitate in timpul depozitarii sau administrarii( gelifiere, cresterea
dimensiunii particulelor)

In ceea ce priveste obtinerea sistemelor de transportori lipidici nanostructurati cele mai

des utilizate metode in literature sunt : tehnica omogenizarii cu forfecare inalta datorita
numeroaselor avantaje precum evitarea solventilor organici, timpul scurt de sinteza si
posibilitatea producerii la scara larga.

Aplicatii ale NLC

Iniial,

nanoparticulele

lipidice

au

fost

concepute

pentru

aplicaii

farmaceutice, cum ar fi administrarea parenteral, peroral, ocular, pulmonar i

dermic. Pielea a fost intit n numeroase aplicaii ale nanostructurilor lipidice
precum cosmetice, dermatologice i transdermice. O dispersie de melatonin-SLN,
testat pe om, administrat pe cale transdermic a condus n timp la obinerea unor
cantiti mari de molecule n snge. Datorit faptului c timpul de intrare pe pia
este mai scurt pentru produsele cosmetice, n ultimul timp accentul s-a pus pe
studierea nanostructurilor lipidice n aplicaii cosmetice. n prezent, peste 40 de
produse pe baz de NLC sunt disponibile pe piaa cosmetic, iar NLC pentru aplicaii
farmaceutice i nutriionale sunt n curs de dezvoltare.
In plus aceste nanoparticulele lipidice intrunesc o serie de caracteristici
necesare utilizarii atat in domeniul cosmetic, cat si farmaceutic si anume:
-toxicitate scazuta
-dimenisiunea mica care le permite un contact strans intre startul cornos
-proprietati ocluzive rezultand un efect hidratant asupra pielii datorita
reducerii pierderilor de apa transepidermala
-imbunatatirea stabilitatii chimice a compusilor sensibili la lumina, oxidare si
hidroliza
-imbunatatirea raportului beneficiu/risc ex: Atrofia muscular i efectele
secundare sistemice care au loc dup aplicarea formulrilor clasice cu substane
anti-inflamatoare pot fi evitate prin ncapsularea lor n NL.

Sisteme de nanostructure lipidice pentru transportul

filtrelor solare

n prezent, populaia este din ce n ce mai contient de pericolul reprezentat

de efectul duntor al radiaiilor UV, combinat cu diminuarea stratului de ozon.
Formulrile variate cu rol de protecie solar sunt capabile s protejeze oamenii de
efectele duntoare ale expunerii la radiaiile solare, precum foto-mbtrnirea i
cancerul de piele. Deoarece aceste formulri sunt adesea aplicate pe suprafee mari
ale pielii, chiar la viteze de penetrare sczute, ele pot provoca ptrunderea n corp a
unei cantiti semnificative de filtre solare.
Multe substane active de uz cosmetic, precum ecranele solare, acioneaz la
nivelul stratului cornos. Controlul concentraiei i distribuiei acestor compui activi
n stratul cornos este cheia de optimizare a beneficiilor lor. Ecranele solare prezint
o pierdere a funciei lor specifice cnd penetreaz suprafaa pielii, astfel penetrarea
lor trebuie s fie evitat.
Din aceste motive, formulrile de protecie solar trebuie s prezinte
proprietile

unei

eliberri

controlate.

acest

scop,

transportorii

lipidici

nanostructurai i nanoparticulele lipidice solide au fost utilizate pentru ncapsularea

ecranelor solare.
Obiectivele sistemelor de transport ale filtrelor solare sunt:
reducerea dermatitei alergice de contact i de fotocontact, a riscului de iritare al
pielii, n cazul n care acesta exist;
reducerea concentraiei de filtre solare libere la nivelul pielii;
mbuntirea fotostabilitii agenilor de fotoprotecie;
reducerea gradului de penetrare al filtrelor solare i a produilor de fotodegradare
la nivelul pielii;
reducerea cantitii de filtre solare utilzate n formularea cosmetic;
mbuntirea eficienei agenilor fotoprotectori.

B.Partea experimentala
Capitolul VI-Prelucrarea unui nou derivate benzimidazolic intr-uhn preparat
dermato-cometic cu actiune fotoprotectoare
1. Introducere
Expunerea la radiaiile UV este responsabil pentru afectarea mecanismului natural
de aprare al pielii determinnd efecte adverse variate, de la eritem solar pan la
cancer de piele. Contientizarea de ctre consumatori a efectelor nocive ale
radiaiilor UV, ct i ale utilizrii produselor cosmetice coninnd substane active
sintetice periculoase, cuplat cu impactul nanotehnologiei n industria cosmetic
determin necesitatea dezvoltrii de noi produse cosmetice cu protecie solar,
eficiente i sigure n utilizare.
Din punct de vedere al impactului asupra mediului i al fotobiologiei dermatologice,
domeniul radiaiilor UV este mprit n trei regiuni: UVA (400 320 nm), UVB (320 290 nm), UVC (290 200 nm). Radiaiile UVC, cunoscute ca Germicidal UV sunt
cele mai periculoase, avnd aciune letal asupra microorganismelor. Din fericire,
troposfera i stratul de ozon rein practic n totalitate radiaiile UVC. Radiaiile UVB,
Dei n cantitate mic, sunt considerate responsabile de apariia eritemului solar
precum i a unor tipuri de tumori canceroase ale pielii. Radiaiile UVA, care
reprezint cca 75% din spectrul radiaiei solare, ajung s reprezinte dup trecerea
prin atmosfer aproape 99 %, deoarece acest tip de radiaii practic nu este reinut

de stratul de ozon, studiile demonstrand faptul ca sunt cauza fotoimbatranirii si

declansarii fenomenelor de fotosensibilizare sau a unor tipuri de cancer de piele.
Noile tendinte in cercetarea si dezvoltarea preparatelor fotoprotectoare urmaresc
diminuarea pana la eliminare a unor influente negative asupra pielii (alergenicitate
ridicata, acumulare in tesuturi, hiperpigmentare), prin realizarea unor formulari
complexe, care vizeaza atat forma farmaceutica ce trebuie sa asigure o actiune
tinta cat si compozitia, bazata in special pe principii bioactive naturale care
potenteaza eficacitatea substantelor fotoprotectoare de sinteza.Protectia impotriva
radiatiilor UV se realizeaza cu ecrane anorganice si cu filter organice, acestea din
urma fiind cele mai utilizate in produsele actuale pentru protective solara.Totusi ele
nu sunt benefice pentru organismal uman deoarece prezinta activitate estrogenica,
iar la nivelul pielii pot deteriora ADN-ul cellular.In ultimii ani,pentru reducerea
toxicitatii si a cantitatii de filter Uv utilizate in formularile cosmetice, acestea s au
incorporate in transportori lipidici nanostructurati.

Studiile efectuate in cadrul

prezentei lucrri au constat in selectarea materiilor prime si ingredientelor active

(substana filtru, produse naturale, antioxidani) si aplicarea unui proces tehnologic
adecvat care sa conduc la obinerea unei creme dermato-cosmetice cu aciune
fotoprotectoare, cu stabilitate fizico-chimica buna, cu caracteristici organoleptice si
reologice care sa o fac plcuta la administrare si care sa prezinte inocuitate.
2. SINTEZA UNUI NOU DERIVAT BENZIMIDAZOLIC CU ACTIUNE
FOTOPROTECTOARE
Am sintetizat un nou derivat al benzimidazolului cu un radical benzil substituit
n poziia 1 i un radical fenil n poziia 2, amndou cu cte o grup hidroxil.
Aceste grupe -OH deplaseaz maximul de absorbie la valori mai mari ale
lungimilor de und n domeniul UVA.

OH
N
N OH

1-(2 hidroxibenzil )-2-(2-hidroxifenil)1H-1,3-benzimidazol

Pentru obinerea noului compus s-a realizat condensarea dintre ofenilendiamin i aldehida salicilic n raport 1:2.

OH

OH
NH2

OHC
+

NH2

N
N OH

3. SINTEZA COMPUSULUI BENZIMIDAZOL NLC

Pentru metoda prepararii NLC-urilor am folosit metoda emulsionarii in topitura

cuplata cu omogenizare cu grad inalt de forfecare.Cele doua faze, cea lipidica
formata din ulei de tare de orez, palmitat de cetil, monostearat de gliceril i
compusul nou sintetizat, n raport de 3:3.5:3.5:1, i din faza apoas continand 3.5%
amestec surfactant (Tween 20: Poloxamer: Phosphatidylcholina) n raport de
4.66:1:1, sunt incalzite la 85C sub agitare. Dup solubilizarea fazelor, faza lipidic
se adaug treptat peste faza apoas. Prin contactarea celor dou faze se formeaz
o pre-emulsie care este meninut la 85 C timp de 1h. Dup 1h, pre-emulsia format
este supus omogenizrii cu grad nalt de forfecare, la 25000 rpm, timp de 10 min
folosind High-Shear Homogenizer PRO250 cu 0~28.000 rpm, putere 300 W,
Germania. Astfel de viteze de disipare a energiei acioneaz sub form de fore de
forfecare i fore de cavitaie avand rolul de a reduce dimensiunea fazei dispersate.
Dup etapa de omogenizare, nanoemulsia format este lsat s se rceasc sub
agitare, la temperatura camerei, cnd se produce cristalizarea nanoemulsiei, cu
formarea dispersiilor de particule lipidice solide de tip NLC.

Pentru a ndeprta excesul de ap, dispersiile de NLC au fost ngheate timp

de 24 h i ulterior s-au supus procesului de liofilizare (-55 C pentru 72 h), folosind
echipamentul Alpha 1-2 LD Freeze Drying Germania. Au fost obinute astfel
nanostructuri lipidice ncrcate cu compusul benzimidazolic sub form de pulbere.

4. FORMULAREA SI OBTINEREA PREPARATULUI DERMATO-COSMETIC

Studiul de fata a urmrit obinerea unui nou produs dermatocosmetic fotoprotector

sub forma de crema, pornind de la sintetizarea unei noi substane fotoprotectoare,
prelucrarea ei in NLC si asocierea ulterioara cu produse naturale care potenteaz
efectul acesteia si imbunatatesc calitile preparatului. Astfel, in formularea
preparatului care face obiectul acestui studiu am selectat urmatoarele componente:
- o substanta fotoprotectoare filtru, de natura organica, nou sintetizata :
derivat al benzimidazolului cu un radical benzil substituit n poziia 1 i un radical
fenil n poziia 2, amndou cu cte o grup hidroxil. Gruparile -OH deplaseaz
maximul de absorbie la valori mai mari ale lungimilor de und n domeniul UVA.

OH
N
N OH

1-(2 hidroxibenzil )-2-(2-hidroxifenil)1H-1,3-benzimidazol

Pentru acest compus a fost pusa in evidenta actiunea fotoprotectoare si s-a

demonstrat ca nu prezinta toxicitate la aplicarea pe piele; aceasta a fost initial
prelucrata sub forma unei dispersii lipidice;
- doua substante fotoprotectoare ecran: oxid de zinc si dioxid de titan;

- extracte vegetale cu un continut determinat in principii active: extract de

Arnica montana, extract de Chelidonium majus; S-au selectat doua produse
vegetale, pe baza continutului in principii bioactive si pe baza efectelor terapeutice
mentionate de medicina traditionala si cea moderna, din care s-au obtinut extracte
cu un continut bine determinat in principii active. Extractia principiilor bioactive din
plantele selectionate s-a facut prin macerare la rece, metoda care evita alterarea
principiilor termosensibile.
- o substanta de natura proteica: colagen, cu efect de hidratare intensa a
pielii, de mbuntire a elasticitii i fermitii pielii si efect intens revitalizant;
- antioxidanti naturali: vitaminele A, E, C si un antioxidant fenolic de sinteza:
butilhidroxianisol;
- produse naturale cu usoara actiune fotoprotectoare (inferioara subst
organice de sinteza) si cu efect hidratant si emolient: ulei de masline, unt de shea;

Descrierea procesului de obtinere-Apa distilat se mparte n dou poriuni. Cu

prima poriune se va prepara soluia de bicarbonat de sodiu 2% iar n cea de-a
doua poriune se vor aduga extractele. Faza gras se topeste ntr-o patentul pe
baie de ap la o temperatur situat n jur de 60-70 C, i n ea se disperseaz
oxidul de zinc. Faza apoas, n care se disperseaz dioxidul de titan, se ncalzete
separat la o temperatur puin mai ridicat decat faza gras i apoi se aduce
treptat sub agitare continu peste aceasta.

Emulsia obinut n prima etap se

racete pn la temperatura de 30 C, temperatur ce permite ncorporarea NLC, a

colagenului, a extractului, a vitaminelor si a parfumului. Pe tot parcursul preparrii
un rol important l are agitarea, care asigur obinerea unui preparat stabil i
omogen, precum i dispersarea uniform a componentelor fotoprotectoare
insolubile. Se obine o emulsie care se condiioneaz i se supune controlului
calitii.
Faza hidrofil este constituit din ap distilat in care s-a dizolvat NaHCO 3.
Faza lipofil este format din unt de shea, lanolin, cear, colesterol, cetaceu,
alcool cetilic i ulei de msline.

Ceara de albine, lanolina i colesterolul sunt produse naturale ce acioneaz ca

ageni emulgatori, de tipul U/A. Colesterolul este agent surfactant datorit structurii
lui, care i face posibil orientarea spre interfaa ap/ulei. Lanolina prezint i o
capacitate emolient remarcabil i proprieti ideale de emulsionare. Aciune
emulgatoare mai prezint i alcoolul cetilic, dar este utilizat ca emulgator auxiliar
deoarece singur nu poate forma i stabiliza o emulsie.
Bicarbonatul de sodiu determin formarea unor sapunuri alcaline care au rol de
stabilizare a emulsiei.

Controlul calitatii preparatului fotoprotector

1.Controlul organoleptic: aspect, culoare, finite, aderenta- s-a efectuat conform
prevederilor FRX si literaturii de specialitate- Se constata ca preparatul corespunde
cerintelor generale referitoare la creme, prezentand un aspect omogen, culoare si
miros plcut, caracteristic componentelor, toate aceste proprieti fcnd crema
atractiva i plcuta la aplicarea pe piele.

2.Controlul farmacotehnic-Determinarea pH-ului-s-a efectuat dupa o prelucrare,respectiv

extractia probelor cu apa si masurarea pH-ului fazei apoase- pH-ul se ncadreaz n limitele
prevzute de FR X; aceste valori sunt compatibile cu pielea i nu produc iritare la
aplicarea cutanat. Caracteristicile senzoriale ca: uurina la aplicare, textura
plcuta, absorbia uoar fr urme grase, au fost apreciate ca fiind foarte bune.
Aceste caracteristici rmn nemodificate n timpul pastrarii.

Determinarea capacitatii de etalare metoda extensiometric: determinarea se

efectueaz pentru a verifica daca preparatele au o bun capacitate de ntindere pe
piele sau pe mucoase. Se determin capacitatea de deformare a preparatului n
momentul

in

care

asupra

sa

actioneaz

mai

multe

forte,

cu

ajutorul

extensiometrului imaginat de P. Ojeda si S. Arbussa.

-Din rezultatele obinute se constat : capacitatea de etalare crete pe

msura creterii greutilor adugate. Cu ct suprafeele sunt mai mari, cu att
preparatul are o mai bun capacitate de etalare. Se constata ca in decurs de doua
saptamani se modifica putin consistenta preparatului, in sensul micsorarii acesteia,
ceea ce duce la o etalare mai usoara pe piele.

Determinarea vascozitatiii

s-a efectuat cu ajutorul reometrului RC 1 (Rheotec,

Germania), prin determinarea tensiunii de forfecare. Determinrile reologice s-au

efectuat n conformitate cu instruciunile prevzute n specificaia tehnic a
aparatului. Viteza de forfecare a fost crescut progresiv (10 trepte de vitez). S-a
msurat i nregistrat variaia vscozitii, respectiv a tensiunii de forfecare odat
cu creterea vitezei de forfecare.

-Analiznd reogramele obinute, se constat c, crema martor fara compus

benzimidazol-NLC prezint valori putin mai mici ale vscozitii, comparativ cu
preparatul final. Substanta activa incorporata nu influeneaz semnificativ
vscozitatea preparatului final.
Se remarc faptul c vscozitatea preparatelor experimentale scade pe
msura creterii vitezei de forfecare (curgere pseudoplastic).
n cazul cremelor, se constat c incorporarea NLC a condus la o usoara
cretere a vscozitii preparatului (probei), comparativ cu crema martor.

Determinarea gradului de hidratare. Principiul de msurare al Corneometrului CM 825

este bazat pe msurtoarea prin metoda capacitanei al unui mediu dielectric. Orice
schimbare a constantei dielectrice cauzat de variaia hidratrii suprafeei pielii
afecteaz capacitana unui condensator la msurarea precis.
Reproductibilitatea msurtorii este foarte nalt i timpul de msurare foarte
scurt (o secunda).

Datorit construciei capului de msurare, profunzimea

msurtorii este foarte mic (primii 10-20m al statului cornos). Dac se evit
influena straturilor profunde ale pielii, acest lucru este important pentru
investigarea hidratrii pielii.
Practic, tehnica este folosit pentru a msura diferena n hidratare a stratului
cornos nainte i dup aplicarea unui tratament cosmetic pe piele.
Testul a fost efectuat pe trei poriuni de piele tratate diferit (zona 1-martorfr niciun produs cosmetic, zona 2- unguent-emulsie baza i zona 3- unguentemulsie cu substan cercetat= NLC-benzimidazol) la temperatura camerei. nainte
de msurtori a existat un timp de adaptare la condiiile de camer fr a acoperi
zonele cu haine. Toate valorile msurate au fost exprimate ca fiind medie a 10

nregistrri. Msurtorile au fost fcute pe exact aceleai locuri. Exist o schimbare

dependent de localizare a strii de hidratare; prin urmare situsul msurtorii a fost
de fiecare dat cu aceeai localizare. Locul de msurare a fost mijlocul antebraului.
Corneometrul a fost folosit i calibrat la valoarea liniei baz pentru fiecare
poriune de piele n parte nainte de aplicarea preparatelor. n primele 30 de minute
dup aplicare, nivelul coninutului de ap este de obicei mai mare dect normal.
Msurarea coninutului de ap n acest moment poate duce la date eronate.

-A crescut in ambele cazuri (crema fara NLC si proba cu compusul

benzimidazol-NLC) de la 55% (pielea martor, netratata) la 76-78%. Nu sunt
diferente semnificative intre cele 2 probe.

Determinarea SPF in vitro-SPF este determinat in vitro conform metodologiei lui

Diffey-Robson, utiliznd Spectrofotometrul UV-Vis V670 (Jasco) echipat cu sfer
integratoare i soft adecvat. Metoda se bazeaz pe msurarea transmitanei
radiaiei transmis de proba depus pe substrat (2 mg/cm 2), prin nregistrarea
fotocurentului din 5 n 5 nm pe domeniul 290-400 nm (UVB, UVA). Proba supus
analizei const n crema dermato-cosmetic preparat n care se adaug
nanotransportorii lipidici liofilizai ncrcai cu filtrul UV. Preparatul dermatocosmetic este aplicat pe o piele sintetic (banda Transpore) i este supus analizei
spectrofotometrice n ase puncte diferite. Valorile medii nregistrate sunt utilizate
pentru a calcula SPF, conform relaiei:

SPF =PF

unde, E este iradierea spectral a luminii terestre, n condiii definite; B este

eficiena eritemal; MPF este factorul de protecie monocromatic la fiecare
increment al lungimii de und (raportul dintre intensitatea substratului fr
formulare aplicat i intensitatea substratului cu formularea aplicat).

Urmarirea stabilitatii: Avnd o compoziie complex cu ingrediente cu grade

de nesaturare variind n limite largi, cu structura majoritar organic, produsul
dermatocosmetic studiat este supus proceselor distructive la impactul cu radiaia
UV i cu oxigenul din atmosfer. Ca urmare acesta sufer modificri structurale,
concretizate n schimbarea culorii iniiale, scindarea unor catene, formarea
radicalilor liberi care continu procesul distructiv. n acest context produsul a fost
supus unor teste de distrucie accelerat n condiii termo i fotooxidante. Probele
se introduc n fiole nchise i se menin timp de o or la temp de 50 grade C.
Caracteristicile produsului nu s-a modificat semnificativ.
n formulare s-a urmrit:

- influena substanei i a structurilor lipidice asupra capacitii fotoprotectoare a preparatului;

(absenta cristalelor de substanta active indica faptul ca aceasta s-a incorporate cu success in
nanoparticulele lipidice)

- mbuntirea capacitii fotoprotectoare i a calitatilor cosmetice a preparatului prin asocierea

unor oxizi anorganici, extracte vegetale, uleiuri si a altor ingrediente cu efect emolient, calmant,
hidratant;
- obinerea unei formulri care s prezinte caracteristici fizico-chimice de calitate adecvate.
Controlul calitii formulei experimentale a evideniat faptul ca s-a obinut un preparat cu
un aspect cosmetic acceptabil, elegant i caracteristici fizico-chimice i farmacotehnice adecvate.

Rezumat capitol 2- Penetrarea si absorbtia medicamentelor administrate

topic
Pentru ca substantele medicamentoase sa ajunga in straturile profunde ale epidermei si dermului
este necesar sa se produca o penetratie cutanata, iar pentru a intra in circulatia sistemica o
absorbtie percutanata.Patrunderea medicamentelor la anumite nivele ale pielii se poate face pe 2
cai directe: transfoliculara sau transepidermala avand ca mecanisme de transport difuzia prin
transport pasiv sau difuzia prin transport activ.
Ptrunderea substanelor active se realizeaz prin difuziune pasiv
conform legii lui Fick dup urmatoarea ecuaie:
dm/dt= - Dxdc/dx
n care : dm/dt este viteza de transfer a substanelor medicamentoase pe unitatea
de suprafa (respectiv viteza de difuziune a substanei medicamentoase din
excipient) ;
D=coeficientul de difuziune (difuzibilitatea);
c=concentraia substanei difuzibile;
x=distana parcurs de substana medicamentoas.
Semnul - nseamn c fluxul (viteza de difuziune) este n sensul descreterii
concentraiei substanei medicamentoase n excipient.
Pielea nu este un organ dotat pentru absorbia substanelor medicamentoase,
epiderma este adaptat pentru a manifesta funcia de barier care limiteaz
intrarea

agenilor

externi

deci

medicamentului.Totusi

aceasta

bariera

protectoare nu este absoluta ea fiind permeabila pentru numeroase substante

medicamentoase. Majoritatea unguentelor sunt destinate tratrii bolilor pielii, deci
se folosesc pentru aciune local i absorbia substanei active nu este de dorit
(absorbia sistemic trebuie evitat).

S-a demonstrat c cea mai mare parte a substanelor medicamentoase pot

s traverseze bariera cutanat i s difuzeze n organism n cantiti suficiente
pentru a produce efecte secundare nedorite, mai ales n cazul unei utilizri
exagerate sau prelungite a unguentelor;
Metode de evaluare a penetratiei si absorbtiei prin piele
-metode in vitro care urmaresc prin determinari chimice, fizice sau
microbiologice difuziunea substantei active din unguent prin medii de
gelatina sau agar.
-metode in vivo testate pe animale de laborator prin care se apreciaza
in urma

metodelor chimice , histologice sau farmacodinamice gradul de

pentratie sau actiunea generala a substantelor active de interes.

Factori care influenteaza absorbtia percutanata

La aplicarea unui preparat pe pielea afectat, rezultatul clinic se constituie
din urmtoarea succesiune de procese:
- eliberarea substanei active din vehicul, urmat de
- penetrarea prin barierele cutanate i
- activarea rspunsului farmacologic.
Aceste procese sunt influenate de trei componente: substana activ,
vehiculul i pielea.
In ceea ce priveste substanta active aceasta trebuie intai sa se dizolve, astfel incat
moleculele sa poata difuza spre interfata vehicul/strat cornos.Apoi aceste molecule
patrund in startul cornos si difuzeaza de-a lungul lui.In aceste succesiuni de etape
pot aparea unele dificultati cum ar fi neomogenitatea tesuturilor, prezenta vaselor
limfatice, a fluidului interstitial,a foliculilor pilosi si a glandelor sudoripare etc. Pe
msur ce componentele vehiculului difuzeaz prin piele, resturile celulare,
transpiraia

sebumul

trec

preparatul

dermatologic,

modificndu-i

caracteristicile fizico-chimice.O importanta majora in absorbtia percutanata o

constituie starea fiziologica a pielii.

Infeciile cutanate, jupuirea, rnile

penetrante, precum i micorarea activitii stratului granulos, aa cum este cazul

n psoriazis, distrug integritatea stratului cornos i mresc absorbia percutanat. n
schimb, keratinizarea excesiv (calus), ndeprtarea redus de keratin (ichtioza),
creterea activitii stratului granulos (lichen plan) determin un grad de
compactizare crescut a stratului cornos i o micorare a absorbiei percutanate.
Absorbia percutanat a substanelor medicamentoase depinde n principal de
proprietile lor fizico-chimice. Rolul excipienilor n acest fenomen este complex.
Daca ei nu influeneaz funciile fiziologice ale pielii, ei nu pot influena pasajul unor
substane neabsorbabile. ns, dac substanele medicamentoase au capacitatea
de

traversa

bariera

cutanat,

excipienii

pot

influena

activitatea

lor

termodinamic i s modifice astfel transferul percutanat. De aceea, se consider

c alegerea judicioas a excipienilor poate modula biodisponibilitatea cutanat a
substanelor medicamentoase aplicate topic.

Rezumat capitol 1- Anatomia si fiziologia pielii

1. Structura anatomic a pielii
Pielea este alctuit din trei straturi: epiderm, derm, hipoderm si are o
structur adaptat funciilor pe care le ndeplinete:
barier fa de factorii de mediu (mpreun cu glandele sebacee poate avea slabe
proprieti antiinfecioase);
aprare imunologic (prin celulele Langerhans);
protecie mpotriva factorilor mecanici (friciune, impact) prin mecanisme
complexe i insuficient cunoscute de refacere;
comunicare cu mediul exterior;
protecie mpotriva pierderii de ap;
protecie mpotriva radiaiilor solare (prin utilizarea celulelor specializate
melanocite);

 sinteza de vitamina D sub aciunea radiaiei solare;

reglarea temperaturii corpului (prin glandele sudoripare);
elaborarea de receptori neurali i terminaii nervoase care sesizeaz atingerea,
poziia, presiunea, temperatura i durerea;
reglarea metabolismului;
caliti estetice (comunicare socio-sexual).

Epidermul, cu o grosime ce variaza in functie de pozitia pe corp, varsta si sex, este un tesut
epitelial startificat in care se pot distinge:
-stratul bazal-situat profund pe membrane bazala, este format dintr-un singur rand de cellule
cilindrice care contin in functie de rasa si conditiile de mediu, cantitati variabile de pigment
melaninic preluat de la celulele melanoblaste din derma.Acest strat este o sursa continua de
cellule noi, care vor popula si reinnoi epiderma.
-stratul spinos-situat deasupra celui bazal, este alcatuit din mai multe randuri de cellule
poliedrice care impreuna cu celulele stratului bazal formeaza stratul generator Malpighi.
-stratul granulos-n aceste straturi ale epidermei se gsesc terminaii nervoase libere
(fibre nervoase intraepidermice, terminaii "n buton") care atunci cnd sunt lezate
provoac, datorit excitrii, senzaii dureroase, dar nu se gsesc vase sangvine i
limfatice i de aceea lezarea nu produce sngerri.

-stratul lucid-care separa straturile vii ale epidermei de cale moarte,este alcatuit din celule bogate
in glicogen,eleidina si grasimi care confer epidermei proprieti de impermeabilitate,
absorbie selectiv i suplee si cu rol de mentinere a pH-ului constant al pielii;

-startul cornos-reprezinta regiunea externa a epidermei, in contact direct cu mediul exterioreste

alcatuit dintr-un strat cornos profund si unul descuamant sau exfoliant, acesta din urma formand
patura superficiala a stratului cornos al epidermei, cu cellule care se descuameameaza si
cad;epiderma este astfel intr-o continua regenerare.
Stratul bazal, cel mai profund, se afla pe dermul subiacent epidermului. Straturile urmatoare (corpii mucosi ai lui
Malpighi, apoi stratul granulos) sunt din ce in ce mai bogate in keratina, proteina caracteristica epidermului, pana in

stratul cornos, superficial, extrem de bogat in keratina. Celulele moarte ale epidermului se elimina prin descuamare.
Keratina de la suprafata se descuameaza in lambouri foarte fine pentru a lasa locul celei care se formeaza
dedesubt.epidermul, concomitent impermeabil, rezistent si suplu, serveste in ansamblu la consolidarea rolului de
protectie a pielii, mai ales fata de apa si agresiunile fizice si chimice, multumita keratinei, si fata de agresiunile care
ameninta imunitateacelulara.

Dermul-Dermul

este stratul mijlociu al pielii, situat intre epiderm si hipoderm.

Dermul este

strbtut canale de excretie ale glandelor sudoripare, conine glandele sebacee,

partea superioar a foliculilor piloi, reeaua vascular i receptorii nervoi.
Existadouastraturdermice:
stratulsuperficial,situatspreepidermsenumeste stratulpapilar
stratulreticular -situatsprehipoderm
In stratul papilar se gasesc papilele dermice, ridicaturi mai evidente pe suprafata degetelor, palme,
talpa piciorului si care formeaza proeminente numite creste papilare. Acestea determina amprentele,
careauimportantainmedicinalegala.
Stratul reticular este alcatuit din tesut conjunctiv dens, si bogat in fascicule de fibre de colgen de tip
1 si 3 si lame elastic, care confera rezistenta si elasticitate pielii, avand un rol important in protectia
acesteia.
Hipodermul-stratul cel mai profund al pielii, este format din panicul adipos, fascia superficiala si tesut
celular subcutanat.Paniculul adipos are rol in termoreglare, miscorand piererea de caldura din corps i
constituie un deposit adipos.Fascia superficiala este o lama conjunctiva care separa paniculul adipos de
tesutul cellular subcutanat.

; prezena esutului celular subcutanat permite relativa

mobilitate a tegumentului pe muchi, cartilaje sau oase. n hipoderm se afl

glomerulii glandelor sudoripare, partea profund a foliculilor piloi, reeaua
vascular subcutanat, nervii cutanai i receptorii nervoi i, n unele regiuni,
muchi pieloi.