Căile individuale (speciale) ale

metabolismului unor AA
În afară de căile generale comune de metabolizare,
unii AA sunt supuşi tranformărilor individuale cu
formarea unor compuşi cu rol important în
organism.
 METABOLISMUL GLICINEI
Utilizarea glicinei

1. Sinteza proteinelor
2. Sinteza colagenului (1/3 din totalul de aminoacizi)
3. Sinteza hemului
4. Sinteza nucleotidelor (purinice)
5. Sinteza creatinei
6. Sinteza glutationului (GSH)
7. Sinteza altor aminoacizi
8. Detoxifierea (etapă a conjugării – acid benzenic+ Gly=
a.hipuric)
9. Sinteza glucozei şi glicogenului (aminoacid gluco-
formator, glucogen)
 GLICINA (particularități ai
metabolismului)
• Este un neurotransmitator.
Receptori glicinici sunt prezenți în mai multe zone ale creierului si
măduvei spinării.
• Prin legarea de receptori, glicina produce un efect "inhibitor"
asupra neuronilor și reduce eliberarea AA "excitatori" cum ar fi
acidul glutamic și aspartic, și, crește eliberarea GABA.

• Glicina se leagă, de asemenea, de anumite site-uri ale

receptorilor NMDA, și, astfel, promovează transferul semnalului
de la excitatorii neurotransmitatori - glutamat și aspartat.
Structura sinapsului chimic tipic

• Neuronul A (transmiterea) la
neuronul B (recepţia).
• 1. Mitocondria;
2. Vezicula sinaptică cu neurotransmiţătorii;
3. Autoreceptorul
4. Sinapsul cu neurotransmiţătorul care se
eliberează (glicina);
5. Receptorii postsinaptici activaţi de către
neurotransmiţător (inducerea potenţialului
postsinaptic;
6. Canalul de calciu;
7. Exocitoza vesiculei;
8. Neurotransmiţătorul recaptat
 Glicina (particularități ai
metabolismului)
• Are acţiune glicino- ergică, regleaza activitatea receptorilor
glutamici ( NMDA):
• - reduce stresul emotional , agresivitatea, stările conflictuale,
ameliorează adaptarea socială;
• - îmbunătăţeşte dispoziţia;
• - facilitează adormirea şi normalizează somnul;
• - îmbunătăţeşte performanţa mentală;
• - reduce tulburările vegetativo - vasculare (inclusiv în
menopauză);
• - reduce severitatea tulburărilor în accidentele vasculare
cerebrale ischemice şi traumatismele cerebrale;
• - reduce efectele toxice ale alcoolului, precum şi a altor
medicamente care inhibă funcţia SNC.
 Aminoacizii dicarboxilici (particularități ai
metabolismului)
Ac. glutamic și ac. aspartic participă la:
• sinteza proteinelor;
• reacțiile de transaminare ale aminoacizilor;
• transportul amoniacului (în formă de amide);
• detoxifierea amoniacului (Asp – sinteza ureei, Gln –
formarea sărurilor de amoniu);
• sinteza nucleotidelor;
• sinteza glucozei și a glicogenului (AA glicogenici,
glucoformatori).
 Acidul glutamic –este un important
neurotransmițător excitator în sistemul nervos al
vertebratelor

• În sinapse chimice, glutamatul este stocat în veziculele presinaptice

(vezicule).
• Impulsul nervos declanseaza eliberarea glutamatului din neuronii
presinaptici, care apoi se leagă de receptorii postsinaptici, de
exemplu, receptorii NMDA și îi activează.
Datorită acestora, glutamatul este implicat în aşa funcții cognitive, ca
învățarea și memoria.
• Acidul glutamic farmacologic este un psihostimulant
moderat, excitant și parțial are un efect nootropic.
 Glutamatul monosodic și alţi potențatori de aromă
E600-E699 – se folosesc ca substituienţi ieftini al
glutamatului natural obținuţi prin sinteză chimică.

• Consumul de alimente cu acest aditiv, duce la

detorsionarea perceperii gustului mâncării, se
dezvoltă dependenţa, bulimia, apar schimbări în
sistemul hormonal, apare obezitatea, crește riscul de
diabet zaharat.
 Excesul de Glutamat este nociv:

- Provoacă "sindromul restaurantului chinezesc" – cefalee (dureri de cap), slăbiciune musculară,

febră, palpitații;
- Deteriorează celulele creierului, contribuie la dezvoltarea bolii Alzheimer;
- Determină retinopatie - modificări patologice la nivelul retinei;
- Provoacă dependența de narcotice; Promovează bulemia.
Particularități de metabolism ai AA cu sulf

Funcțiile metabolice ale Cisteinei

-Biosinteza glutationului (GSH),
-Transportul aminoacizilor
-Rolul de conzime,
-Menținerea integrității membranelor eritrocitelor,
-Prevenirea met-hemoglobinemiei,
-Activarea enzimelor,
-Detoxifierea prin reacțiile de conjugare,
-Formarea de taurină,
-Menținerea corectă a conformației proteinelor.
 Cisteina (particularități de metabolism)
• Sistemul redox Cisteina-Cistina
 Metabolismul metioninei

•Rolul cardinal în metabolismul Met îl joacă

enzima metionin-adenozil transferaza (MET). Sub
acțiunea ei S-adenozil-metionina se transformă în
homocisteină (HCV).
•Homocisteina (HC) este un tio-aminoacid
neproteinogen, produs intermediar al
metabolismului Met şi Cys.
•Metionina este unica sursă de HC în organism.
Rolul cardinal în metabolismul homocisteinei (HC) îl
joacă vit. В6, В12 şi acidul folic
Metabolismul metioninei
Formele moleculare ale metabolitului metioninei –
homocisteinei (HC) în plasma sangvină

•Conţinutul de HC totală în
plasma sanguină la un om
sănătos constituie 5-15 mol/l.
•La copii şi adolescenţi este mai
jos – circa 5 mol/l.
•La bărbaţi şi femei cu vârsta
40-42 ani diferenţa în
conţinutul HC constituie
aproximativ 2 mol/l , cu
concentraţia medie de 11 şi 9
mol/l.
Interpretarea valorilor HC în practica clinică

• HiperHC-emia se stabileşte
atunci când nivelul HC
depăşeşte 15 mol/l.
• HiperHC-emia se consideră
moderată la un nivel de
15-30 mol/l, medie – 30-
100 mol/l,
gravă atunci când
valorile HC depăşeşc 100
mol/l.
Factorii care contribuie la dezvoltarea
hiper-homocisteinemiei
Deficitul vitaminelor şi hiper-HC-emia

Hiper-HC-emia este
provocată de deficitul
vit.B6, B12, ac.folic
in urma
subalimentaţiei,
alimentaţiei
neraţionale sau
tulburărilor absorbţiei
şi asimilării
vitaminelor în gastrita
asimptomatică
cronică.
 Acidul Folic
1. Aportul zilnic pentru femeile de vârstă fertilă şi
pentru femeile ce alăptează: - 400-600 mkg.
2. Deficitul de acid folic duce la:
- Malformaţii congenitale.
- Defecte de tub neuronal (spina bifida, anencefalia).
-Creşte riscul maladiilor cardiovasculare,
displaziilor cervicale considerate ca stare
precanceroasă.
 Derivatul ac.folic - acidul tetrahidrofolic – FH4

1. FH4 se formează în organism din ac.folic (vit. Bc) alimentar sau

sintetizat de microorganismele intestinale.
3. Este format din pteridină, ac. p-aminobenzoic, ac.glutamic.
4. Enzimele FOLAT- și DIHIDROFOLAT REDUCTAZA transformă ac.
folic în FH4.
 Acidul tetrahidrofolic – FH4 – rolul biologic

Sursele de atom de Carbon:

FH4 transportă fragmentele 1. atomul de "C" β al serinei;

mono- carbonice : 2. atomul de ”C” α al glicinei;
3. -CH3 al metioninei;
 formil - -HC=O
4. -CH3 al colinei;
 formimino - -CH=NH 5. atomul de "C" 2 al inelului indolic al
 metil - -CH3
triptofanului;
6. atomul de "C" 2 al inelului
 oximetil - -CH2-OH imidazolic al histidinei;
7. aldehida formică (HCOH);
 metilen - -CH2- 8. acidul formic (HCOOH);
 metenil - -CH= 9. metanolul H3COH.
Hiper-HC-emia este un factor de risc major al dezvoltării
aterosclerozei şi apariţiei trombozelor

Riscul de a dezvolta
ateroscleroza v.
coronariene, creierului
și v.periferice crește
odată cu creșterea
nivelului de HC
plasmatică. Creșterea
nivelului de HC cu 5
mol / l mărește riscul
aterosclerozei
v.coronariene cu 80%
la femei și 60% la
bărbați.
 Legătura dintre Hiper-HC-emie şi tulburările
funcţiei renale
•Chiar şi în rinichii sănătoşi eliminarea HC prin filtrul renal
decurge destul de dificil.
•La pacienţi cu afecţiuni severe ale rinichilor şi cu IRC se
constată o hiper-HC-emie persistentă legată de:
• tulburările procesului de eliminare a HC din organism,
•pierderile renale de acid folic, care este necesar pentru
metabolizarea normală a homocisteinei.
 Hiper-HC-emia şi complicaţiile ce apar în
sarcină

Pătrunzând prin bariera fetoplacentară în fluxul

sanguin al fătului, HC produce efecte fetotoxice și
teratogene, fiind una dintre cauzele anomaliilor fetale
congenitale, cum ar fi anencefalia și defectele de tub
neuronal (spina bifida).

Deoarece Hiper-HC poate fi corectată prin utilizarea acidului folic și

vitaminei B6, identificarea la timp a conținutului ridicat de HC în plasma
sanguină a femeilor gravide poate reduce riscul complicațiilor atât
pentru mamă, cât și copil.
Căile metabolice ale argininei

Umbrello M., et al. January 2013. Antioxidants & Redox Signaling

19(14)
DOI: 10.1089/ars.2012.4979
Surse și destine metabolice ale L-argininei

Morris SM Jr.
Arginine:
beyond
protein. Am J
Clin Nutr.
2006;83:508S‐
512S.
 Biosinteza creatinei și creatininei

• Creatinina reprezinta forma anhidră de excreție urinară a creatinei,

component prezent aproape in totalitate in mușchi.
• Din acest motiv, creatinina coreleaza cu volumul masei
musculare si care nu este influențată de aportul alimentar
periodic, nivelul diurezei, efortul muscular.
• La sinteza creatininei participă 3 aminoacizi:
- - Arginina;
- Glicina;
- Metionina.
Sinteza creatinei. Etapa I
Sinteza creatinei. Etapa II
 Importanța creatininei
• Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulară, iar
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra numarului
de nefroni funcționali.
• O perturbare a funcției renale reduce excreția de creatinină,
determinând cresterea creatininei serice.
• Principala utilitate a determinării creatininei serice este
diagnosticarea insuficienței renale.
• Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil
al functiei renale decat ureea.
 Determinarea clearance-ului la
creatinina se recomandă pentru:

• explorarea functiei renale (detectarea reducerii ratei

filtrarii glomerulare in situațiile in care nivelul creatininei
serice este incă normal de obicei pana la 50 mL/min/1,73
mp),
• monitorizarea insuficientei renale si stabilirea
momentului inceperii dializei,
• ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament cu
medicamente nefrotoxice.
Metabolismul fenilalaninaminei şi tirozinei
Metabolismul fenilalaninei
Metabolismul fenilalaninei
Fenilcetonuria

• Concentrația fenilalaninei în sânge

și urină
• Concentrație normală:
În plasmă (0,01-0,10 g/l)
în urină (<0,30 g/L).

• Concentrație la bonav:
• În plasmă(0,15 – 0,63 g/L)
• În urină (3,00 – 10,0 g/L)
 Fenilcetonuria
• La bolnavii cu fenilcetonurie nu se poate realiza transformarea
fenilalaninei în tirozină; fenilalanina se acumulează în sânge, în
timp ce concentrația tirozinei scade.

Fenilalanina (PHE) în ficat este transformată în acid fenilpiruvic care

afectează dezvoltarea creierului copilului ducând la retard mental – oligofrenie.
Excesul de acid fenilpiruvic este excretat prin urină (de aici și numele bolii -
fenilcetonuria).
 Fenilcetonuria
• Diminuarea concentrației tirozinei duce la
scăderea producției de melanină ceea ce
determină tenul pal și decolorarea părului și
ochilor.

• Transpirația și urina indivizilor bolnavi au un

miros specific datorat prezenței de cetone
(miros "de soarece").
 Diagnosticul de fenilcetonurie

• Screeningul neonatal pentru depistarea fenilcetonuriei introdus

la inceputul anilor '70 permite depistarea si tratarea corectă a
majorității cazurilor de fenilcetonurie.
• Diagnosticul de certitudine este asigurat de testele biochimice
care indică valori crescute ale fenilalaninei si activitatea scăzută
sau absentă a enzimei fenilalanin hidroxilaza in sânge.
• Nivelul urinar al acidului fenil lactic si fenil acetic, produșii de
catabolism ai fenilalaninei, este de asemenea crescut.
 Diagnosticul molecular al fenilcetonuriei
• Fenilcetonuria (FCU) este cauzată de mai mult de 500 de
mutaţii în gena fenilalaninhidroxilazei (PAH) care duce la deficit
de enzima fenilalaninhidroxilază (PAH).Două abordări, analiza în
vitro a expresiei mutației PAH şi studiul corelaţiei genotip-
fenotip, sunt utilizate pentru evaluarea severității mutaţiilor
PAH.
• S-a demonstrat că există o corelaţie semnificativă între
genotipurile mutației PAH şi fenotipuri FCU. Ca urmare,
diagnosticul molecular este complet deplasat spre detectarea
mutațiilor în gena fenilalaninhidroxilazei.
Catabolismul tirozinei
Alcaptonuria este cauzată de deficienţa oxidazei
acidului homogentizic (catabolismul Phe șiTyr)
=> Acumularea acidului homogentizic care polimerizează
=> pigmenţi care colorează ţesutul conjunctiv (ocronoză), se
depun pe discurile intervertebrale (artropatie ocronotică) şi
colorează urina.
Metabolismul triptofanului
Metabo-
lismul
triptofanului
 Hormonii fericirii: Serotonina
• Serotonina este cunoscută ca fiind
hormonul fericirii pentru că
determină comportamentul fericit
(zâmbetul, râsul).
• Ameliorează dispoziția, înlătură
anxietatea și depresia și
accentuează sentimentele
positive.
 Melatonina

• Melatonina (N-acetil-5-methoxitriptamina), cel de-al doilea hormon al

fericirii, este o substanta chimică produsă de către glanda pineală (localizata
la baza creierului) si care e implicată in “semnalizarea” timpului zilei, un fel
de pacemaker cronologic .
 Melatonina

• Sinteza ei este stimulată de intuneric si

redusă de lumină. De asemenea,
producerea de melatonină se diminueaza
odată cu înaintarea în vârstă.
• Cea mai mare concentrație o atingem
intre 1 si 3 ani, vârsta la care dormim cel
mai mult (intre 12 si 14 ore).
• La vârstnici, se produce mai puțină
melatonină.
 Melatonina
• Combate eficient insomniile,
iar somnul survine mai repede.
• Menţine ciclul somn /
veghe (ceasul biologic al
organismului) la parametri
normali.
• Calitatea somnului este şi ea
pozitiv influenţată, crescând • Creşte adaptabilitatea
semnificativ durata somnului organismului la schimbările de
fus orar şi ajută organismul să-şi
cu vise. revină mult mai repede după
zboruri îndelungate pe mai multe
meridiane.
Metabolismul triptofanului
 Calea metabolismului kinureninei
• Metabolizarea pe calea kinureninei este inițiată de deschiderea oxidativă a
inelului de triptofan sub acțiunea 2,3-indoleamin dioxigenazei și a 2,3-triptofan
dioxigenazei. În creier, metabolitul L-kynurenina este transformată enzimatic în
celule microgliale și astrocite.
• În schizofrenie, există o reducere persistentă a activității microgliale a 3-
monooxigenazei kynureninei, împreună cu creșterea influxului de L-kinurenină
din circulație. Aceasta conduce la creșterea formării acidului kynurenic în
astrocite (Wonodi și Schwarcz și colab., 2010).
• Medicația cu Galantamină și Memantină prin receptorii săi a-7 nicotinici și
respectiv NMDA pot contracara efectele acidului kynurenic (KYNA),
îmbunătățind astfel afectarea cognitivă.