FOTOPROTECȚIA COSMETICĂ

Necesitatea utilizării unei extra protecții împotriva razelor solare a adus în atenția
cercetătorilor formularea unor preparate destinate să blocheze trecerea razelor dăunătoare
prin bariera pielii, pentru expunerea la soare și bronzare fără suferință și fără arsuri.

Loțiuni antisolare

Antisolarele sunt o categorie de loțiuni protective denumite și loțiuni de fotoprotecție.

Eficacitatea acestor tip de loțiuni este dat de prorietatea lor de absorbție al razelor UV.
Antisolarele trebuie să absoarbă complet razele UV-B (medii) și să permită penetrația razelor
UV-A (lungi) care au o putere mai mare de penetrație și activează pigmentogeneza.

Un bun fotoprotector protejează pielea de acțiunea nocivă a radiațiilor eritrogene și

cancerigene fără să împiedice pigmentarea ( bronzarea)

Preparatele contra arsurilor și pentru bronzare se împart în trei grupe:

- Ecran de protecție (ecrane solare), constituie cele mai importante preparate care
permit o bronzare cu minimă arsură;
- Paleative, destinate alinării durerii și iritațiilor rezultate din expunerea excesivă
solară;
- Preparate stimulative, indicate pentru persoanele care doresc simularea bronzului
într-un timp scurt cu minime posibile dureri sau tulburări. Aceste preparate conțin
coloranți maron pentru piele sau promotori ai sintezei melaninei din piele.

Formularea și știința preparatelor fotoprotectoare au evoluat, împreună cu îmbunătățirea

cunoștințelor științifice și a tehnologiilor pentru a îmbunătăți caracteristicile formulării atât în
ceea ce privește siguranța, eficacitatea cât și atractivitatea estetică.

În componența preparatelor fotoprotectoare intră două categorii de substanțe: substanțe

ecran și substanțe filtru.
 Este important a fi deosebite substanțele ecran de substanțele filtru, cât și
recunoașterea celorlalte substanțe folosite în procesul bronzării: activatorii bronzării,
reparatorii solari și substanțele autobronzante.

Substanțele ecran ( filtre minerale, anorganice), sunt opace și exercită o acțiune de

reflectare a radiațiilor solare înapoi în mediu. Ele acționează ca o barieră fizică pentru
indentarea luminii ultraviolete. Substanțele ecran împiedică total penetrarea stratului cornos
al pielii de către razele UV.

Substanțele ecran au următoarele indicații:

- Utilizarea în asociere cu terapia cu retionoizi, în sezonul însorit;

- Profilaxia îmbătrânirii, mai ales pentru facies;
- În boli cutanate în care razele UV sunt absolut nocive; lupus eritematos sistemic;
- După peelingul de profunzime, se evită astfel pigmentațiile post-peeling.

Agenți de dispersie ( substanțe ecran) sunt:

- Oxidul de zinc,
- Dioxidul de titan;
- Caolinul
- Carbonatul de calciu
- Oxidul de magneziu
- Talcul
- Sulafatul de bariu

Dintre toate acestea oxidul de zinc și dioxidul de titan sunt cele mai folosite, fiind
considerate substanțe cu spectru larg deoarece acoperă întregul spectru ultraviolet.

Oxidul de zinc este cel mai eficace, fiind considerat superior față de dioxidul de titan,
Celelalte substanțe pot suprima melanogeneza.

Filtrele anorganice prezintă un potețial minim de sensibilizare alergică și

fotostabilitate ridicată fiind potrivite pentru persoanele cu piele sensibilă. Eficacitatea acestor
filtre este dată de dimensiunea și dispersia particulelor. Cu toate acestea, proprietățile lor
reflectorizante pot provoca un aspect albicios și strălucire excesivă, limitând utilizarea lor
exlusivă la formulare datorită acceptării cosmetice scăzute.

De regulă prepararea lor ca substanță unică de fotoprotecție se face sub formă de

paste și sunt inestetice la aplicare; deopotrivă se găsesc și ca ingredienți de bază în produse de
cosmetică decorativă (pudre, fonduri de ten).

Substanțele filtru ( filtre solare, substanțe filtrante, chimice) sunt cele care absorb
selectiv radiațiile UV de o anumită lungime de undă ( 290-320 nm), ele permițând
traversarea numai acelor raze care asigură bronzarea (340nm)

Filtrele solare după E. G. Klarmann cuprind o serie de clase de substanțe precum:

1. Acidul para aminobenzoic și derivații lui: esterii etil, gliceril, izobutil, acidul p-
dietilaminobenzoic – sunt substanțe filtrante de referință, considerate cele mai
puternice. Se utilizează în concentrații de 5-10%; concentrațiile mai mari au un efect
iritant.
2. Derivați ai acidului salicic: salicilați de amil,salicilat de octil, fenil, benzil, metil,
gliceril
3. Derivați ai acidului antanilic: antranilații de metil, fenil, benzil, feniletil, linalil,
terapenil
4. Derivații ai acidului dihidroxicinamic: umbeliferona, metil-umbeliferona, metilaceto-
umbeliferona
5. Derivați ai chinolinei: sulfat de chinină, clorhidrat și bromhidrat de chinină, bisulfat ,
tanat de chinină;
6. Derivați ai acidului trihidroxicinamic: esculetina, metil-esculetina, daftin, dafnetin
7. Diverse: antipirina, hidrochinona, acidul tanic, balsamul de Peru, acid violuric, unele
hidrocarburi – difenilbutadiena, stilbene.
8. Derivat de dibenzoil metan: avobenzonă ( parsol 1789)

Cremele solare chimice absorb lumina UV și o transformă în energie termică care apoi
este eliberată în piele. Acestea oferă o estetică mai bună la aplicare și, prin urmare, sunt mai
larg acceptate, totuși au potențialul de absorbție sistemică, efectele nefavorabile și
sensibilitatea alergică fiind mai frecvente cu acest grup de creme de protecție solară.

În prezent, formulările existente conțin frecvent atât creme de protecție solară

chimice, cât și minerale

Mecanismul de acțiune al preparatelor fotoprotectoare:

Preparatele fotoprotectoare acționează prin prevenirea și minimizarea efectelor

distructive ale radiațiilor UV după expunerea solară.

S-a demonstrat de-alungul anilor că preparatele fotoprotectoarele cresc toleranța pielii

față de razele UV. Ele funcționează în principal prin două mecanisme:

1. Reflectarea și împrăștierea energiei UV de la suprafața pielii. Substanțele ecran

funcționează în primul rând prin acest mecanism. Ele conferă pielii un strat protector
ce blochează razele solare să penetreze pielea.
2. Absorbția energiei UV prin convertirea aceasteia în energie termică, reducandu-i
astfel efectele nocive cât și adâncimea prin care poate pătrunde în piele. Substanțele
filtru funcționează prin acest mecanism.

Compuși organice (substanțe filtru) sunt de obicei încorporați în agenții chimici de

protecție solară pentru a obține protecție împotriva unei game din spectrul UV. Substanțele
ecran pot împrăștia microparticulele în straturile superioare ale pielii, crescând astfel calea
optică a fotonilor, ducând la absorbția mai multor fotoni și sporind factorul de protecție solară
(SPF), ceea ce duce la o eficiență ridicată a compusului.

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02009R1223-
20190813&from=EN - LISTA FILTRELOR UV PERMISE ÎN PRODUSELE COSMETICE pg 364