Sunteți pe pagina 1din 3

FIZIOLOGIA GLANDEI TIROIDE

Noţiuni anatomo-funcţionale. Glandă endocrină accesibilă examenului clinic; derivă embriologic din endoderm, din faringele primitiv; descrisă prima dată de Vasel, în 1543; alcătuită din 2 lobi, uniţi printr-un istm; uneori există şi lobul piramidal, atasat de istm. Vascularizaţia glandei: debit de perfuzie de 5ml/min/g tesut.

Structural: alcătuită din foliculi toroidieni sferici, delomitat de un epiteliu secretor unistratificat, alcătuit din tireocite; foliculii conţin coloid, alcătuit din tireoglobulină (TG), cu GM 660000, bogată în tirozină. Tireocitul este polarizat funcţional.

Sinteza hormonilor tiroidieni: se desfăşoară în 4 etape:

1.Iodocaptarea, datorită pompei de iod, stimulată de TSH; 2.Oxidarea iodului ionic (iodinare), sub acţiunea peroxidazei. 3.Iodinarea tirozinei, cu formarea de MIT şi DIT. 4.Cuplarea tirozinelor iodinate, catalizată de peroxidază, cu formarea tironinelor: MIT + DIT = 3,5,3’triiodtironina = T3; DIT + DIT = 3,5,3’,5’tetraiodtironina=T4 (tiroxina); MIT + DIT = 3,3’, 5’revers triiodtironina (rT3).

Implicaţii farmacologice. Bromul, clorul, fluorul inhibă competitiv captarea iodului în doze mari. Antitiroidienele de sinteză (ATS) inhibă peroxidaza. Deficitul înnăscut sau dobîndit de peroxidază duce la apariţia guşei (hipertrofia glandei cu hipofuncţie tiroidiană).

Stocarea HT: în coloid există 28% MIT, 42% DIT, 35% T4, 8% T3 şi sub 0,1% rT3. Secreţia HT. Se desfăşoară in trei etape:

1.pinocitoza;

2.migrarea lizozomilor; 3.degradareaTG (iodo-tirozin –dehalogenaza deiodinează MIT şi DIT, dar nu atacă T4 şi T3).

Forme de transport. TBG (Thyroxine-binding- globulin), TBPA (Thyroxine-binding-prealbumin) şi albuminele. Nivelul plasmatic al T4 libere: 2ng/mL; al T3 libere: 0,3ng/mL.

Catabolismul HT. Are loc la nivel hepatic, renal şi în alte organe. Se realizează prin:

1.Deiodinare: T4 este transformat în T3 şi în rT3,sub acţiunea 5’-deiodinazei şi 5-deiodinazei. Deiodinarea în trepte se realizează succesiv: T4 T3DITMITTironină (T0). n stress, scade producţia de T3, în favoarea celei de rT3. 2.Conjugarea hepatică a T3 şi T4 cu acid glucuronic şi sulfuric. 3.Dezaminarea oxidativă, din care apar derivaţi ai acidului acetic: TETRAC şi TRIAC. 4.Decarboxilarea HT, din care rezultă tiroxinamina. 5.Ruperea legăturii eterice dintre cele2 cicluri fenolice, catalizată de mieloperoxidaza leucocitară.

Interacţiunea cu receptorii. HT interacţionează cu un receptor specific nuclear, cu GM 50000; Afinitatea pentru T3 mai mare comparativ cu T4.

Rolul fiziologic. Intensificarea metabolismului bazal şi energetic. HT stimulează absorbţia intestinală şi transportul intracelular al glucozei; stimulează sintezele proteice; intervin în creştere, dezvoltare şi diferenţiere; stimuleaza lipoliza, sinteza hepatica de lipide; rol antiaterogen. Efecte asupra ap. cardiovascular. HT au efect inotrop pozitiv şi cronotrop pozitiv; cresc viteza de con- tracţie şi relaxare miocardică; cresc TA sistolică şi debitul cardiac. Efecte asupra musculaturii scheletice. Cresc tonusul şi forţa de contracţie, cresc viteza de răspuns reflex miotatic. Efecte asupra respiraţiei. Cresc frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei.

Efecte asupra sistemului nervos. Stimulează în perioada neonatală diferenţierea neuronală, dezvoltarea normală a sinapselor şi mielinizarea. HT stimulează secreţia de insulină, PTH, GC, hormoni sexuali. Reglarea funcţiei tiroidiene. Se realizează de către TSH şi TRH, prin bucle lungi de feed-back negativ. Poziţia centrală este deţinută de nivelul plasmatic al T3 şi T4 la nivelul adenohipofizei, care intervine în mod- secundar la nivelul nucleilor hipotalamici secretori de TRH.

Modele clinice ale disfuncţiei tiroidiene. Cretinismul (nanism dizarmonic, deficit mintal extrem, MB foarte scazut). Hipotiroidia la adult (mixedemul). Se caracterizează prin edem,modificări tegumentare, cardiovas- culare,metabolice, prezenţa guşei (datorită mecanismelor reglatoare prin TSH). Cauze: carenţe alimentare de iod,seleniu, aport de goitrină. Guşa lipseşte în hipotiroidismul de cauză hipotalamică sau hipofizară. Hipertiroidia. Boala Basedow-Graves (tireotoxicoza) de etiologie autoimună, cu sinteză de Ig ce includ şi LATS (Long Acting Thyroid Stimulator). Se caracterizează prin creşterea MB, nervozitate, insomnie, tremor,exoftalmie, prezenţa guşei.

Explorare funcţională. Determinarea de MB, reflexograma achileană, iodocaptarea, echografia, scintigrafia, dozarea de TRH, TSH, T3 şi T4, PBI, ioduria.

REGLAREA ENDOCRINA A ECHILIBRULUI FOSFOCALCIC

Definiţia echilibrului fosfocalcic. Balanţa ce corelează aportul alimentar, formelecircu- lante,rezerveletisulare şi eliminarea cu nivelul circulant al Ca şi P. In dieta zilnică, raportul Ca/P este unitar. Cantitatea este de 1200mg.

Calcemia normală totală este 10mg/dL. Fosforul total circulant: 12mg/dL.

La nivelul sistemului osos, Ca reprezintă 99% din totalul aflat în organism, iar fosforul – 90%. Calcificarea matricei organice depinde de produsul de solubilitate:[Ca2+] X [PO43-].

Osteoblastele secretă protocolagen, osteopontina, osteonectina, osteocalcina şi intervin în osteogeneză şi os- teoliză. Au receptori pentru PTH, calcitonină, vitamina D3.

Osteocitele participă la formarea şi remodelarea osului.

Osteoclastele sînt implicate mai ales în remodelarea osoasă, avînd rol de fagocite.

PTH un hormon polipeptidic, cu GM 9500. Efectele sale globale sînt hipercalcemia şi hipofosfatemia. Re- glarea secreţiei sale se face prin buclă scurtă de feed-back negativ: hipercalcemia inhibă secreţia sa şi invers, ca şi excesul de vitamină D3.

Vitamina D. Are sursă endogenă colecalciferolul sintetizat în piele din 7-dehidrocolesterol, sub acţiunea razelor UV, fiind captată şi transportată în plasmă de o globulină, DBP (D vit.-Binding-Protein). Sursa exogenă este (dieta). La nivel hepatic, are loc transformarea în calcidiol, 25-dihidroxicalciferol (25-OH D). In nefron, la nivelul tubului contort proximal, calcidiolul este transformat în calcitriol, vitamina D activă, 1,25- dihidroxicalciferol, sub acţiunea unei alfa 1 hidroxilaze, stimulata de PTH şi prolactină şi inhibata de excesul de vitamină D activă.

Efectele vitaminei D sînt de stimulare a absorbţiei intestinale a Ca, P şi Mg, prin stimularea enterocitului care sintetizează două calbindine, proteine calcifile, înrudite cu troponina C şi calmodulina. Stimulează reabsorbţia intestinală a Ca; în cantităţi mici, stimulează calcificarea osoasă prin osteogeneza osteoblastică şi osteocitară (efect antirahitic). In cantităţi mari, are efect PTH-like.

Calcitonina (CT) este un polipeptid alcătuit din 32 de aa, GM 3500, sintetizat de celulele C parafoliculare tiroidiene, ca prehormon (din care mai derivă şi katacalcina cu rolnecunoscut). Stimulul declanşator al secreţiei de CT este hipercalcemia. Circulă liberă şi are timpul de înjumătăţire de 10 minute.

Efecte: la nivel osos scade osteoliza, favorizînd osteogeneza; stimulează osteoblastele; inhibă formarea denoi osteoclaste din precursori. La nivel renal, are un efect minor de scădere a reabsorbţiei tubulare a Ca. Global, in- duce hipocalcemia. Reglarea secreţiei de CT se face prin bucla scurtă de feedback negativ: hipocalcemia inhibă sinteza şi secreţia de CT.

Estrogenii. Deficitul de estrogeni scade rezistenţa osoasă, prin deficit de matrice organică.

Glucocorticoizii (GC) produc hipocalcemie prin inhibarea rapidă a producţiei şi activităţii osteoclastelor, ca urmare creşte sinteza de PTH. Efectul cronic este de scădere a osteogenezei şi stimulare a rezorbţiei osoase, putînd duce la osteoporoză.

PGE2 stimulează rezorbţia osoasă in vitro.

STH realizează un bilanţ pozitiv al Ca şi fosfaţilor şi stimulează sintezele proteice în os.

Insulina stimulează creşterea şi anabolismul proteic în os.

Hipoparatiroidismul se caracterizează prin: hipocalcemie (Ca ionizat), uneori incompatibilă cu viaţa, manifestată prin creşterea excitabilităţii neuromusculare: contracţii muscularespontane caracteristice spasmofiliei,contractură generalizată (tetania), ce afectează şi musculatura laringelui, inducînd asfixia. Semnele clinice: Chvosteck (contracţia muşchilor faciali ipsilaterali la percuţia nervului facial;semnul Trousseau (“mîna de mamoş”) care apare spontan sau în condiţii de ischemie indusa de montarea manşetei tensiometrului.

Hiperparatiroidismul este întîlnit în tumori paratiroidiene şi se caracterizează prin: creşterea calcemiei şi scăderea fosfatemiei, urmate de creşterea rezorbţiei osoase osteoclastice, decalcifiere osoasă şi apariţia de cavităţi chistice (“osteita fibrochistică”), ce induc fracturile pe os patologic; riposta osteoblastică se manifestă prin nivelul cres- cut al fosfatazei alcaline. Efectele sistemice ale hipercalcemiei: depresie psihică, astenie, constipaţie, afectarea diastolei cardiace, depuneri extraosoase de calciu (calcificări metastatice).

Rahitismul este determinat mai ales de deficitul devitamina D la copiii în creştere neexpuşi la soare şi/ saucu dietă deficitară în calciu. Se caracterizează prin hipocalcemie moderată, secreţie crescută de PTH, rezorbţie osoasă crescută, rarefierea structurii osului, care devin puţin rezistent şi apariţia de de- formări osoase şi anomalii ale dentiţie.Tratamentul profilactic şi curativ al rahitismului se face cu vitamina D3. “Rahitismul renal” se datorează deficitului de alfa 1 hidroxilază din insuficienţa renală.

Osteomalacia (rahitismul la adult) are aceleaşi cauze ca cel al copilului. Osteoporoza este cea mai frecventă anomaloe a sistemului osos şi cea mai frecvantă cauză de fracturi netrau- matice. Are cauze fiziologice: vîrsta, menopauza, imobilizarea la pat prelungită, imponderabilitatea, prin lipsa solicitării mecanice. Corticoterapia sistemică de durată induce osteoporoza.

Direcţii de explorare funcţională: calcemia cu fracţiunea ionizată, parametrii echilibrului acido-bazic, cal- ciuria, fosfaturia, nivelul plasmatic al PTH, electromiograma, radiografii osoase, electroencefalograma, examen genetic, determinări histopatologice.