CUPRINS

Argument Capitolul I: Generalitati 1.1 Factorii care influenteaza efectele terapeutice 1.2 Baze de unguente 1.3 Alegerea bazelor de unguent 1.4 Motivarea terapeutica 1.5 Consistenta 1.6 Stabilitatea 1.7 Unele probleme farmaceutice Capitolul II: Metode de preparare a unguentelor 2.1 Unguente solutii 2.2 Unguente emulsie 2.3 Unguente suspensie 2.4 Reguli privind igiena la prepararea unguentelor 2.5 Omogenitatea 2.6 Consistenta 2.7 Proba emulsiei Capitolul IV: Unguente antiinflamatoare 3.1 Antiinflamatoare nesteroidiene 3.2 Unguente cu antiinflamatoare nesteroidiene 3.3 Antiinflamatoare steroidiene 3.4 Unguente cu corticosteroizi 3.5 Medicatie alternativa Concluzii Bibliografie

Argument Remediile care sunt definite ca mijloace capabile s acioneze favorabil asupra unui organism pentru a preveni sau vindeca o maladie, au fost folosite nc din cele mai vechi timpuri. Printre cele trei remedii existente, se numr i remediile chimice care sunt constituite din droguri sau substane medicamentoase
1

naturale sau de sintez transformate ntr-o form medicamentoas care se administreaz bolnavilor. Dac n urm cu foarte muli ani produsele medicamentoase erau numai de origine natural, odat cu trecerea timpului a crescut varietatea medicamentelor sintetice n paralel cu dezvoltarea chimiei de sintez, fcndu-se astfel posibil tratarea unor boli crora n trecut nu li se gsea nici un remediu. Astzi exist numeroase forme farmaceutice ca: pulberi, supozitoare, comprimate, suspensii, soluii, unguente, etc. n cazul tratrii pielii i mucoaselor se apeleaz la unguente, acestea caracterizndu-se prin faptul c au una sau mai multe substane medicamentoase incorporate ntr-o substan gras. Vorbind despre clasificarea unguentelor, avem: Creme, cnd conin o proporie mai mare de ap avnd o consisten fluid; Paste, cnd coninutul n ap este mai sczut i au consisten vscoas; Dup metoda de preparare, respectiv dup gradul de dispersie al substanelor medicamentoase i ajuttoare, bazele de unguent se clasific n: Unguente de tip soluie; Unguente de tip suspensie; Unguente de tip emulsie; Unguente mixte (suspensie-emulsie-soluie; suspensie-emulsie; emulsie-soluie) Pentru a corespunde cerinelor terapeutice, unguentele i excipientii trebuie s ndeplineasc o serie de condiii cum ar fi: Bazele trebuie s ncorporeze uor apa sau alte lichide pe care s nu le cedeze la conservare; S aib o consisten moale i s nu se fluidifice uor. 1.Generalitati Printre formele farmaceutice care n prezent constituie obiectul multor studii i cercetri, se nscriu i unguentele. Acestea sunt constituite din substane active ncorporate n diferite baze de unguent. Ele sunt destinate administrrii n afeciunile topice. Dei unguentele constituie o form foarte veche de administrate a substanelor active, importana lor a crescut mult, datorit numeroaselor cercetri efectuate n acest domeniu. Unguentele au fost cunoscute nc din antichitate cnd se foloseau ca exicipieni grsimile naturale. Cercetrile n domeniul unguentelor se amplific la nceputul secolului XIX, odat cu decoperirea a o serie de substane folosite la prepararea unguentelor:
2

glicerina, unguentul de parafin (1873), acidul stearic (1876), lanolin (1885). n 1871 Cheseborough prepar pentru prima dat vaselina din rezidurile de distilare a uleiurilor pe baz de parafin. Datorit descoperirii de noi produi de sintez, gama excipienilor a crescut foarte mult. Prin mbogirea arsenalului de medicamente cu diferite substane ca: vitamine, hormoni, antibiotice i a posibilitii de ncorporare a acestora n diferii excipieni, importana unguentelor a crescut considerabil. Astzi terapia cu unguente se bucur de o mare popularitate datorit modului de aplicare simplu, acceptat de pacieni uor. Definiie: - Unguentele sunt forme farmaceutice alctuite din substane active ncorporate n diferite baze de unguente. O definiie mai cuprinztoare este urmtoarea: unguentele sunt forme farmaceutice de consisten semisolid, obinute prin dispersarea, n mod uniform, a substanelor active n excipieni grai sau hidrosolubili, destinate aplicrii externe pe piele sau pe mucoase. Astzi, sub denumirea de unguente sunt cuprinse toate preparatele care se aplic pe piele sau pe mucoase, indiferent de natura excipienilor, a componentelor terapeutice active sau de modul de preparare. Definiia dat de Farmacopee este destul de general, nefcnd nici o apreciere asupra naturii excipienilor sau asupra efectului terapeutic al acestei categorii de preparare. n caracterizarea unguentelor, definiiile moderne semnaleaz importana menionrii proprietilor fizico-chimice. Din acest punct de vedere, Mnzel K. definete unguentele ca geluri plastice pentru aplicaie cutanat. Pe baza proprietilor fizico-chimice, s-a dedus c unguentele sunt alctuite din particule solide (cear, alcool etilic, parafin) i particule lichide (ulei de parafin, de floarea soarelui, etc.). Pe baza cercetrilor mai recente s-a constatat c i vaselina este un gel, ea fiind un amestec de hidrocarburi solide, amorfe i cristaline cu hidrocarburi lichide. Noiunea de gel este confirmat n acelai timp i de configuraia structural. Particulele fazei solide, de form filifor lung sau puternic ramificat, constituie un schelet lax, cruia i sunt atribuite proprieti reologice care caracterizeaz unguentele. Stabilitatea gelului se datorete faptului c aceste particule ale fazei solide vin n atingerea cu altele, prinzndu-se ntr-o reea, datorit unor legaturi secundare care se stabilesc ntre ele. Datorit posibilitii dereglrii structurii sub aciunea unor fore mecanice sau termice, la unguente nu poate fi vorba de valene principale, ci numai de legturi mai slabe, de tipul Van der Waals, Coulomb sau legturi de hidrogen.
3

Din definiia unguentelor se desprinde ideea c pentru a asigura calitatea unguentelor, n afar de cunoaterea bazelor de unguent i a modului de preparare, trebuie s se cunoasc anatomia i fiziologia pielii. Statistic s-a demonstrat c al V-lea pacient care consult un doctor n Europa central sufer de o boal a pielii. Cauzele acestei creteri continue a maladiilor pielii nu sunt cunoscute, dar este sigur totui c ele sunt datorate n general influenelor de diferite tipuri ale mediului. Pentru tratamentul maladiilor pielii, terapeutica dispune de o gama larg de forme de uz topic (schema 1), care se situeaz de la pulberi, loiuni, emulsii, ampoane, unguente, paste pn la aerosoli, spunuri, adezive i alte preparate.
+ alte ingrediente =pulbere + substante semisolidebazice + solvent = soluie + lichid = suspensie

+ lichid = unguent emulsie + baz vscoas cu mult ap = hidrogel

Drog pulbere
+ sunstane semisolide bazice = unguent-past SCHEMA 1. Forme de uz topic + lichid (ulei+ap) = emulsie

La ora actual, formele de uz topic reprezint 4-6% din toate preparatele folosite. Dintre ele, unguentele se folosesc n proporie de 80%, iar formele lichide reprezint 15-18%. Datorit poziiei lor n terapia topic, unguentele geluri vor fi n atenia prezentrii care urmeaz. Multe din unguente au o tradiie lung i sunt aproape neschimbate din Farmacopeele publicate periodic. Desigur c ntre timp au fost elaborate i schimbate atestate baze noi, dar acestea nu pot concura cu cele tradiionale. Adjuvanii s-au extins i ei aprnd numeroase produse noi mai eficiente. n multe domenii farmaceutice au fost fcute eforturi majore n ceea e privete cercetarea. Un numar mare de lucrri din literatura farmaceutic dovedete c tehnologii nu se dau napoi s lucreze cu substane grase sau de tipul grsimilor selecionate dintre produsele naturale sau derivate ale acestora. Ca faze majore de dezvoltare sunt: informaii fundamentale privind structura de gel a unguentelor i a aspectelor practice i teoretice derivate din ele, strdaniile ncununate de succes n domeniul standardizrii unguentelor, reologia contribuind n principal la soluionarea multor, chiar dac nu a tuturor problemelor, informaii de natur biofarmaceutic. 1. 1. Factorii care influenteaza efectele terapeutice
4

Spre deosebire de alte forme farmaceutice, aici chiar i vehicolul, adic baza, poate exercita un efect terapeutic. Lucrul acesta este valabil, mai ales pentru maladiile acute, n timp ce n fazele subacut i cronic drogul ncorporat scade importana efectului terapeutic. O alt particularitate a preparatelor topice rezid n faptul c n general, ele sunt aplicate datorit eficicacitii locale, iar absorbia drogurilor devine un scop n sine numai n cazuri excepionale. Cantitatea i profunzimea la care ptrunde un principiu active al preparatului n piele, depinde de proprietile sale fizico-chimice, de proprietile bazei i de starea pielii. Factorii de influen datorai sunt prezentai n schem:
fr pr piele

Piele sntoas
mucoas

cu pr

Funciile pielii: -tip seboreic -tip sebostatic -tip mixt Structura anatomic: -diferene de regiune a corpului -diferene individuale

Pielea afectat: -inflamaie -pierderea diferitelor straturi -lezarea pielii Stadiul maladiei: -acut -subacut - cronic

Exist diferenieri chiar n cadrul pielii sntoase, dependent dac este piele (cu sau fr pr) sau mucoas, deoarece exist diferenieri anatomice importante. n plus, se tie c exist persoane cu funcii diferite ale pielii, tipul extrem seboreic o producie de sebuum foarte mare i tipul sebostatic cu o producie de sebuum foarte redus, fiind extrem de interesante, dei majoritatea oamenilor aparin tipului mixt. Pentru dermatologie, alegerea unei baze de unguent pentru tipul de piele implicat este deja o precondiie esenial pentru efectul terapeutic. Diferenele considerabile din structura anatomic a pielii sunt datorate mai ales grosimii stratului barier i influeneaz viteza de penetrare a drogului n piele. n unele cazuri maladiile vor fi considerai i ali factori, de exemplu tipul de afeciune. Este uor de neles c n cazul unor procese inflamatorii ale pielii, pierderea straturilor superficiale ale pielii sau a distrugerii lor, necesit precauii complet diferite pentru penetrarea drogurilor. n mod similar, viteza de penetrare depinde n mare parte de stadiul maladiei. Pulberile si loiunile sunt deosebit de adecvate
5

pentru un proces acut, diferitele unguente emulsii pentru maladiile subacute i unguentele cu o baz gras i pansamentul ocluziv pentru modificrile cronice ale pielii. Ocluzia produce o hidratare a pielii, o umflare, o cretere a temperaturii corpului i astfel a circulaiei, putnd intensifica considerabil penetrarea drogului. Comparativ cu administrarea uzual, penetrarea poate s devin de 100 de ori mai mare, cum este cazul steroizilor. Lucrul acesta indic clar c factorii menionai merit o atenie mare, dup cum se constat i cu apariia unor diferene atunci cnd unguentul este aplicat pe piele pur i simplu, masat sau aplicat prin frecie. Durata aplicrii are de asemenea un caracter decisiv pentru gradul de penetrare i n final vom meniona mrimea suprafeei de contact, aria de piele tratat, care este un element important. Numrul de factori care sunt legai de forma de dozare nu este nici el mic. Dintre sistemele farmaceutice, unguentele sunt caracterizate ca deosebit de complicate. ntre drog, baz i adjuvanii dintr-o form de dozare pot exista interaciuni foarte diferite, care pot fi modifcate prin tehnologia de obinere a formei. Astfel efectul terapeutic final este rezultatul a numeroi parametrii datorai formei care are un efect parial inhibit, parial favorizat. Complexitatea unguentelor este datorat structurii fine a unguentelor geluri, greu de stabilizat. Termenul de gel indic deja mai multe faze care sunt prezentate de asemenea n bazele simple. Structura gelurilor emulsie este mai complicat. Prin ncorporarea a unuia sau mai multor droguri sistemul devine i mai complicat. Drogul poate fi prezent n fiecare faz i n msur destul de diferit, anume dispersat grosicior, molecular, de exemplu solubilizat. n schema urmtoare sunt menionai unii factori eseniali pentru absorbia drogului de ctre piele. Drog Dispersitate viteza de solubilitate Solubilitate Mrimea molecular difuzibilitate Coeficientul de distribuie unguent/piele Concentraia Baza de unguent Tip Propieti reologice Ingrediente suplimentare Solvent Solubilizant Ageni de penetrare Conservani Antioxidani

La fel ca toate medicamentele, i unguentele pot fi considerate dintr-un punct de vedere chimic, tehnic i fiziologic. Partea chimic a unguentelor se refer la nsi bazele de unguente, la compatiblitatea acestora ca substane medicamentoase i la conservabilitatea unguentelor. Partea tehnic cuprinde prepararea unguentelor, aparatele, mainile, ambalajul i conservarea lor. Din punct de vedere fiziologic ar fi de menionat: indiferena fiziologic a bazelor, resorbia substanelor medicamentoase i aciunea terapeutic a unguentelor. 1.2. Baze de unguente Prin bazele de unguente se ntelege n general, produse noi, onctucoase, indiferente din punct de vedere fiziologic i chimic. Consistena lor este ntre solid i lichid. Este vorba de substane plastice socotite geluri de ctre K. Mnzel. Gelurile se compun dintr-o substan solid i un lichid. Particulele solide au o form lunguia sau foarte ramificat. Ele intr n contact n mod cu totul ntmpltor, care n timp devin active prin valene secundare, astfel nct s se produc puncte de contact i s se formeze o nlnuire. Aceste particule structurale sunt mai ales n dispersie coloidal. La unguente, nlnuirea particulelor structurale se face prin valene secundare i nu prin cele principale, deoarece structura gelului poate fi uor distrus prin mijloace mecanice i termice. Din acestea reiese i calitatea lor plastic. Dac, dimpotriv, nlnuirea se produce prin valenele principale, atunci gelurile sunt mai stabile, elastice, i nu mai pot fi uor distruse mecanic i termic. Este vorba de geluri elastice (de exemplu: geluri cu gelatin, gelatin de agar). De aceea Mnzel numete unguentele geluri plastice, pentru aplicarea cutanat. Structura de gel a unguentelor este redat prin urmtoarea schem de ctre M. Schirm: Lichid: ap, ulei de parafin, glicerin, (polimerizani lichizi) nlnuire prin valene secundare caracteristici plastice unguente Solid: parafine solide i ester ai acizilor grai cu glicerin, cear, tragacanta polimerizai) nlnuire prin valene principale caracteristici elastice geluri (gelatin, agar)

Geluri: Prin baza caracterului de gel al unguentelor, Mnzel a alctuit o sistematizare a unguentelor, din care vom indica unele elemente: geluri de hidrocarburi: vaselin, unguente cu parafin; lipogeluri: grsimi (glicerizi ai acizilor grai);
7

hidrogeluri: unguente cu glicerin, gum de tragacant, gum de adulsion, geluri de alginat si bentonit, etc); geluri de carbowax: geluri de polietilenoxid, geluri de silicon. 1.3. Alegerea bazelor de unguente

Selectarea componentelor care constituie baza (excipientul) reprezint latura important a formulrii preparatelor dermatologice. Alegerea bazei de unguent se facein functie de localizarea (structura naturala a locului de aplicare : piele, piele acoperita cu par, mucoase), de stadiul afectiunii (proces acut sau cronic), de tipul de piele (seboreic sau sebostatic), si de proprietatile fizico-chimice a substantelor medicamentoase. Bazele de unguent trebuie sa asigure o cedare corespunzatoare a substantelor active. De asemenea excipientul nu trebuie sa impiedice afectarea respiratiei si a schimburilor de caldura si in general sa nu afecteze functiile normale ale pielii, de aceea excipientul pentru unguente va fi selectat in functie de scopul terapeutic urmarit si de natura locului de aplicare.

1.4. Motivarea terapeutica Atunci cnd se alege o baz de unguent, primul lucru care conteaz este condiia terapeutic. Natura, stadiul maladiei pielii si condiia pielii pacientului au o importan decisiv. Experiena clinic cu privire la proprietile i indicaiile speciale ale bazelor moderne de unguente include la ora actual un numr mare de date. Unguentele care servesc pentru tratamentul rnilor nu trebuie s fie preparat cu baze care sunt nefavorabile procesului de vindecare. Unguentele oftalmice trebuie s aib o bun capacitate de ntindere, de aplicare i nu trebuie sa fie iritante (asemenea efecte sunt frecvente la polietilenglicoli i ageni activi la suprafa). Amestecurile cu parafin moale, parafin lichid i lanolin sunt cele care sunt utilizate de regul. Dup cum s-a indicat mai sus, capacitatea de cedare a drogului pe care o au unguentele trebuie s fie testat pentru fiecare drog n particular. n general, este urmrit o aciune depot n scopul de a se obine un efect de durat. Studiile detaliate, efectuate ulterior, au avut ca tem formularea unguentelor care conin corticosteroizi. Rezultatele obinute n aceast direcie au oferit baza unei nelegeri mai bune a posibilitilor pe care le are terapia de unguente.

1.5. Consistenta Un unguent trebuie sa aib calitatea de a se ntinde cu uurin i de asemenea trebuie s poat s fie ndepartat tot aa de uor (de preferina prin splare). n plus, consistena trebuie s fie astfel creat nct unguentul s poat fi condiionat n mod convenabil n tuburi. Determinrile de acest tip nu pot exprima n mod sigur toate proprietile care sunt incluse n termenul consisten. Din aceast cauz se utilizeaz de cele mai multe ori metode speciale care sunt cuplate direct cu condiiile impuse n practic. Prin urmare, extrudarea unui unguent dintr-un tub poate fi studiat prin msurarea cantitii de for necesar pentru a obine un anumit rezultat. 1.6. Stabilitate n unguentele apoase drogurile incorporate pot suferi un proces de descompunere (hidroliz, oxidare) i prin urmare problema stabilitii trebuie s fie tratat cu foarte mare atenie. Datorit condiiilor create n timpul utilizrii unguentului pot aprea i reacii fotochimice. Stabilitatea bazei de unguent trebuie s fie testat cu foarte mare grij, deoarece este compus de cele mai multe ori din uleiuri, grsimi i hidrocarburi care sunt uneori sensibile la oxidare, proces care se soldeaz cu formarea de peroxizi i alte produse de oxidare. Adaosurile de antioxidani amelioreaz adesea considerabil stabilitatea produsului, dar ncorporarea lor n unguente apoase poate crea probleme (antioxidani fenolici sunt transferai n faza apoas i ca atare apar colorri). Unele unguente de exemplu cele oftalmice trebuie s fie sterile. Deoarece sterilitatea trebuie s fie meninut pe tot parcursul perioadei de consum, unguentele acestea trebuie s fie ambulate n tuburi i extragerea lor din aceste tuburi s fie fcut n mod corect. Alegerea conservantului este fcut n mod obligatoriu pentru fiecare preparat individual n lumina testelor cu diferite microorganisme. Se va ine seama de riscul reaciilor alergice. La final se va acorda atenie stabilitii fizice a unguentelor emulsii. 1.7. Unele probleme farmaceutice n farmacii, uleiurile i grsimile au fost stocate n flacoane stoc. n aceste flacoane se depuneau pe peretele interior, n cursul utilizrii, filme de ulei care induceau procesul de oxidare. n cazul n care umplerea flaconului se fcea fr curarea atent a acestuia, atunci stocul de ulei proaspt suferea rapid o degradare destul de avansat. La ora actual, flacoanele au fost nlocuite cu recipiente
9

recuperabile. Dintre uleiurile vegetale, care se utilizeaz n Suedia, s-a constat c uleiul de arahide are un coninut redus de peroxid. La ora actual, n mai multe farmacopei au fost introduse valori limit pentru coninutul de peroxid (determinarea iodometric). Dup cum s-a acionat nainte, axungia este un produs foarte sensibil la oxidare i prin urmare stabilizarea cu antioxidani este foarte necesar. La ora actual se utilizeaz n acest scop o concentraie de 0.01% de hidroxitoluen butilat (Adeps Suillis Stabilisatus). A fost menionat i tendina de oxidare a lanolinei. Pentru acest produs se recomnad, de asemeanea, adiia unei concentraii de 0.01% BHT. Uleiurile eseniale sunt produse care sunt destul de sensibile la oxidare. Componentele terpenice sunt oxidante cu forma de hidroperoxizi i desfurarea procesului de oxidare poate fi urmrit n acest caz prin intermediul determinrilor iodometrice ale peroxidului. Uleiul de terebentin i cel de lmie sunt foarte sensibile la oxidare i pot fi stabilizate prin adaus de antioxidani. Vitaminele A i D din uleiurile obinute din ficatul de pete sau din ulei vegetal n care s-a adugat un antioxidant adecvat, au o stabilitate bun atunci cnd uleiul este pstrat la rece n recipiente bine umplute. n timpul consumrii acestor uleiuri, vitaminele vor suferi condiii favorabile procesului de oxidare. De fiecare dat cnd se deschide recipientul se introduc noi cantiti de aer i pe pereii flaconului se depune un film de ulei. n acest caz, poate avea loc o formare pronunat de peroxizi, urmat de degradarea vitaminei A sensibil la oxidare. Dup ce ambalajul a fost deschis, coninutul trebuie s fie utilizat ntr-un interval specificat de timp. Este posibil s se separe i comprimate care conin o cantitate mic dintr-o soluie uleioas; uleiul este dizolvat ntr-un solvent volatil i soluia este distribuit peste un granulat preparat nainte. Cu toate acestea, n comprimatele preparate n acest mod se formeaz rapid peroxizi n uleiul care a fost dispersat peste o suprafa mare. Prin adugarea uleiului hidrogenat i a unui antioxidant adecvat se poate preveni formarea peroxidului. Comprimatele care conineau vitamina D au fost preparate nainte pe baza acestei metode. Cu toate acestea, acum este posibil s se utilizeze o vitamin D stabilizat sub forma unei pulberi (microncapsulare). 2.Metode de preparare a unguentelor Metodele de preparare ale unguentelor in de sistemul de dispersie. Substantele active se pot gasi dispersate in baza de unguent sub forma de solutie, emulsie sau de suspensie cand se obtin unguente de tip : solutie, emulsie, suspensie sau polifazice (solutieemulsie-suspensie). Toate operatiile de dispersare pot fi intalnite dependent de natura substantelor active : dizolvare, suspendare,
10

emulsionare. Aceste operatii sunt necesare pentru a aduce princiipile active in particule cat mai fine pentru a usura obtinerea unui amestec intim cu excipientul. In farmacie prepararea unguentelor se face la mojar (vezi imaginea alaturata) la temperatura camerei sau la cald. Topirea componentelor este deseori necesara pentru a realiza un amestec omogen. 2.1.Unguente solutii Un numr mic de droguri, de exemplu camforul, mentolul i timolul sunt solubile n parafin moale n proporie suficient pentru a se permite obinerea unguentelor soluie. Majoritatea drogurilor ns sunt puin solubile n parafin moale i uleiuri vegetale. Prin urmare prepararea unguentelor la cald poate uneori s dea natere la soluie suprasaturat. n cursul perioadei de stocare a unui asemenea unguent, drogul va cristaliza i cristalele sale pot fi destul de mari. In astfel de situatii substanta active se va disersa sub forma de suspensie. Unguentele solutii se pot obtine si prin extractia la cald a unor droguri vegetale cu baza de unguent topita, separarea drogului epuizat si apoi triturarea pana la racire.

2.2.Unguentele emulsie Unguentele A/U pot fi preparate prin ncorporarea fazei apoase n baza gras topit, ambele fiind nclzite la aceiai temperatur dup care amestecul este triturat pn la rcire. Se poate recurge i la aplicarea unei metode la rece, soluia apoas fiind prelucrat n baza gras la temperatura camerei. Unguentele emulsii de tipul A/U se prepara de obicei cu ajutorul lanolinei, cantitatea egala cu cantitatea de solutie apoasa rezultata. Preparearea unguentelor U/A este fcut n general n condiii de nclzire. Faza apoas este nclzit la temperature de 70C i apoi este ncorporat n faza gras care fusese nclzit la aceeai temperatur, dupa care amestecul este triturate pn la rcire. n cazul preparrii pe scar mare se utilizeaz tot felul de dispositive mecanice pentru omogenizarea unguentelor emulsie. Dar acest tratament care se aplic ntotdeauna n industrie trebuie s fie adaptat totui preparatului individual. Se va aplica i un sistem de avacuare a aerului care a fost nglobat n unguent n cursul preparrii.
11

2.3.Unguentele suspensie Aceast grup include un numr mare de unguente. Se vor face toate eforturile pentru a se asigura c drogul incorporat a fost adus la un grad de mrunire ct mai fin posibil. n unguentele suspensie se mrete ca s se obin o mrime maxim a particulelor de aproximativ 50m. n scopul realizrii acestui lucru substanele chimice utilizate trebuie s aib o mrime foarte fin a particulelor. Un numr mare de droguri sunt deja existente n aceast stare. Ele au fost preparate i ntr-un mod care duce la obinerea unor particule cu dimensiuni de 1-10m. Cu toate acestea, o pulbere care are aceast finee are un caracter puternic coeziv i prin urmare este caracterizat prin aglomerate mai mari i mai mici de particule. Aceste aglomerate trebuie s fie desfcute n cursul preparrii unguentului. Majoritatea drogurilor trebuie s fie totui mrunite i apoi cernute pentru a se obine o mrime redus a particulelor. Pulberile micronizate pot fi obinute prin utilizarea unor dispozitive speciale. n cazul produciei pe scar mic cel puin, exist de asemenea posibilitatea de a utiliza moara cu trei valuri tocmai pentru a se obine un anumit grad de reducere a mrimii particulelor strns legat de prepararea unguentului. Rezultatele de mai jos au fost scoase dintr-un studiu care se refer la prepararea unguentelor suspensie cu dou droguri complet diferite ntre ele. Subgalatul de bismut mrirea particulelor acestei substane a fost egal cu 1 - 22m, dar aglomeratele au avut o dimensiune de 10 - 150m. O suspensie concentrat (1+2) cu aceast substan n parafin lichid a fost trecut de repetate ori prin moara cu trei valuri care a desfcut aceste aglomerate. Dupa aceea s-a adugat baza de unguent. n unguentul final mrimea maxim a particulelor a revenit la 5m. Acidul salicilic mrimea particulelor acestei substane a corespuns ochiurilor de 0.15mm. n pulbere au fost gsite particule care aveau o mrime chiar de 400m (cristale n forma acicular ce pot trece printr-o deschidere mult mai mic a sitei). Atunci cnd suspensia (1+3) de acid salicilic n parafin lichid a fost tratat de mai multe ori n moara cu trei valuri, cristalele au fost sparte complet. n continuare s-a adugat baza de unguent. Mrimea maxim a particulelor n unguentul final a fost egalat cu 20m. 2.4. Reguli privind igiena la prepararea unguentelor Atenia a fost ndreptat asupra aceste probleme ca urmare a apariiilor a numeroaselor infecii ce proveneau din utilizarea unor unguente oftalmice contaminate. n prezent au fost stipulate o serie de condiii referitoare la sterilitatea
12

acestor unguente i a acelor unguente care sunt destinate a fi utilizate pe rni deschise de mari proporii sau pe pielea grav lezat. Pentru respectarea acestor condiii n operaiile ex-tempore, este necesar s se utilizeze substane sterile i ustensile de asemenea sterile, s se instaleze o box special cu echipament pentru operaiile aseptice i s se recurg la utilizarea unor tehnici de lucru aseptice. Producia pe scar mare ridic probleme i mai complicate datorit naturii deschise, mult expuse a echipamentului existent. Acest lucru a dus la construirea unor instalaii destinat proceselor pe scar mare n care ntreaga producie are loc ntr-un sistem nchis. 2.5.Omogenizarea Introducerea probelor pentru controlul mrimii particulelor de droguri ncorporate n unguente este o problem care a fost discutat de multe ori. De regul este menionat o limit superioar de 50m. Microscopul este metoda cea mai sigur de control. Dar se poate obine o apreciere i pe alte ci. Procedeul cel mai simplu este de a examina cu atenie o prob ntins pe o lam. Dac se observ particule contra luminii atunci se poate spune c mrimea maxim a particulelor este de regul mai mic de 30m. Pentru controlul de rutin se poate utiliza un dispozitiv denumit etalonul Hegman, care este construit dintr-o plac pe care a fost ataat un canal n form de pan a crui adncime este marcat n diferite puncte. Proba este adus la partea cea mai adnc a canalului i apoi este ntins spre partea ngust cu un rzuitor special, se marcheaz punctual la care apar urme lsate de particulele n proba ntins. Aceast metod nu are totui o aplicabilitate general. Omogenizarea cantitatilor mici de unguente se realizeaza prin triturare in mojare. Omogenizarea cantitatilor mai mari de unguente se realizeaza in mori pentru unguente, mori cu discuri orizontale sau cu valturi. Moara cu trei valturi este constituita din 3 cilindri orizontali cu suprafetele netede. Cilindrul din mijloc se roteste in jurul axului. Cele doua laterale se pot apropia sau departa si se rotesc in sens invers fata de miscarea cilindrului median. Materialul este adus intre primele doua valturi si apoi trece pe al treilea valt dupa care se culege. Acest mecanism asigura o buna omogenizare a unguentelor. Moara cu trei valturi are un randament scazut. 2.6. Proba emulsiei Pentru evaluarea unguentelor emulsie proba este ntins pe plac de sticl cu ajutorul unei spatule; nu trebuie s apar picturi separate, filmul format trebuie sa fie continuu i subire, de preferin nu trebuie s prezinte nici un fel de tendin de
13

alunecare. Un control complet sigur al stabilitii unguentelor emulsie poate fi fcut doar n condiii normale de stocare. Pentru obinerea unor date mai rapide se aplic stocarea programat la temperature care alterneaz ntre 4 i 5C. 2.7. Ambalarea unguentelor Unguentele se expediaza in borcane de portelan sau de sticla cu capac izolat cu ciolofan, hartie pergaminata, in cutii de material plastic si tuburi metalice. Se recomanda ca la introducerea unguentului in borcan sau cutie sa nu ramana goluri de aer in masa lui care poate provoca alterarea. Ambalajele de bachelita pot provoca descompunerea unor substante medicamentoase (saruri de mercur etc.).Borcanele de sticla nu sunt indicate in cazul unguentelor sensibile la actiunea razelor solare. Se evita de asemenea ambalarea unguentelor in cutii de lemn datorita permeabilitatii peretelui cutiei pot actiona agentii atmosferici si componentele unguentului pot fi repede oxidate. Tuburile de metal, cositor, aluminiu, material plastic, constituie ambalajele preferate pentru unguente. Ele protejeaza unguentul de actiunea agentilor atmosferici, impedica pierderea apei prin evaporare, asigura conservarea preparatelor o perioada de timp mai indelungata. Tuburile de material plastic nu pot fi folosite deoarece eleisi recapata forma dupa apasare ceea ce introduce aer in interiorla fiecare folosire. Umplerea tuburilor se poate face manual sau cu spatula, in cazul in care cantitatilor mai mici de unguent, sau cu ajutorul preselor manuale sau mecanizate. Capitolul III: Unguente antiinflamatoare 3.1. Antiinflamatoare nesteroidiene Antiinflamatoarele nesteroidiene de uz topic sunt utilizate sub forma de unguente pentru actiune antiinflamatoare locala. Absortia prin tegumente este redusa, pot determina sensibilizare, uneori efecte sistemice nedorite (hematologice, renale). Se vor evita aplicatiile pe perioadele lungi de timp si pe suprafete mari. Nu se aplica pe leziunile pielii, inclusiv pe eczema. Local pot produce eritem, arsuri, prurit. Local posibil eczema de contact. In tratamentul bolilor reumatismale se folosesc numeroase preparate de uz extern care contin substante antiinflamatoare necorticosteroidice, analgezice, revulsive. Dintre antiinflamatoarele cu actiune specifica se utilizeaza fenilbutazona si derivatii, derivatii acidului salicilic, acidul flufenamic, acidul metiazinic, acidul niflumic, acidul protizinic si altele. Bazele de unguent sunt din cele mai diverse : baze lipofile anhidre, baze emulsii de tipul A/U si U/A si hidrogeluri.
14

Alegerea se face in functie de compatibilitatea cu substantele active, de stabilitate precum si dependent de gradul de absortie. Inflamaia este un proces lung complex, reprezentat de fenomene de reacie ale organismului fa de agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau fa de reaciile interne (alergie, autoimunitate).Ea poate fi mprit n trei faze:

inflamatia acuta: rspunsul iniial la agresiune iniial. Este mediat : histamin serotonin, bradikinin, prostaglandine. raspunsul imun este declanat de antigeni, i poate fi folositor organismului inflamaia cronic: se elibereaz mediatori care nu intervin n rspunsul acut.Una dintre cele mai importante boli de acest gen este poliartrita reumatoida n care inflamaia cronic are drept rezultat durerea i distrugerea osului i cartilajului articular.Lezarea tesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este eliberat i astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 ci: Calea ciclooxigenazei produce prostaglandine (PG), care sunt responsabile de efecte asupra vaselor sanguine, terminaiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2 izoforme: COX1(aciune homeostatic) i COX2 (enzim ce apare n timpul inflamaiei i se pare c faciliteaz raspunsul inflamator; Calea lipooxigenazei care ducela leucotriene (LT), cu un puternic efect chemotactic asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producnd de asemenea bronhoconstricie.

La locul leziunii tisulare por fi eliberate urmtoarele substane:

amine : histamina, serotonina polipeptide :kinine-bradikinina, kalidina radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid este format de reducerea oxigenului molecular, ceea ce duce n final la formarea peroxidului de hidrogen sau radical hidroxil; aceti compui ai oxigenului interacioneaz cu acidul arahidonic dnd natere la substane care perpetueaz procesul inflamator. Clasificarea antiinflamatoarelor se face n funcie de criteriile terapeutie i chimic: Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substane care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care predomin efectul antiinflamator.nlatur sau diminueaz unele simptome i semne ale inflamaiei n boli reumatice.Se mpart n urmtoarele categorii: Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaia I) Derivai de acid salicilic : acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat. Derivai de acid acetic: derivati de acid fenilacetic: diclofenac.
15

derivai de acizi carbociclici i heterociclici acetici: indometacin, sulindac, ketorolac. Derivai de acid propionic: ibuprofen, ketoprofen. Derivai de acid fenamic : acid niflumic, acid mefenamic. Pirazolone: fenilbutazona. Oxicami: piroxicam Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2 (generaia a II-a) Blocante selective: meloxicam, nimesulid. Blocante specifice (coxibi): rofecoxib(retras de pe pia), celecoxib, parecoxib, valdecoxib.

O noua clasificare a antiinflamatoarelor estre facut in 1999 De T. Warner, clasificare facuta n spiritul conceptului COX1/COX2
Clasa 1 Proprieti AINS inhibitori ai COX1 i COX2, dar cu selectivitate redus AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate de ordin 5-50 AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate >50 AINS inhibitori slabi ai ambelor izoforme Exemple Aspirina, diclofenac, fenoprofen, flurbiprofen, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, acid mefenamic, naproxen, piroxicam, sulindac Celecoxib, etodolac, meloxicam Rofecoxib Acid 5-aminosalicilic, diflunisal, salicilat de sodiu, nabumetona, sulfasalazina

2 3

3.2. Unguente cu antiinflamatoare nesteriodiene Antiinflamatoarele nesteroidiene de uz topic sunt utilizate sub forma de unguente pentru actiune antiinflamatoare locala. Absortia prin tegumente este redusa, pot determina sensibilizare, uneori efecte sistemice nedorite (hematologice, renale). Se vor evita aplicatiile pe perioadele lungi de timp si pe suprafete mari. Nu se aplica pe leziunile pielii, inclusiv pe eczema. Local pot produce eritem, arsuri, prurit. Local posibil eczema de contact. Unguente cu salicilati

16

Derivatii salicilati sunt cunoscuti de multa vreme pentru actiunea lor antiinflamatoare. Se folosesc acidul salicilic, salicilatul de metil, salicilatul de dietilamina, salicilat de propilenglicol. Salicilatul de metal este un lichid incolor sau slab galbui, cu miros characteristic, patrunzator si persistent, cu gust dulceag, arzator. Slab solubil in apa, miscibil cu alcool etilic, cloroformul, eterul, uleiurile grase. Este putin stabil la caldura si lumina. Produce lichefierea bazelor de unguent cu alcooli de lana. Incorporat in unguente emulsii poate provoca separarea apei. SALIFORM, unguent

Compozitie Unguent continand salicilat de metil 3,75 g, camfor 0,25 g, mentol 0,80 g, acid salicilic 1,65 g, cloroform 1,6 g, excipient la 100 g (tub cu 28 g). Actiune terapeutica Iritant local cu consecinte revulsive, activeaza circulatia si stimuleaza nespecific fenomenele de aparare; antireumatic. Indicatii Dureri reumatice cronice, dureri nevralgice, mialgii. Doze si mod de administrare Frictii usoare, urmate de infasurare calda. Contraindicatii boli de piele, varice, accidente vasculare, alergie la una din componente; se vor feri ochii si mucoasele; la gravide si copiii mici nu se aplica pe suprafete mari, timp indelungat. Reactii adverse Aplicarea pe regiuni sensibile ale pielii, pe pielea lezata sau pe mucoase provoaca iritatie puternica; rareori reactii alergice la salicilat sau mentol. O alta formula : acid salicilic 0,1 g, mentol 0,75 g, salicilat de metal 12,5 g, esenta de eucalipt 0,5 g, excipient la 100g. Ca baza de unguent se poate folosi un ulei de vaselina, vaselina, ceara, alcool cetilic, lanolina. O asociere cu un corticosteroid se poate vedea in formula : acetat de dexametazona 0,05 g, salicilamida 2 g, nicotinat de metil 0,5 g, salicilat de glicol 10 g, gel hidrofil constituit din carbopol neutralizat cu trietanolamina, alcool si apa la 100 g.
17

P entru a se asigura penetrarea rapida a substantelor se foloseste un vehicul hidrofil cum ar fi metilceluloza sau de tragacanta ca in formula : Esenta de terebentina 16 g, acid acetic 8 g,salicilat de metil 3,2 g, camfor 0,8 g,gel de metilceluloza la 100 de g. Alt exemplu de unguent de penetratie este unguentul bronho-rezorbabil : camfor 1,5 g, guaiacol 1,5 g, salicilat de metal 1,5 g,eucalyptol 1 g, ulei de pin 1 g, ulei de tim 0,5 g, ulei de hiosciam compus 2,5 g,ulei moale de macrogoli la 50 g. Se tritureaza aloolul si guaiacolul pana se lichefiaza. Se adauga apoi salicilatul de metil, uleiurile si treptat unguentul de polietilenglicoli. Preparatul se aplica prin frictionarea si masarea spatelui. Substantele volatile antrenate de vehiculul hidrofi se resorb si actioneaza ca analgesic rezolutiv si antireumatismal. FARAGEL FORTE gel : camfor, mentol, nicotinat de metil, ulei de eucalipt, ulei de terebentina, etanol. Se conditioneaza in tuburi de 80 g. REVULSIN, unguent

. Prezentare farmaceutica: Solutie hidroalcoolica pentru uz extern continand nicotinat de benzil 3% (flac. cu 50 ml); unguent continand nicotinat de benzil 3% (tub cu 18 g). Actiune terapeutica: Vasodilatator local prin actiune directa asupra musculaturii netede a vaselor; are proprietati revulsive, activand circulatia in piele si organele interne (prin reflexe cutiviscerale segmentare) si stimuland nespecific mecanismele de aparare. Indicatii: Dureri articulare reumatice cronice, mialgii, nevralgii, dureri traumatice articulare si musculare, hematoame, furuncule si panaritii in stadiul initial; afectiuni vasculospastice periferice; bronsite cronice, pleurezii (in perioada de resorbtie); tendinta la alopecie. Mod de administrare: In frictii cutanate usoare, de 2-3 ori/zi. Reactii adverse: iritatie locala in cazul aplicarii excesive. Contraindicatii: Boli inflamatorii ale pielii, arterita obliteranta, microangiopatie diabetica grava; se vor feri ochii si mucoasele.
18

BEN GAY,unguent

Compozitie ingrediente active: Salicilat de Metil 28%, Menthol 10%. ingrediente inerte: acid stearic, monostearat de gliceril, lanolina anhidra, polisorbat 85, tristearat de sorbitan, guma xantan, hidroxid de potasiu, apa purificata. Actiune terapeutica Balsamul-Extra Strength ben-gay Sports este o crema analgezica nongrasa, pentru aplicatii locale. Masati cu Balsamul-Extra Strength ben-gay Sports si veti simti caldura produsa de ingredientele sale puternice ajutand la relaxarea musculaturii incordate si cresterea circulatiei. Inaintea efortului: Pentru a ajuta relaxarea musculaturii incordate folositi BalsamulExtra Strength ben-gay Sports, astfel veti lucra mai confortabil si timp mai indelungat. Imediat dupa efort: pentru a reduce durerea musculara aplicati Balsamul-Extra Strength ben-gay Sports pe musculatura suprasolicitata si permiteti sa actioneze inainte de a face dus. Pentru musculatura dureroasa: folositi Balsamul-Extra Strength ben-gay Sports pentru o alinare rapida care va dura cateva ore. Mod de administrare Aplicati generos si masati usor pana cand Balsamul-Extra Strength ben-gay Sports dispare. Repetati de 3-4 ori pe zi. Alinarea dureaza cateva ore.

Unguente cu fenilbutazona Fenilbutazona (phenylbutazone, butadion, butazolidin, elmedal, spondiryl), un acid enolic derivat de pirazolidin , este capul de serie al unei grupe de antiinflamatorii nesteroidiene foarte eficace. Fenilbutazona are predominant efect antiinflamator. Potenta la nivelul diferitelor modele de inflamatie congestiv-exudativa, provocata experimental, este superioara celei a acidului acetilsalicilic, dar inferioara celei a indometacinei.
19

Fenilbutazona este un antiinflamator cu o activitate incontestabila care poate fi administrat sub forma de unguent. Este practic insolubila in apa dar solubila in alcool, eter si cloroform. Solubila in solutii alcaline dar solutiile se descompun rapid. Avantajele unguentului cu fenilbutazona : - tratamentul crizelor de guta datorita proprietatilor sale intense analgezice si antiinflamatoare, dar si al celor uricozurice; - prezenta mentolului si a camforului in compozitie confera o senzatie de racoare la nivelul locului de aplicare, contribuind la ameliorarea rapida a durerii; - mentolul si camforul, prin proprietatea lor de a intensifica local circulatia, joaca si rolul de promotor de absorbtie pentru fenilbutazona, marind astfel disponibilitatea acesteia de a patrunde, dupa aplicare topica, in profunzime pana la nivelul sursei durerii si inflamatiei; - forma farmaceutica de crema permite administrarea topica insotita de masaj. O formula de unguent cu fenilbutazona contine 5% substanta activa intr_un excipient constituit din glicerina, silicat de magneziu, polisorbat 60, sulfat de ortoxichinoleina, nipagin, nipasol, vaselina alba, alcool stearilic, miristat de izopropil timerosal, apa distilata (Butazolidin). FENILBUTAZONA, unguent

Compozitie: Unguentul contine 4% fenilbutazona, 3% camfor, 2% cloroform, 1% mentol si excipienti. Proprietati farmacoterapeutice: Unguentul cu fenilbutazona reuneste efectul antiinflamator si analgezic al acesteia cu actiunea revulsiva a camforului, mentolului si cloroformului, care asigura o buna penetrabilitate la nivelul straturilor profunde ale pielii. Unguentul se aplica numai pe tegumente indemne. Indicatii: Inflamatii si dureri de natura reumatismala, artroze, periartrite, artralgii, mialgii si nevralgii (sciatica, torticolis); leziuni traumatice inchise; contuzii, entorse, luxatii, clacaj muscular la sportivi, bursite, tendinite, sechele dupa fracturi;
20

inflamatii si dureri de origine circulatorie: tromboze varicoase si hemoroidale externe, sechele flebitice, degeraturi, flebite si periflebite dupa injectii intravenoase; inflamatii de alta natura (intepaturi de insecte s.a.). Contraindicatii si precautii: leziuni cutanate inchise (eczeme) sau deschise (ulcer varicos); supuratii (abcese, flegmoane); sensibilizare la fenilbutazona si la anticoagulante de tip heparinic; bolnavii cu tulburari de coagulabilitate sanguina, alterari ale formulei leucocitare sau antecedente ulceroase, vor utiliza unguentul numai sub supraveghere medicala; se recomanda prudenta la bolnavii cu nefrita cronica, afectiuni hepatice si cardiopatii decompensate. Mod de administrare: Unguentul se aplica, pe tegumente indemne, de 2-3 ori pe zi, frictionand, eventual, zona interesata (mai ales in afectiunile aparatului locomotor). Inaintea primei aplicari se testeaza sensibilitatea bolnavului pe o zona cutanata restransa. Prezentare farmaceutica: Tuburi de 20 g. Conditii de pastrare: La adapost de caldura si umiditate. Unguentul este penetrant si de aceea este contraindicat la nefrotici, hepatici si cardiaci decompensati. Nu se aplica pe plagi deschise. Se conditioneaza in tuburi de 20 de g. Se poate folosi si o baza hidrosolubila ca in formula : fenilbutazona 2 g, papavina 10. 000 U, galat de octil 1 g, unguent cu macrogoli la 100 g. In formula : fenilbutazona 2 g, mefenizina 2 g,salicilat de metilsau de dietilamina 2 g,clorhidrat de lidocaina 2 g, excipient A/U la 100 g. Se asociaza mefenizina cu capacitate analgezica si decontractanta, salicilatii cu actiune proprie antireumatismala si un anestezic local nereactogen. Uneori fenilbutazona se asociaza cu corticosteroizii ca in formula : fenilbutazona 3 g, acetat de hidrocortizona 1 g, lidocaina 3 g, acid sorbic 0,03 g, excipient negras la 100 g. Are o actiune antalgica rapida si de durata

21

Unguente cu diclofenac DICLOFENAC MK, unguent

Compozitie : diclofenac sodic 10 mg/g. Indicatii: afectiuni inflamatorii si traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, muschilor si articulatiilor; edeme postoperatorii si posttraumatice. Contraindicatii: hipersensibilitate la diclofenac sodic sau la excipienti,in cazul leziunilor cutanate, cum sunt: eczeme, leziuni infectate, arsuri, plagi persoane care au avut crize de astm declansate de aspirina sau de substante inrudite chimic cu aceasta, la femeile gravide in trimestrul III de sarcina si cele care alapteaza . Doze si mod de administrare: pe pielea zonei dureroase se aplica 2-3 g de unguent de 3 pana la 4 ori pe zi. Pentru a se realiza absorbtia unguentului se va efectua un masaj usor la nivelul zonei dureroase si/sau inflamate. Durata tratamentului depinde de indicatiile terapeutului si de rezultatul obtinut. Avantaje:- singurul produs topic care contine diclofenac sodic sub forma de unguent; - forma farmaceutica de unguent permite administrarea insotita de masaj mai ales pentru afectiunile subacute sau cronice si persistenta diclofenacului la locul de administrare mai mult timp; - prezenta mentolului in compozitie confera o senzatie de racoare la nivelul locului de aplicare ceea ce contribuie la ameliorarea rapida a durerii; - mentolul, prin proprietatea sa de a intensifica local circulatia, joaca si rolul de promotor de absorbtie pentru diclofenac, marind astfel disponibilitatea acestuia de a patrunde, dupa aplicare topica, in profunzime pana la nivelul sursei durerii si inflamatiei; - marimile de ambalaj in gramaje de 35g, 50 g permit personalizarea costului tratamentului in functie de durata tratamentului si suprafata de administrar

22

VOLTAREN EMULGEL, gel

Compozitie Substanta activa: dietilamino-diclofenac. Excipienti: dietilamina, poliacrilat, cetomacrogol 1000, esteri ai acizilor caproic si caprilic, alcool izopropilic, parafina lichida, substante odorizante, propilenglicol, apa. Actiune terapeutica antiinflamator nesteroidian. Indicatii Inflamatii posttraumatice tendinoase, ligamentare, musculare si articulare, ex. in urma luxatiilor, entorselor, contuziilor etc. Forme localizate de reumatism, precum tendinite, bursite, sindromul umar-mana, periartropatii. Forme localizate de reumatism degenerativ, ex. osteoartroza a articulatiilor periferice si a coloanei vertebrale. Doze si mod de administrare Adulti: Voltarenul Emulgel se aplica local pe piele, de 3-4 ori pe zi, si se maseaza usor. Cantitatea folosita depinde de suprafata care trebuie tratata. De exemplu, 2-4 g Voltaren Emulgel sunt suficiente pentru tratamentul unei suprafete de 400-800 cm2. Dupa aplicare, mainile trebuie spalate, in afara cazului cand acestea sunt zonele tratate. Copii: nu au fost inca stabilite recomandarile si indicatiile utilizarii Voltarenului Emulgel la copii. Contraindicatii Hipersensibilitate cunoscuta la diclofenac, propilenglicol, alcool izopropilic sau la alti excipienti. Voltarenul Emulgel este, de asemenea, contraindicat pacientilor ale caror atacuri astmatice, urticariene sau de rinita acuta sunt precipitate de acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatorii nesteroidiene. Masuri de precautie Comparativ cu administrarea orala, diclofenacul administrat sub forma de unguent determina aparitia mult mai putinor reactii adverse. Cu toate acestea, in cazul aplicarii Voltarenului Emulgel pe o suprafata intinsa si pentru un timp indelungat,
23

exista posibilitatea aparitiei efectelor adverse sistemice. Voltaren-ul Emulgel trebuie aplicat doar pe pielea sanatoasa si intacta (nu pe rani sau solutii de continuitate). Trebuie evitat contactul acestuia cu conjunctiva sau alte mucoase. Nu se administreaza oral. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: studiile preclinice nu au evidentiat nici un astfel de efect al Voltarenului Emulgel. Sarcina si alaptare: Desi nu s-au observat efecte adverse, se recomanda evitarea tratamentului cu Voltaren Emulgel la femeile gravide. Cantitatea de substanta activa care trece in lapte este neglijabila. Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: nu se cunosc pana in prezent. Reactii adverse Reactii locale: ocazional dermatite de contact alergice si nealergice (simptome: prurit, eritem, edem, papule, vezicule, bule sau chiar decolarea pielii). Reactii sistemice: cazuri izolate: eritem generalizat, reactii de hipersensibilizare (atacuri astmatice, angioedem), reactii de fotosensibilizare. Unguente cu indometacin INDOMETACIN, unguent

Compozitie Unguent continand: indometacin 4 g, dimetilsulfoxid 6 g, excipienti pana la 100 g. Actiune terapeutica Antiinflamator, antireumatismal cu aplicare locala. Asocierea indometacindimetilsulfoxid asigura produsului o buna eficienta terapeutica atat prin sumarea efectelor lor antiinflamatoare si analgezice cat si prin cresterea penetrabilitatii indometacinului (datorita prezentei dimetilsulfoxidului). Dupa aplicarea unguentului pe tegument (indemn), cantitatea de indometacin vehiculata prin sange emica impunand totusi prudenta in utilizarea lui pe suprafete mari si/sau termene lungi. Indicatii Afectiuni reumatismale (inflamatii si algii in artroze, periartroze, artralgii, mialgii, nevralgii), leziuni dupa traumatisme inchise (contuzii, entorse, luxatii, blocaj muscular la sportivi, bursite, tendinite, sinovite si tenosinovite, sechele dupa fracturi), inflamatii si dureri de origine circulatorie (flebite, tromboflebite, periflebite - cu tegument indemn), degeraturi.
24

Contraindicatii Aplicarea pe mucoase si leziuni cutanate (ulcer de gamba, supuratii) sau la pacientii cu sensibilitate la derivatii indolici. Precautii In administrare la pacientii cu tulburari de coagulare (sau sub tratamentcu anticoagulante), boala ulceroasa, afectiuni hepatice, cardiopatii decompensate, nefrita, in cursul tratamentului cu antiparkinsoniene. Reactii adverse Posibile reactii cutanate de tip alergic. Mod de administrare Aplicatii locale de 2-3 ori pe zi, prin masarea usoara a tegumentelor zonelor interesate (vor fi evitate mucoasele si tegumentele cu leziuni). Atentie! inainte de inceperea tratamentului se va face un test de toleranta locala a produsului prin aplicarea unei cantitati mici de unguent pe fata interna a antebratului si masaj usor. Se urmareste timp de cateva ore eventuala aparitie a unei reactii de tip alergic (prurit, urticarie, rash cutanat) care contraindica utilizarea produsului.

INDOSIN, gel

Compozitie:100 g gel contin indometacin 2 g si excipienti: levomentol 1 g, camfor racemic 0,2 g, p-hidroxibenzoat de metil 0,1g, glicerol 2g, propilenglicol 0,5g, dietanolamina 0,6g, hidroxietilceluloza 1,5g, parfum (Flower&Fruit) 1g, apa purificata 41,1g, etanol 96% 50g. Indicatii: Indosin gel este indicat in tratamentul starilor inflamatorii si dureroase articulare si periarticulare de natura reumatismala, traumatica (entorse, contuzii, bursite, tendinite, intinderi musculare) sau circulatorii (tromboze venoase etc.). Contraindicatii: hipersensibilitate la indometacin sau la oricare dintre componentele produsului; hipersensibilitate la alte antiinflamatoare nesteroidiene. Precautii: Nu se recomanda administrarea produsului in prezenta leziunilor cutanate, pe mucoase, pe arii cutanate intinse si sub pansament ocluziv. Trebuie evitat contactul produsului cu ochii.
25

Interactiuni: Este necesara prudenta in cazul administrarii produsului la pacientii tratati cu anticoagulante. Atentionari speciale: Se recomanda prudenta la pacientii cu astm bronsic, ulcer gastroduodenal, tulburari de coagulare, insuficienta cardiaca, hepatica sau renala si in prezenta infectiilor locale. Sarcina si alaptarea In absenta datelor complete privind absorbtia transcutanata a indometacinului, nu se recomanda administrarea produsului in perioada de sarcina si alaptare. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folost utilaje In absenta datelor complete privind absorbtia transcutanata a indometacinului, pacientii trebuie avertizati ca antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce reactii adverse nervos-centrale, cu afectarea capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Doze si mod de administrare: lndosin gel se aplica local, pe piele de 2 - 3 ori pe zi. Reactii adverse: Dupa administrare locala, indometacinul poate produce fenomene iritative si reactii alergice (urticarie, eruptii cutanate). In absenta datelor complete privind absorbtia transcutanata a indometacinului, nu poate fi exclusa aparitia reactiilor adverse sistemice specifice antiinflamatoarelor nesteroidiene. Supradozaj: Nu au fost raporate cazuri de supradozaj dupa administrarea cutanata a indometacinului. Pastrare: A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25C. A nu se lasa la indemana copiilor. Ambalaj: Cutie cu un tub din aluminiu inchis cu capac din polietilena, continand 40 g gel . PIROXICAM, crema

Compozitie : pxicam 30 mg/g. Indicatii terapeutice afectiuni inflamatorii extraarticulare (mialgii, tendinite, tenosinovite, lombalgii
26

acute fara compresie medulara, epicondilite); afectiuni reumatice inflamatorii si degenerative, precum si periartritei scapulohumerale. Contraindicatii hipersensibilitate la piroxicam, acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau excipienti; leziuni cutanate cum sunt dermatite supurative, eczeme, leziuni infectate, arsuri, plagi copiilor sub 12 ani. Doze si mod de administrare La nivelul suprafetei dureroase se aplica 0,5 - 1 g crema (aproximativ 3 - 4 cm) de 3 - 4 ori pe zi (preferabil dupa o baie calda) si se maseaza usor. Cutie cu un tub a 35. Avantaje: contine cea mai mare concentratie de piroxicam disponibila intr-un produs pentru administrare topica forma farmaceutica de crema permite administrarea insotita de masaj, mai ales pentru afectiunile subacute sau cronice g crema.

3.3 Antiinflamatoare steroidiene Antiinflamatoarele steroidiene numite si corticosteroizi, aceste produse (prednison, prednisolon, betametason) sunt derivati ai corticosteroizilor naturali, hormoni secretati de catre glandele suprarenale. Corticosteroizii sunt foarte puternici si permit stapanirea inflamatiei atunci cand ea devine severa sau cand se declanseaza fara mod evident, ca in cazul bolilor zise inflamatorii (poliartrita reumatoida, alergii severe etc.). Denaturarea pielii, fragilitatea osoasa, aparitia unei stari diabetice fac parte din numeroasele lor efecte nedorite. Mecanismul inflamatiei : Inflamatia reprezinta una din primele reactii ale organismului la injurie. O serie de particule eliberate de celulele si tesuturile afectate de injurie functioneaza ca antigene si stimuleaza un raspuns imun nespecific (proliferare de leucocite). Circulatia locala creste, transportand in zona afectata leucocite, macrofage si proteine plasmatice. Redistributia fluxului arteriolar produce staza si hipoxie tisulara. Aceasta acumulare de leucocite, proteine plasmatice si fluide duce la aparitia umflaturii si durerii caracteristice procesului inflamator. Cauze ale inflamatiilor articulare si musculare: - Intinderea musculara; - Trauma; - Poliartrita; - Boala tesutului conjunctiv;
27

- Boala articulara degenerative; - Tendinite; - Bursite; - Tumori. Influxul de leucocite faciliteaza procesul de fagocitare si eliminarea celulelor afectate. Durerea si edemul amintesc pacientului sa protejeze zona afectata. Modul de actiune al corticosteroizilor: Mecanismul de actiune al corticosteriozilor include reducerea reactiei inflamatorii prin limitarea dilatarii capilare si scaderea permeabilitatii capilare, ceea ce duce la scaderea acumularii de leucocite, macrofage si reduce deasemenea si eliberarea de kinine vasoactive. Conform noilor studii, corticosteriozii pot inhiba si eliberarea de acid arahidonic de catre fosfolipide, scazand astfel formarea de prostaglandine implicate in procesul inflamator. In tratamentul antiinflamator putem folosi si antiinflamatorii nonsteroidiene (aspirina) si prednison oral. Este important de reamintit ca tratamentul antiinflamator trebuie efectuat pe toata perioada indicata, multi pacienti oprind tratamentul in momentul in care incep sa se simta mai bine. In perioada acuta sunt utile si: repausul, gheata, imobilizarea cu fasa elastica, urmate de fizioterapie, masaj. In zilele noastre azi corticosteroizi se utilizeaza mai frecvent sub forma de unguente. 3.4 Unguente cu corticosteroizi Introducerea preparatelor cortizonice in tratamentul afectiunilor locale a reprezentat o adevarata revolutie a terapiei externe dermatologice. Aproape toate dermatozele inflamatorii raspund la steroizii topici. Actiunea lor fiind supresiva, intensitatea si durata efectului local va depinde nu numai de substantele active ci si de vehicul. Alegerea judicioasa a vehiculului a permis ca dermato-corticoizii sa poata fi utilizati pe orice tip de leziuni si in orice localizare. Gama indicatiilor lor a fost de asemeni largita atat prin aparitia unor noi compusi cortizonici active local, cat si prin asocierea variata a acestora cu alte medicamente antibiotice sau chimioterpice. In plus, selectarea excipientului asigura o concentratie maxima si un efect bun local dorit. Produsele actuale sunt astfel formulate incat sa inlatura complet sau se reduce la minimum posibilitatea aparitie unor reactii secundare generale, nedorite. Astfel de manifestari pot aparea in mod cu totul exceptional numai atunci cand terapia locala cu dermatocorticoizi se face pe suparafete intinse si un timp indelungat. Efectele farmacodinamice favorabile ale dermatocorticoizilor constau in primul rand in actiunea lor antiflagistica, datorita scaderii permeabilitatii vasculare si a vasoconstrictiei, decongestionarii tesuturilor si resorbtiei infiltratelor
28

inflamatorii, in efectul lor keratostatic realizat prin inhibarea procesului de akantoza si parakeratoza si in sfarsit in actiunea pruriginoasadatorita fie unui mechanism de anestezie a receptorilor senzoriali, fie unei inhibatii a mediatorilor biochimici. Utilizarea topica a hidrocortizonei in concentratii de 1% si 2,5% in eczema si dermite eczematoase in 1952 a reprezentat inceputul corticoterapiei topice. In continuare au fost descoperiti noi steriozi in special derivatii fluorurati si au fost perfectionate modalitatile de aplicare a terapiei topice (pansamente oclizive, spary etc.), au fost de asemeni imbunatatiti excipientii in care sunt incorporate corticosteroizii activi. In 1960 incep a fi sintetizati deltacortizona si derivatii sai, triamcinolona, dexametazona etc., active in concentratii mult mai mici si cu actiune specific topica. Au aparut mai apoi steroizii difluorurati ca : fluocinolon acetonid, fluocinolonpivalat, dezoximetazona si fluocinolonul (21-acetat-ester de fluocinolonacetonid). Compozitia vehiculului poate reduce sau creste eficacitatea dermatocorticoidului. S-a observant ca cedarea steroizilor depinde de concentratia si solubilitatea lor in vehicul si de coeficientul de repartitie intre acesta si faza receptoare. Astfel in fazele acute ale afectiunilor cutanate sunt pereferate solutiile apoase. Acestea exercitand o actiune racoritoare nu impiedica drenarea si accelereaza eliminarea si indepartarea crustelor si diferitelor impuritati. Suspensiile apoase sunt indicate in stadiile subacute deoarece pe langa avantajele intalnite la solutiile apoase exercita si o actiune protectoare datorita pulberilor care raman pe suparfata pielii. Cand se trateaza parti ale corpului acoperite cu par se prefer lotiunile. La prepararea unguentelor cu coricosteroizi alegerea bazelor se face dependent de caracteristicile subastantei active de afectiune si de stadiul evolutiv al acesteia. Corticosteroizi fiind insolubile vor fi incorporate in baze de unguent sub forma solida realizandu-se unguente suspensii. Deoarece actiunea depinde de marimea particuleleor se folosesc substante sub forma de cristale al caror diametru sa fie mai mic de 7 um. Pulverizarea se face in mori cu jet de aer sau alte micronizatoare iar pulberea luata in lucru e strict standardizata din punct de vedere granulometric. De asemenea, la alegerea componentelor bazei de unguent trebuie sa se tina seama si de conditia ca substanta active sa nu sufere descompuneri chimice sau transformari fizice. Corticosterozii topici se aplica la nivelul tegumentului sub forma de unguente, crme, lotiuni sau spray. Alegerea formei farmaceutice depinde de natura afectiunii, stadiul de evolutie, sediul leziunii si tipul de piele (seboreic, sebostatic).

29

HIDROCORTIZON, unguent

Prezentare farmaceutica: Unguent (pomada), continand hidrocortizon acetat 1% (tub cu 10 g). Actiune terapeutica: Antiinflamator, antialergic, antipruriginos local. Indicatii: Dermatite si eczeme alergice si de contact, prurit nespecific anal, vulvar, scrotal. Mod de administrare: In aplicatii locale pe piele, de 1-2 ori/zi. Reactii adverse: Favorizarea dezvoltarii infectiilor microbiene si fungice; aplicarea indelungata poate provoca fenomene atrofice la nivelul pielii si acnee, dermatita periorala, hipertricoza; aplicarea de cantitati mari pe suprafete intinse de piele denudata poate fi cauza de efecte cortizonice sistemice (mai ales la copii). Contraindicatii: Piodermite, tuberculoza cutanata, dermatoze sifilitice, micoze cutanate, varicela, vaccina, herpes simplex, zona, dermatita periorala, rozacee, acnee; se va evita sau prudenta in timpul sarcinii (indicatii stricte, doze mici, tratament de scurta durata) SYNALAR, unguent

Forma de prezentare: Synalar crema si unguent se prezinta sub forma de crema miscibila cu apa, de culoare alba si respectiv sub forma de unguent gras, fiecare continand 0,025% fluocinolon acetonid Ph Eur. Proprietati: Fluocinolon acetonidul este un antiinflamator corticosteroid. Mecanismele sale de actiune sunt legate de producerea vasoconstrictiei si suprimarea permeabilitatii membranare, a activitatii mitotice, a raspunsului imun si
30

a eliberarii mediatorilor inflamatiei. Gradul de absorbtie percutanata a fluocinolon acetonidului este determinat de numerosi factori cuprinzand vehicolul, integritatea barierei epidermice si folosirea pansamentelor ocluzive. Dupa absorbtie, fluocinolon acetonidul este metabolizat initial la nivel hepatic si excretat prin urina. Indicatii: Synalar este indicat pentru tratarea unei largi game de afectiuni inflamatorii, pruriginoase si alergice ale pielii cuprinzand eczema, dermatitele, intertrigo, prurigo, lichen plan, psoriazis si lupus eritematos discoid. Crema este in mod particular adecvata aplicarii pe suprafete umede sau purulente si pentru zonele de flexie ale corpului. Unguentul este adecvat leziunilor uscate. Dozare si administrare: Adulti (inclusiv varstnici) si copii: Se aplica usor o cantitate mica la nivelul zonei afectate de doua-trei ori pe zi si se maseaza usor pana cand aceasta se absoarbe total prin tegument. Cand este necesar un pansament ocluziv, zona afectata trebuie mai intai curatata in totalitate. Apoi se aplica Synalar si se acopera zona cu un pansament adecvat. Contraindicatii: Synalar este contraindicat in afectiunile primare ale pielii cauzate de bacterii, fungi sau virusuri si in rosacee, acnee, dermatita periorala, prurit anogenital si in rash produs de scutece. Precautii: Cand exista o infectie asociata cu o afectiune cutanata inflamatorie, Synalar trebuie administrat doar daca se aplica un tratament antiinfectios adecvat. Folosirea steroizilor topici pe leziuni infectate, fara adaugarea unei terapii antiinfectioase specifice, poate conduce la raspandirea infectiilor oportuniste. Terapia continua pe termen lung cu steroizi topici poate produce leziuni cutanate atrofice si dilatarea vaselor sanguine superficiale, mai ales cand se utilizeaza pansamente ocluzive sau cand se formeaza plicaturi ale pielii. Folosirea indelungata de steroizi topici sau tratamentul unor zone extensive, chiar neocluzive, pot determina o absorbtie suficienta a steroizilor pentru a produce aparitia trasaturilor de hipercorticism si supresia adrenala, mai ales la copii. Synalar, cu rare exceptii, nu trebuie aplicat la nivelul fetei. Daca este aplicat pe fata, aceasta nu trebuie facuta pe perioade mari de timp. Ochii trebuie evitati. Se recomanda ca la copii, tratamentul sa nu fie in mod obisnuit prelungit mai mult de cinci zile si nu se vor folosi pansamente ocluzive. Preparatele tip Synalar nu sunt indicate in tratamentul dermatozelor la copiii sub un an. Steroizii topici nu trebuie in mod normal folositi in tratamentul placilor psoriazice extensive. In cazul folosirii steroizilor topici in tratamentul psoriazisului exista riscul atat al recidivelor tip rebound dupa dezvoltarea tolerantei cat si al psoriazisului pustulos generalizat. Afectarea functiei de bariera a tegumentului poate conduce la aparitia toxicitatii locale si sistemice. Este importanta supravegherea atenta a pacientilor. Tratamentul cu steroizi topici trebuie intrerupt daca se observa reactii nedorite. Sarcina si alaptare: Administrarea steroizilor topici la animalele gestante poate determina tulburari ale dezvoltarii fetale. Relevanta acestei observatii pentru om nu a fost inca stabilita. Cand se considera ca tratamentul cu steroizi topici este necesar in cursul sarcinii, trebuie minimalizate atat cantitatea aplicata cat si durata
31

tratamentului. Steroizii topici nu trebuie aplicati la nivelul sanilor inainte de alaptare. Cand se considera ca tratamentul cu steroizi topici este necesar pentru alte zone ale corpului, atat cantitatea aplicata, cat si durata tratamentului trebuie sa fie minime. Reactii adverse: Se poate produce iritare la locul aplicarii, cu frecventa redusa, si rareori, au fost raportate reactii de hipersensibilizare. Tratamentul prelungit si intensiv, mai ales cand se folosesc pansamente ocluzive sau cand se produc plicaturari ale tegumentelor poate determina striuri, subtierea tegumentului, telangiectazie sau atrofie, precum si efecte datorate supresiei adrenocorticale (se va consulta "Precautii"). Supradozare: Este putin probabil sa se produca efecte toxice dupa ingestia accidentala a continutului tubului. Daca sunt ingerate cantitati mai mari si apar fenomene de toxicitate, trebuie administrat tratament simptomatic. Conditii de pastrare: Se va pastra la temperaturi mai mici de 25 grade Celsius. Efectul asupra abilitatii de a conduce autovehicole si de a manevra echipamente: Nu sunt necesare precautii in acest sens. ULTRALAN, unguent

Compozitie Unguent continand fluocortolona 0,5% (0,25% sub forma de alcool, 0,25% sub forma de caproat). Actiune terapeutica Fluocortolona este un glucocorticoid pentru uz dermatologic, cu actiune antiinflamatorie, antialergica si antipruriginoasa intense; asocierea formei alcool cu caproatul asigura o actiune rapida si indelungata. Doze si mod de administrare Local, pe piele, la inceput de 2-3 ori/zi, apoi o data/zi. Indicatii Dermatoze inflamatorii, alergice si pruriginoase: eczeme, dermatite diverse, neurodermite, prurigo, psoriazis, lichen plan, lupus eritematos discoid netuberculos; prurit anal si vulvar. Este avantajos in prezenta unei componente alergice si atunci cand exista pericol de infectie. Contraindicatii Tuberculoza cutanata, dermatoze sifilitice, varicela, vaccina, zona zoster, herpes simplex, dermatita periorala, rozacee, acne. Se va evita sau prudenta in timpul sarcinii (indicatii stricte, doze mici, tratament de scurta durata); se va evita
32

aplicarea pe fata timp indelungat (mai mult de 4 saptamani). Reactii adverse Rareori iritatie locala, prurit, hipertricoza, foliculite, eruptii acneiforme, dermatita periorala; aplicarea prelungita poate provoca atrofia locala a pielii, telangiectazii, purpura, vergeturi; dozele mari, aplicate pe suprafete intinse, pot fi cauza de fenomene cortizonice sistemice (mai ales la copii); rareori suprainfectii cu germeni rezistenti. FLUOCINOLON ACETONID, unguent

Actiune terapeutica Fluocinolonul acetonid este un glucocorticoid sintetic pentru uz topic, cu actiune antiinflamatoare, antipruritica, antialergica. Normalizeaza procesul de keratinizare. Indicatii Unguentul cu fluocinolon acetonid este recomandat cand se urmareste o actiune emolienta mai energica necesara in leziunile cutanate uscate, ca cele din dermatita atopica, in unele dermatoze ale mainilor. Fluocinolonul acetonid este indicat in cheloite si cicatrice hipertrofice in care este util efectul atrofagin, dermatita atopica, neurodermatita, psoriazis (in special in stadiile cronice), dermatita exfoliativa, intertrigo, dermatita seboreica, prurit ano-genital, lichen simplex cronic, eczema numulara. Mod de administrare Unguentul cu fluocinolon acetonid se aplica in strat subtire pe zona afectata a pielii repetandu-se aplicatia de 2-3 ori pe zi dupa necesitate si se va trece cat mai repede posibil la 2-3 aplicatii pe saptamana. Se va evita aplicarea pe suprafete intinse. Contraindicatii si precautii Unguentul cu fluocinolon acetonid este contraindicat in leziunile cutanate tuberculoase, micozele pielii si majoritatea virozelor cutanate (herpes simplu, varicela). Este contraindicat persoanelor care prezinta hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului. La gravide se recomanda ca in timpul sarcinii unguentul cu fluocinolon acetonid sa se aplice pe suprafete de mica intindere, in cantitate nu prea mare si pe o durata limitata. In prezenta unei infectii locale severe sau a unui proces infectios cu caracter general se impune instituirea concomitenta a
33

antibioterapiei sistemice conform indicatiilor antibiogramei. Reactii adverse Riscul efectelor generale ale tratamentului cu unguent cu fluocinolon acetonid pot fi diminuate prin aplicarea produsului un timp limitat si atentionarea bolnavilor asupra pericolului automedicatiei. C UTIVATE, unguent

Particulariti farmacologice Corticosteroid sintetic puternic cu proprieti antiinflamatoare, antipruriginoase i vasoconstrictoare de uz topic. Mecanismul aciunii const n stimularea sintezei unor proteine inhibtoare ale fosfolipazei A2, numite lipocortine. Ele inhib eliberarea acidului arahidonic din fosfolipidele membranare i stopeaz biosinteza prostaglandinelor i leucotrienelor, puternici mediatori ai inflamaiei. Indicaii Dermatozele asociate cu inflamaie i prurit. Utilizare terapeutic Crema sau unguentul se aplic topic pe suprafeele afectate n strat subire de 2 ori pe zi. Supradozare Cazuri de supradozare nu se cunosc. Supradozarea acut este improbabil, deoarece fluticasonul se absorbe foart puin. n tratamentul de durat pot aprea fenomene de hipercorticism. Efecte adverse n aplicarea topic sunt posibile iritaie, foliculit, erupii acneiforme, atrofia pielii, striuri, miliaria. Dup aplicarea ndelungat a formelor dermatologice pot avea loc evoluia psoriazisului pustular dup sistarea tratamentului cu corticosteroizi puternici. n tratamentul de durat sunt posibile fenomene de hipercorticism (sindrom Cushing). Contraindicaii Hipersensibilitatea la preparat. Precauii

34

n tratamentul de durat se recomand monitorizarea funciilor corticosuprarenalelor. Tratamentul cu fluticason nu trebuie sistat brusc.

3.5.Medicatie alternativa RUMALAYA, gel

Compoziie Uleiuri volatile de Cinnamomum camphora 5%, Mentha arvensis 10%, Pinus roxburghii 5%, Cinnamomum zeylanicum 2,5%, Sesamum indicum 22%, prelucrate n: Nardostachys jatamansi, Saussurea lappa, Celastrus paniculatus, Vitex negundo, Ocimum sanctum, Acorus calamus, Hyoscyamus niger, Anacyclus pyrethrum, Calotropsis procera, Datura metal, Vanda roxburghii, Cateria lacca, Piper nigrum, Cedrus deodora, Berberis aristata, Ricinus communis, Rubia cordifolia, Plumbago zeylanica, Nerium odorum, Dashamoola, Excipiens ad 30 g. Prezentare Crem 30 g n tub Particulariti farmacologice Fitopreparat cu aciune antiinflamatoare, antiedematoas, analgezic. Amelioreaz microcirculaia n locul aplicrii, nltur spasmul muscular i amelioreaz mobilitatea articular. Indicaii Artrita reumatoid, spondiloartrita, osteoartroza, guta, neuralgiile, nevritele, miozitele. Utilizare terapeutic Crema se aplic pe regiunile afectate n strat subire, prin masaj uor, de 2 ori pe zi pn la dispariia simptomelor bolii. n cazurile mai severe cura de tratament poate fi de durat, pn la 4-6 luni. Dup fiecare lun de tratament se recomand o sptmn repaus. Efecte adverse Reacii alergice posibile Contraindicaii Hipersensibilitatea la preparat.Termen de valabilitate: 3 ani. Condiii de conservare: Temperatura sub 300 C. Statutul legal: Fr prescripie medical.
35

APIREVEN, unguent

Compozitie: Venin de albine, nicotinat de metil, camfor, extract capsici, extract pro oleum hyosciami intr-o baza de unguent usor penetrabila. Actiune terapeutica: Veninul de albine este utilizat cu bune rezultate in tratamentul reumatismului acut si cronic, a durerilor reumatismale, musculare si articulare. Alaturi de celelalte componente cu actiune revulsiva, veninul de albine produce o crestere a temperaturii cutanate, intensifica irigatia sanguina pana in profunzimea muschiului corectand lipsa de oxigen din zona dureroasa si avand in acelasi timp si o importanta actiune antiinflamatoare. Produsele algogene ale metabolismului sunt eliminate si ca urmare, durerile dispar rapid. Indicatii: Dureri reumatismale, articulare si musculare, Lumbago, sciatica, degeraturi,etc. Se poate folosi si pentru masajul sportivilor. Mod de administrare: Unguentul APIREVEN se aplica pe zonele dureroase, articulatiile bolnave sau in apropierea acestora. In functie de suprafata care trebuie tratata, se aplica 1-3 cm de unguent, care se intinde si se lasa in repaus 2-5 minute. Dupa aceea zona se frectioneaza bine si se acopera zona afectata pentru a pastra caldura. Frictionarea se repeta seara, cu aceiasi cantitate de unguent. In ziua urmatoare se dubleaza cantitatea de unguent si se repeta frictionarea de 1-2 ori pe zi. Dupa fiecare tratament se recomanda spalarea mainilor cu apa si sapun pentru a se evita aparitia iritatiilor la nivelul ochilor si al mucoaselor. Dupa 4 zile de tratament se recomanda o pauza de o zi. Prezentare: Tuburi continand 40g de unguent.
36

STIMUVEN PLUS, crema

Indicatii: varice, flebite, tromboflebite;inlatura tensiunea la nivelul picioarelor; reduce senzatia de picioare obosite; reduce echimozele si hematoamele. Aplicare: Crema se aplica prin masaj usor de jos in sus, de 2-3 ori pe zi. Compozitie: Crema contine extracte din: castan (Aesculus hippocastanum), spanz (Helleborus purpurascens) si hamamelis (Hamamelis virginiana) intr-o baza de calitate superioara Actiune: Principiile biologic active din extractele de castan, spanz si hamamelis au actiune de stimulare a circulatiei capilare, marind rezistenta peretelui capilarelor, scazand permeabilitatea acestora, de reducere a inflamatiei, a durerii. Prezentare: Tub de 40 g in cutie individuala.

REUMA-TIS, unguent

37

Compoziie: extract de ardei (Capsicum annum) extract de salcie (Salix alba) salicilat de metil Produsul are efect revulsiv i antiinflamator datorit salicilatului de metil i extractelor de capsicum i salcie. Este recomandat n cazul: durerilor musculare i articulare (provocate de oboseal, reumatism), luxaiilor, entorselor, nevralgiilor sciatice i intercostale, fracturilor i nepturilor de insecte.

Concluzii Pentru a ajunge la prepararea unguentelor i folosirea lor n terapeutic a trebuit s se in seama de structura i starea pielii, de regiunea de piele pe care se aplic unguentul, de mrimea suprafeei de aplicare, toate acestea influennd resorbia i implicit aciunea dermopreparatelor. Preparatele destinate aplicaiilor locale trebuie s asigure o remanen suficient la locul de aplicare. Pentru resorbia substanelor medicamentoase baza de unguent joac un rol important mai ales cnd substanele se gsesc n concentraie mic. Substanele active pot s se gseasc dispersate n baza de unguent sub form de emulsie sau suspensie cnd se obin unguente tip soluie, emulsie, suspensie sau mixte (soluie emulsie suspensie; suspensie emulsie; emulsie soluie).
38

Emulgatorii de tip A/U strbat bariera fiziologic a pielii putndu-se dizolva parial n lipidele celulelor epidermice. n acest fel uureaz ptrunderea substanelor medicamentoase n straturile mai profunde ale pielii. Emulgatorii de tip U/A emulsioneaz grsimea pielii din epiderm. Prin marcarea stratului de celule cheratinizate devine posibil ptrunderea substanelor medicamentoase n bazele de unguent. Bazele de unguent trebuie s aib o vscozitate corespunztoare care s permit ntinderea i aderarea uniform de epiderm n mucoas. Pentru ca unguentele s poat fi administrate n vederea vindecrii anumitor afeciuni trebuie s ndeplineasc anumite condiii i anume: S-i pstreze consistena semisolid; S aib aspect omogen; S se nmoaie la temperatura corpului; S adere de piele sau mucoase; Substanele s fie uniform dispersate; Ph-ul lor s varieze ntre 4.5 i 6.5. n cazul unguentelor antiinflamatoare substanele medicamentoase trebuie s fie bine pulverizate deoarece actiunea terapeutica depinde de marimea particulelor. Unguentele utilizate pentru tratamentul inflamatiilor articulare si muscular devine din ce in ce mai populara. Alegerea formei farmaceutice depinde de natura afectiunii, stadiul de evolutie, sediul leziunii si tipul de piele (seboreic, sebostatic). De aceea in vederea efectuarii tratamentului cu unguente antiinflamatoare este importanta o buna examinare clinica. O durere intensa, severa, sugereaza prezenta unei reactiei inflamatorii posttraumatice. O durere cronica, repetativa, sugereaza existenta unei inflamatii moderate secundare unei afectiuni cornice sau artrita. Examinarea clinica este utila pentru a identifica localizarea si severitatea inflamatiei. Punctele musculare dureroase sunt usor de identificat prin examinare clinica. Astfel in fazele acute ale afectiunilor cutanate sunt pereferate solutiile apoase. Acestea exercitand o actiune racoritoare nu impiedica drenarea si accelereaza eliminarea si indepartarea crustelor si diferitelor impuritati. Suspensiile apoase sunt indicate in stadiile subacute deoarece pe langa avantajele intalnite la solutiile apoase exercita si o actiune protectoare datorita pulberilor care raman pe suparfata pielii. Cand se trateaza parti ale corpului acoperite cu par se prefera lotiunile. Este de apreciat efectul benefic pe care l prezint unguentele n terapeutic, ns o dat ce se ia decizia de a se ncepe un tratament cu unguent trebuie s se fac i o testare pentru a nu aprea reacii adverse la venirea n contact a unguentului cu pielea sau mucoasele.

39

Bibliografie

Savopol., Baliu S. Farmacia Bucuresti, 1966 Stanescu V., Beaca M. Practica Farmaceutica Bucuresti, 1970 Savopol E. Practica Farmaceutica BUCURETI, 1971 Prof. Dr. Farm. Morait Gh. Controlul Analitic Cantitativ Al Medicamentului, Ed. Medicala, Bucuresti, 1977 Fica Cornelia ndreptar Practic Pentru Prepararea Medicamentelor Ed. Medicala, Bucuresti, 1983 Zeller Andreas Pharmaceutical Technology Europe, 1993 Fica Cornelia Tehnica Farmaceutica, Ed. Medicala Bucuresti, 1997 Farmacopeea Romana, Editia a X-a Bucuresti, 2005 Memomed 2005, Ed. Minesan Bucuresti, 2005 Idson B. J. Pharm. SCI, 64901-924 Cloche J.R. Labo. Pharma Problems et Technnologiques,
40

1996, 63-6

41