1

1.1. Clasificarea unguentelor

Unguentele se pot clasifica după următoarele criterii:

1. În funcţie de proprietăţiile fizico-chimice ale excipienţilor :

- geluri hidrofobe (unguente grase)
- geluri emulsionate (unguente emulsii A/U sau U/A)
- hidrogeluri (baze de unguent hidrofile).
2. După gradul de dispersie al substanţelor active:
- unguente tip soluţie (substanţa activă este dizolvată în bază de unguent)
- unguente suspensii (substanţele active fiind pulverizate sunt suspendate în
baza de unguent)
- unguente emulsii (substanţele active lichide sau sub formă de soluţii ale
substanţelor active sunt emulsionate în bază de unguent)
- unguente polifazice (având atât substanţe dizolvate în bază de unguent cât şi
substanţe emulsionate sau suspendate în bază de unguent)

3. După gradul de penetraţie:

- unguente de acoperire (epidermice) acţionând numai la suprafaţa pielii pe care o

protejează, o acoperă, nu penetrează pielea

- unguente de penetraţie (endodermice) penetrează în profunzime pielea, având

efect epitelizant, antiinflamator, antiparazitar, hipermizant

- unguente de resorbţie (diadermice) cu ajutorul cărora se urmăreşte

introducerea în organism a diferitelor substanţe medicamentose precum: antireumatice,
analgezice, hormoni.

4.După acţiunea terapeutică:

- unguente de acoperire

- unguente cosmetice
 2

- unguente antimicrobiene (conţinând antibiotice, chimioterapice, antiseptice)

- unguente antimicotice

- unguente antiinflamatoare

- unguente antiparazitare

- unguente epitelizante etc.

5. După locul de aplicare:

- unguente dermice ( cu aplicare pe epiderm)

- unguente aplicate pe mucoase (nazale, oftalmică, rectală, vaginală)

 3

CAPITOLUL 2

Penetraţia şi absorbţia percutantă a medicamentelor

Pentru a putea umări absorbţia medicamentelor prin pielea intactă, trebuie să reamintim
câteva noţiuni anatomice şi fiziologice privind pielea.

Pielea este un organ de natură epitelial – conjuctivă, care îndeplineşte funcţii de

importanţă vitală pentru organism.

Pielea este mai mult sau mai puţin permeabilă faţă de unele substanţe
medicamentoase ceea ce determină apariţia de efecte terapeutice sau tonice locale sau
sistematice.

Pielea este constituită din 3 învelişuri: epidermul de origine ectodermică, dermul şi

hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

Epidermul - are o grosime variabilă cuprinsă între 0,1 – 1nm. Este alcătuită din cinci
straturi de celule:
 4

- Stratul cornos
- Stratul lucid

- Stratul granulos

- Stratul filomentos sau spinos

- Stratul bzal sau germinativ

Stratul cornos cu o grosime variabilă ,10 - 50 nm, este un înveliş protector format dintr-o
suprapunere de celule uşor disociabile, lipsite de nucleu, turtite, reduse la un înveliş
periferic de keratină.

Stratul lucid prezintă celule fusiforme, turtite, translucide, care conţin granulaţii fine de
grăsime, formate din cleidină, care dă aspectul refrigerent caracteristic.

Stratul granulos are o structură similară cu cea a celulei din stratul spinos, cu deosebire
că celulele devin mai plate şi ca urmare raportul nucleu – citoplasmă scade, iar anumite
arii interfibrilare prezintă o densitate electron – optică crescută. Acest strat se
caracterizează prin acumularea de keratohialină.

Stratul spinos sau filamentos este alcătuit din 6-10 rânduri de celule cu o formă relativ
sferică, cu nucleu central care se aplatizează pe măsura înaintării spre suprafaţă.
Fiecare celulă este conectată prin intermediul dezmosonilor la celelalte celule vecine din
epiderm.

Stratul bazal este constituit dintr-un singur rând de celule cilindrice, care conţin un
nucleu central. Membrana lor reprezintă în partea orientată spre derm anumite îngroşări
în care se inserează filamente care trec în citoplasmă. Structura celulelor bazale din
epiderm se aseamănă foarte mult cu aceea a celulelor bazale din epiteliile
nekeratinizate (mucoasa bucală). Se consideră că epidermul este alcătuit dintr-o „dublă
structură”, stratul viabil malpighian şi stratul cornos al celulelor moarte. Timpul necesar
reînnoirii epidermului reprezintă timpul necesar în care o singură celulă a stratului bzal
 5

străbate epidermul până la suprafaţă. Procesul morfologic şi biochimic al celulei care

migrează din stratul bazal până la suprafaţa stratului cornos se numeşte keratinizare.

Dermul este alcătuit dintr-o reţea de fibre proteice, dintr-o matrice interfibrială şi din
celule. Acestea reprezintă o masă de ţesut conjunctiv cu o grosime de 1-10 nm. Se
disting două straturi: dermul papilar şi dermul reticular.

Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax care conţine numeroşi paniculi adipoşi,
care au un rol important în limitarea pierderilor de căldură şi în depozitarea grăsimilor. În
hipoderm se găsesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profundă a foliculilor piloşi,
elemente vasculare şi nervoase şi, în unele regiuni, muşchi pieloşi.

Prin penetraţia cutanată se înţelege pătrunderea nitrodermică a substanţelor

medicamentoase încorporate în baza de unguent, iar prin absorbţia percutantă se
înţelege traversarea pielii şi pătrunderea substanţelor active în fluxul sanguin.

Medicamentele pot trece în derm numai când epidermul este rupt sau distrus prin răni,
arsuri, abraziune.

Pătrunderea în şi prin piele a preparatelor farmaceutice se poate face: prin pori, prin
pereţii foliculilor piloşi şi prin glandele sudoripare sau transepidermal (prin celulele
stratului cornos şi printre celulele acestui strat).

Pielea, având rol de apărare externă a organismului, nu permite pătrunderea corpurilor

străine din mediul exterior. Deci pielea sănătoasă este impermeabilă faţă de majoritatea
substanţelor. Unele substanţe însă pot traversa „bariera pielii” şi se cunosc
posibilităţi( de exemplu încorporarea substanţei în baze adecvate) care au rol de
transportator, prin care se pot introduce substanţele medicamentoase în organism prin
pielea intactă.

În general se absorb prin piele următoarele substanţe:

- substanţe solubile în lipoizii sau care dizolvă lipoizii pielii

 6

- substanţe volatile hiposolubile

- substanţe solubile atât în uleiuri cât şi în apă. Apa nu poate traversa pielea, dar o
îmbibă şi astfel favorizează absorbţia. Absorbţia substanţelor active din unguent este
influenţată de:

a) proprietăţile bazelor de unguent (structura de gel, afinitate faţă de lipoizii pielii,

conţinutul în apă)

b) proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active (liposolubilitate, coeficientul de partaj

unguent-piele)

c) gradul de dispersie a substanţei active (cu cât gradul de dispersie este mai mare, cu
atât absorbţia este mai uşoară)

d) suprafaţa şi grosimea în care se aplică unguentul

e) gradul de fricţionare al unguentului în piele poate influenţa absorbţia

f) starea pielii pe care se aplică unguentul. Dacă pielea e hiperemizată (cu substanţe
vasodilatatoare sau prin încălzire cu apă caldă) absorbţia este favorizată. Grosimea
stratului cornos al epidermului influenţează absorbţia: prin reducerea grosimii, cu
substanţe cheratolice sau prin frecare cu suprafeţe dure se intensifică absorbţia. La
copiii mici, unde stratul cornos este foarte subţire, absorbţia este mult mai uşoară.

g) durata de contact între medicament şi piele. Penetraţia şi absorbţia mai este

influenţată şi de forţe capilare, de eventuala activitate sensioactivă a substanţei active
sau a bazei. În general, adaosul de agenţi tensioactivi (de exemplu laurisulfatul de
sodiu) intensifică absorbţia.
 7

CAPITOLUL 3

BAZE DE UNGUENT

3.1. Consideraţii generale

Bazele de unguent sau excipientul pentru unguent constituie o componentă importantă

a unui unguent deoarece acţiunea terapeutică a unguentelor este influenţată în mare
măsură de baza de unguent aleasă, în funcţie de scopul terapeutic urmărit şi de
proprietăţile substanţelor active care urmează să fie dispersate.

Prin baze de unguent înţelegem orice substanţă sau orice excipient constituit din una
sau mai multe substanţe care au, sau pot primi, în anumite condiţii o consistenţă moale
şi o vâscozitate destul de mare ca să se poată întinde pe epiderm şi să adere pe el.
Trebuie să se înmoaie la temperatura corporală, fără să curgă.

Bazele de unguent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie inerte fiziologic, să nu irite pielea, mai ales pielea bolnavă

- să fie inerte chimic, să nu reacţioneze cu substanţele medicamentoase
asociate

- să fie stabile, atât structura chimică, consistenţa, structura de gel, cât şi

rezistenţa faţă de microorganisme

- să aibă o consistenţă corespunzătoare şi proprietăţi reologice adecvate să

permită întinderea şi aderarea uniformă pe epiderm sau mucoase, fără să se
fluidifice la temperatura de 37o C.

- să prezinte afinitate faţă de grăsimile pielii şi să nu astupe porii pielii

- să nu modifice Ph-ul pielii

 8

- să asigure penetrarea sau absorbţia rapidă şi completă a substanţelor active

sau să asigure numai efecte de suprafaţă după scopul urmărit

- să nu aibă miros neplăcut penetrant.

3.2. Clasificarea bazelor

1. Baze liposolubile sau baze grase:

- geluri cu hidrocarburi

- lipogeluri sau baze grase (de origine animală sau vegetală)

- silicongeluri

2. Baze de unguent emulsii:

- baze emulsive A/U

- baze emulsive U/A

3. Baze hidrosolubile

- geluri cu polietilenglicol

- hidrogeluri
 9

3.3. Exemple de baze de unguent

3.3.1. Baze de unguent hidrofobe

Geluri cu hidrocarburi

Sunt baze lipofile utilizate ca atare pentru obţinerea unguentelor protectoare sau în
combinaţii cu alţi excipienţi şi emulgatori pentru obţinerea bazelor de penetraţie.

Acest tip de baze prezintă următoarele avantaje:

- stabilitate faţă de agenţii atmosferici (să nu râncezească)

- compatibilitate cu majoritatea substanţelor medicamentoase prescrise la
medicamente

- consistenţă corespunzătoare sau care poate fi modificată uşor prin adaos de

hidrocarburi lichide sau solide

Gelurile cu hidrocarburi cuprind produşi de origine minerală ca:

- parafina
- vaselina

- ulei de vaselină
 10

- naftanolul

- ceresina

- osocherita şi înlocuitorii lor

Parafina lichidă . Paraffinum Liquidum F.R. X

Sinonime: ulei de parafină, ulei de vaselină.

Parafina lichidă este un amestec de hidrocarburi saturate lichide obţinut la distilarea

petrolului şi se prezintă ca un lichid incolor, uleios, fără miros, fără gust, lipsit de
fluorescenţă la lumina zilei cu punctul de fierbere de 360 0 C.

Se utilizează ca bază de unguent lipofilă , ca atare sau în anumite formulări, la

dispersarea substanţelor solide insolubile prescrise în concentraţii de până la 5% în
unguente de suspensii.

Parafina solidă. Paraffinum F.R. X

Este un amesctec de hidrocarburi saturate solide obţinut la distilarea petrolului şi se

prezintă ca o masă albă, solidă, cu structură microcristalină, onctoasă la pipăit, fără
miros, fără gust, cu punct de topire între 50 o- 57oC. Este utilizată în concentraţie de 2 –
5% pentru creşterea consistenţei unguentelor.

Vaselina albă. Vaselinum album F.R. X

S-a aplicat în dermatologie încă din anul 1878, având o largă întrebuinţare până astăzi
ca excipient pentru unguentele de acoperire emoliente, protectoare. Vaselina este un
sistem dispers de hidrocarburi solide şi lichide având aproximativ aceeaşi mărime
moleculară. Folosirea lor este indicată când medicamentul încorporat este iritant, mai
ales dacă penetrează pielea. Faza solidă a gelului este formată din două componente:
componenta cristalină care reprezintă 10 – 20%, alcătuită din n-parafină şi
componenta microcristalină formată din izoparafină şi cicloparafină.
 11

Vaselina asociată cu grăsimi hidrogenate se pretează foarte bine ca excipient anhidru

pentru antibiotice, din punct de vedere terapeutic vaselina nu are afinitate faţă de
epiderm.

Naftalonul este obţinut din ţiţeiul naftalonic din Caucaz. Este utilizat ca şi principiu activ
în eczeme şi dermatite ale pielii.

Ceresina provine din fracţiunile vâscoase ale uleiurilor reziduale după prelucrarea
petrolului.

Osocherita , ceară de pământ, este formată din hidrocarburi şi compoziţia complexă.

Silicogelurile sunt o categorie de substanţe care se utilizează ca baze pentru

unguente, ele sunt combinaţii organice ale polisiloxanului şi sunt puternic hidrofobe,
având derivaţi de consistenţă solidă şi derivaţi lichizi.

Dau amestecuri binare, stabile în proporţie de 30 – 70% cu lanolină, alcoolul cetilic,

acidul steoric, butir cacao, monosteorotul de gliceril. Nu sunt solubile în apă, alcool,
acetonă, glicerină. Sunt solubile în eter, benzen, ciclohexan, xilen, acetat de amil.
Unguentele cu silicon sunt bine suportate, nu astupă porii pielii, nu pătrund în piele, nu
gresează epidermul, nu îl deshidratează. Sunt indicate ca baze pentru unguente de
protecţie.

3.3.2. Baze de unguent gras

Bazele de unguent gras sau lipogeluri, includ excipinţi graşi de natură animală sau
vegetală, acizi graşi saturaţi sau nesaturaţi, grăsimi hidrogenate semisintetice şi
sintetice. Sunt bine tolerate şi penetrează în piele, însă medicamentele încorporate sunt
cedate în timp, deci au acţiune de durată. Prezintă dezavantajul că râncezesc şi bazele
care au început să se oxideze sunt iritante chiar pentru pielea sănatoasă, cu atât mai
mult pentru piele inflamată.
 12

Bazele grase de natură animală

Excipienţii graşi de natură animală sunt seul, cera, untura de porc, ceboceul, grăsimi
animale hidrogenate, acizi graşi şi înlocuitorii lor de natură sintetică şi semisintetică.

Seul (sebum ovine) se obţine prin topirea ţesutului adipos de la ovine şi conţine
trigliceride ale acizilor palmitic, stearc şi oleic. Este o grăsime de culoare albă, cu miros
particular neplăcut. Râncezeşte foarte repede.

Ceara albă şi ceara galbenă (Cera flava, Cera alba) este produsul prelucrate de albine
şi se obţine prin topirea în apă caldă a fagurilor de albine după îndepărtarea mierii. Se
îndepărtează apa după solidificare şi se obţine ceara galbenă. Ceara albă se obţine prin
decolorare la soare sau cu agenţi chimici a celei galbene.

Untura de porc (Adeps suillus, Axungia) este grăsimea extrasă prin topire din ţesutul
adipos, proaspăt al porcului sănătos. Este un amestec de trigliceride ale acidului stearic,
palmitic şi oleic. Se prezintă ca o masă moale, albă, omogenă sau fin granuloasă, cu
miros caracteristic, solubilă în apă. Este bine tolerată, nu produce iritaţii nici chiar pe
pielea sensibilă, se întinde şi pătrunde uşor în piele.

Cetaceul (Cetaceum) este obţinut din substanţele grase conţinute în cavităţile craniene
şi pericraniene ale caşalotului, conţinând în cantităţi mari palmitat sau miristiat de cetil
cât şi trigliceride, acizi graşi şi alcooli liberi.

Baze grase de natură vegetală

Cele mai frecvente sunt uleiurile de floarea soarelui, de măsline, susan, ricin, migdale,
seminţe de dovleac, alune, bumbac, rapiţă.

Uleiurile vegetale au proprietăţi emoliente, împiedică uscarea unguentelor, facilitează

pătrunderea în piele, însă au dezavantajul că râncezesc uşor, mai ales dacă se găsesc
în compoziţia unui unguent de tip emulsie.
 13

Untul de cacao (Cacao oleum) se obţine prin presarea la cald a seminţelor decorticate
şi zorefiate ale plantei Theobroma cacao. Este o masă albă, solidă, slab gălbuie. Untul
de cacao nu încorporează apa şi intră, de obicei, în compoziţia unguentelor cosmetice.

Lecitina are o bună capacitate de pătrundere în piele.

3.3.3. Baze de unguente emulsie tip U/A

Acest tip de baze denumite şi baze lavabile sunt compuse din următoarele părţi:

- o fază lipofilă (hidrocarburi, grăsimi, ceruri, uleiuri etc)

- o fază hidrofilă (apă sau o soluţie care conţine diferite substanţe active plus
conservanţi)

- 0un emulgator sau un amestec de emulgatori.

Baze de unguent care conţin săpunuri alcaline (unguente cu stearină)

Acestea sunt numite şi creme de lapte şi au în conţinut acid stearic, glicerol, săpun de
stearină şi sunt utilizate în prepararea unguentelor protectoare sau în diferite creme
cosmetice. Acest tip de baze sunt incompatibile cu acizii, săruri acide, fenoli, resorcină.

Baze de unguente conţinând ceruri emulgatoare

Sunt baze constituite din doi sau mai muţi emulgatori cu caracter opus: unul A/U şi altul
U/A, asociate într-un raport bine determinat. Emulgatorul lipofil de tip A/U predomină
cantitativ şi poate fi din grupa alcoolilor graşi , superiori, iar emulgatorul U/A participă în
proporţie mai mică şi poate fi ionogen sau neionogen.
 14

3.3.4. Baze de unguente emulsie tip A/U

Sunt formate dintr-o fază lipofila alcătuită din excipienţi lipofili cu alcooli alifolici superiori
, colesterolul, esteri ai sorbitonului şi gliceride semisintetice.

Lanolina (Adeps lanae anhzdricus) este obţinută prin extracţia şi purificarea lipidelor din
lâna oilor. Din punct de vedere chimic nu aparţine grăsimilor, ci este o ceară. Lanolina
are o compoziţie similară lipidelor epidermului, pătrunzând uşor în piele. Are caracităţi
emoliente, intrând în compoziţia unguentului simplu.

Alcoolii de lână se obţin prin saponificarea, separarea şi purificarea din lanolină a

fracţiunilor care conţin alcooli sterolici şi alcoolici difosici superiori. Alcooli asliforici
superiori sunt utilizaţi pentru calităţile lor emoliente şi pentru buna lor toleranţă
cutanată (alcoolul etilic, alcoolul cetilsteorilic, alcoolul steorilic).

Colesterolul (Cholesterolum FR X) se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă sau

slab gălbuie, fără miros, fără gust. Este un alcool sterolic cu o parte hidrofilă, legată de
un ciclu puternic alcofil, reprezentat de nucleul ciclopentanperhidrofenantrenic.

3.3.5. Baze de unguent hidrosolubile

Sunt constituite din substanţe macromoleculare cu capacitate ridicată de gelificare şi

care pot încorpora o cantitate mare de apă. În funcţie de structura chimică aceste baze
sunt împărţite în două grupe:

- geluri cu polietilenglicol
 15

- hidrogeluri

Geluri cu polietilenglicoli

Sunt amestecuri de polimeri macromoleculari hidrofili sintetici oficinali în FR X sub

denumirea de „macrogola” care se obţin prin polimerizarea oxidului de etilen în prezenţa
apei. În funcţie de masa moleculară polietilenglicolii se împart în:

- polietilenglicoli solizi
- polietilenglicoli semisolizi

- polietilenglicoli lichizi

Utilizarea bazelor de unguent cu polietilenglicoli prezintă următoarele avantaje:

- sunt lavabile
- nu produc iritaţii ale pielii

- nu obturează porii pielii

- au bune calităţi reologice

- au efect bactericid.

Au şi dezavantaje: sunt higroscopice, au acţiune osmotică, nu se pot utiliza pentru

prepararea unguentelor oftalmice, deshidratează pielea

Hidrogelurile

Sunt formate din substanţe macromoleculare organice sau anorganice care au

capacitatea de a se hidrata prin îmbibare sau gonflare cu apă. Cuprind: geluri de
amidon, metilceluloză, gelatină, benzonită, hidroxid de aluminiu, agor-agor, alginat de
sodiu.
 16

Aceste baze se pot folosi dacă substanţa activă este solubilă în apă şi dacă pielea este
seborică. Ele au următoarele avantaje: toleranţă foarte bună, cedează total şi rapid
substanţa activă, sunt invizibile pe piele, sunt răcoritoare, sunt uşor lavabile cu apa.

Prezintă dezavantajul că unele dintre ele sunt uşor invadate de microorganisme şi se

usucă destul de repede. Pentru evitarea acestor incoveniente se asociază cu glicerine şi
pentru o conservare mai bună se poate adăugă nipagin.

Clasificarea hidrogelurilor:

- organice
- anorganice

- semisintetice

- ce derivaţi sintetici

Hidrogelurile organice

Hidrogelul cu gumă tragacontă: tragaconta formează în concentraţii de 5 – 10% geluri

elastice cu consistenţa unguentelor.

Hidrogelul cu amidon (glicerolatul de amidon) foloseşte amidonul cu capacitate de

gelificare în apă, cu care formează geluri coloidale.

Hidrogelul cu alginaţi .Acidul alginic este un acid polimanuranic din resturi de acizi D-
monuromii şi acizi L – galacturonici, utilizat sub formă de săruri de sodiu.

Hidrogelul de pectină. Pectina este un polizaharid constituit din galactoză şi arabinoză.

Hidrogelurile anorganice

Hidrogelul cu bentonită prezintă octoedrii de hidroxid de aluminiu care alternează cu

tetraedrii de bioxid de siliciu.
 17

Hidrogelul cu veegum se obţine utilizând veegum care este silicat de aluminiu şi

magneziu natural.

Hidrogelurile semisintetice

Hidrogelul cu metilceluloză. Metilceluloza este eterul metilic al celulozei. Este o masă

fibroasă sau granuloasă.

Hidrogeluri cu derivaţi sintetici

Hidrogelul cu alcool polivinilic este un polimer termoplastic format din macromolecule

liniare, cu o greutate moleculară de 28 000- 40 000 care conţin radicali CH 2 şi CH-OH
care alternează regulat.

Hidrogelul cu acid poliacrilic. Acidul poliacrilic sau carlopolul formează geluri plastice în
concentraţii între 0,5 – 1,5% acid poliacrilic.

CAPITOLUL 4

PREPARAREA UNGUENTELOR

La prepararea unguentelor se folosesc bazele de unguent prevăzute în farmacopee,

ţinându-se seama de natura substanţelor active şi posibilitatea de încorporare a
acestora în excipienţi. Dacă în prescripţie nu se indică excipientul unguentului, atunci se
foloseşte ca bază de unguent, unguentul simplu. Această indicaţie pate fi respectată
 18

atunci când substanţele active încorporate sunt dispersate sub formă de emulsii de tipul
A/U sau sub formă de suspensii. Pentru un excipient hidrofil se va folosi o bază
oficinală corespunzătoare (ex. Unguentul de glicerină sau de macrogoli). Pentru
unguentele oftalmice şi nazale se folosesc baze de unguent cu proprietăţi emulsive.

Conform FR X pentru unguentele care se aplică pe plăgi sau în arsuri se folosesc baze
cu proprietăţi emulsive sau peliculogine, preparându-se pe cale aseptică.

Majoritatea unguentelor se prepară la cald, fiind necesară topirea şi încălzirea

componentelor care formează baza. Amestecul topit se decantează şi filtrează de
impurităţi mecanice. Materialul filtrant este de obicei tifonul sau un strat subţire de vată
pe un suport de tifon sau pe o ţesătură.

O bază de unguent grasă care conţine mai multe substanţe care se topesc la
temperaturi diferite (ceară, vaselină, parafină) se topesc evitând supraîncălzirea
componentelor. Astfel, se va topi substanţa cu punctul de topire ridicat mai întâi, apoi se
adaugă şi celelalte substanţe în ordine descrescândă a punctului de topire. Substanţele
cu consistenţă solidă se mărunţesc înainte de a fi topite pentru a nu fi nevoie de o
încălzire prelungită.

Pe lângă excipienţii clasici se pot folosi o serie de substanţe noi, unele figurând în
farmacopee: laurisulfatul de sodiu, polietilenglicoli, truven 80, metil celuloză,
propilenglicol, alcool cetilstearilic.

4.1. Prepararea unguentelor în farmacie

În farmacie, în mod obişnuit se prelucrează cantităţi mici de unguente, folosindu-se

diferite ustensile şi aparate simple. Amestecarea bazei de unguent cu pulbere se face
cu o spatulă flexibilă sau cu pistil cu terminaţie plată.
 19

Cel mai des se folosesc mojarele cu interiorul lucios şi mat, în care se prelucrează
componentele cu ajutorul unui pistil. Unguentul care se ridică pe pereţii mojarului în
timpul prelucrării se curăţă cu o spatulă flexibilă sau cu o cartelă şi se readuce în
mijlocul mojarului pentru a asigura omogenitatea preparatului în toată masa sa.

Mojarele sunt avantajoase când se încorporează cantităţi mari de lichid. Este

recomandat ca mojarele, pistilele, capsulele care servesc la prepararea unguentelor să
fie utilizate numai în acest scop.

La prepararea unor unguente este recomandabil să se evite contactul dintre acestea şi

materialele metalice. Astfel contactul cu o spatulă metalică poate determina colorarea
unor unguente care conţin acic salicilic, salicilaţi.

4.2. Prepararea industrială a unguentelor

Prepararea industrială are la bază realizarea de produse foarte omogene şi stabile, dar
implică o serie de probleme precum:

- spaţiul adecvat necesar pentru diverse faze care intervin într-un ciclu de
preparare şi care presupun aparatură mai voliminoasă.
- asigurarea unor instalaţii pentru circularea vaporilor de apă , a apei reci,
pentru vid, sisteme de canalizare.

- asigurarea condiţiilor aseptice pentru unguente aseptice.

În industrie pot apărea dificultăţi legate de volumul mare care se prelucrează.

Fabricarea unguentelor soluţii constituite din baze grase şi a unguentelor emulsii poate fi
 20

făcută în mojarele mecanice cu capacitate mare, în amestecătoarele planetare şi chiar

omogenizatoarele pentru emulsii. Aparatele trebuie să asigure o încălzire adecvată, o
răcire lentă şi în plus o amestecare energică şi regulată.

După ce se amestecă se lasă în repaus la temperatură obişnuită, timp în care sistemul

se echilibrează şi capătă consistenţa definitivă. După maturare unele produse sunt
supuse omogenizării folosindu-se procedeele de laminare de turbulenţă sau de
cavitaţie, urmărindu-se reducerea la maximum a măririi particulelor.

La prepararea unguentelor suspensie apare tendinţa de reuniune a pulberilor în

aglomerate voluminoase care nu pot fi dispersate omogen în baza de unguent decât
prin intermediul unor omogenizatoare adecvate cum sunt morile cu valţuri.
Omogenizarea unguentelor cu ajutorul morii cu trei valţuri reprezintă o preparare
corespunzătoare acestora.

Pentru preparatele oftalmice se folosesc cilindrii canelaţi în care amestecul topit este
adus sub presiune. Pentru unele preparate sunt folosite şi alte operaţii complementare
care urmăresc obţinerea unor unguente deosebit de omogene cu un aspect plăcut.

1. realizează cu ajutorul aparatului Ubbellohde, iar a punctului de topire cu un tub

capilar aşezat la un termometru, după tehnicile indicate de farmacopee.
2. Identificarea şi dozarea componentelor unguentelor. Se poate realiza prin
diferite metode de control, bazate în special pe extracţia selectivă şi separarea cu
solvenţi adecvaţi, identificând substanţa în rezidul rămas după extracţia bazei de
unguent cu un solvent corespunzător. Se mai utilizează tehnicile cromatografice:
spectrografie în infraroşu şi spectrografia în ultraviolet.

3. Determinarea toleranţei bazelor de unguent. Se face pentru determinarea

toleranţei locale a bazelor de unguent, respectiv pentru a controla dacă bazele de
unguent sunt iritante sau nu, se aplică o testare biologică, determinarea factorului
de acantoză.
 21

4. Controlul cedării substanţelor active. Se efectuează prin diferite metode

bazate pe difuziune. În cazul unguentelor cu agenţi antimicrobieni se pot folosi
metode asemănătoare cu dozarea microbiologică a antibioticelor descrise în FR
X.

5. Controlul penetrării. Respectiv absorbţia substanţelor active în unguente.

Penetrarea se poate urmări prin detecţie histologică sau histochimică cu reactivi
specifici medicamentelor înglobate în baza de analizat. Absorbţia poate fi
urmărită şi prin dozarea în sânge sau în urină.

Omogenitatea unguentelor

FR X precizează: unguentul întins în strat subţire pe o lamă de sticlă şi examinat cu lupa

(4,5 X) nu trebuie să prezinte picături sau aglomerări de particule. Mărimea particulelor
conform FR X se determină examinându-se la microscop masa de unguent care conţine
aproximativ 10mg substanţă activă suspendată, care se întinde într-un strat subţire pe o
lamă. 90% din particulele examinate trebuie să prezinte un diametru de cel mult 50µm,
iar pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 100µm.

Masa totală pe recipient

Se determină prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipinte, faţă de masa

declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute de FR X astfel:

Masa declarată pe recipient Abatere admisă

Până la 10g 10%

Între 10g – 25g 5%

 22

Între 25g – 50g 3%

50g şi mai mult de 50g 2%

Dozarea - în cazul unguentelor oficinale în FR X se efectuează conform prevederilor

din monografia respectivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte , faţă de
valoarea declarată, abaterile procentuale prevăzute:

Conţinutul declarat în substanţă activă Abateri admise

până la 0,1% 7,5%

între 0,1% - 0,5% 5%

0,5% şi mai mult de 0,5% 3%

FR X precizează pentru unguentele oftalmice mărimea particulelor să mu depăşească

25µm pentru particulele existente în procent de 90% şi pentru particulele în procent de
10% se admite un diametru de cel mult 50µm.

Masa totală pe recipient se realizează prin cântăriri individuale a conţinutului unui

recipient.

Faţă de masa declarată pe recipient se admit abateri procentuale de 10%.

 23

CAPITOLUL 7

UNGUENTE CU ACŢIUNE EPITELIZANTĂ

Medicamentele de uz extern care favorizează procesul de cicatrizare se numesc

medicamente epitelizante.

Procesul de cicatrizare are două componente:

- proliferarea ţesutului conjunctiv -epidermizarea leziunii

Acest al doilea aspect se desfăşoară în două etape:

- epidermizarea „marginală”, care constă în alunecarea epidermului spre

centrul ţesutului conjuctiv
- în etapa a doua care nu se observă constant, apare o metaplatizare a unor
ţesuturi de glande rămase în derm care dau naştere unor insule epidermice
situate pe suprafaţa ulceraţiei, urmând să acopere restul suprafeţei.

Între cele două procese de proliferare există un decalaj în favoarea primului, ceea ce
are ca urmare proliferarea ţesutului conjuctiv, care depăşeşte limita necesarului şi să
creeze greutăţi în procesul de epidermizare. Astfel se intervine cu preparate care
accelerează refacerea epidermului, sau cu preparate care reduc proliferarea ţesutului
conjuctiv.

Efectul epitelizant este evident în cazul aplicării unguentelor cu vitamina A liposolubilă,

descrescând în ordinea: lipogeluri, unguente hidrofile, cu ceruri emulgatoare, geluri cu
hidrocarburi.
 24

Vitamina A hidrosolubilă realizează o resorbţie mai elevată, dar efectul epitelizant este
mai puţin evident:

Acetat de vitamina A 1.000.000 U.I.

Acetat de tocoferol 0,03g

Alcool etilic 17,0g

Glicerol 15,0g

Tween 80 7,0g

Vaselină 25,0g

Apă distilată până la 100,0g

Preparare: se topesc pe baie de apă alcoolul cetilic şi vaselina şi se adaugă Tween-ul.

În baza grasă se adaugă glicerolul şi se emulsionează, iar la sfârşit se adaugă
vitaminele. Este unguent de tip emulsie U/A.

De asemenea o acţiune deosebită se obţine prin adăugarea vitaminelor E şi F, acidul

pantotenic, ulei de peşte în unguent.

Vitamina F accelerează formarea ţesutului de granulaţie, stimulează regenerarea

epitelială, carenţa sa fiind implicată în unele dermatite, eczeme. Se poate utiliza şi în
preparate cosmetice ca unguent.

Vitamina E alături de vitamina D2 sunt utile în eczeme, acnee, alergii. Sursa cea mai
bogată o constituie germenii de grâu sub formă de ulei care are cea mai mare cantitate
de vitamina E, influenţând formarea de noi celule, deci regenerarea pielii.

O bună acţiune cicatrizantă s-a obţinut cu preparate semisolide conţinând clorofilă:

Clorofilă 10g

PEG 1540 36g

PEG 4000 20g

 25

Propilenglicol 40g

Alcool cetilic 4g

Preparare: se topesc la baia de apă PEG- urile solide şi alcoolul cetilic. Se adaugă apoi
clorofila dizolvată în propilenglicol.

Clorofila are un potenţial cicatrizant şi deodorizant. Dintre substanţele active menţionăm

acizii aminaţi. Se mai prescriu extrase tisulare, ţesuturi brute, extract de placentă
sânge, pudră de hematii, peliculă de ţesut conjuctiv sau substanţe de origine vegetală,
glicoizi digitalici. În ultima perioadă se recomandă unguente cu substanţe anabolizante
şi preparate topice cu diferiţi acizi aminaţi.

În tratamentul rănilor şi proceselor necrotice ulceroase un rol deosebit îl are alantoina.

Alantoină 0,295g

Rezorcinol 0,2g

Unguent simplu până la 100g

Preparare: alantoina şi rezorcinolul se pulverizează separat şi se adaugă treptat

unguentul simplu topit şi se amestecă până la omogenizare.

Alantoina este o pulbere albă, solubilă în apă în proporţie de 1:130, stimulând formarea
ţesuturilor şi grăbeşte vindecarea rănilor.

Pentru curăţarea rănilor în procesele ulceroase se folosesc preparatele cu tripsină şi

alfachimotripsină, heparină, hexoclorofenul, gudroanele, antibioticele.

Bismut subgalic 10g

Anestezină 5g

Oxid de zinc 20g

Balsam Peru 3g

Ulei volatil din Achillea Milefollium 1g

 26

Clorofilă 0,05g

Ulei de germeni de grâu 10g

Unguent simplu până la 100g

Preparare: se pulverizeză mai întâi dermatolul, apoi anestezicul şi se amestecă. Se

adaugă oxidul de zinc în care s-a prelucrat în prealabil uleiul volatil. Se triturează
amestecul de pulberi cu uleiul de germeni de grâu în care s-a dizolvat clorofila. Se
adaugă apoi unguentul simplu topit, iar după omogenizare se adaugă balsamul Peru
triturat în prealabil cu 5g ulei de ricin.

Se recomandă în piodermite stafilococice, răni ragade.

Vitamina F 5g

Vitamina E 0,03g

Alcool cetistearilic emulsificant 12g

Ulei de parafină 8g

Vaselină 20g

Apă distilată până la 100g

Preparare: se topesc pe baia de apă vaselina, uleiul de parafină şi alcoolul cetistearilic

emulsificant. Se încorporează treptat apă distilată încălzită la aceeaşi temperatură, iar la
sfârşit se adaugă vitaminele.

Se recomandă mucilagul de in ca vehicul la prepararea peliculelor cu substanţe active,

conservat cu 1,5%o nipagin. În ulcer varicos (heparină 6 fiole , neomicină 1g,
superprednol 10 comprimate, mucilag de in până la 100g) sau în arsuri (cloramfenicol
1g, superprednisol 10 tablete, mucilag de in până la 100g) s-au obţinut rezultate foarte
bune.

Pantotenatul de calciu favorizează cicatrizarea rănilor. Acidul lactic este antiseptic şi

creează un pH favorabil în alergii inflamatorii şi pruriginoase.
 27

Se citează efecte regenerative, kerotoplastice în ulcer varicos, plăgi atone şi alte

afecţiuni dermatologice prin includerea în unguent a unor extracte vegetale.

Preparatele apicole se remarcă prin epitelizante deosebite.

Extract moale de propolis 20g

Unguent emulsificant neionic 30g

Apă distilată 35g

Preparare: extractul moale de propolis se triturează cu unguentul emulgator neionic, iar

după aceea se încorporează treptat apă distilată încălzită la aceeaşi temperatură.

Unguentul emulsificant neionic se poare calcula după formula:

Alcool cetistearilic 25g

Tween 80 10g

Ulei de parafină 20g

Vaselină 20g

Preparare: componentele se topesc pe baia de apă şi se omogenizează.

Plante folosite ca cicatrizante: coada şoricelului ( Achillea milefolium), sunătoarea

(Hypericum perforatum), aloe vera , rostopască (Chelidonium), mărul lupului
(Aristolochia clematitis) , tătăneasă (Symphytum officinale).

icterului fiziologic. Dermazin nu se va folosi în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în

care se apreciază ca beneficiile tratamentului în incercarea de a salva viaţa sunt mai
mari decat posibilul risc asupra fătului.
Reacţii adverse
În tratamentul prelungit al arsurilor suprainfectate care se întind pe suprafeţe mari ale
corpului, concentraţia sulfonamidelor din sânge poate atinge un nivel egal cu cel al
tratamentului sistemic.
Dozare şi mod de administrare
 28

Tratamentul se poate aplica imediat după evaluarea extinderii şi profunzimii rănilor

cauzate de arsuri. După ce se curaţă zona şi se înlatură ţesuturile devitalizate, crema
Dermazin se aplică într-un strat de 2-4 mm grosime pe suprafaţa arsurii sau, de
preferat, se aplică pe un tifon steril care se plasează peste rană.

Cutaden

Prezentare farmaceutică: Unguent conţinând ihtamol 1,5 g, extract uscat de

Hammamelis 0,13 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 5 g, borat de sodiu 0,1 g, excipient
până la 100 g (tub cu 25 g).
Acţiune terapeutică: Inhibitor al proliferarii epidermului, astringent, emolient şi
protector.

Indicaţii: Eczeme uscate, dermite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degerături,
arsuri superficiale limitate).
Mod de administrare: În aplicaţii locale pe piele, de 2-3 ori/zi (în condiţii de asepsie a
leziunii).
Reacţii adverse: Rareori erupţii cutanate alergice, eczema de contact.
Contraindicaţii: Dermatoze zemuinde, leziuni suprainfectate, alergie la ihtamol.

Epitelin

Compoziţie: principii biologic active din flori de gălbenele (Calendula officinalis), flori de
muşeţel (Matricaria chamomilla),ulei din seminţe de luminiţa nopţii (Oenothera biennis)
în baza de unguent fără încărcatură microbiană.
 29

Mod de administrare: Unguentul se aplică de 2-3 ori pe zi pe răni superficiale; în cazul

plăgilor sau arsurilor se spală plaga cu antiseptice uzuale şi se aplică unguentul sub
pansament steril.
Acţiune:
Combinaţia unică de principii biologic active conferă unguentului proprietăţi
regenerante deosebite, epitelizante, cicatrizante în:
- tratarea plăgilor, rănilor, escarelor, arsurilor
- înţepături de insecte, degerături, eczeme.

Hebe radex

Compoziţie: Extracte de cătină, gălbenele şi de tătăneasă, ulei esenţial de mentă,

excipienţi.
Acţiune şi indicaţii: Epitelizantă, antipruriginoasă, calmantă, protectoare împotriva
radiaţiilor şi poluanţilor. Indicată pentru arsuri termice, solare superficiale, ca adjuvant în
tratamentul psoriazisului, eczemelor cronice, pruritului.
Mod de utilizare: Se aplică în strat subţire de câteva ori pe zi.

Actovegin 5%

Compoziţie: 1 g conţine: hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel corespunzând

unei mase uscate de 2 mg, propil para-hiroxibenzoat 0,2 mg, metil para-hidroxibenzoat
1,6 mg intr-o baza neiritantă.
Forma de prezentare: Tuburi conţinând 20, 30, 50 g.
Acţiune terapeutică: Acesta îmbunătăţeşte utilizarea oxigenului şi creşte aportul de
 30

Bepanthen

Indicaţii: Favorizează vindecarea şi epitelizarea rănilor puţin grave, a arsurilor şi

escoriaţiilor uşoare, a inflamaţiilor tegumentare, ca de exemplu cele care apar în urma
expunerii la raze ultraviolete, sau a fototerapiei, erupţii, inflamaţii şi iritaţii ale
mucoaselor, ulceraţii cronice, decubitus, fisuri, grefe de piele, eroziuni cervicale,
stomatite, tratament intercalat după terapia cu cortizon.

Prezentare farmaceutică: Unguent 50 mg/g (5%), 30 g,. Excipienţi. Unguent : Lanolina

(E 913). Solutie: conservanti (0,1 mg domiphen bromide; 0,8 mg metilparaben, E 218;
0,1 mg propil paraben, E 216).

Acţiune terapeutică : Dexpantenolul, substanţa activă a produsului Bepanthen, are

aceleaşi efecte ca şi acidul pantotenic, întrucat este rapid transformat în această
vitamină , în organism. Totuşi, are avantajul de a fi mai uşor absorbit, atunci când este
aplicat local. Acidul pantotenic este o componentă a esenţialei coenzime A care, sub
forma de acetil-coenzima A, joacă un rol central în metabolismul tuturor celulelor. Este,
prin urmare, indispensabil pentru dezvoltarea si regenerarea tegumentelor şi
mucoaselor.

Mod de administrare: Unguent. Tratamentul tuturor tipurilor de leziuni: Se va aplica o

dată, sau de mai multe ori pe zi, în funcţie de prescripţia medicului curant. Protejarea
sânilor în timpul alăptării. Se vor acoperi cu comprese corespunzătoare, după fiecare
aplicare a unguentului. În tratamentul afecţiunilor mucoasei colului uterin: Se va aplica o
dată sau de mai multe ori pe zi, conform prescripţiei medicului curant. La sugari: Se va
aplica după fiecare schimbare a scutecelor. Unguentul este relativ gras (lanolina) şi se
recomandă în mod special pentru pielea uscată, şi ca protecţie împotriva umezelii.
 31

Cremă nutritivă

Principii active: vitaminele A,E,F; podbal

Acţiune: emollient, regenerator, hidratant, calmant

Unguent de gălbenele si propolis

Compoziţie: Extract de Calendula officinalis, propolis, oleum, ceară

Acţiuni: antiseptic , antiinflamator , balsamic , antiacneic , antieczematos , tonic şi
regenerativ al pielii, antireumatic, antihemoroidal , antitumoral
Indicaţii: Acnee, pete pe piele de diverse etiologii : eczeme, erupţii cutanate ,
arsuri, degerături , contuzii, plăgi postoperatorii , cicatrici inestetice , fragilitate
capilară, hemoroizi, varice , zona Zoster, reumatism
Cosmetică: Hrăneşte şi înfrumuseţează tenul, având o acţiune benefică pentru
tenurile iritative, uscate, cu pete, pori sau inflamaţii.
Mod de utilizare: Se aplică local, cu blândeţe în caturile de fragilitate capilară şi
varice.
Contraindicaţii: La persoanele ce prezintă alergii la propolis sau la combinaţiile
acestuia. Deşi rar, au aparut cazuri de alergii la această combinaţie de gălbenele şi
propolis, chiar la persoane care nu prezintă alergie la nici una din aceste
componente luate separat..
 32

Unguent de sânziene

Acţiuni: ajută la refacerea pigmentaţiei normale a pielii , ajută procesele de

regenerare ale pielii, cosmetic , emollient , calmant , cicatrizant , antipruriginos ,
antiiritativ , antireumatic , antiseptic , antiacneic .
Indicaţii: întreţinerea pielii- se recomandă pentru ten normal şi uscat.
Acnee, iritaţii ale pielii- produse în urma contactului cu o anumită substanţă iritativă
sau ca urmare a bărbieritului (în loc de after shave), depilatului. Pete pe piele de
natura alergică- inclusiv petele persistente aparute ca urmare a unei reacţii alergice
mai vechi şi care s-au menţinut un timp îndelungat după aceea. Reumatism ,
crăpături ale pielii cauzate de frig , dermatoze diverse , arsuri, arsuri solare ,
degerături ,răni,zgârieturi , plăgi greu vindecabile.

Cicatrizin

Compoziţie: Conţine tătăneasă, sunătoare, muşeţel, gălbenele.

Indicaţii: Pentru refacerea ţesuturilor lezate, stimulând procesul de granulare şi

epitelizare în răni, degerături, arsuri.

Administrare: Aplicaţii locale, în strat subţire, cu o uşoară masare a zonei afectate.

CALENDULA - unguent cu gălbenele

Modul de
prezentare:
 33

cutii de 40
g

BIBLIOGRAFIE

1.Adam L., Popovici Adriana, Szanto Eva: “Curs de tehnică farmaceutică”, Vol.
II. Fasc 1, Litografia U.M.F. , Tg-Mureş

2.Adriana Popovici : “Unguente farmaceutice” ; Editura Medicală, Bucureşti

1980
 34

3.Dumitru Lupuleasa, Iuliana Popovici; Tehnologia farmaceutică vol II, Editura

Polirom 2008

4. Ludmila Cosmovici, Elena Samborschi: “Cosmetică, ştiinţă,artă, frumuseţe”;

Editura Medicală Bucureşti 1980

5. Leucuta Sorin, Tehnologie Farmaceutica Industriala, Ed. Dacia, 2001;

6. Popovici Iuliana, Lupuleasa Dumitru, Tehnologie farmaceutica vol I, Ed.
Polirom,Iaşi, 2001;

7. Farmacopeea Romană, editia a X-a, Supliment 2006, Ed. Medicala 2006.

8. Aurelia Nicoleta Cristea, Farmacologie generală, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucureşti 1998

9. Voiculescu S, Bezdadea Z - Tehnica farmaceutica- Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucureşti 1978

10. Adriana Popovici – Dermatofarmacie şi cosmetologie – Editura Medicală,

Bucureşti 1982
35