Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 5
“Farmacoterapia și fitoterapia
bolilor sângelui”
1
Conţinut
2
Remedii care influenţează
eritropoieză
3
Clasificarea preparatelor cu influenţa asupra
eritropoiezei
1. Stimulatoarele eritropoiezei:
• Substanţe medicamentoase utilizate în tratamentul
anemiilor hipocrome: fier lactat, fier sulfat,
FercovenR, FerroplexR, Ferrum-LekR, coamid;
• Substanţe medicamentoase utilizate în tratamentul
anemiilor hipercrome: cianocobalamină, acid folic.
2. Deprimantele eritropoiezei: natriu fosfat radioactiv.
4
Eritropoieză
Pentru desfăşurarea normală a procesului de
eritropoieză este indispensabilă prezenţa:
• proteinelor
• fierului
• factorilor de maturare (vitamina B12 şi acidul folic)
5
Anemii
Anemiile sunt afecţiuni caracterizate prin diminuarea cu
minimum 10% a valorilor hemoglobinei şi a numărului de hematii.
Se cunosc două mecanisme majore de apariţie a anemiilor:
1) prin deficit de producere a eritrocitelor generat de:
• tulburări de sinteză a globinelor – talasemii;
• deficitul factorilor de maturare - anemii megaloblastice;
• alterarea eritroblaştilor - anemii hipoblastice;
2) prin distrugere crescută a eritrocitelor:
• prin hemoragii — anemii posthemoragice;
• prin distrugerea intravasculară de eritrocite - anemii hemolitice
acute şi cronice.
6
Remedii de fier
Farmacocinetica
• Fierul se absoarbe prin mucoasa intestinală pe calea
difuziei active şi pasive.
• Absorbţia pasivă a fierului se realizează prin cili, în
cazul excesului de fier în lumenul intestinal şi, de
asemenea, în complex cu aminoacizi şi peptide.
7
Remedii de fier
Farmacocinetica II
• Pentru facilitarea absorbţiei, fierul pătruns cu
produsele alimentare şi preparatele medicamentoase
în stomac şi în intestin trebuie redus din Fe (III) în Fe
(II) cu participarea acizilor clorhidric şi ascorbic.
• Agenţii reductori sunt, de asemenea, grupările-NH2 ale
aminoacizilor (cisteina) şi proteinelor, acizi organici.
• La absorbţia fierului contribuie: cuprul, cobaltul,
magneziul, zincul, alcoolul în asociere cu integritatea
mucoasei.
8
Remedii de fier
Farmacocinetica III
Absorbţia fierului este împiedicată de:
• oxalaţi, fosfaţi,
• carbonat de calciu,
• antacide,
• levomicetină, tetracicline,
• afectarea mucoasei intestinale,
• afectarea pancreasului sau preparatele, care conţin
pancreatină,
• administrarea fierului în timpul sau îndată după luarea
mesei.
9
Remedii de fier
Farmacocinetica IV
• In epiteliul vilos al intestinului subţire, fierul se
conjugă cu proteina apofentină, formând feritina,
care pătrunde în sânge.
• În patul sanguin fierul se leagă cu proteina
transferina, transformându-se în ferotransferină.
Complexul dat trece fierul în depou - măduva
osoasă, splină şi alte ţesuturi.
• Fierul se elimină prin rinichi, tractul digestiv,
transpiraţie, cu epiteliul descuamat.
10
Remedii de fier
Farmacodinamia:
• În măduva osoasă din fier şi proteine se sintetizează
hemoglobina, în muşchi - mioglobină.
• Fierul se utilizează pentru sinteza diferitelor enzime:
citocromilor, dehidrogenazelor, citocrom-C-
oxidazei, catalazei, peroxidazei.
11
Remedii de fier
Indicaţiile remediilor de fier:
• în tratamentul anemiilor hipocrome
(fierodeficitare), posthemoragice, cauzate de
dereglarea absorbţiei fierului;
• în profilaxia anemiilor la gravide, nou-născuţi, la
donatori.
12
Remedii de fier
Efectele adverse ale preparatelor de fier:
• Ca urmare a conjugării fierului cu hidrogenul
sulfurat, se formează un compus insolubil în apă –
fierul sulfurat, care se sedimentează în zona
parahilară a dinţilor şi în mucoasa intestinală,
diminuând peristaltismul intestinal şi generând
constipaţii. Masele fecale se colorează în negru.
• Exercită acţiune iritantă asupra mucoasei tractului
digestiv, cauzând diaree, greaţă, vomă, dureri în
regiunea epigastrică.
13
Remedii de fier
Contraindicaţii: anemii aplastice, anemii hemolitice,
maladii hepatice şi renale cronice, maladii inflamatorii
cronice, leucemii.
14
Remedii care influenţează
leucopoieză
15
Clasificarea preparatelor care influenţează
leucopoieza:
1. Stimulatorii leucopoiezei: metiluracil, nucleinat de
sodiu, pentoxil, leucoxen.
2. Deprimantele leucopoiezei: remedii citotoxice
16
Pentoxil şi metiluracil
O
Pentoxilul (pentoxifilina) şi metiluracilul
NH
prezintă derivaţi ai nucleotidelor, părţi
H3C N O componente ale ARN-lui şi ADN-lui:
H
• stimulează leucopoieza,
metiluracil
O O CH3 • accelerează procesele regeneratorii,
H3C N
N
• contribuie la cicatrizarea ulcerelor
O N N stomacului şi duodenului,
CH3 • măresc reactivitatea imunologică,
pentoxil • manifestă acţiune antiinflamatorie.
17
Pentoxil şi metiluracil
• Mecanismul de acţiune: stimulează metabolismul
nucleotidelor, măresc numărul de mitoze în celulele
ţesutului conjunctiv, activează fagocitoza.
• Indicaţii: leucopenie de diversă geneză, maladii
inflamatorii şi infecţioase, ulcer gastroduodenal,
boala actinică, fracturi, pancreatite cronice.
18
Remedii care influenţează
hemostaza si fibrinoliza
19
Clasificarea remediilor care influenţează
hemostaza şi fibrinoloza:
1) Remedii care inhibă hemostaza şi intensifică
fibrinoliza (antitrombotice):
• anticoagulantele
• antiagregantele
• fibrinoliticele.
2) Remedii care măresc coagularea sângelui şi inhibă
fibrinoliza (preparate hemostatice):
• colagulantele,
• inhibitoarele fibrinolizei,
• stimulatoare ale agregaţiei trombocitelor.
20
Antitrombotice
21
Anticoagulantele
22
Clasificarea remediilor anticoagulante
1. Anticoagulante directe:
• cu acţiune resorbtivă: heparină, nadroparină de
calciu (FraxiparinăR), enoxaparină de sodiu (ClexanR),
reviparină de sodiu (ClivarinăR), sulodexid;
• cu acţiune topică: unguent de heparină, hirudoid
(gel), veniton.
2. Anticoagulante indirecte: etilbiscumacetat
(NeodicumarinăR), acenocumarol (SincumarR),
fenindion (FenilinR), warfarină
23
Heparină
24
Heparină
Farmacodinamia heparinei:
• împiedică formarea tromboplastinei, trombinei din
protrombină, fibrinei din fibrinogen,
• inactivează trombina şi fibrină,
• inhibă agregaţia plachetară, adgezia leucocitelor şi
eritrocitelor.
Inhibarea coagulării se datorează cuplării cu antitrombina III
(ATIII), cu rol de protecţie inhibitorie a coagulării. Acţiunea
singulară a ATIII este redusă; prin cuplare cu heparina, ATIII îşi
amplifică acţiunea de 1000 de ori şi inactivează trombina,
factorii de coagulare XII, XI, X, VII, plasmina şi kalicreina.
25
Heparină
Farmacodinamia heparinei (continuare):
• activează lipoproteinlipaza şi reduce conţinutul de lipide
şi colesterol în sânge;
• manifestă efect antiinflamator şi antialergic;
• dilată vasele (inclusiv şi coronariene), scade TA;
• intensifică diureza, elimină acidul uric;
• micşorează nivelul glucozei în sânge;
• dilată bronhiile, însă scade activitatea surfactantului în
plămâni;
• stimulează activitatea parathormonului, leagă adrenalina.
26
Heparină
Farmacocinetica heparinei:
• Heparina este inactivă în administrare orală.
• Heparina se absoarbe bine în cazul administrării parenterale,
iar în cazul administrării intramusculare pot apărea
hematoame pe locul injectării.
• În plasmă se conţine în procente egale atât ca fracţie liberă, cât
şi legată de proteinele plasmatice.
• Heparina este metabolizată hepatic şi se elimină renal sub
formă de uroheparină care are o activitate antitrombinică
slabă.
• Se dozează în unităţi internaţionale (UI).
• 1UI ≈ 0,002 mg de heparină
27
Heparină
Indicaţii: prevenirea şi limitarea trombogenezei (SCID-
sindrom de coagulare intravasculară diseminată), în
caz de:
• infarct de miocard
• tromboze
• embolii
• pacienţi cu proteze valvulare
• în cadrul hemodializei, transfuzii de sânge
• în tratamentul tromboflebitelor, ulcerelor trofice
(topic sub formă de unguent)
28
Heparină
Efecte adverse:
• în cazul administrării intravenoase - acţiune iritantă
locală şi dureri pe traiectul vaselor;
• hematurie şi hemoragii;
• insuficienţă cardiovasculară;
• la administrarea îndelungată - osteoporoză şi
calcificarea ţesuturilor moi
În cazul supradozării heparinei se utilizează
protamină suflat
29
Anticoagulantele indirecte
H3C O
OH CH3
OHO OHO
+ O
O O N
O O O
-
O O
acenocumarol
etilbiscumacetat (SincumarR)
(NeodicumarinăR) O
O OH CH3
O O
O
warfarină (WARF – Wisconsin
fenindion (FenilinR)
Alumni Research Foundation)
30
Anticoagulantele indirecte
Farmacodinamia:
Anticoagulantele indirecte sunt substanţele care acţionează ca
antimetaboliţi ai vitaminei K la nivel hepatic:
• inhibă toate etapele de sinteză ale factorilor de coagulare care
fac parte din complexul protrombinic (II, VII, IX şi X), etape
dependente de vitamina K
• dilată vasele coronariene
• măresc permeabilitatea vaselor
• relaxează musculatura bronhiilor, intestinului
• sporesc eliminarea acidului uric
31
Anticoagulantele indirecte
Farmacocinetica:
• se absorb bine din tubul digestiv
• se leagă în proporţie de peste 90% cu proteinele
plasmatice
• sunt metabolizate hepatic
• trec bariera placentară şi se secretă în cantităţi mici
cu laptele matern
32
Anticoagulantele indirecte
Indicaţii: tratamentul şi profilaxia trombozelor şi
tromboemboliilor.
Efecte adverse:
• hemoragii interne, intestinale, gastrice
• dureri abdominale, greaţă, vomă, gust neplăcut în
cavitatea bucală
• erupţii cutanate
Ca antidot specific în hemoragiile produse de
supradozarea anticoagulantelor indirecte se foloseşte
vitamina K.
33
Antiagregantele plachetare
34
Antiagregantele plachetare
OH
H 3C O
N S
N N O
N OH N
HO N
N N O
Cl
N
OH
OH
ticlopidina
acidul
acetilsalicilic
dipiridamol
S
O
H
CH3 N
N
O Cl
O OCH 3
HO
clopidogrel
indobufen
35
Acidul acetilsalicilic
• Acidul acetilsalicilic prezintă un
H3C O efect antiagregant plachetar de
lungă durată.
O
• Mecanismul de acţiune:
O blochează ciclooxigenaza
trombocitelor. Aceasta contribuie
OH la inhibiţia sintezei tromboxanului
A2 şi, concomitent, previne
agregaţia plachetară,
vasoconstricţia şi prelungeşte
timpul de coagulare a sângelui.
36
Acidul acetilsalicilic
Indicaţii: se utilizează în profilaxia
H3C O trombozelor la persoanele în vârstă şi
afectate de angor pectoral.
O Efecte adverse:
• tulburări digestive exprimate prin
O
pirozis, greaţă, vomă, hematemeză,
OH ce pot cauza generarea ulcerului
gastric şi duodenal
• posibilitatea apariţiei fenomenelor
alergice impun testarea
sensibilităţii la aspirină.
37
Dipiridamol
• Dipiridamolul scade
OH
adeziunea trombocitelor la
suprafeţele trombogenice,
N
N N agregaţia plachetară şi
N OH
HO N
prelungeşte durata coagulării
N N
sângelui.
N
• Mecanismul de acţiune:
OH
inhibă fosfodiesteraza,
crescând astfel cantitatea de
AMPc din trombocite şi
exercitând efect antiagregant.
38
Dipiridamol
Indicaţii:
OH profilaxia şi tratamentul
N accidentelor
N N
N OH tromboembolice.
HO N
N N Reacţii adverse:
N
• cefalee
OH
• vertij
• greaţă
• vomă
• diaree
39
Ticlopidina
Ticlopidina (Ticlid) manifestă activitate
antiagregantă mai marcată decât acidul
acetilsalicilic. Efectul se dezvoltă mai lent
S (peste 7-8 zile, comparativ cu acidul
acetilsalicilic - peste 1 oră).
N Mecanismul de acţiune:
Cl • blochează legarea adenozindifosfatului
(ADP) de receptorii trombocitelor şi
conjugarea lor cu fibrinogenul
• inhibă adezivitatea trombocitelor şi
eritrocitelor
• stimulează formarea prostaglandinelor E 1
şi D2 şi prostaciclinei
• ameliorează microcirculaţia
40
Ticlopidina
Indicaţii: profilaxia şi tratamentul
trombozelor în cazul
• accidentelor vasculare cerebrale,
S • cardiopatiei ischemice,
N • infarctului de miocard
• profilaxia trombozelor în cardiochirurgie
Cl şi hemodializele repetate;
• profilaxia retinopatiei diabetice.
Reacţii adverse: diaree, dureri
abdominale, reacţii alergice, vertij. Uneori
sunt posibile fenomene hemoragice,
trombopenie, leucopenie, agranulocitoză.
41
Fibrinolitice
42
Clasificarea fibrinoliticelor
2. Fibrinolitice indirecte:
• streptokinaza
• streptodecaza
• urokinaza
• alteplaza
43
Fibrinolizină
44
Fibrinolizină
45
Streptokinază
46
Urokinază şi alteplază
48
Hemostatice
49
Clasificarea remediilor hemostatice
1. Coagulante:
• directe: trombină, fibrinogen
• indirecte: vicasol, clorură de calciu
2. Inhibitoare ale fibrinolizei: acid aminocapronic,
contrical, acid tranexamic.
3. Stimulatoare ale agregaţiei trombocitelor:
etamsilat (DicinonR).
4. Substanţe de origine vegetală: urzică, coada
şoricelului, piperul bălţii, coajă
de călin.
50
Fibrinogen şi trombină
51
Vicasolul
52
Vicasolul
54
Clorura de calciu
56
Acid aminocaproic
O
• Acidul aminocaproic este un compus de sinteză, înrudit
cu lizina, care acţionează ca inhibitor al fibrinolizei.
OH • Mecanismul de acţiune; inhibă competitiv activarea
plasminogenului, împiedicând formarea plasminei.
• Indicaţii: hemoragii prin hiperfibrinoliză induse de
supradozarea fibrinoliticelor la bolnavii cu ciroză,
cancere metastatice, hemoragii masive din intervenţiile
chirurgicale.
• Reacţii adverse. In administrare orală pot apărea:
greaţă, diaree, ameţeli, cefalee, obstrucţie nazală.
NH2 Administrarea intravenoasă rapidă poate fi urmată de
bradicardie, hipotensiune, aritmii.
57
Acid tranexamic
O OH
• Acidul tranexamic este un analog
al acidului aminocaproic, cu
aceleaşi proprietăţi şi indicaţii,
dar cu potentă mai mare de
acţiune. Se administrează oral.
H2N
58
Etamsilat
Indicaţii :
H 3C NH CH3 • profilaxia şi tratamentul
O
HO S
OH hemoragiilor capilare în
O angiopatiile diabetice,
OH
• în intervenţiile chirurgicale,
cazurile de urgenţă în hemoragii;
• diateză hemoragică,
• hipoprotrombinemie,
• boala hemoragică a nou-născuţilor.
60