LUCRAREA NR.

CONSIDERAŢII BIOFARMACEUTICE PRIVIND MEDICAŢIA TOPICĂ

Medicaţia topică se prescrie în cazul în care dorim să acţionăm la suprafaţa

corpului. Preparatele topice au efect fie datorită bazei de unguent sau vehiculului
lipsit de substanţa medicamentoasă, fie datorită formelor farmaceutice care includ
una sau mai multe substanţe active şi vehiculul respectiv.
Preparatele fără substanţe active se utilizează pentru protejare mecanică,
împotriva agenţilor externi sau pentru refacerea pielii.
În funcţie de substanţele active conţinute, deosebim preparate care au
acţiune farmacotropă asupra stratului cornos al pielii sau chiar asupra suprafeţei
externe a pielii şi preparate la care substanţele active pătrund în straturile profunde
ale pielii.
Astfel, antihistaminicele, anestezicele locale, antibioticele şi steroizii, acţionează
pătrunzând prin reţeaua sangvină sau limfatică.
Există o multitudine de preparate topice creeate în funcţie de scopul terapeutic
urmărit:
- gradul de îmbolnăvire: - acut;
- subacut;
- cronic.
- starea pielii: - normală;
- uscată
- grasă;
- grasă deshidratată
- lezată;

- gradul de penetraţie şi permeabilitate, adică eliberarea în ţesut a substanţei

active din preparatul farmaceutic.
FACTORI BIOFARMACEUTICI

Factorii biofarmaceutici condiţionează în măsură decisivă succesul

tratamentului extern: - substanţa activă;
- natura vehiculului;
- forma farmaceutică adecvată.

FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ ABSORBŢIA PERCUTANATĂ

A.Proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active

Rolul important al proprietăţilor fizico-chimice ale substanţei active a reieşit
din cercetări amănunţite care au stabilit că aceeaşi substanţă activă în diferite
vehicule prezintă o absorbţie aproape egală, iar în cazul diferitelor substanţe active,
o diferenţă mare în absorbţie. Aceste proprietăţi sunt:
a). Proprietăţile termodinamice ale substanţei active
Pentru astfel de sisteme, gradul de absorbţie percutanată, exprimat pentru
baze de unguent diferite, va fi aproximativ constant numai dacă activitatea
termodinamică a medicamentului în vehicul s-a menţinut constantă. Astfel, la
unguentele care conţin suspensii micronizate (fin pulverizate), activitatea
termodinamică, fiind egală cu aceea a medicamentului solid, vor avea acelaşi grad
de pătrundere.
b). Mărimea moleculară a substanţei active
Resorbţia este influenţată de mărimea moleculară a substanţei active. După
Barnes şi Trueta, dacă greutatea moleculară a unei substanţe este mai mare de 20
000 se va resorbi prin vasele limfatice, iar cele cu greutate moleculară mai mică de
20 000 se resorb prin capilarele sanguine.
c). Gradul de dispersie al substanţelor active încorporate în baza de unguent
Resorbţia depinde de starea fizică a substanţei active. Se resorb în cantităţi
apreciabile substanţele medicamentoase care se găsesc încorporate în baza de
unguent sub formă de dispersie moleculară sau dizolvate în solvenţi şi emulsionate.
Referindu-se la tratamentul local, Grauer observă că în nici un alt domeniu al
terapeuticii, dictonul „corpora non agunt nisi soluta” nu poate fi mai bine aplicat ca
în dermatologie. Cristalele mari şi aglomerate nu numai că pot fi iritante, dar
micşorează suprafaţa de contact şi încetinesc resorbţia.
d).Efectul concentraţiei substanţei active
S-a pus problema dacă prin mărirea concentraţiei substanţei active se
augmentează şi resorbţia sa. Strakosch şi Clark studiind unguentele cu sulfamide,
au constatat că proporţia resorbită nu a crescut cu creşterea concentraţiei de la 1 –
10%. Un rezultat asemănător a obţinut şi Laung în cazul preparatelor cu mercur.
Rothman explică acest fenomen prin aceea că în cazul pătrunderii în piele a acestor
substanţe, chiar şi în concentraţii mici, diferenţa între concentraţia exterioară şi
interioară are o valoare aşa de mare, încât substanţa pătrunde în piele cu o viteză
mărită. Aceste consideraţii, se referă la substanţele insolubile în apă. După
Shelmire resorbţia substanţelor hidrosolubile creşte cu concentraţia.
e. Efectul pH-ului
Gradul de absorbţie al medicamentelor acide sau bazice este puternic
influenţat de pH-ul efectiv. Alcaloza sistemică creşte absorbţia percutanată şi
gradul de excreţie a diverselor medicamente, în timp ce acidoza sistemică a
descrescut gradul de absorbţie percutanată.

B.Efectul bazei de unguent

Numeroase studii tratează influenţa vehiculului în penetraţia percutanată. În
timp ce unii autori au convingerea că principiul activ, ca o entitate chimică, este
răspunzător pentru eficacitatea farmacologică a unui unguent, alţi autori acordă
naturii excipientului un rol primar în penetraţie.
Bazele de unguent au misiunea de a uşura contractul între medicament şi piele în
scopul cedării acesteia. Trebuie ales cu mult discernământ, în funcţie de scopul
terapeutic urmărit şi fără să influenţeze în mod negativ procesele metabolice,
secreţia, respiraţia, lubrefierea. La alegerea bazei de unguent adecvate, trebuie
luate în considerare mai multe puncte de vedere, şi anume:
- localizarea şi stadiul afecţiunii
- tipul de piele
- proprietăţile fizico – chimice ale substanţei active
- scopul terapeutic urmărit
Principiul de bază constă în a trata „blând” o afecţiune acută şi mai „agresiv”
un fenomen cronic. În privinţa localizării afecţiunii, este hotărâtor dacă tratamentul
trebuie aplicat pe părţi acoperite cu păr sau nu şi dacă este posibilă sau incomodă
aplicarea unui pansament ocluziv. Keining a subliniat importanţa tipului de piele în
reuşita tratamentului. Pentru o piele grasă, cu secreţie sebacee bogată, lipogelurile,
emulsiile A/U şi pastele nu sunt tolerate din cauza acţiunii lor de împiedicare a
secreţiei. Din contră, la o piele cu secreţie sebacee redusă sunt necesare unguente
grase, deci baze emulsificante A/U şi lipogeluri.
După M.B. Sulzberger se va ţine cont de următoarea ordine preferenţială a
formelor farmaceutice dependente de caracteristicile clinice ale dermatozelor.
1. Dermatoze acute, inflamate, roşii cu secreţie: comprese umede, loţiuni, paste,
linimente, emulsii, unguente emoliente şi alte absorbante; au acţiune
antiinflamatoare, permit trecerea secreţiilor, sunt uşor de aplicat, înmoaie şi
răcoresc pielea.
2. Dermatoze subacute sau cronice mai puţin inflamate: loţiuni, paste,
unguente, creme, linimente, emulsii; au acţiune antiinflamatoare şi emolientă.
3. Afecţiuni uscate cu cruste groase adânci: unguente, paste, linimente, emulsii,
loţiuni; îndepărtează crustele, se aplică uşor, nu irită.
4. Erupţii generalizate: loţiuni, linimente, emulsii, unguente; se aplică uşor,
calmează pielea, penetrează convenabil.
Literatura de specialitate atrage atenţia asupra contradicţiilor care apar în
legătură cu influenţa bazei de unguent în penetraţia şi resorbţia substanţelor active.
Aceste interpretări diferite se datoresc metodelor diferite de investigaţie şi
diferenţei dintre bolnavi.
Baza de unguent nu se absoarbe, poate ajunge cel mult în straturile mijlocii
ale pielii. Studiile lui Eller, Wolf şi Harry, cât şi ale lui Valette în legătură cu
capacitatea de penetrare a bazelor însăşi, au arătat că grăsimile animale pătrund
mai eficace decât uleiurile minerale şi nu favorizează penetraţia. Gradul de
pătrundere transepidermică a uleiurilor animale şi vegetale nu a depăşit
aproximativ 1/3 din adâncimea stratului cornos exterior, indicând o foarte uşoară
difuzie de suprafaţă.
Vehiculele grase şi uleioase au cea mai mare capacitate ocluzivă şi produc o
hidratare accentuată, favorizând acumularea transpiraţiei între suprafaţa pielii şi
vehicul. Emulsiile de tip A/U sunt mai puţin ocluzive decât vehiculele grase.
Emulsiile U/A tind să se inverseze pe măsura evaporării fazei apoase, iar în final
rămâne pe piele un strat gras. Agenţii umectanţi tind să reducă gradul de hidratare
al stratului cornos.
Pe baza rezultatelor obţinute experimental, s-a stabilit următoarea ordine
crescândă a gradului de eliberare a substanţelor active din bazele de unguent:
- hidrocarburi - grăsimi vegetale sau animale – emulsii A/U – emulsii U/A – baze
hidrofile
Medicamentele pentru care absorbţia percutană este mai accentuată din
grăsimi în care sunt mai solubile decât în apă sunt următoarele: oleat de
acetilcolină, aconitină, benzocaină, dezoxicorticosteron, diiodfluoresceină, ezerină,
hidrochinonă, iod, salicilat de metil, morfină, nicotină, estrogeni, fenol,
fenolsulfoftaleină, pilocarpină, progesteron, pirogalol, rezorcină, acid salicilic,
sulfadiazină, stricnină, testosterona, vitaminele: A, D, K.

C.Starea pielii
Dacă bariera epidermică este distrusă prin traumatisme – tăieturi, vezicări
sau eczemă – toate substanţele trec în derm, spre deosebire de pasajul lor limitat,
când epidermul este intact.
Schelmire subliniază că importanţa alegerii vehiculului este mai mare în
cazul în care stratul cornos este normal, deoarece deosebirile în pătrunderea
medicamentului atribuit vehiculului sunt mai pronunţate.
Absorbţia percutană este semnificativ mai redusă la vârsta înaintată, datorită
modificărilor atrofice ale aparatului pilosebaceu, dar reacţiile de sensibilizare sunt
mai reduse.

D.Temperatura pielii
Creşterea temperaturii pielii în urma închiderii ermetice (pansament
ocluziv) produce intensificarea circulaţiei cutanate şi vasodilataţia pielii, care
intensifică absorbţia. Resorbţia prin piele a substanţelor hidrosolubile este
favorizată de macerarea pielii prin aplicarea de comprese cu apă caldă, baie de
vapori la temperaturi mari, când se produce o scădere a vâscozităţii sebumului,
care devine miscibil cu unguentul, cât şi o vasodilataţie periferică care măreşte
debitul sanguin la acel nivel.

E.Modul şi durata aplicării unguentului

Proprietăţile reologice adecvate ale bazei de unguent permit ca substanţa
activă să fie aplicată într-un strat continuu pe suprafaţa pielii. La aplicarea
unguentului este importantă masarea pielii, care măreşte absorbţia. Butcker, ca şi
Hadgraft şi Sommers, demonstrează că în ceea ce priveşte cantitatea
medicamentului în derm, aceasta este proporţională cu cantitatea de unguent
întrebuinţată şi de numărul şi durata aplicaţiei.

F.Rolul solvenţilor organici şi al altor substanţe

Tratamentul prealabil al pielii cu benzină, eter, alcool, cloroform, acetonă
sau alţi solvenţi măreşte absorbţia în majoritatea cazurilor.

EVALUAREA LUCRĂRII NR.5

1.Când se prescrie medicaţia topică ?

2. Care sunt factorii biofarmaceutici?

3. Care sunt proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active?

4.Care este rolul bazelor de unguent?

5. Discuţii.