UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

Departamentul de Medicină preventivă

Disciplina de igienă

Ș eful Disciplinei,
dr. hab. șt. med., prof. univ.
Ion Băhnărel

Referat
“Soarele – prieten și dușman”

Elaborat: Nicolaeva Galina, M 2103

Controlat: Bivol Natalia,
asist.univ.

Nota:

CHIȘINĂU, 2022

1
 Cuprins
1. Introducere .................................................................................................................... 3-4
2. Efectele biologice a radiației ultraviolete ......................................................... 4-5
3. Sinteza Vitaminei D și rolul acesteia .................................................................. 5-6
4. Necesarul zilnic de vitamina D ............................................................................. 6
5. Deficiența de vitamina D și afecțiunile provocate ....................................... 7-8
6. Fotoîmbă trâ nirea ...................................................................................................... 8-9
7. Fotodermatozele ....................................................................................................... 9-10
8. Fototerapia .................................................................................................................. 10-13
9. Concluzie ...................................................................................................................... 13
10. Bibliografie .................................................................................................................. 14-15

2
 Introducere
Lumina solară este principala sursă de energie pe Pă mâ nt. Lumina vizibilă , radiațiile
ultraviolete și infraroșii sunt necesare pentru a susține viața pe planeta noastră . Cu toate
acestea, pe lâ ngă gama de efecte pozitive, cum ar fi fotosinteza la plante, că ldura și sinteza
vitaminei D, lumina solară poate fi, de asemenea responsabilă pentru efectele biologice
negative – arsuri solare, fotodermatoze sau carcinogeneză .
Radiaţia ultravioletă (UV) a spectrului solar joacă un rol important în multe procese
a biosferei, dar pe lîngă multitudinea de efecte benefice, radiațiile ultraviolete sunt un
pericol major pentru pielea umană . In conformitate cu studiile canadiene cele mai mari
grupuri profesionale expuse la cantită ți mari de radiații ultraviolete sunt fermieri,
muncitori în construcții și gră dinarii. Susceptibilitatea individuală la astfel de radiații poate
fi precizată prin dozimetrie sau indirect, prin determinarea tipului de piele după scala
Fitzpatrick (figura 1) :
Tipul I – piele foarte albă , întotdeauna pistruiată , se arde, prezintă coji și nu se
bronzează niciodată .
Tipul II – piele de culoare albă , de obicei este cu pistrui, se produc des arsuri și coji și
rareori se bronzează .
Tipul III – piele de culoare medie, cu nuanțe aurii, se arde moderat și se bronzează
gradual.
Tipul IV – piele mă slinie sau de culoare maro deschis, se arde greu și se bronzează
bine.
Tipul V – piele de culoare maro închis, rareori pistrui, se arde foarte rar și se
bronzează intens.
Tipul VI – piele de culoare maro foarte închis pâ nă la neagră , niciodată cu pistrui, nu
se arde niciodată și se bronzează întotdeauna intens.

Fig.1. Scala Fitzpatrick

Radiația ultravioletă (UV) constituie doar aproximativ 5% din întregul spectru

electromagnetic emis de soare și care ajunge la suprafața Pă mâ ntului. În funcţie de

3
absorbția radiației UV de stratul de ozon, aceasta este clasificată în trei benzi spectrale:
radiaţia UV-A, care nu este absorbită de stratul de ozon, radiaţia UV-B, care este parţial
absorbită de stratul de ozon și radiaţia UV-C, care este absorbită complet de stratul de
ozon.

Efectele biologice a radiației ultraviolete

Adâ ncimea de pă trundere a radiației ultraviolete în pielea umană depinde de
lungime de undă : cu câ t lungimea de undă este mai mare, cu atâ t este mai adâ ncă
pă trunderea acesteia.
Radiația UV- C are cea mai mica valoare a lungimii de undă (100-280 nm), astfel nu
pă trunde adâ nc în piele, dar avâ nd cea mai mare energie, în cazul în care nivelul ei întrece
limitele sigure, irită pielea și corneea. Totuși, aceasta are și efecte benefice, fiind utilizată în
principal pentru dezinfectare de mai bine de 100 de ani în întreaga lume într-o mare
varietate de aplicații. Cea mai eficientă metodă de producere a UV-C este în lampa cu
descă rcare de vapori de mercur cu presiune joasă , în care o medie de 35% din energie este
transformată în UV-C. Lă mpile de bună calitate sunt fabricate dintr-o formă specială de
sticlă , acestea blochează radiațiile care formează ozon și au o doză minimă de mercur.
(figura 2)

Fig.2. Lampă UV-C

Radiația UV-B cu lungimea de undă de 280-315 nm, este responsabilă de apariția
bronzului și reacția la arsurile solare, aceasta afectează stratul exterior al pielii (epiderma),
fiind absorbită în principal de stratul cornos, lezează keratinocitele, celulele Langerhans și
melanocitele. Dozele înalte de radiaţie UV-B sunt responsabile de apariţia cancerului de
piele, sunt asociate cu dezvoltarea melanoamelor maligne. UV-B trece cu greu prin sticlă și
nu trece prin nori, însă au intensitate mare la altitudine ridicată sau atunci câ nd mergi pe
ză padă . Ză pada, nisipul sau alte surpafețe care reflectă lumina, reflectă și pâ nă la 80% din
UV-B.

4
 Radiația UV-A cu lungimea de undă de 320-400 nm, dar cu energie scă zută , are un
efect pigmentogen. Aceasta pă trunde mai adâ nc în piele și în aproximativ 50% din cazuri
ajunge pâ nă la dermul papilar. UV-A activează pigmentul de melanină prezent deja în
celulele superioare ale pielii. Acestea creează un bronz care apare rapid, dar este de scurtă
durată . UV-A pă trunde în straturile profunde ale pielii, unde afectează țesutul conjunctiv și
vasele de sâ nge. În consecință , pielea își pierde treptat elasticitatea și începe să degradeze.
Doze mari de UV-A provoacă îmbă trâ nirea prematură . Studiile recente sugerează că
acestea pot spori apariția cancerului de piele. Mecanismele leziunii produse de UVA nu sunt
pe deplin înțelese, dar o ipoteză populară presupune că UV-A crește stresul oxidativ în
celulă .
Unele radiații UV sunt esențiale pentru organismul uman, deoarece stimulează
producția de vitamina D. Fă ră îndoială , o cantitate de raze solare este benefică pentru
să nă tatea oamenilor. De la 5 pâ nă la 15 minute de expunere la soare a mâ inilor, feței și a
brațelor de două pâ nă la trei ori pe să ptă mâ nă în lunile de vară sunt suficiente pentru a
menține nivelul optim de vitamina D. Radiațiile UV au fost folosite pentru a trata cu succes
o serie de boli, inclusiv rahitismul, psoriazisul, eczema și icterul. Această utilizare
terapeutică nu poate însă elimina efectele secundare negative ale radiațiilor UV. Este
important de menționat că tratamentul are loc sub supraveghere medicală pentru a se
asigura că beneficiile depă șesc riscurile.

Sinteza Vitaminei D și rolul acesteia

Vitamina D este mai mult decâ t o vitamină . Aceasta acționează ca un hormon și, spre
deosebire de restul micronutrienților esențiali, sinteza endogenă este cel mai mare furnizor
de vitamina D în organism. Vitamina D sub formă de precursor se produce la nivelul pielii
sub acțiunea razelor UV-B. În cantită ți mici și insuficiente pentru a acoperi necesarul zilnic,
vitamina D se gă sește și în o serie de alimente, printre care se numară peștele gras (somon,
macrou, sardine, hering etc.), uleiul de cod, drojdia de bere sau în alimentele fortifiate cu
vitamina D (cereale de mic dejun, lapte, bă uturi pe bază de cereale sau oleaginoase).
Principalele roluri ale vitaminei D în organism sunt :
1. Susține să nă tatea oaselor
Vitamina D favorizează absorbtia calciului de la nivel intestinal și menține o
concentrație serică normală a calciului și fosforului prin diferite mecanisme. Concentrații
adecvate ale calciului și fosforului în sâ nge asigură o mineralizare normală a oaselor.
Vitamina D, prin acțiunea asupra metabolismului calciului, este necesară și pentru
creșterea și remodelarea osoasă care are loc pe toată durata vieții, prevenind apariția
rahitismului în copilă rie și a osteoporozei la vâ rsta adultă .
2. Participă la funcționarea normală a sistemului imunitar
Receptorii pentru vitamina D sunt prezenți în multe tipuri de celule specifice ale
sistemului imunitar. Există studii care arată că asigurarea necesarului de vitamina D încă
din copilă rie are efecte de reducere a riscului de apariție a bolilor autoimune, cum este
diabetul zaharat de tip 1 și scleroza multiplă . De asemenea, dozele suficiente de vitamina D
pe parcursul sezonului rece contribuie la prevenirea ră celilor comune.

5
 3. Participă la modularea creșterii și sintezei celulare
Multe dintre genele care codifică proteinele responsabile de creșterea și sinteza
celulară sunt dependente, în parte, de vitamina D. Vitamina D participă și la inhibarea
dezvoltă rii anumitor tipuri de celule canceroase și are efect anti-inflamator, ceea ce o
transformă într-un nutrient cu roluri de reducere a riscului pentru anumite tipuri de
cancer.
4. Prevenția bolilor neurodegenerative și cardiovasculare
Printre funcțiile vitaminei D în organism se numă ră și acțiunea la nivelul sistemului
nervos. Vitamina D are rol în prevenția bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer și
Parkinson. Există evidențe științifice care arată că vitamina D joacă un rol important în
controlul tensiunii arteriale și în prevenirea aterosclerozei, factori importanți în reducerea
riscului apariției bolilor cardiovasculare.

Necesarul zilnic de vitamina D

Pentru prevenirea deficienței vitaminei D cu toate efectele sale negative asupra
să nă tații, trebuie asigurat necesarul zilnic recomandat fie prin alimentație, fie prin
expunerea la soare sau, cel mai indicat, ambele surse. În anumite condiții, câ nd aportul
alimentar este insuficient, este necesară administrarea de suplimente ce au în componență
vitamina D3. Majoritatea acestora pot fi luate și fă ră prescripție medicală , însă este
recomandat să consultați medicul, pentru a putea stabili doza necesară . Organismul are
nevoie de o doză zilnică de vitamina D3 diferită , în funcție de vâ rstă și de sex. (tabelul 1)

6
 Tabel 1. Necesarul zilnic recomandat de vitamina D în funcție de vârstă conform
Institutul American de Medicină

Deficiența de vitamina D și afecțiunile provocate

Deficiențele nutriționale se instalează , cel mai adesea, din cauza unui aport
alimentar inadecvat. Alte cauze pot fi creșterea necesarului în anumite perioade,
malabsorbția sau anumite boli. Deficiența de vitamina D se instalează pe lâ ngă aportul
alimentar insuficient și prin limitarea expunerii la soare.
Persoanele care urmează o alimentație de tip vegetarian sau vegan sunt mai
susceptibile la a dezvolta o carență de vitamina D. De asemenea, cu risc de deficiență de
vitamina D se află și cei cu intoleranță la lactoză sau alergie la proteinele din laptele de
vacă . Persoanele care au o dietă foarte restrictivă în gră simi pot dezvolta deficiență de
vitamina D, mai ales în sezonul rece, ca urmare a unei absorbții deficitare. Vitamina D din
alimente are nevoie de prezența gră similor la nivelul sistemului digestiv pentru o absorbție
eficientă .
Dintre grupele de vâ rstă , o atenție deosebită trebuie acordată sugarilor și
vâ rstnicilor. Rahitismul, osteomalacia și osteoporoza sunt cele mai comune probleme de
să nă tate determinate de carența vitaminei D.
Rahitismul este o boală care duce la afectarea oaselor la copii (oasele devin mai moi,
mai slă bite) și, de regulă , apare din cauza unei deficiențe prelungite și severe de vitamina D,
dar și unele probleme mai rare, de natură ereditară , pot cauza rahitismul. Lipsa vitaminei D
din organism produce tulbură ri în metabolismul unor minerale - fosforul și calciul, întrucâ t
vitamina D este cea care ajută organismul copilului să absoarbă calciul și fosforul din
alimentele pe care le consumă .
Rahitismul este întâ lnit cel mai frecvent în râ ndul copiilor cu vâ rste între 6 și 36 de
luni. Chiar dacă , în unele ță ri, rahitismul este considerată o boală rară , în anumite zone de
pe glob, unii micuți nu obțin suficientă vitamina D mai ales dacă locuiesc într-o regiune cu
foarte puțină lumină naturală (de la soare) sau dacă nu consumă produse pe bază de lapte.
În unele cazuri, rahitismul este o boală ereditară , deci moștenită .
Osteomalacia reprezintă o demineralizare osoasă cauzată de lipsa de calciu,
vitamina D și fosfați din organism. Afectează metabolismul osos și duce la așa-numitele
„oase moi”, fragile și ușor de fracturat. Vâ rstnicii sunt mai predispuși la această afecțiune,
mai ales din cauza expunerii scă zute la soare, care duce la producția scă zută de vitamina D.
Odată cu vâ rsta, atâ t sinteza vitaminei D prin piele câ t și absorbția intestinală a acesteia
scad, crescâ nd șansele de osteomalacie și alte probleme osoase precum osteoporoza.
Clinic, osteomalacia se poate confunda ușor cu osteoporoza. Componența scheletului
uman să nă tos este alcă tuită în proporție de 60% din minerale (hidroxiapatită de calciu) și
40% material organic (mai ales colagen). Osteoporoza cauzează oase poroase și fragile, iar
osteomalacia, oase moi. Diferența constă în consistența osoasă și raportul dintre minerale
și material organic. În cazul osteoporozei, raportul dintre minerale și colagen se încadrează

7
în niveluri normale. În cazul osteomalaciei, nivelul de minerale este redus în raport cu
nivelul de materiale organice.
Osteoporoza determină pierderea densită ții osoase și apare atunci câ nd structurile
osoase vechi nu sunt înlocuite cu unele noi. Această afecțiune afectează atâ t femeile, câ t și
bă rbații, însă femeile sunt mai predispuse osteoporozei, mai ales după instalarea
menopauzei. În funcție de momentul și cauzele apariției osteoporozei, această afecțiune
poate fi împă rțită în două categorii: osteoporoza primară și osteoporoza secundară .
Osteoporoza primară este asociată cu procesul natural de îmbă trâ nire. Estrogenul și
progesteronul sunt doi hormoni care joacă un rol important în reglarea densită ții osoase.
Estrogenul controlează osteoclastele, în timp ce progesteronul influențează activitatea
osteoblastelor. Pe mă sură ce înaintă m în vâ rstă , nivelul acestor hormoni din organism
scade. Osteoporoza secundară este cauzată de o afecțiune care împiedică regenerarea
osoasă . Printre aceste afecțiuni se numă ră : diabetul, sindromul Cushing,
hiperparatiroidismul ori scorbutul.
Pentru prevenirea osteoporozei, este important să se adopte o dietă bogată în calciu
și vitamina D, care să mențină oasele să nă toase. Calciul se regă sește în urmă toarele
alimente: produse lactate să race în gră simi, alimente fortificate cu calciu precum tofu sau
laptele de soia, varza Kale, broccoli, sardinele și somonul. Vitamina D se regă sește în
peștele gras precum somonul, tonul și macroul, în brâ nză , gă lbenuș și alimentele fortificate
cu vitamina D precum cerealele sau laptele vegetal.
Suplimentele alimentare de calciu și vitamina D pot fi folosite pentru menținerea
să nă tă ții osoase și pentru prevenirea osteoporozei. Institutul Național de Artrită , Boli
Musculo-scheletale și de Piele (NIAMS) recomandă bă rbaților cu vâ rsta între 19 și 70 de ani
să ia 1.000 mg de calciu pe zi (1.200 pentru femei). Institutul recomandă , de asemenea, un
aport de vitamina D de 600 de unită ți internaționale (UI) pe zi pentru oricine are sub 70 de
ani. Cu câ t îmbă trâ nești, cu atâ t este mai mare aportul sugerat (800 UI pentru 70+). Aceste
cifre pot fi greu de obținut doar din dietă . Prin urmare, suplimentele și vitaminele sunt o
soluție rapidă și ușoară .

Fotoîmbătrânirea
Pe masură ce înaintezi în vâ rstă , cea mai importantă cauză a deterioră rii pielii nu
este vâ rsta – ci expunerea la soare. Aceasta deteriorare poartă numele de fotoîmbă trâ nire.
De-a lungul anilor, expunerea la soare cauzează ridurile fine și grosiere, pielea lă sată cu un
aspect galben, tare sau pielea solzoasă , uscată . De asemenea, expunerea la soare crește
riscul de cancer de piele. Deoarece expunerea la soare scade cantitatea de colagen care
susține rețeaua vaselor de sâ nge, fotoîmbă trâ nirea poate duce de asemenea la învinețirea
mai ușoara a pielii.
„Photoageing-ul” sau fotoîmbă trâ nirea depinde în primul râ nd de gradul de radiații
ultraviolete (UV) și de o cantitate de melanină în piele (fototipul pielii). În plus față de
deteriorarea directă sau indirectă a ADN-ului, UV activează receptorii de suprafață celulară
a keratinocitelor și fibroblastelor în piele, ceea ce duce la o descompunerea colagenului în
matricea extracelulară și la o oprire a noii sinteze de colagen.

8
 Colagenul este o componentă importantă a pielii. Acesta are rolul de a o face mai
rezistentă , de a-i asigura elasticitatea și de a o hidrata. Pentru că producția colagenului
endogen scade odată cu înaintarea în vâ rstă , pielea are tendința de a deveni mai uscată , mai
puțin fermă și de a-și pierde hidratarea și elasticitatea permițâ nd formarea ridurilor.
Peptidele de colagen și suplimentele care le conțin pot încetini procesul de îmbă trâ nire,
reducâ nd aspectul ridurilor și prin hidratare. Colagenul îmbună tă țește, așadar, elasticitatea
pielii și îi asigură hidratarea necesară . În plus, acesta susține și la regenerarea altor
proteine care intră în structura pielii, așa cum sunt elastina și fibrilina.
Se consideră că descompunerea dermatologică a colagenului, produce schimbă ri în
integritatea structurală a pielii, provocâ nd formarea unei cicatrici solare și în final, atrofia
și ridurile pielii vizibile clinic. Multe studii au confirmat că expunerea acută la radiația
solară duce la oxidarea biomoleculelor celulare, care ar putea fi prevenite prin utilizarea
antioxidanților. Pielea are propriul sistem antioxidant protectiv, dar care se consideră a fi
foarte influențat de vitamine și factori nutritivi, iar această combinație creează un efect
sinergic.
Tratamentul principal al photoaging-ului este în primul râ nd asigurarea protecției
pielii din exterior prin aplicarea diferitor creme cu protecție solară , dar s-ar putea realiza și
un tratament secundar cu utilizarea de antioxidanți și a unor compuși noi, cum ar fi
polifenolii. Antioxidanții precum vitamina C, E și multe altele nu pot fi sintetizați de corpul
uman și trebuie să fie preluate din alimentație sau suplinite cu ajutorul unui supliment
alimentar calitativ, cu ingrediente naturale.
Antioxidanții naturali care îi gă sim în fructe și legume, sunt în general considerați a
fi benefici să nă tă ții. S-a demonstrat că sistemul antioxidant de apă rare al pielii poate fi
influențat și de factori nutritivi. Un exemplu ar fi vitaminele C, E, A, dar și acizii grași
Omega-3 și zincul care ar avea efecte benefice asupra îmbă trâ nirii pielii și protecției
împotriva radiației UV, dar și împotriva cancerului de piele. Multe studii au descoperit că
vitamina C poate crește producerea naturală de colagen în piele și proteja împotriva
deterioră rii razelor UV-A și UV-B, corectează problemele pigmentare și îmbună tă țește
unele inflamații ale pielii.

Fotodermatozele
Fotodermatozele reprezintă boli cutanate cauzate sau agravate de expunerea la
radiaţiile ultraviolete. Radiaţiile ultravioletae (UV), cum am menționat și anterior, pot fi
utile din urmă toarele puncte de vedere: bronzează pielea şi creează o stare generală bună ,
stimulează sinteza de vitamina D şi ameliorează unele afecţiuni dermatologice precum
psoriazisul. Cu toate acestea, efectele nefavorabile limitează aceste beneficii: arsuri solare,
fotoîmbă trâ nire, cancere cutanate, fotosensibilitate și agravarea unor afecțiuni precum
lupusul eritematos sistemic.
Fotodermatoza polimorfă reprezintă cea mai frecventă boală a pielii cauzată de
lumina soarelui. De asemenea, este denumit în mod popular alergie la soare sau alergie la
lumină , dar acest lucru este incorect, deoarece acești termeni nici mă car nu există în
medicină . Cu o pondere de aproximativ 90%, dermatoza polimorfă este cea mai frecventă
boală de acest tip.

9
 La 75% din toate persoanele afectate, radiațiile UV-A sunt responsabile pentru
apariția simptomelor. La 10% din toate persoanele afectate , dermatoza luminii polimorfe
este cauzată de razele UV-B. Celelalte 15% suferă de o combinație a ambelor tipuri de
radiații.
Unii oameni de știință cred că dermatoza ușoară polimorfă este cauzată de sistemul
imunitar. Ar trebui să existe un senzor sensibil la lumină în celulele pielii care să
declanșeze fotodermatoza. Alți cercetă tori, pe de altă parte, consideră că există un
dezechilibru între oxidanți și antioxidanți în celulele care formează cornul din epidermă .
Din cauza acestui dezechilibru, persoanele afectate sunt mai sensibile la radiațiile solare.
Dermatoza ușoară polimorfă este uneori cauzată de utilizarea anumitor medicamente.
Simptomele tipice ale dermatozei ușoare polimorfe apar de obicei cu o întâ rziere.
Simptome precum mâ ncă rime, arsură și pete roșiatice pe piele apar doar la câ teva ore sau
chiar zile după expunerea la soare. În plus, se formează noduli, vezicule sau vezicule mai
mari. La unii bolnavi, pielea se umflă și ea. De asemenea, la unii pacienți, roșeața poate fi
foarte pronunțată , în timp ce alții suferă de mâ ncă rime considerabilă . Dacă o alergie la
soare apare în mod repetat, simptomele sunt de obicei aceleași.
Pentru tratarea simptomelor cauzate de dermatoza ușoară polimorfă , se recomandă
ră cirea pielii cu iaurt, quark sau lapte de unt. Ră cirea determină contractarea vaselor de
sâ nge, ceea ce face ca orice umflare să dispară . Mai mult, pielea primește de urgență
necesară umezeală , care favorizează regenerarea acesteia. Fototerapia suplimentară este
considerată utilă . Acest lucru are loc primă vara sau înainte de o că lă torie de vacanță și este
folosit pentru a obișnui treptat pielea cu soarele prin expunerea la radiații.

Fototerapia
Fototerapia a fost utilizată pentru tratarea unora dintre afecțiunile medicale încă de
acum 3500 de ani, cand egiptenii și indienii antici foloseau lumina soarelui pentru a trata
afecțiunile pielii , cum ar fi vitiligo, cunoscută și sub numele de boala petelor albe.
Fototerapia modernă , cea care folosește surse de lumină artificială , a fost promovată
de Niels Ryberg Finsen, considerat fondatorul fototerapiei moderne. El a tratat o afecțiune
a pielii numită lupus vulgaris cu lumina soarelui si radiații UV. De autnci, utilizarea
fototerapiei în domeniile medicale a început să ia amploare fiind acceptată ca o metodă de
tratament la scară largă .
Eczemele, psoriazis, vitiligo, mâ ncă rimile, și simptomele limfomului cu celule T
cutanat pot fi tratate folosind fototerapia. Tratamentul cu fototerapie implică utilizarea
razelor UV – venite natural de la soare – pentru a reduce creșterea și inflamația celulelor
pielii.
Exista 3 tipuri principale de fototerapie pentru tulbură rile cutanate:
1. Fototerapie UV-B, bandă largă – cunoscută , de asemenea, și sub numele de
BBUVB; implică tratarea afecțiunilor pielii cum ar fi eczema și psoriazisul cu spectrul
complet de radiații ultraviolete B .

10
 2. Fototerapie UV-B, banda ingusta – implică utilizarea doar a unei mici pă rți din
radiația UV pentru tratarea pielii. Este mai intensă decâ t UV-B banda largă și este cea mai
utilizată opțiune de fototerapie de catre dermatologi.
3. PUVA – adica Psoralen ultraviolet A. (figura 3). Implică combinarea luminii UVA cu
un anumit tip de substanță chimică numită psoralen. Această substanță chimică se gă sește
în plante și face pielea mai sensibilă la lumină . PUVA este un tratament intensiv prin
fototerapie și are mai multe efecte secundare decâ t UV-B în bandă largă sau scurtă , fiind, de
obicei, folosit numai atunci cand tratamentul cu celelalte 2 tipuri de fototerapie nu a avut
succes. Este utilizată pentru afecțiuni precum vitiligo, psoriazis și limfom cu celule T
cutanate.

Fig. 3. Fototerapia PUVA

Efectele fototerapiei pentru afecțiunile pielii sunt de obicei temporare. Acest lucru
înseamnă că nu este un tratament permanent și este posibil să fie necesar să fie efectuate
11
numeroase ședințe – terapie de întreținere – pe parcursul vieții pentru a menține
rezultatele.
Atunci câ nd este utilizată pentru tratarea afecțiunilor de piele, fototerapia este în
general sigură . Cu toate acestea pot apă rea efecte secundare pe termen scurt precum
roșeața, piele uscată , mâ ncă rime, greață (dacă este utlizat PUVA), foliculita și vezicule. De
asemenea, există unele efecte secundare pe termen lung asociate fototerapiei și cele mai
grave sunt: cancerul de piele și îmbă trâ nirea prematură a pielii.
Tulburarea de dispoziție sezonieră SAD este, de asemenea, cunoscută și sub numele
de depresie sezonieră și este provocată de schimbă rile sezoniere, de obicei începe toamna
și durează pe tot parcursul iernii. Terapia cu lumina pentru SAD implica utilizarea unui
lightbox – o cutie special concepută care emite lumina caldă .
Terapia cu lumină utilizată în acest fel are o serie de efecte secundare de care
trebuie să fie anunțati pacienții. Unele dintre ele sunt durerile de cap, oboseala, insomnia,
hiperactiviatea și iritabilitatea.
Terapia cu lumina este de obicei recomandată pentru SAD. Deși are efecte
secundare, acestea sunt minime și de obicei temporare, fiind o obțiune de tratament ușoară
și relativ ieftină . De asemenea, dacă are un efect benefic, poate reduce cantitatea de
medicamente antidepresive care sunt utilizate.
Un anumit tip de fototerapie cunoscut sub numele de terapie fotodinamică este
utilizată pentru a trata cancerul si precancerul. Aceasta implică utilizarea unui tip special
de medicament, numit fotosensibilizator, în combinație cu un tip special de lumină .
Fotosensibilizatorii produc un fel de oxigen activ care, atunci cand este expus la anumite
lungimi de undă ale luminii, nimicește celulele din apropiere.
Medicamentul fotosensibilizant se aplică local pe corp. Atâ t celulele normale, câ t și
cele canceroase absorb medicamentul, dar se crede că medicamentul se concentrează
preferențial în divizarea rapidă a celulelor canceroase. În plus, celulele normale elimină
medicamentul mai repede decâ t celulele canceroase. Deci, majoritatea
fotosensibilizatorului a parasit celulele să nă toase, dar este încă prezent în celulele
canceroase, lumina se aplica pe zona care trebuie tratată . O reacție apare între lumina și
medicamentul fotosensibilizator creâ nd oxigen activ în interiorul celulelor canceroase.
Acest oxigen nimicește celulele canceroase.
Terapia fotodinamică este utilizată pentru a trata cancerul, precum cel esofagian,
cancerul pulmonar (cu celule mici sau cancerul microcelular) și afecțiunile precanceroase
cum ar fi esofagul Barrett.
Fototerapia pentru tratarea cancerului este o opțiune excelentă , deoarece are o serie
de avantaje față de tratamente precum radioterapie si chimioterapie. În primul râ nd, nu are
în general efecte secundare pe termen lung. Este mai puțin invazivă și lasă mai puține
cicatrici decâ t intervenția chirurgicală și in general, fototerapia costă mult mai puțin decâ t
celelalte opțiuni de tratament pentru cancer.
Fototerapia este utilizată de peste șase decenii pentru a trata hiperbilirubinemia și
icterul (îngă lbenirea pielii, ochilor și țesuturile corpului din cauza excesului de bilirubină ).
În acest caz fototerapia este utilizată pentru a reduce nivelul de bilirubină al bebelușului.

12
 Pentru bebelușii care s-au nă scut prematur sau care au fost deja tratați cu luminile
convenționale, pot fi utilizate paturi pentru icter neonatal. Aceste paturi cu lumină albastră
sunt așezate pe spatele bebelușului.
Tuburile fluorescente compacte și dispozitivele cu LED-uri albastre (dioda) sunt, de
asemenea, utilizate pentru a oferi bebelușilor tratament fototerapeutic. Pot fi ținute
aproape de corpul bebelușilor, deoarece nu produc multă că ldură .
Fototerapia pentru tratarea hiperbilirubinemiei și icterului este considerată foarte
sigură din punct de vedere medical. Cu toate acestea efectele secundare pe termen scurt
sunt: diareea, erupțiile cutanate, supraîncalzirea și deshidratarea.

Concluzie
În urma efectuă rii acestui referat, pot afirma cu certitudine că soarele este atâ t
prietenul nostru, câ t și dușmanul nostru. În calitate de prieten, este responsabil de
fotosinteza la plante, este sursa principală de că ldură , sintetizează vitamina D și respectiv,
menține viața pe Pă mâ nt. De-asemenea, fototerapia bazată pe folosirea luminii solare este
utilizată pentru tratarea unora dintre afecțiunile medicale încă de acum 3500 de ani, cand
egiptenii și indienii antici tratau afecțiunile pielii , cum ar fi vitiligo. În prezent, eczemele,
psoriazisul, vitiligo, mâ ncă rimile, și simptomele limfomului cu celule T cutanat, pot fi
tratate folosind fototerapia. Totuși, pe lâ ngă efectele sale benefice, lumina solară poate fi,
de asemenea responsabilă pentru efectele biologice negative – arsuri solare, fotodermatoze
sau carcinogeneză . Expunerea îndelungată la radiație UV-A poate afecta ochii, creşte viteza
de îmbă trînire a pielii, cauzează cancer de piele şi daune indirecte la nivel de ADN, iar
dozele înalte de radiaţie UV-B sunt responsabile de apariţia cancerului de piele, fiind
asociate cu dezvoltarea melanoamelor maligne. Pe lâ ngă acestea, deoarece expunerea la
soare scade cantitatea de colagen care susține rețeaua vaselor de sâ nge, fotoîmbă trâ nirea
poate duce de asemenea la învinețirea pielii.

13
 Bibliografie
 Moseley H. Population exposure to ultraviolet radiation. Proceedings of the first
European Course of Photodermatology. 18-19 May 2012, Rome, Italy.

 Peters CE, Nicol AM, Demers PA. Prevalence of exposure to solar ultraviolet
radiation (UVR) on the job in Canada. Can J Publ Heath 2012; 103: 223-6.

 Dutkiewicz J, Cisak E, Sroka J, Wó jcik-Fatla A, Zając V. Biological agents as

occupational hazards – selected issues. Ann Agric Environ Med. 2011; 18: 286-293.

 Norval M, Lucas RM, Cullen AP, de Gruijl FR, Longstreth J, Takizawa Y, van der Leun
JC. the human health effects of ozone depletion and interactions with climate
change. Photochem Photobiol Sci. 2011; 10:199-225.

 van Dijk, Slaper H, den Outer PN, Morgenstern O, Braesicke P, Pyle JA, et al. Skin
cancer risk avoidet by the Montreal Protocol – wordwide modelling integrating
coupled climate-chemistry models with a risk model for UV. Photochem Photobiol
2012; Aug 24.

 Kolanko M, Brzeziń ska-Wcisło L. Vitamin D and its receptor – role and activity in the
human body. Anomalies of metabolism and structure associated with psoriasis. Post
Dermatol Alergol. 2011; 3: 212-216.

 Hawk J. Vitamin D and ultraviolet radiation exposure. Proceedings of the frst

European Course of Photodermatology. 18-19 May 2012, Rome, Italy

 Jou PC, Feldman RJ, Tomecki KJ. UV protection and sunscreens: what to tell patients.
Cleve Clin J Med. 2012; 79: 427-36.

 Kü tting B, Drexler H. UV-induced skin cancer at workplace and evidence-based

prevention. Int Arch Occup Environ Health 2010; 83: 843-54

 Fisher MS, Kripke ML. Further Studies on the Tumor-Specific Supressor Cells
Induced by Ultraviolet radiation. J Immunol. 1978; 121: 1139-1144.

 Schwarz A, Madea A, Wild MK, Kernebeck K, Gross N, Aragane Y, Beissert S,

Vestweber D, Schwarz T. Ultraviolet radiation-induced regulatory Tcells not only
14
 inhibit the induction but can supress the effector phase of contact hypersensitivity. J
Immunol. 2004; 172: 1036-1043.

 Rodríguez-Yanes E, Juarranz Á , Cuevas J, Gonzalez S, Mallol J.Polypodium

leucotomos decreases UV-induced epidermal cell proliferation and enhances p53
expression and plasma antioxidant capacity in hairless mice. Exp Dermatol. 2012;
21: 638-40.

 Hadas E, Świętochowska E, Wielkoszyń ski T, Jaroszewska-Smoleń J, Jarząb J. Impact

of phototherapy on selected lipid metabolism indices and oxidation markers in
patients with psoriasis vulgaris. Post Dermatol Alergol. 2011; 2: 83-91.

 Dawe RS. -ere are no ‘safe exposure limits’ for phototherapy. Br J Dermatol. 2010;
163: 209-10

 Malinowska K, Sysa-Jędrzejowska A, Woźniacka A. UVA1 phototherapy in

dermatological treatment. Post Dermatol Alergol. 2011; 1: 46–51.

 Silny W, Osmola-Mań kowska A, Czarnecka-Operacz M, Dań czakPazdrowska A,

Szewczyk A. Narrow band UVA-1 phototherapy in dermatological treatment – first
Polish experiences. Post Dermatol Alergol. 2010; 1: 1-10.

 Walker D, Jacobe H. Phototherapy in the age of biologics. Semin Cutan Med Surg.
2011; 30: 190-198.

15