LUCRAREA NR.

FORME FARMACEUTICE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL TOPIC

Preparatele topice utilizate în prevenirea şi tratarea afecţiunilor cutanate pot
fi prescrise într-o varietate de forme farmaceutice. Astfel, ele se condiţionează sub
formă de soluţii, loţiuni, mixturi, emulsii, unguente, preparate peliculogene,
aerosoli, etc.
În afecţiunile acute se acordă o importanţă deosebită vehiculului potrivit şi
nu substanţei active, iar în afecţiunile cronice se dă importanţă substanşei active şi
mai puţin vehiculului.
Dintre formele farmaceutice utilizate în tratamentul clasic şi modern,
menţionăm următoarele:
1.Soluţiile reprezintă forma cea mai frecventă de aplicare.
Se utilizează: - soluţii apoase
- soluţii hidroalcoolice
- soluţii glicerinate sau cu alţi solvenţi polari sau nepolari

Au acţiune superficială când solventul este apos, iar în cazul solvenţilor

organici, prin evaporare se formează o peliculă din care medicamentul este cedat
treptat. Soluţiile apoase sunt mai bine tolerate de tegumentele iritate şi inflamate,
iar soluţiile cu solvenţi organici se vor aplica pe tegumentele neiritate.
Soluţiile pot fi aplicate prin : badijonări, comprese umede, cataplasme, băi.

2. Loţiunile sunt preparate lichide destinate aplicării cutanate prin întindere, fără
fricţionare. Conţin substanţe medicamentoase sub formă de soluţie sau suspensie
într-un vehicul apos sau hidroalcoolic. Sunt denumite şi pensulaţii, pulberi lichide
sau paste apoase.
3. Linimentele sunt preparate de uz extern care se aplică prin ungere şi fricţiune,
fiind soluţii, suspensii sau emulsii, destinate aplicării cutanate.Au acţiune
penetrantă mai mare decât soluţiile şi suspensiile.Nu se aplică pe tegumentul lezat

4. Mixturile rezultă prin suspendarea unui procent mare de pulberi în excipienţi

lichizi. Se aplică pe piele cu o pensulă, evitându-se materialele hidrofile. După
evaporarea lichidului prin absorbţia căldurii pielii, rămâne un strat de pudră şi se
obţine un efect răcoritor. Peste mixturi se pot aplica comprese. Se indică în
dermatoze congestive, imflamaţii.

5. Emulsiile sunt constituite din două faza lichide nemiscibile: o fază apoasă şi o
fază uleioasă, dispersate şi stabilizate cu ajutorul emulgatorilor. Există două tipuri
de emulsii: apă în ulei A/U şi ulei în apă U/A. Emulsiile ulei în apă sunt mai
indicate pentru preparatele topice. Apa care constituie faza externă, contribuie la
hidratarea stratului cornos , iar o altă parte se evaporă exercitând un efect răcoritor.
Faza lipofilică rămâne etalată pe piele.
Emulsiile sunt utilizate pentru tratarea arsurilor, dermatozelor subacute sau
cronice mai puţin inflamate.
Emulsiile U/A au avantajul că permit perspiraţia insensibilă, nu sunt iritante
şi dau senzaţia de răcoare, fiind tolerate şi de persoanele cu pielea seboreică. Au
acţiune stimulantă asupra secreţiei glandelor sebacee şi pot provoca o seboree
reacţională.
Emulsiile A/U sunt mai ocluzive, miscibile cu secreţiile apoase, creând prin
faza lor continuă, uleioasă, un înveliş lipidic artificial care îl poate substitui pe cel
natural, inhibând activitatea glandelor sebacee până la punerea lor în repaos.

6. Unguentele sunt forme farmaceutice de consistenţă moale, obţinute prin

încorporarea substanţelor active în excipienţi, fiind destinate a fi aplicate pe piele
sau pe mucoase. Sunt constituite dintr-un schelet lax format dintr-o fază solidă în
interstiţiile căreia este reţinută prin absorbţie sau includere mecanică o fază lichidă.

În funcţie de gradul de penetrare se divid în trei grupe:

- unguente epidermice care nu pătrund de loc în piele, au o acţiune superficială,
fiind utilizate pentru protecţie sau un efect de suprafaţă;
- unguente endodermice sau de penetraţie care sunt capabile să pătrundă în
straturile profunde ale pielii şi se utilizează în tratamentele topice antiinfecţioase şi
terapia subepidermică;
- unguente diadermice sau sistemice care pătrund şi străbat tegumentul, ajungând
în sistemul limfatic şi sangvin, de unde substanţele active sunt resorbite, exercitând
un efect la distanţă.
În funcţie de structura de gel, unguentele se pot clasifica în:
- unguente hidrofobe care acoperă pielea cu o peliculă de grăsime exercitând un
efect ocluziv, acoperă porii cutanaţi ceea ce determină creşterea temperaturii locale
şi inhibarea respiraţiei cutanate;
- lipogelurile sunt din categoria excipienţilor anhidri care pot incorpora apă prin
emulsionare. Are doar un uşor efect ocluziv, determinând o creştere uşoară a
temoeraturii locale. Substanţele active sunt rapid absorbite;
- unguentele emulsii constau dintr-o fază apoasă şi una uleioasă, stabilizate cu
ajutorul unui emulgator, care conduce la realizarea unei emulsii de tipul A/U sau
U/A. Unguentele hidrofile formează emulsii în amestec cu secreţiile pielii;
- bazele hidrosolubile cu polietilenglicoli exercită un efect deshidratant datorită
difuziunii apei din interior spre exterior.Prin mărirea concentraţiei substanţei
medicamentoase , hidratarea bazei şi întinderea în strat subţire, se poate conta pe o
rezorbţie a medicamentelor.Sunt indicate pentru tenurile grase, fiind uşor lavabile,
cât şi pentru zonele cu pilozitate crescută;
- hidrogelurile conţin o cantitate mare de apă care ajută la dispersarea substanţelor
organice sau anorganice în apă, fiind indicate pentru pielea grasă. Au acţiune
puternic răcoritoare, iar substanţele active conţinute sunt rapid degajate. După
evaporarea apei rămâne o peliculă elastică care este uşor lavabilă şi care nu
acoperă porii cutanaţi. Aceste preparate determină deshidratarea cutanată.
După acţiunea terapeutică unguentele se clasifică în:
- unguente de acoperire: - de protecţie
- cosmetice
 - răcoritoare
- epitelizante
- revulsive
- antiacneice
- antimicotice
- dezinfectante

După modul de preparare distingem:

- unguente de tip soluţie;
- unguente de tip suspensie;
- unguente de tip emulsie;
- unguente mixte

7. Săpunurile sunt constituite din săruri de sodiu, potasiu ale acizilor graşi
superiori. Se deosebesc săpunuri moi şi solide.

8. Emplastrele sunt preparate farmaceutice solide, plastice, destinate aplicării

externe. Se aplică pe piele după o uşoară încălzire, formând un strat adeziv, elastic.

9. Aerosolii presurizaţi sau spray-urile sunt utilizaţi tot mai mult în terapiile
dermatologice moderne.

10. Pudrele sunt constituite din una sau mai multe substanţe active diluate de
obicei cu excipienţi şi aduse la un grad avansat de pulverizare. Pudrele servesc la
absobţia secreţiilor excedentare sau pentru efect sicativ, menţinând pielea uscată.
Au efect răcoritor, sicativ, antiseptic, antipruriginos.
11. Preparatele peliculogene se utilizează din ce în ce mai frecvent având la bază
produse macromoleculare naturale sau sintetice, formatoare de film, în care este
reţinut principiul activ

EVALUAREA LUCRĂRII NR.6

1.Enumeraţi formele farmaceutice utilizate în terapia topică.

2.Ce fel de soluţii se utilizează în terapii?

3. Cum pot fi aplicate soluţiile?

4. Ce sunt loţiunile?

5. Ce sunt linimentele?

6. Din ce sunt constituite emulsiile?

7.Ce sunt unguentele?