I.

EVALUAREA

IN

VITRO

STABILITATEA

PRODUSELOR

FACTORULUI

DE

PROTECTIE

SI

COMERCIALE

FOTOPROTECTOARE

UTILIZAND SPECTOMETRIA DE MASA

Expunerea la soare poate produce numeroase probleme, in special probleme ale pielii.
Cele mai nocive efecte ale razelor-UV sunt: eritem, pigmentarea si leziuni ale pielii, ce
pot duce la cancer.
Aceste efecte sunt minimizate prin utilizarea unor produse fotoprotectoare, o clasa de
produse cosmetice ce au ca principal component in formulele lor filtrele UV, moleculele
pot absorbi, reflecta sau difuza razele UV si pot fi utilizate singure sau in combinatie
pentru a extinde factorul de protectie la diferite lungimi de unda.
In mod curent, agentiile mondiale definesc ce ingrediente si ce cantitati trebuie sa fie
utilizate in fiecare tara, si forteaza companiile sa efectueze teste care sa confirme
factorul de protectie solara (SPF) si factorul UVA .
Testele standard de determinare a factorului de protectie sunt realizate pe oamneni. Cel
putin industrial, separat de motivele etice si economice, introducerea unei metode "in
vitro" apare ca o alternativa interesanta pentru a reduce riscurile asociate cu expunerea
la UV pe teste, precum si furnizarea unor rezultate analitice corecte.
1.1 Obiectivele lucrarii: descrierea modalitatii de determinare a SPF-ului din produsele
cu protectie solara prin spectometria de masa.
1.2. Introducere
Avand in vedere faptul ca pielea este organul cel mai afectat de expunerea indelungata la
soare, s-au studiat diferite mecanisme de minimizare a efectelor nocive. Utilizarea
produselor cu protectie solara a fost intens sfatuita de catre medici si organizatii de
sanatate. Produsele fotoprotectoare pot forma atat bariere chimice cat si fizice depinzand
de clasa de produse chimice din care fac parte componentele prezente in formulele
respective. In ambele cazuri, substantele implicate trebuie sa aiba atat proprietatea de a
reflecta - impiedicand astfel trecerea radiatiilor - sau absorbi razele UV.
1

1.3. Partea Experimentala

Probele analizate au fost obtinute din magazine cosmetice obisnuite din Brazilia, cu
SPF-ul declarat: 15, 30, 50 si 60, apartinand aceluiasi producator, cu 5 loturi diferite,
pastrate in aceleasi conditii.
Probele au fost aplicate pe placi de sticla microscopica,intr-unstrat cat mai subtire
2
posibil, cu o concentratie de 2 mg/ cm , conform metodelor FDA (food, drug,

administration) de determinare a SPF-ului.

A urmat iradierea probelor cu ajutorul unui simulator solar construit din lampi
emitatoare de UVA/UVB, cu emisia optima la lungimea de unda medie de 290-390 m.
Fiecare proba a fost aplicata pe 4 lame diferite, cu timpi de expunere de 15, 30, 60 si 120
de minute.
1.4. Analiza prin spectometria de masa
Urmarind expunerea la UV, toate probele au fost direct introduse intr-un cromatograf cu
strat subtire, pe placi de silica gel, s-a apasat usor pe placi una peste alta, acest lucru
ducand la un strat foarte subtire si omogen de proba.
Datele spectrale s-au colectat cu ajutorul unui LTQ-XL-MALDI cu spectrometrie de
masa cu facilitate imagistica. (MSI).
Datele au fost prelucrate cu ajutorul analizei componentelor principale prin care sau comparat probe cu acelasi SPF, dar cu timp de expunere diferit.

1.5. Rezultate si discutii

Analiza chemometrica si identificarea compusilor.
Analiza principalelor componente a demonstrat ca intre probele cu acelasi SPF exista
diferente atunci cand probele sunt expuse la radiatii UV, la timpi diferiti. Acest lucru a
furnizat informatii valoroase in ceea ce priveste schimbarile care au loc in compozitia
chimica a produselor
2

1.6. Concluzii
Din moment ce s-a stabilit ca exista corelatie intre concentratia filtrului si valorile
SPF-ului este posibil sa se evalueze relatia dintre SPF si UVA intr-un mod rapid si direct.
Principalele calitati ale metodei sunt analiza pe matricea libera, pregatirea minima si
rapida a probei si costurile reduse.[1]

II. CARACTERISTICELE MICRODISPERSIILOR DE DIOXID DE TITAN CU

DIFERTE FOTO-ACTIVITATI POTRIVITE PRODUSELOR CU PROTECTIE
SOLARA

2.1 Scopul studiului este de a compara foto-activitatea a trei tipuri diferite de microdispersii de dioxid de titan utilizate drept filtre UV in produsele cosmetice
fotoprotectoare.
A fost analizata influenta dispersiilor asupra stabilitatii sistemelor foto-protectoare in
emulsii cosmetice, penetrarea si absorbtia in piele si foto-toxicitatea asupra oamenilor.
Toate microdispersiile testate ale dioxidiului de titan rutil, cu marimea particulelor mai
mica de 100 m, nu au demonstrat un efect foto-toxic sau o activitate microbiana
insemnata. Pe de alta parte, dioxidul de titan a avut un impact negativ semnificativ
asupra stabilitatii filtrelor UV organice si prin urmare asupra stabilitatii factorului
protector declarat (SPF, UVA-PF).
Dioxidul de titan este un filtru UV pe baza de minerale insolubile, utilizat pe scara larga
in produsele cu protectie solara, particulele lui reflecta lumina foarte eficient.
Ca materie prima, este utilizat fie in forma aglomerata (constand in aglomerari cu
diamentre mai mari de 1000 m) fie sub forma de microdispersii (aglomerari de 100200m).
Dioxidul de titan se afla sub trei forme: rutil, brookit si anatas. Cea mai potrivita si
utilizata forma de dioxid de titan pt filtrele UV este forma de cristal rutil.
Influenta nanoparticulelor de dioxid de titan, nivelul de foto-activitate si foto-toxicitate,
proprietatile antimicrobiene dar si stabilitatea foto-protectoare sunt factorii cu rol
principal in luarea deciziei asupra utilizarii lor in produsele cosmetice foto-protectoare.
Acest studiu are la baza investigarea tuturor factorilor semnificativi.
2.2 Materiale si metode. Materiale testate
Dioxidul de titan rutil a fost utilizat in timpul studiului, deoarece acesta ofera cea mai
mare eficienta pentru filtrele UV, absorbtia acestora incepand la 380-400 m.
Mecanismul de filtre UV este o combinatie intre reflectie si absorbtie.
4

Forma de dioxid de titan rutil are un impact direct asupra reflectiei radiatiilor UV.
Trei tipuri de microdispersii in apa au fost prerate pentru testare.Materia prima, adica
praful nanorutil a fost foto-activ si micro dispersiile au fost preparate dupa cum
urmeaza: materia prima se aglomereaza in particule cu diametrul de cativa m, apoi este
dispersata, iar dispersia finala defineste diametrul aglomerarilor.
Diametrul particulelor primare este prezentat in Fig 1.1.

2.3 Analiza stabilitatii chimice prin masurarea acidului ascorbic descompus

Dispersiile de dioxid de titan, diluate la concentratie de 30% in glicerina, s-au amestecat
cu acid L-ascorbic prin macinarea in moara planetara timp de 20 de minute la 500 rpm.
Amestecul a fost tras pe sticla folosind un aplicator, dupa 20 de minute, culoarea
filmului testat a fost masurata cu spectofotometru Ultra Scan Pro cu dublu fascicul,
calibrat si infiintat pentru astfel de studii. Parametrii indicilor de ingalbenire au fost
evaluati.
2.4 Metode de caracterizare a toxicologiei materialelor testate
Foto-toxicitatea s-a realizat cu testul 3T3 NRU , la acest test sursa de lumina UV este
dopata cu o lampa de halogenuri cu metal de mercur care simuleaza distributia spectrala
a luminii solare naturale. Un spectru aproape lipsit de UVB a fost realizat prin filtrare cu
50% transmisie la lungimea de unda de 335m. Energia emisa a fost masurata inainte de
fiecare experiment cu ajutorul unui contor UVA calibrat. Pentru a permite evaluarea
datelor, un factor foto-iritant (PIF) sau un efect mediu foto (MPE) au fost calculate cu
ajutorul unui Phototox Version.
5

In baza studiului de validare, o substanta testata cu:

PIF<2 (factor foto-iritant) sau MPE<0,1 (efect mediu foto) prezice: nu exista fototoxicitate;
PIF>2 sau MPE>0,1 prezice: probabil foto-toxic;
PIF>5 sau MPE>0,15 prezice: foto-toxic.
2.5 Concluzii
In urma testelor s-a demonstrat ca utilizarea dioxidiului de titan rutil in cremele fotoprotectoare nu are un impact toxic asupra sanatatii umane deoarece nu a provocat reactii
foto-toxice.[2]

III. Efectul protector al extractelor de frunze de C. Sativa mpotriva

deteriorrii ADN mediate de UV ntr-o linie de celule keratinocite
umane
3.1. Introducere
Deteriorarea ADN-ului este unul din efectele toxice ale expunerii pielii la radia ii ultraviolete
(UV) i joac un rol major n photocarcinogenez i fotombtrnire.
Multe extracte de plante i compuii naturali sunt n curs de dezvoltare n calitate de candida i
pentru minimizarea efectelor radiaiilor UV asupra pielii.
A fost demonstrat anterior c un extract de frunze de Castan (ECS) prezint activitate de
eliminare in vitro impotriva mai multor specii reactive care sunt detectate in piele dup
expunerea la UV, dintre care 1 O 2. Acest extract botanic a artat compatibilitate bun cu pielea i
a fost reinut cu succes ntr-o formulare semisolid stabil.
Studiul actual a evaluat efectul protector al ECS impotriva daunelor asupra AND-ului induse de
UV n keratinocitele umane HaCaT. A fost realizat elucidarea mecanismului de protec ie n ceea
ce privete absorbia UV, influen asupra efectelor mediate ale

sau activarea NRF2. Au

fost de asemenea determinate citotoxicitatea i genotoxicitatea. Au fost evaluate poten ialele

redox ale ECS i compuii fenolici majori prezeni n compozi ia sa.
3.2. Materiale i metode
3.2.1. Reactivi
Mediu modificat Dulbecco Eagle, ser fetal bovin, penicillin / streptomicin, hrean conjugat cu
peroxidaz de capr, trizol, kit Turbo ADN-liber i Thermoscript Sistem RT-PCR, frunze de
castan, linie de celule keratinocite umane imortalizate (HaCaT).
3.2.2. Pregtirea extractului de frunze de C. sativa
Frunzele uscate (4 g)au fost cntrite, cernute (500 lm) i extrase de cinci ori (5 _ 100 ml), n
solvent etanol: ap (7: 3).

3.2.3. Condiii de cultur celular

Celulele au fost meninute la 37 C ntr-o atmosfer umed coninnd 5% CO 2 n mediu
suplimentat cu 10% ser fetal bovin, glutamin 2 mM i 1% penicilin / streptomicin (mediu de
cretere).
3.2.3.1. Citotoxicitatea
Citotoxicitatea a fost evaluat utiliznd 3- [4,5-dimetil-2-il] -2,5-difenil tetrazoliu bromur
(MTT).
3.2.3.2. Efectul de protecie mpotriva deteriorrii ADN-ului induse de radia iile UV
3.2.3.2.1. Condiiile de iradiere.
Iradierea UV a fost realizat cu o lamp -Vitalux Ultra, care emite radia ii asemntoare cu
lumin natural.
3.2.3.2.2. Testul micronucleilor citokinesis-bloc (CBMN).
Deteriorarea ADN-ului a fost indus prin expunerea celulelor HaCaT la radia ii UV.
3.2.3.3. Elucidarea mecanismului efect protector
3.2.3.3.1. Absorbia UV.
Spectrul de absorbie de ECS n DMEM (0,1 lg / ml) a fost nregistra ntre 290 nm i 400 nm
ntr-un spectrofotometru UV Vis, folosind apa ca baz. Spectru de absorb ie n DMEM a fost
de asemenea obinut.
3.2.3.3.2. Efectul de protectie impotriva deteriorrii oxidative al ADN-ului
Deteriorarea ADN-ului oxidativ a fost indus prin expunerea celulelor la fotosensibilizator polar
Ro19-8022 n prezena luminii.
3.2.4. Metode electrochimice
Voltametria puls diferenial (DPV)
8

3.2.5. Analize statistice

Efectul protector al ECS fa de deteriorarea ADN-ului cu raze UV induse a fost analizat prin
regresie liniar.
3.3. Rezultate i discuii
3.3.1. Citotoxicitatea
Viabilitatea celular a fost de aproximativ 100% pentru concentra iil ECS de 0,5 i 5 g / ml.
Pentru concentraia de 50 g / ml, viabilitatea celular a fost de 85,3% (n mod semnificativ
diferit de 100, p = 0,004) (Fig. 1). Concentra iile mai mari au redus semnificativ viabilitatea
celulelor HaCaT. n urma acestor concentra ii rezultate ECS pn la 5 g / ml pot fi considerate
non citotoxice pentru celulele HaCaT.

Fig. 1. Efectul de pre-incubare cu ECS timp de 24 h asupra viabilit ii HaCaT analizate

cu testul MTT. Fiecare punct de date reprezint media devia iei standard (n P 3).

3.3.2. Efectul de protecie mpotriva deteriorrii ADN-ului induse de radiaiile UV

Radiaiile UV sunt responsabile pentru deteriorarea ADN-ului din celulele pielii, care poate duce
la mai multe efecte nocive, inclusiv cancer de piele i fotombtrnire. n studiul actual, a fost
9

evaluat capacitatea ECS de a proteja celulele HaCaT mpotriva efectelor genotoxice la lumina
UV. Numrul de MN format n prezena cre terii concentra iilor de ECS a fost mai mic dect
observate la control (45,4 6,42). ECS a prezentat un efect protector dependent de concentra ie,
n mod liniar (R2 = 0.906 p = 0,048, Fig. 2). Aciunea de protecie maxim (66,4%) a fost
obinut cu concentraia de 0,1 g / ml. Numrul de MN a fost, de asemenea, inclus n (NR)
probe non-iradiate (de control: 5,20 1,48 i 0,1 lg / ml de ECS: 6,25 1 0.71).

Fig. 2 Efectul de pre-incubare cu ECS pe ADN induse de iradiere UV pe celule HaCaT. HaCaTs
au fost pre-incubate cu extractul la diferite concentra ii

Asemnarea dintre cele dou capete de acuzare arat c extractul n sine nu este genotoxic.
Viabilitatea celular a fost de aproximativ 100% pentru toate concentra iile testate (fig. 3).

Fig. 3. Efectul de pre-incubare cu ECS asupra viabilitii celulei HaCaT analizate cu testul
albastru tripan, cu i fr expunere la radiaii UV (0,5 J / cm2 - UVA). Fiecare punct de date
reprezint abaterea standard medie (n = 3).
10

3.3.3. Elucidarea mecanismelor de protecie

n studiul de fa, ne-am propus s evalum importana biologic a acestui efect antioxidant
direct al extractului asupra HaCaTs.
Incubarea HaCaTs cu ECS pn la o concentraie de 0,5 g / ml nu a cauzat nici o modificare n
ADN-ul bazale, dar a redus semnificativ numrul de leziuni generate de sistemul de generare a
1

O2 (Fig. 4A i B).

Incubarea HaCaT cu ECS nu a determinat modificri semnificative n expresia genelor tint

Nrf2 (NQO1, GCLC, HMOX1, SOD2 i CAT). Am descoperit c mecanismul care st la baza
acestui efect protector implic specia reactiv

2.

Aceast constatare este n concordan cu

rezultatele anterioare, care au aratat ca acest extract a fost capabil de a curata 1 O 2.

3.3.4. Analiza electrochimic
Tehnici electrochimice ofer metode rapide, simple i sensibile pentru analiza compu ilor
bioactivi asociate cu baleiaj a radicalilor, precum i pentru determinarea capacit ii antioxidante.
Astfel, a fost studiat comportamentul oxidativ al ECS, n solu ie tampon fosfat (pH 7,4) i n
mediu de cultur celular, de voltametrie puls diferenial (DPV), cu ajutorul unui electrod de
lucru carbon sticlos.
Rezultatele obinute indic n mod clar faptul c propiet ile reductoare observate pentru ECS
sunt ntr-adevr asociate cu prezena n extract a antioxidan ilor, anume acidul elagic i acidul
clorogenic. Avnd n vedere c compuii care exercit capacit i puternice de baleiaj sunt cele
care prezint reducere potenial redus se poate concluziona c ECS poate prezenta o activitatea
antioxidant moderat pana la mare.
3.4. Concluzii
Extractul de frunze de C.sativa a prezentat un efect protector dependent de concentra ie
mpotriva deteriorrii ADN-ului din celulele HaCaT de razele UV. Acest efect s-a dovedit a fi
legat de un efect antioxidant direct (implicnd 1 O 2), mai degrab dect de activare a rspunsuluiantioxidant endogen coordonat de NRF2. A fost studiat comportamentul oxidativ al ECS i am
artat c capacitatea sa de bun antioxidant poate fi atribuit prezen ei antioxidan ilor fenolici. Nu
au fost observate efecte genotoxice sau fototoxice dup incubarea celulelor HaCaT cu ECS.
11

Luate mpreun, aceste rezultate consolideaz utilitatea probabil a aplicrii extractului de plante
n prevenirea / minimizarea efectelor nocive ale UV asupra pielii. [3]

12

IV. Nanoncapsularea uleiului de tarate de orez crete efectele

sale de protecie mpotriva radiaiilor UVB induse asupra
pielii la soareci

4.1. Introducere
Uleiurile vegetale sunt compuse din mai muli compui bioactivi, cum ar fi polifenoli si
tocoferoli, i au fost pe larg studiate ca surse naturale pentru a proteja pielea mpotriva
razelor UV. Exemplele includ ulei de tarate de orez (RBO), care prezint un nivel mare
de compui activi fitochimici, cum ar fi tocoferoli i tocotrienoli . n plus, RBO prezint
V-oryzanol, care este un compus antioxidant puternic cu unele efecte anti-inflamatorii
importante.
Nanocapsulele cu centru lipidic (LNC) sunt formate dintr-o baz de lipide precomparativ cu un amestec de ulei i un solid lipidic (sorbitan monostearat) nconjurat de
un perete polimeric. LNC crete, de asemenea activitatea antioxidant i fotostabilitatea.
n acest context, acest studiu testeaz n mod special ipoteza mbunt irii efectului
protector al RBO prin ncapsulare n LNC mpotriva radiaiilor UVB ce induc leziuni
cutanate. Influena nanoncapsulationrii privind efectele anti-edematogenic i
antioxidante ale RBO fost evaluat in vivo, dup dezvoltarea unei formulri semisolide
(hidrogel) care conine RBO LNC, ceea ce le face potrivite pentru aplicarea cutanat.
4.2. Materiale i metode
4.2.1. Reactivi
- Poli (e-caprolactona) (PCL) (MW: 80,000) i monostearat de sorbitan (Span 60).
- Ulei de tre de orez i trigliceride cu lan mediu mix-turii (MCT).
- Polisorbat 80.
13

- Trietanolamina i Carbopol Ultrez. Halothane fost.

- Anticorpii anti-NF-JSS anticorp policlonal i IgG anti-iepure.
4.2.2. Prepararea nanocapsulelor cu baza lipidic
Formularea a constat din dou faze, una organic i una non-organic. Faza organic a fost
preparat cu o soluie de aceton (67 ml) coninnd PCL (0,25 g), RBO (0.400 ml) i un lipid
solid la temperatura camerei (sorbitan monostearat) (0,957 g). Faza apoas a fost compus dintrun agent tensioactiv cu o valoare sczut a balanei hidrofil-lipofil (HLB) (polisorbat 80) (0,193
g) i ap.

4.2.3. Prepararea hidrogelurilor

Carbopol Ultrez (polimer de acid acrilic) (0,5%) a fost dispersat n cadrul LNC (12,5 ml), n
scopul de a se umfla lanurile polimerice. Hidrogelurile au fost preparate utiliznd un mojar cu
pistil.

4.2.4. Caracterizarea hidrogelurilor

PH-ul, comportamentul reologic, i o disperie a tuturor formulrilor de hidrogel s-au determinat
dup preparare.

4.2.4.1. pH
Valorile pH-ului de hidrogeluri au fost determinate prin imersarea unui poteniometru
calibrat (MPA-210 Model, MS-Tecnopon, Sao Paolo, Brazilia) ntr-o dispersie de o parte
alicot a formulrii n ap ultrapur (10% greutate / volum).
4.2.4.2. Determinarea dispersrii
Dispersarea formulrilor a fost evaluat n conformitate cu metodologia descris anterior
de Borghetti i Knorst. Proba a fost introdus ntr-o gaur (1 cm) n centrul unei plci de
sticl matri. Placa matri fost atent ndeprtat i proba a fost presat n serie cu plci
de sticl de greuti cunoscute la intervale de 1min. Zonele de mprtiere atinse de
probe ntre fiecare adugare a unei plci de sticl au fost msurate n milimetri de-a
14

lungul axelor verticale i orizontale. Rezultatele reprezint media a trei determinri i au

fost exprimate ca arie de rspndire n funcie de greutatea aplicat. Zona de rspndire a
fost calculat n conformitate cu urmtoarea ecuaie (Eq (2).):
S i zile 2 _ p = 4 2
n care S i este zona cu expansiune (mm 2 g _1) dup aplicarea greutii determinate i (g) i
d este diametrul mediu (mm) la care a ajuns fiecare prob. Zona de rspndire a fost
reprezentat n funcie de ponderile plac pentru a obine profilele de mpr tiere.
Factorul de ntindere (S

f)

a fost, de asemenea, calculat, i reprezint rspndirea unei

formulri ce este n msur s ajung pe o suprafa neted orizontal atunci cnd se

adaug un gram de greutate pe partea de sus a acesteia, n condi iile descrise n
metodologia de mai sus. Urmtoarea ecuaie a fost folosit pentru a calcula factorul de
ntindere:
S f A = W 3
n care S f (mm 2 g

_1)

este factorul de ntindere, (A) este zona rspndire maximum

(mm2)

dup adugarea seriei de ponderi utilizate n experiment, i (W) este greutatea total
adugat (g).
4.2.4.3. Evaluarea comportamentului reologic
Analizele reologice au fost efectuate la 25 1 C folosind un viscozimetru de rota ie cu
un ax SC4-25 i un adaptor mic eantion.
4.2.5. Animale
Toate experimentele au fost realizate folosind oareci elveieni masculi aduli cntrind
25-30 g.

4.2.6. Iradiere UVB i protocol experimental

15

Sursa UVB de iradiere a constat dintr-o lamp / 12 RS montat la 20 cm deasupra mesei

pe care au fost amplasai soareci, i care a emis un spectru de lumin continu ntre 270
i 400 nm cu un vrf de emisie de 313 nm.
4.2.7. Evaluarea Stresululi oxidativ
Ca un indice de daune oxidative al proteinelor, au fost determinate gruprile carbonil .
4.3. Rezultate i discuii
n ceea ce privete rezultatele obinute de la pretratarea cu formulrile hidrogel care
conin uleiul utilizat ca martor (HG-MCT i HG-LNC-MCT), s-a observat c aceste
hidrogeluri nu a redus edemul urechii indus prin iradiere UVB, n comparaie cu
animalele netratate (Fig. 3A). Pe de alt parte, tratamentul cu HG-LNC-RBO a
mpiedicat edemul urechii indus de iradierea UVB cu 60 9% (Fig. 3B), sugernd c
aceast formulare poate inhiba unele rspunsuri inflamatorii ale pielii cauzate de
expunerea UVB. n plus, rezultatele obinute pentru hidrogelul coninnd RBO
nencapsulat (HG-RBO) si HG-LNC-MCT au fost similare. Aceste rezultate sugereaz
c LNC nu sunt responsabili n sine pentru proprietatea anti-edematogenic a HG-LNCRBO, i c efectul fizic al nanoparticulelor poate fi exclus n studiul de fa.

Fig. 3

16

Radiaiile UV au generat ROS fiind considerai a juca un rol important n rspunsurile

inflamatorii induse de UV n piele. Mai mult, dei pielea uman are mecanisme de
aparare endogene (enzimatice i neenzimatice antioxidante), aceasta este expus
continuu la lumina solar i poluani oxidani din mediu. Aceast supraexpunere duce la
acumularea de ROS i produsele lor oxidate, care peste ani ncarc acest mecanism,
rezultnd leziuni celulare progresive, care poate afecta funcionalitatea normal a
celulelor pielii prin anomalii ale AND-ului. Deoarece gruparea carbonil a proteinelor
este unul dintre parametrii cel mai frecvent utilizat ca un biomarker de stresul oxidativ
cauzat de ROS, au fost evaluate efectele posibile ale formulrilor care conin RBO sau
MCT pe formarea proteinelor carbonil induse de UVB. Iradierea UVB a indus o cre tere
de dou ori a carbonilrii proteinelor (Fig. 4A), i pretratamentmentul fie cu HG-MCT
sau HG-LNC-MCT nu a modificat aceast producie (Fig. 4A). Pe de alt parte, HGLNC-RBO a prevenit carbonilarea proteinelor indus de UVB cu 81 14% (Fig. 4B),
sugernd potenialul de a reduce daunele oxidative i prezentnd proprieti
antimbtrnire. n acord cu rezultatele prezentate mai sus, HG-RBO nu modific
semnificativ creterea carbonilrii proteinelor

induse de UVB. Aceste rezultate

confirm faptul c nanoncapsularea este esenial pentru mbuntirea activitii

antioxidante a RBO.

4.4. Concluzii
n acest studiu am raportat rolul nanoncapsulrii n efectele protectoare ale RBO
mpotriva radiaiilor UVB induse. Mai mult, rezultatele in vivo susine avantajele
remarcabile ale ncapsulrii RBO n LNC, artnd c aceast strategie este esenial
pentru mbuntirea efectelor antioxidante i anti-edematogenic dup administrare
cutanat, ca hidrogeluri. Aceste rezultate indic faptul c aceast strategie ar putea fi un

17

instrument adecvat pentru dezvoltarea de produse pentru piele care conin uleiuri
vegetale destinate s reduc deteriorarea pielii produs de lumina UV. [4]

18

BIBLIOGRAFIE:
1. Journal of Chromatography B Diogo Noin de Oliviera, Monica Ferreira, Rodrigo
Ramos, University of Campinas, Sao Paulo, Brazil 2015, 13-19;
2. International Journal of Pharmaceutics L. Kubac, J. Akrman, K. Kejlova, P. Pikal,
Centre for Organic Compounds, Czech Republic, 2015, 91-96;

3. Journal of Photochemistry and Photobiology B: Biology, I.F. Almeida, A.S. Pinto, C.

Monteiro, H. Monteiro, L. Belo, J. Fernandes, A.R., T.L. Duarte, J. Garrido, M.F.
Bahia, J.M. Sousa Lobo, P.C. Costa, 28-34, 2015;

4. European Journal of Pharmaceutics and Biopharmaceutics, Lucas Almeida Rigo

Cssia, Regina da Silva Cristiane de Bona da Silva, Juliano Ferreira, Sara Marchesan
de Oliveira, Thassa Nunes Cabreira, Ruy Carlos Ruver Beck, 11-17, 2015.

19