Medicină Dentară_Farmacologie

Farma_MD3_L.p. 2

- FORME FARMACEUTICE LICHIDE

- FORME FARMACEUTICE GAZOASE

FORME FARMACEUTICE LICHIDE

În funcție de natura sistemului dispers, formele farmaceutice lichide se împart în:
A. Soluții
B. Suspensii
C. Emulsii

A. Soluțiile
Se clasifică, în funcție natura vehiculului, în:
1. soluții apoase (vehiculul folosit este apa);
2. soluții alcoolice (vehiculul folosit este alcoolul etilic);
3. soluții uleioase (vehiculul folosit este uleiul);
4. soluții glicerinate (vehiculul folosit este glicerina);
5. soluții cu solvenți nepolari;
6. soluții extractive - constituie o categorie aparte.
1. SOLUȚIILE APOASE
Sunt soluții care folosesc ca vehicul apa. În mod obișnuit se utilizează apa distilată, iar în cazul
soluțiilor injectabile și al soluțiilor oftalmice (colirelor) se utilizează apa bidistilată. Apa este un solvent
polar care dizolvă majoritatea substanțelor, dar nu dizolvă alcaloizi, hidrocarburi, etc. Apa nu suferă
modificări prin acțiunea căldurii, ceea ce reprezintă un avantaj pentru soluțiile care trebuie sterilizate
prin căldură. Uneori se folosesc ape aromatice, ca vehicul pentru preparate care se administrează intern
- exemplu – Apa de mentă.
După calea de administrare, soluțiile apoase se împart în:
1a. Soluții apoase pentru uz intern;
1b. Soluții apoase pentru uz extern;
1
 1c. Soluții apoase injectabile.

Soluțiile apoase pentru uz intern și cele pentru uz extern se prescriu și se prepară în grame.
Concentrația lor se exprimă în g/100g (grame de substanță/100 grame de soluție).
Soluțiile apoase injectabile, se prescriu și se prepară în mililitri. Concentrația lor se exprimă în
g/100ml (grame de substanță/100 mililitri de soluție).

1a. Soluțiile apoase pentru uz intern

Se împart în:
- soluții nezaharate
- soluția apoasă pentru uz intern administrată în picături
- soluții zaharate
- siropul
- poțiunea
- limonada medicamentoasă.
⚫ Soluția apoasă pentru uz intern administrată în picături
Reprezintă o soluție apoasă nezaharată, care se administrează intern (oral) sub formă de
picături. Se prescrie și se prepară în cantități mici – 10g, 20g, 30g, eventual 50g. Este o soluție cu
concentrație mică, cu densitate apropiată de a apei. Se caracterizează prin faptul că 1 gram de soluție
se împarte în 20 de picături. Se poate prepara în farmacie (ca preparat magistral) sau în industrie (ca
preparat industrial sau tipizat).

⚫ Siropul
Siropul este o soluție apoasă zaharată, cu concentrație crescută de zahăr, care conține substanțe
medicamentoase și este destinată administrării interne. În ceea ce privește concentrația de zahăr –
conține minim 40% zahăr, mai exact între 40% și 64% (în cazul siropului simplu). Datorită conținutului
2
crescut în zahăr, siropurile se pot păstra, în general, timp mai îndelungat. În cazul celor cu conținut
inferior în zahăr este necesară adăugarea de conservanți.
Există trei tipuri de siropuri:
a). Siropuri industriale sau tipizate – se prepară în industrie.

b). Siropuri oficinale – se prepară în farmacie, după rețeta din Farmacopee.

Siorpurile oficinale pot fi la rândul lor:
- siropuri de tip edulcorant – exemplu Siropul simplu, care este considerat cel mai concentrat
sirop în zahăr (64%). Se folosește la prepararea siropurilor magistrale, a poțiunilor sau limonadelor
medicamentoase având rol de vehicul sau de corectiv.
- siropuri de tip aromatizant – conțin în plus arome – Exemplu – Siropul de lămâie sau Siropul
de coji de portocale. Au aceeași utilizare ca Siropul simplu.
- siropuri medicamentoase – conțin și substanțe medicamentoase. Se eliberează ca atare; se
prescriu foarte rar. Exemplu – Siropul de codeină sau Siropul de beladonă.
c). Siropuri magistrale – se prepară în farmacie după rețeta prescrisă de medic. La prepararea
lor se folosește Sirop simplu sau un sirop aromatizant.

** Siropurile se administrează intern, cu lingurița sau cu lingura (fiecare din ele vor conține
doza de substanță medicamentoasă pentru o dată!).
O linguriță – conține 6,5 grame de sirop, iar o lingură 20 grame de sirop.
**De fapt:
-1 linguriță = 5 ml, care cântăresc 5 g în cazul apei și 6,5 g în cazul siropului.
-1 lingură = 15 ml, care cântăresc 15 g în cazul apei și 20 g în cazul siropului (sau altfel
spus, 1 lingură este de 3 ori mai mare decât lingurița).
⚫ Poțiunea
Poțiunea este o soluție apoasă, zaharată, cu conținut scăzut în zahăr (20% sirop). Conține
3
substanțe medicamentoase dizolvate sau suspendate în apă, se administrează intern. În unele cazuri,
este posibil să se utilizeze ca vehicul o soluție extractivă apoasă (se va înlocui practic apa distilată cu o
infuzie sau cu un decoct). Datorită conținutului scăzut în zahăr, poțiunile nu se pot conserva timp
îndelungat (mediul nu este hiperton ca în cazul siropurilor, iar zahărul reprezintă un substrat nutritiv
pentru dezvoltarea microorganismelor). Ca urmare, poțiunile nu se pot prepara decât în farmacie, ca
preparat magistral și într-o cantiate care să ajungă pentru 3 zile.
** Concret, componentele unei poțiuni sunt:
- una sau mai multe substanțe medicamentoase;
- sirop 20%;
- apă distilată.

** Administrarea poțiunilor se face intern, cu lingurița sau cu lingura.

Se consideră că 1 linguriță conține 5 g de poțiune, iar 1 lingură 15 g de poțiune (de 3 ori mai
mult decât lingurița!).
⚫ Limonada medicamentoasă
Se mai numește și poțiune efervescentă, având toate componentele poțiunii, plus un amestec
efervescent. Se administrează intern. Practic, nu se mai prepară în prezent; prepararea este dificilă.

1b. Soluțiile apoase pentru uz extern

Sunt soluții care se administrează extern – pe tegumente, pe mucoase, în cavități naturale.
Sunt reprezentate de următoarele forme farmaceutice:
⚫ Soluții pentru spălături – conțin substanțe cu efect local; exemplu – soluții pentru
spălături auriculare, oculare, vaginale.
⚫ Soluții pentru comprese – sunt soluții care se aplică pe tegumente, prin
intermediul unei bucăți de pânză sau de tifon (compresă). Pentru compresele reci se folosește
denumirea de prișniț.
⚫ Soluții pentru tratamentul local al cavității bucale
▪ Gargarisme – sunt soluții ce servesc pentru spălături bucale sau pentru gargară. După
utilizare, lichidul nu trebuie înghițit. Mai sunt denumite ”Ape de gură”.

4
 ▪ Dușuri buco-faringiene – sunt soluții care se aplică pe mucoasa bucală sau mucoasa
faringiană sub formă de jet sau de lichid sub presiune (folosind o pară de cauciuc, o seringă sau
un dispozitiv special).
▪ Colutorii – sunt lichide vâscoase care se aplică la nivelul mucoasei bucale, gingiilor
sau faringelui prin badijonare. Ele formează la locul aplicării un strat protector. Conțin substanțe
cu efect local.
⚫ Soluții oftalmice (colire sau picături pentru ochi) sunt soluții apoase care se aplică în sacul
conjunctival sub formă de picături.

Aceste soluții trebuie să îndeplinească obligatoriu 4 condiții:

- să fie sterile;
- să fie perfect limpezi (să nu conțină impurități);
- să aibă pH apropiat sau egal cu cel al secreției lacrimale;
- să aibă presiune osmotică egală sau apropiată cu cea a secreției lacrimale.
Soluțiile oftalmice se prepară de regulă industrial; foarte rar s-ar putea prepara în farmacie. Se
prescriu și se prepară în cantități mici – 10-20 grame.
⚫ Soluții pentru cavitatea nazală (picături pentru nas, rhinoguttae)
Sunt reprezentate în general de soluții apoase, dar se pot utiliza și soluții uleioase, emulsii,
suspensii. Se aplică în cavitatea nazală sub formă de picături. Conțin substanțe cu efect local. Se
prepară în cantități mici, industrial.
5
 ⚫ Soluții pentru ureche ( picături pentru ureche; otoguttae)
Sunt în general soluții apoase, dar se pot utiliza și emulsii sau suspensii. Ca vehiculi se pot
folosi apa, uleiul vegetal sau alți solvenți. Soluțiile pentru ureche se aplică în conductul auditiv extern
sub formă de picături. Se prepară industrial.

⚫ Loțiunile (de la cuvântul latin ”loțio” care înseamnă ”a spăla”)

Loținile sunt soluții utilizate la spălarea sau umectarea capului, părului, feței, mâinilor. Conțin
substanțe cu efect local.
⚫ Clismele (spălături rectale)
Clismele sunt soluții care se introduc intrarectal prin intermediul unui irigator (sau recipient de
material plastic) și al unei canule potrivite.
- clismele cu efect purgativ conțin ca vehicul apă fiartă și răcită la 36 grade, în care se adaugă
sau nu substanțe care favorizează eliminarea conținutului intestinal. Cantitatea de lichid care se
administrează sub formă de clismă purgativă poate fi de 250-500 grame (mililitri).
- clismele medicamentoase sunt soluții medicamentoase care se administrează intrarectal sub
formă de clismă; se utilizează în cantități relativ mici – de 100-150 grame (mililitrii).
Uneori clismele pot conține substanțe nutritive și se utilizează temporar, în situații în care
pacientul nu poate fi alimentat pe cale naturală.
Administrarea medicamentelor sub formă de clismă se poate utiliza atunci când administrarea
6
orală nu este posibilă (vărsături), când substanța medicamentoasă este iritantă pentru mucoasa gastrică
sau când aceasta poate fi inactivată în tubul digestiv. Clisma medicamentoasă reprezintă o alternativă la
administrarea medicamentelor sub formă de supozitoare.
În ultimii ani s-au realizat preparate industriale cunoscute sub denumirea de microclisme,
ambalate în dispozitive speciale, care să permită o administrare ușoară.

1c. Soluțiile apoase injectabile

Sunt soluții care se administrează injectabil. Sunt reprezentate de:
- Soluții injectabile în fiole
- Perfuzii
Atât soluțiile injectabile propriu-zise cât și ambalajele, trebuie să îndeplinească anumite
condiții.
Soluțiile injectabile trebuie:
- să fie perfect limpezi,
- să fie sterile,
- să fie apirogene (să nu conțină particule lipoproteice numite pirogeni care provin din
membrana celulelor bacteriene; ajunse în organism, provocă febră).
- să aibă pH și presiune osmotică apropiate sau egale cu cele ale mediului intern. Această
condiție nu este obligatorie pentru soluțiile care se administrează strict intravenos.
Ambalajele din sticlă, sub formă de fiole (ampule), flacoane, borcane se realizează din sticlă
specială (bromosilicat de calciu) care este foarte stabilă și prin urmare nu cedează substanțe spre soluția
cu care vine în contact. Sticla trebuie să fie transparentă (indifernt dacă este incoloră sau este sticlă
brună), bine turnată, fără bule de aer.
Pe fiole se înscrie obligatoriu (prin marcaj sau prin itermediul unei etichete):
- denumirea preparatului,
- doza în mg sau concentrația și volumul,
7
 - numărul de șarjă,
- termenul de valabilitate,
- precizări privind calea de administrare – uneori (eventual).
* Practic o fiolă care nu are marcaj sau etichetă, sau are marcaj care nu este lisibil, nu
trebuie folosită.
Ambalajele de tip pungi (saci) din plastic trebuie să fie realizate din material de bună calitate
care să nu cedeze substanțe străine și să fie transparente.
Dopurile din cauciuc – se confecționează de asemenea din cauciuc de bună calitate, care să nu
cedeze substanțe străine. Dopurile sunt fixate cu garnituri metalice care asigură o bună închidere.
⚫ Soluțiile injectabile în fiole

Soluțiile injectabile în fiole reprezintă o formă farmaceutică industrială. Soluția propriu-zisă,

sticla sau (uneori) materialul plastic din care este făcută fiola trebuie să îndeplinească condițiile
menționate anterior. În general se folosesc fiole de 1 ml, 2 ml, 5 ml, 10 ml; mai rar fiole de 3 ml, 20 ml.
În mod particular, unele soluții injectabile sunt condiționate sub formă de: carpule, soluții
ambalate în seringi de unică folosință, soluții ambalate în dispozitive dispozitive de tip ”pen”, soluții
injectabile ambalate în flacoane
Carpule reprezintă un tip de fiolă sau cartuș care conține soluții medicamentoase (de obicei
anestezic local) ce urmează să fie injectate cu o seringa specială. Practic este un tub cu un capac
perforabil la un capăt și un dop culisant la celălalt capăt. Reprezintă o formă sub care sunt condiționate
multe dintre anestezicele utilizate în stomatologie.

8
 Soluții ambalate în seringi de unică folosință
Exemplu – vaccinurile; unele anticoagulante injectabile (Clexan, Fragmine);

Soluții ambalate în dispozitive speciale de injectare - dispozitive de tip ”pen”

Exemplu - o parte din preparatele de insulină.

Soluții injectabile ambalate în flacoane

Sunt soluții ambalate în flacoane de sticlă de mici dimensiuni, închise cu dop de cauciuc. Un
astfel de flacon conține mai multe doze. Exemplu – Heparina sodică sau anumite preparate de insulină.

⚫ Perfuziile
Perfuziile sunt soluții apoase sterile care se administrează intravenos într-un volum mai mare de
100 ml, picătură cu picătură, prin intermediul unui ”aparat de perfuzie”(perfuzor). Astfel de soluții sunt
ambalate fie în flacoane de sticlă sau de plastic, fie în pungi de plastic închise cu dop de cauciuc. Se
prepară industrial.

9
 2. SOLUȚIILE ALCOOLICE
Sunt soluții care se prepară folosind ca vehicul alcoolul etilic sau un amestec de alcool etilic și
apă.
Alcoolul etilic este un solvent polar, care dizolvă bine substanțe organice, mai puțin pe cele
anorganice; nu dizolvă grăsimile, gumele, proteinele. Amestecul de alcool etilic și apă, are capacitate
de dizolvare mai mare decât fiecare din cei doi solvenți în parte. Soluțiile alcoolice sunt mai stabile
decât cele apoase. Alcoolul etilic are efect astringent, din acest motiv soluțiile alcoolice nu se
administrează pe mucosae și nu se pot administra injectabil.
În funcție de calea de administrare, se poate discuta despre:
- soluții alcoolice care se administrează intern
- soluții alcoolice propriu-zise (de regulă sub formă de picături);
- tincturi (soluții extractive alcoolice) - se vor discuta la soluții extractive!
- vinuri medicinale.
- soluții alcoolice care se administrează extern - pe tegumente, NU pe mucoase!
- soluții alcoolice propriu-zise;
- tincturi (soluții extractive alcoolice);
- oțeturi medicamentoase.
⚫ Vinurile medicinale – sunt soluții alcoolice cu conținut scăzut în alcool. Se utilizează în
general ca vinuri tonice, care conțin substanțe amare. Atât substanțele amare cât și alcoolul
cresc secrețiile digestive și consecutiv cresc pofta de mâncare.
⚫ Elixirurile sunt soluții hidroalcoolice (pot conține alcool poate între 5 și 40%), aromatizate,
zaharate, care conțin sau nu substanțe medicamentoase. Se utilizează rar.
⚫ Oțeturile medicamentoase sunt forme farmaceutice care folosesc ca solvent oțetul. Exemplu –
oțetul aromatic (preparat oficinal) care are efect revulsiv.

10
 3. SOLUȚIILE ULEIOASE
Sunt soluții care folosesc ca vehicul uleiul, în general ulei de floarea soarelui, iar substanțele
medicamentoase pe care le conțin trebuie să fie liposolubile.
După calea de administrare, soluțiile uleioase se împart în:
- soluții pentru uz intern – relativ puține; se administrează sub formă de picături, mai rar cu
lingurița.
- soluții pentru uz extern – se administrează în general pe tegumente; alteori sub formă de
picături în cavitatea nazală sau în conductul auditiv intern.
- soluții injectabile – se administrează numai intramuscular; trebuie să îndeplinească condiții
similare cu cele discutate la soluțiile injectabile apoase. NU se administrează intravenos !!

* Un loc aparte ocupă uleiurile volatile și uleiurile cu proprietăți farmacoterapeutice

proprii.
Uleiurile volatile conțin substanțe volatile. Unele se utilizează în stomatologie. Sunt
reprezentate de: uleiul de mentă (conține mentol), uleiul de cuișoare (conține eugenol, iar din eugenol
s-a realizat eugenatul de zinc, utilizat în stomatologie), uleiul de eucalipt (conține eucaliptol), etc.
Uleiurile cu proprietăți farmacoterapeutice proprii sunt reprezentate de:
- uleiul de ricin și uleiul de in – care au proprietăți purgative;
- uleiul de parafină – are proprietăți laxative;
- uleiul de pește – reprezintă sursă de vitamina A, vitamina D și de acizi grași nesaturați.

11
 4. SOLUȚIILE GLICERINATE
Sunt soluții care folosesc ca vehicul glicerina. Aceasta se caracterizează prin faptul că aderă la
mucoase și la tegumente. Astfel de soluții se pot aplica pe mucoasa bucală (cu utilizare și în
stomatologie) sau pe tegumente. Conțin substanțe cu efect local.

5. SOLUȚIILE CU SOLVENȚI NEPOLARI

Sunt soluții care folosesc ca vehiculi solvenți nepolari, reprezentați de eter, cloroform, benzen.
Se folosesc relativ rar. Cloroformul este utilizat pentru extracția multor principii active.
6. SOLUȚIILE EXTRACTIVE
Sunt soluții obținute prin extragerea unor substanțe (sau principii active) din produse vegetale
(mai rar din produse animale) într-un mediu lichid.
Extracția se poate face:
- în apă – se obține o soluție extractivă apoasă, care se mai numește hidrolat;
- în alcool etilic sau în amestec de alcool etilic și apă – se obține o soluție extractivă alcoolică,
care se mai numește tinctură.
- în ulei (mai rar) – se obține o soluție extractivă uleioasă.
Soluțiile extractive apoase se pot obține prin următoarele metode de extracție:
- prin macerare – presupune punerea părților din plantă în apă rece și menținerea la
temperatura camerei un anumit timp; preparatul obținut se va numi macerat.
- prin infuzare – presupune adăugarea de apă încălzită la fierbere peste produsul vegetal
(practic produsul vegetal se opărește; nu este corect să se fiarbă). Preparatul care se obține se numește
infuzie. Exemplu – Infuzia de flori de tei. Infuzarea se indică pentru produse vegetale friabile (frunze,
flori), care conțin în general substanțe volatile ce s-ar evapora prin fierbere.
- prin decocție – presupune fierberea părților de plantă în apă, de regulă timp de 30 de minute.
Metoda se folosește pentru extracția substanțelor din părți dure ale plantelor – scoarță, rădăcină, rizomi.
Preparatul care se obține se numește decoct.
12
 Amestecurile din plante (mărunțite potrivit), numite specii, se pot utiliza la prepararea soluțiilor
extractive apoase.
Hidrolatul (soluția extractivă apoasă) se poate utiliza ca atare, administrat/ă intern sau extern
(după caz) sau poate să intre în componența unor preparate magistrale (poțiuni, limonade
medicamentoase).
Tincturile se pot prepara prin macerare sau percolare.
Percolarea presupune trecerea lichidului de extracție de sus în jos, prin straturi succesive de
produs vegetal așezate într-un vas numit percolator.
Există și excepții reprezentate de tincturi cu stabilitate redusă care se prepară prin dizolvarea
unui extract uscat în alcool – exemplu – Tinctura de opiu (se dizolvă extract de opiu în alcool).
Tincturile se pot utiliza ca atare – administrându-se după caz, extern (doar pe tegumente!) sau
intern (sub formă de picături). Exemplu:
- Tinctura de beladonă, se administrează intern - conține atropină;
- Tinctura de opiu, se administrează intern - conține morfină.
Există și situații în care tincturile intră în componența unor preparate industriale.
* Extractele vegetale sunt preparate obținute prin concentrarea soluțiilor extractive. Există
extracte fluide (lichide), extracte moi și extracte uscate. Exemplu de extract uscat – Extractul de
beladonă care conține atropină 1,5%.

B. Suspensiile
Suspensiile, numite și mixturi, sunt forme farmaceutice care conțin substanțe insolubile în apă,
fin divizate (pulberi), dispersate în apă. Întrucât suspensiile pot sedimenta, la prepararea lor se
utilizează de regulă agenți de dispersie (au acțiune tensioactivă), iar pe etichetă se face mențiunea ”a se
agita înainte de întrebuințare”.
Suspensiile se pot administra intern, extern (pe tegumente sau sub formă de picături pentru nas,
ureche) sau injectabil. Administrarea injectabilă se poate face intramuscular – astfel de preparate sunt
de regulă preparate retard (preparate de depozit). Ele se caracterizează prin faptul că de la locul
injectării susbstanța medicamentoasă se dizolvă lent în lichidul extracelular, trece în sânge lent și
realizează un efect prelungit. Alte suspensii injectabile se administrează subcutanat, periarticular,
intraarticular sau în unele țesuturi. NU se administrează intravenos!!!

13
 C. Emulsiile
Emulsiile sunt preparate care conțin 2 lichide nemiscibile, dintre care un lichid este dispersat
sub formă de picături fine (faza dispersată) într-un alt lichid numit mediu de dispersie. De regulă una
din faze este apoasă și cealaltă uleioasă. Pentru stabilizarea emulsiei se adaugă agenți emulgatori care
reduc tensiunea superficială. Emulsiile pot fi de tip ulei în apă sau apă în ulei.
Emulsiile se pot administra:
- extern - de regulă pe tegumente; alteori sub formă de picături pentru ureche sau picături pentru
nas;
- intern (se utilizează cele de tip ulei în apă);
- injectabil – relativ rar, în principal se injectează intramuscular. În mod excepțional se pot
utiliza emulsii care conțin particule micronizate, preparate special pentru administrare intravenoasă în
perfuzie.

FORME FARMACEUTICE GAZOASE

Formele farmaceutice gazoase sunt reprezentate de aerosoli.
Aerosolii sunt sisteme disperse formate din particule de lichid sau particule solide (picături fine
de lichid sau pulbere foarte fină) dispersate într-un vehicul gazos (gaz inert, freon, etc). Altfel spus,
sunt amestecuri de tip ”lichid în gaz” sau ”solid în gaz”. Cele mai multe preparate de acest fel sunt
preparate industriale (tipizate), ambalate în flacoane speciale.
Aerosolii se administrează extern:
- pe cale inhalatorie;
- pe tegumente sau mucoase.
Aerosolii care se administrează inhalator conțin particule cu dimensiuni mici, de ordinul
micronilor (micronizate) care să poată ajunge la nivelul bronhiilor de calibru mic. Sunt preparate
tipizate, ambalate în flacoane speciale, de tip ”flacon presurizat-dozat”, flacon tip ”turbuhaler”, flacon
tip ”diskus”. Exemplu – preparate care conțin bronhodilatatoare (Ventolin) sau glucocorticoizi
administrați inhalator. Uneori se poate recurge și la administrare cu aparate de aerosolizare.

14
 ** În afară de aerosoli, mai există unele substanțe medicamentoase care se administrează
inhalator. Acestea sunt anestezice generale, reprezentate de gaze anestezice (protoxidul de azot) și de
lichide volatile (eter, halotan). Administrarea lor se face cu aparate speciale, în sala de operații. Practic
nu sunt considerate forme farmaceutice.
Aerosolii cu administrare pe tegumente sau mucoase conțin substanțe cu efect local, sunt
ambalate în flacoane presurizate, se administrează prin pulverizare.

Exemple:
- Oximed – se administrează pe tegumente;
- Hexoral – se administrează pe mucoasa bucală;
- preparate care se pulverizează pe mucoasa nazală (utilizate în diverse forme de rinită).

15