SISTEMUL MUSCULAR

Acest sistem însumează totalitatea muşchilor din organism şi reprezintă

aproximativ 48% din masa acestuia.
Sunt alcătuiţi din fascicule de fibre (celule) musculare, a căror funcţie
principală este contracţia. În funcţie de tipul de fibre din care este alcătuit există 3
tipuri de muşchi: striaţi (scheletici), netezi (în structura organelor interne şi a
peretelui vascular) şi muşchiul striat de tip cardiac (miocardul - muşchiul inimii).
Fibra musculară striată este o celula alungită, 1mm-12cm şi grosimea de 10-
100 microni, formată din miofibrile paralele, striate transversal şi limitate de o
membrană subţire - sarcolema. Sarcolema acoperă numeroşi nuclei dispuşi periferic
şi citolpasma-sarcoplasma, care conţine un pigment roşu, mioglobina - rezervor
muscular de oxigen; numeroase mitocondrii, ce asigură suportul energetic necesar
contracţiei, un reticul endoplasmic bogat şi un sistem de canalicule dispuse în reţea,
cu rol în transportul intracelular al ionilor de calciu. Miofibrilele, organite specifice
fibrei musculare, sunt elementele contractile alcătuite din proteine cum sunt actina şi
miozina. Fibra musculară este separată de cele din jur printr-un ţesut conjunctiv
delicat şi vacularizat, endomisium. (Distrofia musculară se însoţeşte de o
degenerescenţă a fibrei musculare şi de augmentarea ţesutului conjunctiv). Mai multe
fibre sunt grupate în fascicule înconjurate de o lamă conjunctivă, perimisium.
Muşchiul este învelit de epimisium, tot de natură conjunctivă.

1. Muşchii striaţi, scheletici, reprezintă elementul activ al aparatului

locomotor. Sunt formaţi din:
 corpul muscular (venter), porţiunea principală, contractilă şi
 tendoane, formate din ţesut fibros, prin intermediul cărora forţa
musculară se transmite oaselor.
Unul din cele două tendoane se inseră pe osul fix şi se numeşte originea
muşchiului, celălalt se prinde pe osul mobil, inserţia muşchiului.
Anexele muşchilor sunt formaţiuni auxiliare, care le favorizează activitatea:
 fasciile musculare: formaţiuni conjunctive, care învelesc un muşchi
individual, un grup muscular sau toţi muşchii unui segment corporal
(excepţie fac muşchii mimicii, care nu au fascie de înveliş);
 tecile sinoviale ale tendoanelor: formaţiuni cu rolul de a favoriza
alunecarea tendoanelor în interiorul canalelor osteofibroase;
 bursele sinoviale: saci conjunctivi dezvoltaţi la nivelul tendoanelor şi
muşchilor, în locul unde aceştia sunt expuşi unor presiuni.
După formă, muşchii pot fi:
- muşchi lungi - în special muşchii membrelor;
- muşchi laţi - la nivelul trunchiului;
- muşchi scurţi - de dimensiuni mici şi aşezare profundă - muşchii profunzi ai
spatelui;
- muşchi orbiculari - în jurul diverselor orificii.

1
 După numărul capetelor de origine muşchii se numesc:
- biceps, două capete de origine;
- triceps, trei capete de origine;
- cvadriceps, patru capete de origine.
În funcţie de forma lor şi de modul de aranjare al fibrelor musculare distingem:
- muşchi plat - fibrele musculare au direcţie paralelă, ca şi fasciculele
tendinoase;
- muşchi fuziform - fibrele musculare converg spre extremitatea tendoanelor;
- muşchi unipenat - fibrele musculare se fixează pe marginea unui tendon;
- muşchi bipenat - fibrele musculare se fixează pe două margini ale unui
tendon;
- muşchi multipenat - fibrele musculare se fixează pe marginile de subdiviziuni
ale unui tendon.
Muşchii pot avea o aşezare superficială, cutanaţi sau pieloşi - aşezaţi direct sub
piele (de ex. muşchii mimicii) sau pot fi muşchi profunzi, subfasciali.
Din punct de vedere funcţional muşchii se pot grupa in:
- agonişti - muşchi care provoacă mişcarea, luptă împortiva rezistenţelor
(muşchi mobilizator principal).
- congeneri - muşchi care contribuie la aceeaşi mişcare (ex. Bicepsul brahial în
flexia antebratului împreună cu alţi flexori ai antebratului).
- antagonişti - în opoziţie cu acţiunea muşchilor agonişti. Ei controlează viteza
şi dau mai multă precizie mişcării.
- sinergişti - ajută acţiunea unui muşchi şi neutralizează sau suprimă o acţiune
indezirabilă a unui muşchi în timpul executării unei mişcări.
Muşchii se pot întinde peste una sau mai multe articulaţii, deci pot fi uni-, bi-,
multiarticulari.
Vascularizaţia
Arterele sunt numeroase şi provin din trunchiurile arteriale vecine. Muşchii
având aceeaşi acţiune sunt adesea vascularizaţi din artere ce nasc din acelaşi trunchi.
Punctul de penetrare al arterei principale este destul de constant; acesta poate fi în
acelaşi punct cu nervul, sau într-un punct diferit. Arterele se împart în numeroase
ramuri capilare la nivelul perimisiumului; din aceste ramuri nasc capilare cu direcţie
paralelă cu fibrele musculare. Corpul muscular este mai bine vascularizat decât
tendonul. Un muşchi hipovascularizat oboseşte foarte repede, apărând tulburări –
crampe musculare.
Venele sunt numeroase şi prevăzute cu numeroase valve.
Limfaticele însoţesc arterele şi venele.
Inervaţia
Este asigurată de nervi spinali, micşti. Numeroşi muşchi au o inervaţie
plurisegmentară, adică acelaşi muşchi primeşte fibre provenind de la mai mulţi nervi
spinali. Muşchii cu aceeaşi acţiune sunt inervaţi de aceeaşi nervi. Troficitatea
muşchiului depinde de inervaţia sa. Distrugerea nervului duce la atrofie şi flaciditate
musculară. (Diagnosticul unei leziuni nervoase se poate face clinic prin aprecierea
funcţiei musculare.)

2
 2. Muşchii netezi
Mai numeroşi decât muşchii scheletici, ei sunt formaţi din celule fusiforme,
nestriate, cu nucleu unic şi mai mic decât cel al fibrelor striate.
Muşchii netezi sunt formaţi din:
- fie din celule izolate, amestecate cu alte ţesuturi, conjunctiv, în special (de ex.
capsula unor viscere, corpii cavernoşi).
- fie celule grupate într-un muşchi individualizat.
După forma lor distingem:
- muşchi netezi plaţi (ex. dartosul);
- muşchi netezi inelari (ex. tunica musculară a intestinului, ex. constrictor al
irisului );
- muşchi neted sacular ( ex. miometrul).
Vascularizaţia
Muşchii netezi sunt puţin vascularizaţi, unii sunt chiar avasculari şi se hrănesc prin
difuziune (ex. muşchii micilor vase ).
Inervaţia este asigurată de fibre amielinice aparţinând sistemului simpatic.

MUŞCHII CAPULUI

Muşchii capului se împart în două categorii, complet diferite după

caracteristicile lor anatomice, acţiunea principală, inervaţie:
- muşchii mimicii (muşchi pieloşi);
- muşchii masticatori.

a. Muşchii mimicii - pieloşi, denumiţi astfel deoarece una din cele două
inserţii este în mod obligatoriu cutanată. Sunt lipsiţi de fascie, cu excepţia muşchiului
buccinator. Muşchii pieloşi sunt dispuşi în jurul orificiilor feţei, devenind un
instrument motor plastic pentru exteriorizarea stărilor psihice. Mimica este, deci,
exteriorizarea stărilor psihice.
Mecanismul de acţiune al acestor muşchi constă în apropierea punctului de
inserţie cutanată de cel de inserţie osoasă, determinând apariţia unei proeminenţe
liniare sau, atunci când inserţia cutanată este punctiformă, a unei “gropiţe”.
1. Muşchii bolţii craniene (ai calvariei)
- muşchiul occipitofrontal, cu două porţiuni: occipitală şi frontală. Între cele
două porţiuni se găseşte aponevroza epicraniana. Muşchiul occipitofrontal este foarte
aderent de pielea capului, formând o unitate numită scalp.
2. Muşchii pleoapelor
- muşchiul orbicular al ochiului, situate în grosimea pleoapei şi pe
circumferinţa orbitei.
- muşchiul corugator al sprâncenei;
- muşchiul depresor al sprâncenei;
- muşchiul procerus.
3. Muşchii nasului
- muşchiul nasal;
- muşchiul depresor al septului.
3
 4. Muşchii din regiunea gurii
- muşchiul orbicular al gurii, alcătuieşte suportul muscular al buzelor, fiind
dispus ca o elipsă în jurul orificiului bucal;
- muşchiul buccinator reprezintă suportul muscular al obrajilor (între acest
muşchi şi muşchiul maseter se găseşte corpul adipos al obrazului - bula grăsoasă a lui
Bichat - format din grăsime de consituţie, se păstrează în stările de slabire şi la
bătrâni. Are rol plastic, în special la sugari, determinând forma bucălată a obrajilor);
- muşchiul ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului;
- muşchiul ridicător al buzei superioare;
- muşchiul zigomatic mic;
- muşchiul ridicător al unghiului gurii;
- muşchiul zigomatic mare;
- muşchiul rizorius (la unii indivizi, datorită inserţiei punctiforme a capătului
lateral, formează foseta râsului);
- muşchiul coborâtor al unghiului gurii;
- muşchiul coborâtor al buzei inferioare;
- muşchiul mental.
5. Muşchii urechii externe - sunt intrinseci şi extrinseci, rudimentari şi
inconstanţi, la om.

Inervaţie. Muşchii pieloşi sunt inervaţi de nervul facial.

b. Muşchii masticatori sunt patru perechi:

- muşchiul temporal - cel mai puternic muşchi masticator;
- muşchiul maseter;
- muşchiul pterigoidian medial;
- muşchiul pterigoidian lateral.

Inervaţie. Muşchii masticatori sunt inervaţi de nervul mandibular, ram al

nervului trigemen.

MUŞCHII GÂTULUI

Muşchii gâtului, în raport cu situaţia fată de coloana vertebrală, sunt:

 muşchi ai regiunii anterolaterale a gâtului şi
 muşchi ai regiunii posterioare sau nucale, strâns legaţi de muşchii
regiunii posterioare ai trunchiului şi vor fi studiaţi împreună.
Muşchii regiunii anterolaterale pot fi sistematizaţi în: muşchi ai regiunii
laterale şi muşchi ai regiunii mediane a gâtului.
Muşchii gâtului intervin în : masticaţie, deglutiţie, respiraţie şi fonaţie.
1. Regiunea laterală a gâtului cuprinde muşchi pereche, dispusi în trei planuri:
- muşchiul platisma (pielosul gâtului) - situat imediat sub piele;
- muşchiul sternocleidomastoidian - situat în plan superficial – este unul din
muşchii cei mai caracteristici omului, muşchi lung, foarte puternic;
- muşchii scaleni şi muşchiul drept lateral al capului - situaţi în planul profund.
4
 2. Regiunea mediană cuprinde muşchi superficiali, legaţi prin inserţii de osul
hioid şi formând, împreună cu acesta, aparatul hioidian; şi un grup profund,
prevertebral. Aceştia din urmă sunt în număr de trei şi sunt aplicaţi direct pe coloana
vertebrală.
Grupul muşchilor superficiali, după situaţia lor faţă de osul hioid, sunt împărţiţi
în muşchi suprahioidieni şi muşchi infrahioidieni.
Muşchii suprahioidieni sunt în număr de patru:
- muşchiul digastric;
- muşchiul stilohioidian;
- muşchiul milohioidian;
- muşchiul geniohioidian – ei iau parte la formarea planşeului bucal.
Muşchii infrahioidieni sunt tot în număr de patru, dispuşi pe două planuri:
- planul I format de muşchii sternohioidian şi omohioidian;
- planul II format de muşchii sternotiroidian şi tirohioidian.
Muşchii din dreapta sunt separaţi de cei din stânga de linia alba infrahioidiană,
o îngroşare a fasciilor gâtului ce fuzionează sub istmul tiroidian.

MUŞCHII TRUNCHIULUI

Muşchii trunchiului sunt grupaţi în:

 muşchii regiunii posterioare a trunchiului şi a cefei;
 muşchii toracelui,
 muşchii abdomenului.

Muşchii regiunii posterioare a trunchiului şi a cefei

În această regiune se disting: muşchi superficiali, care leagă membrul superior
de coloana vertebrală şi muşchi profunzi, proprii ai coloanei vertebrale, grupaţi pe
cinci planuri.
Muşchii planului I:
- muşchiul trapez, este un muşchi lat, de formă triunghiulară, cu baza pe
coloana vertebrală şi vârful l humerus.
- muşchiul latissim sau muşchiul dorsal mare este un muşchi lat, de formă
triunghiulară, situate în partea posteroinferioară a trunchiului.
Muşchii planului II:
- muşchiul ridicător al scapulei;
- muşchiul romboid;
- muşchiul dinţat postero-superior;
- muşchiul dinţat postero-inferior;
- muşchiul splenius.
Muşchii planului III
Planul III cuprinde musculature profundă a coloanei vertebrale, alungită
longitudinal şi care se întinde de la osul occipital până la osul sacru, extensorul
coloanei vertebrale. Muşchii din acest plan leagă bazinul de torace şi de coloana
vertebrală, segmentele coloanei vertebrale între ele şi coloana de craniu; sunt aşezaţi

5
 pe straturi, cei profunzi fiind scurţi, iar cei de la suprafaţă, lungi. În porţiunea
inferioară formează o masă comună (sacro-spinală).
Muşchii planului IV
Acest plan este format din fascicule musculare, care se întind de la procesul
transvers al unei vertebre, la un proces spinos suprajacent, fiind astefel considerate ca
făcând parte dintr-un complex muscular, numit muşchiul transversospinal.
Muşchii planului V formează planul cel mai profund. După inserţii, se
grupează astfel: muşchii interspinoşi;
- muşchii intertransversari;
- muşchii rotatori ai capului;
- muşchii sacrococcigieni.

Muşchii toracelui

Muşchii peretelui anterolateral al toracelui sunt muşchi care se leagă de oasele

cutiei toracice. După poziţia şi structural pot fi împărţiţi în două grupe:
 muşchi extrinseci,care pornesc de pe torace şi acţionează centura scapulară şi
membrele inferioare, fiind reprezentaţi de:
- muşchi vertebrohumerali: muşchiul latissim;
- muşchi costoscapulari: muşchii dinţat anterior şi pectoral mic;
- muşchi toracohumerali: muşchiul pectoral mare.
 muşchi intrinseci, proprii ai toracelui, fiind situaţi pe acelaşi plan cu scheletul
costal al toracelui, pe care se inseră.
Muşchii extrinseci
- muşchiul pectoral mare;
- muşchiul pectoral mic;
- muşchiul subclavicular;
- muşchiul dinţat anterior.
Muşchii intrinseci mobilizează coastele şi sunt reprezentaţi de muşchii intercostali
externi, interni şi intimi, muşchii subcostali şi muşchiul transvers al toracelui. Ei
mobilizează coastele sunt, deci, muşchi respiratori intervenind în realizarea inspiraţiei
şi expiraţiei.

Muşchii abdomenului

Având în vedere dispoziţia lor topografică, muşchii abdomenului se pot grupa

astfel:
a. muşchii regiunii anterolaterale;
b. muşchii regiunii posterioare;
c. muşchii regiunii superioare – diafragma;
d. muşchii regiunii inferioare – diafragma pelviperineală

a. Muşchii regiunii anterolaterale sunt doi anteriori, lungi:

6
 - muşchiul drept abdominal şi
- muşchiul piramidal;
şi trei muşchi laterali, laţi:
- muschiul oblic extern;
- muşchiul oblic intern;
- transvers abdominal.
Aceşti trei muşchi se continuă anterior cu aponevroze, care formează teaca
muşchiului drept abdominal. Prin întretăierea fibrelor aponevrozelor muşchilor
laterali se formează pe linia mediană, între cei doi muşchi drepţi abdominali, linia
albă abdominală.
b. Muşchii regiunii posterioare sunt în număr de trei:
- muşchiul pătrat al lombelor;
- muşchiul iliopsoas;
- muşchiul psoas.
c. Muşchiul regiunii superioare, diafragama, este o formaţiune
musculoaponevrotică, boltită, care desparte cavitatea toracică de cea abdominală.
Structural, diafragma este formată dintr-o porţiune centrală, aponevrotică şi o
porţiune periferică, musculară. Hiaturile diafragmei. Între diferite porţiuni musculare
ale diafragmei pot apare o serie de hiaturi, puncte slabe, prin care s epot produce
hernia ale organelor abdominale spre torace. În diafragmă mai există:
- hiatul esofagian: prin el trece esofagul, nervii vagi şi ramurile esofagiene ale
vaselor gastrice stângi;
- hiatul aortic: prin el trec artera aortă şi ductul toracic;
- orificiul venei cave: prin el trece vena cavă inferioară.
Diafragma este cel mai puternic muşchi inspirator.
d. Muşchii regiunii perineale sau inferioare este reprezentat de o formaţiune
complexă, diafragma pelviperineală, care prezintă două părţi:
- una situată superior, profune, diafragma pelviană;
- una situată inferior, superficial faţă de prima, numită perineu.
Acţiunea de totalitate a muşchilor abdominali constă în:
- acţiunea asupra coloanei vertebrale, contribuind la menţinerea acesteia în
rectitudine;
- acţiunea de presă abdominală, intervenind în acte fiziologice ca: micţiunea,
defecaţia, naşterea.

MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR

Muşchii membrului superior, în funcţie de situaţia lor topografică, se împart în:

a. Muşchi ai umărului;
b. Muşchi ai braţului;
c. Muşchi ai antebraţului;
d. Muşchi ai mâinii.

7
 a. Muşchii umărului formează o masă musculară, care dă relief umărului şi
acoperă articulaţia scapulohumerală. Muşchii se dispun sub forma unui con cu baza la
torace şi vârful la humerus. Ei sunt în număr de şase:
- muşchiul deltoid;
- muşchiul supraspinos;
- muşchiul subspinos;
- muşchiul rotund mare;
- muşchiul rotund mic;
- muşchiul subscapular.
Raportat la acţiunea lor asupra articulaţiei scapulohumerale, aceşti muşchi pot
fi abductori ai braţului: deltoidul şi supraspinosul; adductori şi rotatori mediali:
rotundul mare şi subscapularul; rotatori laterali: subspinosul şi rotundul mic.
b. Muşchii braţului sunt dispuşi în două regiuni:
- regiunea anterioară, care cuprinde muşchii flexori, situaţi în două planuri:
planul superficial - muşchiul biceps brahial şi planul profound - muşchiul
coracobrahial şi brachial;
- regiunea posterioară, care cuprinde un singur muşchi, tricepsul brahial, a
cărui principală acţiune este extensia antebratului.
c. Muşchii antebratului sunt grupaţi în trei regiuni: anterioară, laterală şi
posterioară.
Muşchii regiunii anterioare cuprinde muşchi flexori dispuşi în patru planuri:
- primul plan cuprinde patru muşchi, care, în succesiune lateromedială sunt:
muşchii rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung şi flexor ulnar al
carpului;
- al doilea plan este format de flexorul superficial al degetelor;
- al treilea plan cuprinde doi muşchi, în succesiune lateromedială, aceştia sunt:
muşchiul flexor profund al degetelor şi flexor lung al policelui;
- al patrulea plan cuprinde muşchiul pătrat pronator.
Muşchii regiunii laterale a antebratului cuprinde patru muşchi aşezaţi în două
planuri:
- planul superficial cu muşchii brahioradial, lung extensor radial al carpului şi
scurt extensor radial al carpului;
- planul profund, cu un singur muşchi, muşchiul supinator.
Muşchii regiunii posterioare cuprinde muşchi extensori, dispuşi pe două
planuri:
- planul superficial conţine patru muşchi: muşchiul extensor al degetelor,
extensorul degetului mic, extensor ulnar al carpului şi anconeu;
- planul profund conţine tot patru muşchi: lungul abductor al policelui, scurt
extensor al policelui, lungul extensor al policelui şi extensorul indicelui.
Acţiunea muşchilor antebratului este aceea sugerată de denumire.
d. Muşchii mâini sunt situaţi numai pe faţa palmară şi în spaţiile interosoase,
la nivelul feţei dorsale se află tendoanele muşchilor posteriori ai antebraţului; sunt în
număr de 19, grupaţi în trei regiuni:
- regiunea laterală, numită eminenţa tenară, care cuprinde muşchi ce deservesc
policele;
8
 - regiunea medială, numită eminenţa hipotenară, cu muşchii ce deservesc
degetul mic;
- regiunea mijlocie, ce cuprinde muşchii interosoşi şi lombricali.

MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR

a. Muşchii bazinului
Sunt situaţi de la nivelul bazinului şi până la extremitatea superioară a
femurului. În raport cu aşezarea lor faţă de bazin şi articulaţia coxofemurală, sunt
împărţiţi în două grupe:
- grupul anterior, cuprinde muşchiul iliopsoas şi muşchiul psoas mic. Aceştia,
împreună cu pătratul lombelor intră şi în constituţia peretelui abdominal posterior.
- grupul posterior, cuprinde 10 muşchi - cei trei muşchi glutei: gluteul mare,
mijlociu şi mic; muşchiul tensor al fasciei lata; muşchiul piriform; muşchii obturator
intern şi extern; muşchii gemeni superior şi inferior şi muşchiul pătrat femural.
În raport cu acţiunea lor asupra articulaţiei coxofemurale, muşchii bazinului se
împart în cinci grupuri:
1. Flexorii principali sunt muşchiul iliopsoas şi muşchiul drept femoral.
2. Extensorii principali sunt gluteul mare, muşchiul piriform, obturatorii intern
şi extern.
3. Abductorii principali sunt muşchii glutei, muşchiul tensor al fasciei lata şi
muşchiul drept femural.
4. Adductorii principali sunt cei trei adductori: mare, lung şi scurt, muşchiul
pectineu şi muşchiul gracilis.
5. Rotatori laterali sunt cei trei muşchi glutei, muşchiul obturator intern,
muşchii gemeni şi muşchiul iliopsoas.
b. Muşchii coapsei sunt grupaţi în jurul femurului, după situaţie şi acţiune
aceştia formează:
- grupul anterior, cu muşchii extensori, din care fac parte muşchiul croitor şi
muşchiul cvadriceps femoral;
- grupul medial, cu muşchii adductori: muşchiul pectineu, muşchiul adductor
lung, adductor scurt şi adductorul mare, şi muşchiul gracilis;
- grupul posterior, cu muşchii flexori: muşchiul biceps femural, muşchiul
semitendinos şi muşchiul semimembranos.
c. Muşchii gambei sunt grupaţi asimetric în jurul tibiei şi fibulei, astfel încât,
faţa medială şi marginea anterioară a tibiei nu sunt acoperite de musculatură. Se
împart în trei grupe, după aşezarea topografică:
- grupul anterior (extensorii), cuprinde patru muşchi: tibialul anterior,
extensorul lung al halucelui şi extensorul lung al degetelor;
- grupul lateral cuprinzând lungul şi scurtul peronier.
- grupul posterior (flexorii), cel mai voluminous, cuprinde muşchi dispuşi pe
două planuri - superficial, format de muşchiul triceps sural şi profund format din
muşchiul tibial posterior, flexorul lung al halucelui, flexorul lung al degetelor şi
muşchiul popliteu.

9
 d. Muşchii piciorului sunt majoritatea situaţi plantar, dar, spre deosebire de
mână, exista doi muşchi situaţi pe faţa dorsală: muşchiul extensor scurt al degetelor şi
muşchiul extensor scurt al halucelui.
Muşchii plantari sunt dispuşi în trei grupe: medial, mijlociu şi lateral.

10