NANO-TEHNOLOGIILE ÎN COSMETICA CONTEMPORANĂ

Substanţele active ce se conţin în produsele cosmetice pentru a ajunge în straturile

inferioare ale pielei terbuie să învingă barierea pielei – stratul cornos, prezentat de proteina
keratina şi care practic nu conţine apă. De aceea pentru a pătrunde direct prin el este imposibil.
Pentru a ajunge în straturile interne, pot fi folosite doar drumuri ocolite aşa cum sunt spaţiile
intercelulare dintre solzii cheratinoşi şi canalele excretoare ale glandelor pielei. Pentru a trece
prin spaţiile intercelurare este foarte dificil, deoarece pe de o parte ele sunt foarte înguste, nu
depăşesc dimensiunile de 100 nm, iar pe de altă parte lipidele care umplu acest spaţiu nu permit
accesul substanţelor solubile. Soluţia în acest caz este utilizarea sistemelor transdermale de
dimensiuni nano.
La baza tehnologiilor nano stau dimensiunile cuprinse de limitele 1-100 nm.
Care este deosbire dintre nanocosmetică şi cosmetica obişnuită?!
1) Cosmetica nano direcţionează substanţele active în straturile concrete ale pielii. Dacă
în unul dintre straturile pielii este insuficienţă de un anumit component, atunci nanocosmetica
asigură acest strat cu cantitatea de care este nevoie şi acţiunea componentului activ nu se
răsfrânge şi asupra altor straturi.
Încă un avantaj al nanotehnologiilor este că 2) substanţele active de dimensiuni nano mai
uşor interacţionează cu celulele. Datorită dimensiunilor pe care le au, celula le recunoaşte ca
substanţe proprii sintetizate de organism şi le permite accesul în procesle de regenerare.
În prezent în producerea cosmetică particulele nano se utilizează pe două direcţii:
- în calitate de filtre UV;
- transportori ai ingredintelor cosmetice la locul acţiunii în piele/la ţintă.
1) Nanoparticulele de TiO2 şi ZnO – sunt principalii componenţi ai cosmeticii de
protrecţie contra radiaţiilor UV, care fiind aplicaţi pe piele asigură un grad înalt de protecţie. Ei
formează un ecran invizibil care reflectă razele UV. Diferenţa dintre aceste 2 filtre anorganice
este că TiO2 reflectă în special UV-B (280-315 nm), şi previne arsura solară, iar ZnO UV-A (315-
400 nm), previne îmbătrânirea pielei.
2) Pentru transportarea şi cedarea la ţintă/locul de acţiune în piele, se foloses sistemele de
transpor ca: lipozomii, nanoemulsiile, particule lipidice de dimensiuni nano, purtărori lipidici,
nanocristale, cubosomii.
2.1. Lipozomii sunt vezicule constituite din nucleul de apă şi membrană fosfolipidică.
Prin intermediul nucleului sunt transportate substanţele hidrofile, iar compuşii hidrofobi asigură
accesul prin stratul lipidic. Membrana acestei nanopartcile este capabilă să se ataşeze la
membrana celulei şi cedează conţinutul nucleului pentru necesităţile celulei. Lipozomii sunt

1
transportatori de vitamine A şi E, coenzima Q10, lichopen, fosfatidilcolina (se foloseşte pentru
soluţionarea problemei celulita), minoxidil (substanţă pentru stimularea creşterii părului,
încetineşte procesul de cădere a părului).
Primul produs pe bază de lipozomi a fosta crema Capture a companiei Dior, care a apărut
pe piaţă în 1986. Deşi există mai multe produse ce conţin lipozomi, nu în toate acestea lipozomii
au dimensiunile de ordinul nanometrilor.
2.2. Nanoemulsiile pot fi definite ca emulsii „ulei în apă”, cu diametre medii ale picăturii
cuprinse între 50 şi 100 nm. Particulele formate prezintă un miez lipidic lichid (lipofilic) separat
de o fază apoasă înconjurătoare printr-un strat monomolecular de fosfolipide. În literatura de
specialitate se folosesc sinonime precum „emulsie submicronică” (SME) şi „miniemulsie”.
Nanoemulsiile diferă clar de lipozomi, în care un bistrat fosfolipidic separă miezul apos
de faza externă hidrofilă. Dacă nanoemulsiile sunt preparate în exces de fosfolipide, se produc
simultan şi lipozomi.
2.3. Nanoparticule solide lipidice sunt nanoemulsii în care lipidele lichide sunt
substituite cu cele solide Avantajul lor faţă de lipozomi şi nanoemulsii este că acestea au o
structură mai stabilă, ceea ce previne degradarea lor timpurie. În cadrul cercetărilor a fost
demonstrat că coenzima Q10 şi retinolul îşi menţin stabilitatea în aceste structuri pe un timp
îndelungat şi pot pătrunde în toate straturile epidermei. NPSL manisfestă proprietăţi bune de
incluziune, ceea ce le face componenţi ideali pentru cremele de zi, iar adăugarea în aceste
particule a 3,4,5-trimetoxibenzilchitina (substanţă, care absoarbe razele-UV) conduc la sporirea
gradului de protecţie faţă de razele solare. În afară de aceasta, NPSL adăugate în compoziţiile
pafumerice asigură „dschiderea” mirosului pe parcursul a uni timp mai îndelungat.
  2.4. Nanocristalele – agregate formate de la câteva sute până la câteva mii de atomi, care
formează „clasteri”. Dimesiunile tipice ale acestor agregate sunt de 10-400 nm şi ele posedă
proprietăţile fizico-chimice ale moleculelor.
  Primele produse cosmetice pe bază de nanocristale au apărut în 2007 şi conţineau Rutin
(sau rutina) şi hesperidină bioflavonoizi importanţi, fiind sintetizaţi sub formă de nanocristale au
putut fi utilizaţi în calitate de antioxidanţi.
  2.5. Cubozomii – particule din fază lichidă cristalină. O particulraritate a lor este
capacitatea calorică înaltă şi proprietatea de a transporta atât molecule hidrofile, cât şi hidrofobe.
Cercetările în acest domeniu continuă.