FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE ŞI MOI

Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, linimentele, emplastrele şi

săpunurile.

1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la

temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37
grade C.

După calea de admninistrare se clasifică in :

a) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm,

diametru de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se
administrează rectal pentru efecte resorbtive sau locale. b) Vaginale – sunt de 2
tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise şi globule
(globulus) care se obţin prin turnări in forme speciale. Conţin antiseptice,
antimicotice, etc. c) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi,
cilindro-conice, cu un capăt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm,
greutatea 0,3-2 g.

Compoziţia supozitoarelor: 1. substanţe active 2. excipienţi

Excipienţii se aleg in funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local

sau resorbtiv).

a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor

magistrale. Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu
consistenţă solidă, care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras
din seminţele arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare. Conţine
trigliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi. Are
dezavantajul că rancezeşte foarte uşor.

b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe

cale industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină
şi glicerină, precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă
(gelatina se extrage din ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De
asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt
polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu
apa). In funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu
GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea
supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu rancezesc, nu irită,
dar la administrarea supozitoarelor este necesară umectarea acestora pentru a
favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare
ale substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul
este intotdeauna Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele
de prescriere fiind cele cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de
divizare.

2.Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de

consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase in scop de protecţie
sau terapeutic.

Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai

numesc şi baze de unguente.

Clasificare: a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi

(sterile). b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,
dezinfectante. c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice,
diadermice (acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă). d) după baza
de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente soluţii cand
substanţa activă se dizolvă in baza de unguent, unguente-suspensii cand
substanţa activă este insolubilă in baza de unguent, fiind suspendată şi
unguente-emulsii care conţin două faze nemiscibile, una apoasă şi una uleioasă
care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U
amestecă picăturile de apă in ulei şi U/A amestecă picăturile de ulei in apă.

Cerinţe generale pentru unguente: - să aibă aspect omogen - să-şi menţină

consistenţa la 36 0C - să adere de tegumente sau mucoase - să nu rancezească -
să aibă pH 4,5 – 8,5 - să cedeze uşor substanţa activă - să penetreze uşor

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri : a) hidrofobe b) hidrofile

a) Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au

efect de protecţie. 1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate
superioare care se obţin la rafinarea petrolului. Nu rancezesc, nu irită
tegumentele, produc stază de căldură. Ex. Vaselinum album, Paraffinum
liquidum. 2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi
neutre). Ex. Oleum cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum
(ulei de măsline), Ol.ricini, Ol.lini (ulei de in), Ol.jecoris.(ulei de peşte). 3.Baze
emulsive tip A/U : grăsimea de pe lana oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri),
Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate
emulsiona o cantitate mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros
obţinut din cavităţile pericraniene ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera
flava. In prescripţiile magistrale se foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de
Farmacopeea Romană care conţine 90% vaselină şi 10% lanolină.
b)Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe
tegumente şi permit evaporarea apei, au efect răcoritor. 1.Hidrogelurile –
formează cu apa coloizi vascoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă, sunt
alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli
(glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau
soluţii sub formă de geluri). 2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante,
neivadate de microorganisme cu GM de 400, 1500, 4000, utilizate in diferite
amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400 (Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG
4000 (Unguentum macrogoli). 3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect
răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu,
alcool cetilic in amestec cu alcool stearilic, Unguentum emulsificans,
Unguentum emulsificans aquosum.

Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei

substanţei active şi cantitatea totală, in funcţie de suprafaţa pe care se aplică.
Astfel, se prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-
100 g pentru membrele superioare sau inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa
corpului.

3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie
substanţe inerte, impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in
scop sicativ sau de protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album),
care păstrează stază de căldură. Efectul sicativ se datorează pulberilor interte:
Talcum, Zincii oxydum, Amylum.

4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau semisolide ce

conţin amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte substanţe, avand efect
lăptos, care se aplică pe tegumente, după o agitare prealabilă. Existau 2
linimente oficinale: cel amoniacal cu rol neutralizant in arsuri cu substanţe acide
şi cel oleocalcar pentru arsuri calorice.

5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori.
Săpunurile de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de
curăţire sau degresare; pot fi folosite pentru pătrunderea unor substanţe active
prin tegumente; există şi săpunuri medicinale, care incorporează substanţe
antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine,

ceruri, substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se
clasifică in emplastre terapeutice şi adezive.
Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii adezivi pentru
absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se
aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă in vederea absorbţiei
transcutanate şi a efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerină folosite
pentru efectul antianginos sau cu nicotină. Efectul este prelungit şi poate fi
terminat cu uşurinţă prin inlăturarea plasturelui, complianţa este superioară, dar
pot exista inegalităţi in cadrul procesului de absorbţie.

Cele adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru
fixarea pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă
activă antiseptică) de ex. Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de
lichide adezive, constituite din soluţii de răşini in eter, cloroform şi benzen de
exemplu mastisolul (galifix).

FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

Definiţie: sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid

(solvent) in care se găsesc dispersate substanţe active solide lichide sau gazoase.

Clasificare – după complexitate sunt simple cu o singură substanţă activă şi

compuse sau amestecuri, mixturi. - după gradul de omogenitate sunt soluţii
omogene şi dispersii eterogene. - după modul de preparare: soluţii, emulsii,
suspensii şi soluţii extractive. - după natura solventului: apoase, alcoolice şi
uleioase. - după calea de administrare : 1. forme lichide pentru uz extern 2.
forme lichide pentrui uz extern cu intrebuinţări speciale 3. forme lichide pentru
uz intern 4. forme lichide pentru administrare parenterală 5. ceaiuri, soluţii
extractive, extracte.

Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare controlabilă,

este o formă accesibilă copiilor.

Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor,

volumul mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă,
de culoare).

1.Forme lichide pentru uz extern

1.1.Soluţii pentru uz extern (solutio) - sunt utilizate pentru aplicare pe

tegumente şi mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin
substanţe active dizolvate in următorii solvenţi: apă distilată (Aqua destillata),
alcool diluat (Alcoholum dilutum) şi ulei de floarea soarelui (Oleum Helianthi).
Uneor se poate adăuga şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente.
Prescrierea formelor lichide magistrale – este necesar să cunoaştem concentraţia
substanţei active şi cantitatea totală (in funcţie de suprafaţa pe care se aplică):
30-50 g pentru faţă, 100150 g pentru frecţii, 200 g pentru comprese, 300-1000 g
pentru spălături.

1.2.Suspensii pentru uz extern (suspensio) – conţin substanţe insolubile, care se

dispersează in apă sau ulei. Mai conţin şi agenţi de vascoyitate (metilceluloza,
gelatina, glicerina, macrogoli). Necesită agitare inainte de aplicare, numindu-se
mixturi agitande. Substanţele insolubile care intră in compoziţie sunt oxidul de
zinc, amidonul, talcul. Se prescriu ca şi soluţiile pentru uz extern.

1.3.Emulsii pentru uz extern (emulsio) – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute

prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios, cu ajutorul
emulgatorilor de tip A/U sau U/A. Se agită inainte de aplicare.

2.Forme lichide pentru uz extern cu intrebuinţări speciale

2.1.Picăturile pentru ochi (colire, oculoguttae) – se pot prezenta sub formă de

soluţii, emulsii sau suspensii care se aplică in sacul conjunctival, cate 1-3
picături odată in tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru
examenul fundului de ochi. Trebuie să
indeplinească următoarele condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi izohidre cu
lichidul lacrimal. Pentru prescrierea colirelor magistrale trebuie să cunoaştem
concentraţia substanţei active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul,
care diferă in funcţie de concentraţia substanţei active. Astfel, dacă concentraţia
acesteia este mai mică sau egală cu 1% se foloseşte Solvens pro oculoguttae, un
lichid foarte asemănător cu lichidul lacrimal care conţine fenilmercuriborat, un
antiseptic. Dacă concentraţia substanţei active este mai mare decat 1% se
foloseşte apa distilată. La Subscriptio totdeauna vom scrie “M.f. oculoguttae”
pentru a fi preparat steril.

2.2. Picăturile pentru nas (rhinoguttae) se administrează in fiecare nară pentru

decongestionarea mucoasei nazale in rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc
substanţe vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care in scop
decongestionant se prescrie intotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este
necesar să se cunoască concentraţia substanţei active, cantitatea totală care este
de 10 g şi solventul care este apa distilată.

2.3.Picăturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu apă, ulei sau

amestecuri, cu sau fără glicerină. Trebuie să aibă u pH de 5-7,5. Există o soluţie
pentru urechi tipizată Boramid.
2.4.Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după intrebuinţare se
expulzează fără să fie inghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu
acţiune antiseptică, dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate in apă, alcool sau
amestecuri. Există preparate tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se
diluează in momentul utilizării. De obicei din acestea se dizolvă 1-2 linguri in .
pahar cu apă. Ex.Ticiverol.

Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase

administrate in jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de
cauciuc, seringă, canulă pusă in legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii
de consistenţă siropoasă, vascoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor,
faringelui. Excipientul este un amestec hidroglicerinat. Aceste soluţii formează
un inveliş protector, ce favorizează contactul prelungit al substanţelor
medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina boraxată
10%).

2.5. Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală

in scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa,
glicerina, amestecuri, ulei, etc. In scop terapeutic se folosesc in tratamentul
colitelor ulceroase, iar in scop diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.

3.Forme lichide pentru uz intern După natura solventului sunt apoase, uleioase
sau alcoolice. După modul de preparare sunt soluţii, emulsii şi suspensii. 3.1.
Picături pentru uz intern (gutta, guttae) – sunt soluţii care conţin substanţe
active dizolvate intr-un solvent adecvat. Se introduc intr-o linguriţă cu zahăr,
compot dulceaţă, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de paine, pentru
a masca gustul neplăcut al substanţelor active. Pentru prescriere trebuie să
cunoaştem numărul de picături dintr-un gram de soluţie.

Doza unitară a substanţei active se include in 1 g sau 0,5 g de soluţie. Cantitatea

totală este cuprinsă intre 10,0 şi 30,0 g . Numărul de picături dintr-un gram de
soluţie diferă in funcţie de natura solventului. Pentru soluţiile apoase (cu apă
distilată) 1 g soluţie are 20 picături, iar pentru soluţiile alcoolice 55-60 de
picături.
1 g sol ………….20 pic…………..D.U. sau 0,5 g sol …………10
pic…………..D.U. Să prescriem picături pentru uz intern cu Atropini sulphas
D.U. = 0,0005 g. 1 g sol …………20 pic…………….0,0005 g 10 g sol
……………………………..X X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas

Dacă includem doza unitară in 10 picături, vom avea următoarele calcule : 0,5 g
sol………10 pic………….0,0005 g Atropini sulphas 10 g sol
……………………………..X’ X’ = 10 x 0,0005 / 0,5 = 0,01 g Atropini sulphas
3.2. Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la
adulţi şi cu linguriţa la copii. In afară de substanţa sau substanţele active conţin
edulcoranţi in proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa
distilată. Pentru prescriere trebuie să cunoaştem că doza unitară D.U. se include
intr-o linguriţă la copii şi intr-o lingură la adulţi. O linguriţă conţine 5 g soluţie,
iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu 10-20 linguri la adult şi 20 linguriţe la
copii.

Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului

necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:

a) ape aromatice – soluţii diluate de uleiuri volatile, reprezentand reziduurile

care răman la distilarea plantelor ce conţin uleiuri volatile. Ex.apă de mentă, de
scorţişoară.

b) Siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc Sirupus simplex, adică apă cu zahăr
67%, siropuri aromate: Sirupus citrici (de lămaie), Sirupus aurantiorum (de
portocale), Sirupus codeini (un sirop medicamentos).

c) Limonadele gazoase – soluţii acre conţin compuşi gazoşi, efervescenţi. Se

folosesc in cazul prescrierii bromurilor. Ex. Solutio effervescens, Solutio
magnesii citras.

d) Mucilagiile – sunt soluţii coloidale vascoase cu rol corectiv şi de protecţie.

Din punct de vedere chimic sunt glucide cu structură poliuronică. Formează o
peliculă fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejand-o de efectul
iritant al substanţei medicamentoase. Ex. Mucilago gummi arabici – un lichid
gălbui opalescen, produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Accacia;
Mucilago gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare cand se
prescrie cloralhidrat.

e) Glicerolul sau glicerina – se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.

Calculele : 1 linguriţă …….5 g sol…….0,1 g Aminophenasonum……0,01 g

Phenobarbitalum 20 linguriţe …..100 g
sol……………..X…………………………….Y X= 20 x 0,1 g= 2,0 g
Aminophenasonum Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum

3.3.Suspensii pentru uz intern – se prescriu ca şi poţiunile. Conţin substanţe

insolubile in solvent, dar şi agenţi de vascozitate ca metilceluloza, mucilagul de
gumă arabică. Necesită agitare inainte de intrebuinţare.
3.4.Emulsii pentru uz intern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin
dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul
emulgatorilor. Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea
superficială la nivelul suprafeţei de contact intre cele 2 faze şi permit o bună
omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai conţin şi agenţi de vascozitate,
de ex. mucilag de gumă arabică. Emulsiile pentru uz intern sunt totdeauna de tip
U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.

4. Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi perfuziile.

4.1.Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale

industrială. Prin filtrare şi sterilizare se indepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată in fiole, flacoane sau
seringi preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire in
care se introduce o singură doză dintr-un medicament. Substanţele active
conţinute se prezintă ca soluţii adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se
folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale, solvenţi sintetici, rareori
solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu acţiune prelungită se
folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de macromolecule -
gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de
sodiu. Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi
uneori armătură metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe
active sub formă de pulbere care se dizolvă extemporaneu. Se prescriu după
regulile de la preparatele tipizate. Cind prescriem flacoane care conţin pulberi
ce se dizolvă extemporaneu (ex tempore), trebuie să precizăm şi dizolvantul.

4.2.Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos in

cantitate mare (250, 500, 1000 ml), in ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul
aparatului de perfuzie. Nu pot fi decat soluţii adevărate, deoarece emulsiile
provoacă embolie. Se condiţionează in flacoane sau pungi de plastic. Se
intrebuinţează pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, ca inlocuitori de
plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se elimină prea repede, in
scop nutritiv.

5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracte

5.1.Ceaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi

mărunţite din care bolnavul işi prepară singur medicamentul. Se
comercializează prin unităţile PLAFAR, se eliberează la cerere. Intr-un ambalaj
există 50-100 g de produs, din care se utilizează o lingură (conţine 5 g) la . l apă
(250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin principii active cu efect slab.
Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.
5.2.Soluţiile extractive – sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unopr
droguri vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot
fi apoase şi alcoolice.

a) Soluţiile extractive apoase – după modul de preparare se clasifică in 3 grupe:

infuzii, decocturi şi macerate.

-Infuziile (Infusum) se prepară conform modului prevăzut de farmacopee

astfel: plantele uscate şi mărunţite se amestecă cu apă clocotită, se lasă in
contact 30’ sub un capac, apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o
infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a prerparatelor oficinale cu efect
expectorant. Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plantă la
150,0 g apă. Se administrează 3-4 linguri pe zi. Intrucat aceste soluţii pot
provoca greaţă, se poate adăuga un edulcorant. Se foloseşte soluţia de clorură de
amoniu cu ulei de anason (ultimul avand efect antiseptic la nivelul căilor
respiratorii, dar şi gust plăcut, aromat) in cantitate de 5,0 g.

-Decocturile (Decoctum) se prepară conform farmacopeei astfel: plantele uscate

şi mărunţite se fierb 30’, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă pană la
volumul iniţial de soluţie. Se foloseşte această metodă pentru extragerea
principiilor active din plante mai cornoase.

-Maceratele (Maceratum) sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin

contactul plantei cu apa la temperatura camerei timp de ore sau zile. Pentru
extragerea mucilagiilor extracţia durează cateva ore.

b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicinale. Tincturile

sunt soluţii hidroalcoolice obţinute din plante uscate şi mărunţite. Se obţin prin
macerare sau percolare (ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură
intr-un vas special numit percolator, prin care de sus in jos circulă alcoolul). Se
pot utiliza ca atare sau pentru obţinerea altor medicamente. Prescrierea se face
după regulile de la oficinale.

Vinurile medicinale – se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei. Conţinutul

in alcool este redus (12-16%). Se folosesc la convalescenţi, pentru stimularea
apetitului. Ex. Vin tonic, cu efect roborant.

5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor

extractive pană la o anumită consistenţă, prin evaporarea solventului. Pot avea
diferite consistenţe in funcţie de cantitatea de solvent rămasă. Ex. - fluide
(fluidum) sunt asemănătoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti fluidum
se foloseşte ca hemostatic uterin in tratamentul meno– şi metroragiilor. - moi (
spissum) conţin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit pentru
prepararea pilulelor cu efect sedativ. - uscate (siccum) conţin numai 5% solvent.
Ex. Extractum Belladonnae siccum se foloseşte pentru efect antispastic,
antisecretor, intrand in compoziţia pilulelor, supozitoarelor, pulberilor dozate.

FORMELE MEDICAMENTOASE GAZOASE Sunt gaze, lichide volatile şi

aerosoli. Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De
ex. protoxidul de azot se livrează in cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are
punct de fierbere – 89 0C. Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan,
eter etilic) sau uleiuri volatile (ulei de mentă, eucalipt) Aerosolii (spray-urile)
sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de dispersie gazos in care se
dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii sau
ceţuri (substanţa activă este lichidă) - ex. Codecam, Berotec şi aerosuspensii sau
fumuri (substanţa activă este solidă) - ex. Cromoglicat disodic.
Căile de administrare ale medicamentelor:

A. Naturale: A1. Calea digestivă sau enterală (pe cale orala, prin înghițire, per
os, per oral); A2.Calea rectală; A3. Calea pulmonară; A4. Alte căi mucoase:
sacul conjunctival, mucoasa urogenitală; A5. Tegumentul.

B. Căi artificiale (parenterale):

B1. Căi extravasculare: - calea subcutanată; - calea intracutanată sau

intradermică; - calea intramusculară.

Pe cale subcutanată se administrează numai: - soluții izotonice; -

soluții injectabile al căror pH este aproape de cel neutru (6-8) - soluții
neiritante; - cantități limitate de substanțe (ml); - soluții ce se
administrează lent.

Calea intracutanată sau intradermică: - se folosește rar; numai pentru testarea

sensibilității.

Pe cale intramusculară se pot administra: - soluții hipertonice; - soluții cu pH

diferit de pH-ul neutru; - soluții iritante; - soluții de tip emulsii sau suspensii.

B2. Căi intravasculare:

- calea intravenoasă. Avantaje: efect rapid, concentrația plasmatică a substanței

crește foarte repede. Se pot administra i.v.: citostatice, soluții hipertonice,
soluții cu pH diferit, cantități mari de lichide. Nu se pot administra i.v.: soluții
uleioase (produc embolii), suspensii, emulsii (cu excepția emulsiilor în scop
nutritiv de tip aminoacizi, proteine), substanțe hemolitice și hemaglutinante.
- calea intraarterială (folosită pentru dirijarea efectului asupra unei regiuni din
organism).

B3. Calea intracardiacă: - este abordată numai în resuscitarea cardiacă, stop

cardiac.

B4. Calea prin seroase: - intraperitoneal; - intratecal sau intrarahidian. .