Ciclul Krebs sau ciclul

acizilor tricarboxilici
Lanțul respirator
Oxidarea microzomială
Speciile reactive ale oxigenului,
stres oxidativ, metode de
evaluare
 Ciclul Krebs
1. Rol catabolic – oxidarea acetil~SCoA
2. Sursele de acetil~SCoA:
 decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
 oxidarea acizilor grasi;
 oxidarea aminoacizilor cetogeni.
3. Localizarea – matricea mitocondrială, cu
excepţia succinat dehidrogenazei –
fixată pe suprafaţa internă a membranei
interne mitocondriale
 Ciclul lui Krebs, ciclul acizilor
tricarboxilici
• Hans Adolf Krebs - biochimist german.
• Nascut la 25 august 1900, Hildesheim,
Germania. A decedat: 22 noiembrie 1981,
Oxford, Anglia.
Studii: Universitatea Humboldt din Berlin.
• Hans Krebs a descoperit și ciclul ureei -
ornitinic.
• Împreună cu Hans Kornberg, el a
descoperit, de asemenea, ciclul glicoxilat,
găsit în plante, bacterii, ciuperci.
• Premiul Nobel în 1953 - Hans Adolf Krebs
pentru descoperirea ciclului acidului citric și
Fritz Albert Lipmann pentru descoperirea
coenzimei A și importanța acesteia în
metabolismul intermediar.
 Ciclul Krebs,cazanul
metabolic celular
• Succesiunea reacțiilor prin care
majoritatea celulelor în
procesul de respirație aerobă
generează energie.
• Localizare -mitocondrii, cu
participarea O2.
• Produsele finale - CO2 și H2O.
• ADP este transformat în ATP
bogat în energie.
• Este calea comună a oxidării
glucidelor, proteinelor și Krebs H, Johnson W. 1980. The role of citric acid in intermediate metabolism in animal

lipidelor (ac.grași) tissues . [Internet]. Volume 117, Supplement : FEBS Letter. Available from:
https://core.ac.uk/download/pdf/82630174.pdf
Mitocondriile (organite intracelulare), structura
generala

By Mariana Ruiz
 Ciclul Krebs
REACŢIA GLOBALĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O

↓

2 CO2 + 3 NADH + FADH2 + GTP + 2H+ + HS-CoA

 Lanţul respirator (LR)
Reprezintă un complex de proteine
conjugate cu proprietăţi enzimatice localizate
în membrana internă mitocondrială

Rolul – sinteza ATP-lui, pe seama energiei

eliberate la transportul H+ şi ē prin LR către
O2
4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Componentele LR – NAD/NADH
Componentele LR – FMN/FMNH2
Componentele LR – Proteinele FeS
Componentele LR – Coenzima Q
 Componentele LR –
Citocromii b560, b562, b566, c1, c, a şi a3
Succesiunea elementelor LR
(reprezentarea schematică)
 Prezentare generală a fluxului de electroni prin lanțul
respirator

Prezentare generală a fluxului de electroni prin lanțul respirator. (cit, citocrom; Q, coenzima Q) Murray RK, Bender DA, Botham KM, Kennelly PJ, Rodwell
VW, Weil PA. Harper’s Illustrated Biochemistry, 29th ed. New York, NY: McGraw-Hill; 2012.
Organizarea funcţională a LR
1. Acceptori-donori 2. Transportatori
de H+ şi ē de H+ şi ē
• NAD • Complexul I
• CoQ • Complexul II
• cit.c • Complexul III
• O2 (acceptor) • Complexul IV
 Complexul I
1. NADH-CoQ reductaza
2. Conţine flavoproteina cu FMN şi proteine Fe-S
3. Transferă H+ şi ē de la NADH la CoQ
 Complexul II

1. Succinat-CoQ reductaza
2. Conţine FAD, proteine Fe-S şi cit. b560
3. Transferă H+ şi ē de la succinat la CoQ
 Complexul III

1. CoQ-citocrom c reductaza
2. Conţine FAD, cit. b562 , cit. b566 ,
proteine Fe-S şi cit. c1.
3. Transferă ē de la CoQ la cit. c
 Complexul IV
1. Citocromreductaza
2. Conţine cit. a cu ionul de CuA şi cit.
A3 cu ionul de CuB.
3. Transferă ē de la cit. C la O2
Transportul H+ şi ē prin LR
Potenţialul oxidoreducător
1. Fiecare verigă a LR poate exista în 2
forme – redusă şi oxidată, deci,
2. Formează o pereche oxido-reducătoare
3. Caracteristica lor principală este
potenţialul oxido-reducător (redox)
4. El este măsura valorică a capacităţii de
oxidare sau reducere a compusului
 Potenţialul oxidoreducător

5. Cu cât compusul este un reducător mai

puternic cu atât potenţialul lui redox
este mai mare (negativ) –
de ex. NAD+/NADH.H+ - (-0,32V)
6. Și invers, cu cât este compusul este un
oxidant mai puternic cu atât potenţialul
lui redox este mai mic (pozitiv) – de
ex. O2/H2O – (+0,82V)
 Potenţialul oxidoreducător

7. În LR potenţialul redox al
constituienţilor scade, deci,
proprietăţile reducătoare scad şi
cresc cele oxidante
8. În consecinţă, H+ şi ē se transportă
într-o singură direcţie – de la NAD sau
FAD spre O2
 Potenţialul oxidoreducător

Lanţul respirator asigură eliberarea

treptată a energiei reacţiei:
4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea de energie eliberată
depinde de potenţialul redox
 Oxidarea microzomială
• Proces oxidativ în lanţ
• Localizarea – reticulul endoplasmatic neted.
• Rolul – biosintetic (plastic) şi de detoxifiere.
• Organele şi ţesuturile în care activitatea este
maximă: ficatul, suprarenalele, ţesutul adipos,
glandele mamare în perioada lactaţiei.
 Reticulul endoplasmatic neted

Reticulul endoplasmatic
neted, numit “neted” din
cauza lipsei ribozomilor.
Rol:
Sinteza lipidelor,
metabolismul glucidelor,
detoxifierea
xenobioticelor,
proteinelor, depozitarea
ionilor de calciu.
Lanţul oxidării microzomiale
Lanţul oxidării microzomiale participa la:
Speciile reactive ale oxigenului
Speciile reactive ale oxigenului
Speciile reactive ale oxigenului
implicate în patogeneza:
1. Cancerogeneză
2. Infarct miocardic
3. Ateroscleroză
4. Hipertensiune arterială
5. Diabet zaharat
6. Artrită reumatismală
7. Senescenței și altor procese
Speciile reactive ale oxigenului
Stres oxidativ importanța
SRO și diabetul zaharat
Sistemul de protecţie antioxidantă
Enzimatic Non-enzimatic
1. SOD – superoxid dis- 1. α-Tocoferolul (vit.E)
mutaza 2. GSH (glutationul)
2. Glutation peroxidaza 3. Ac. Ascorbic (vit. C)
3. Glutation-S-transfe- 4. Polifenoli și flavonoizi
raza (resveratrol, licopen, beta-
4. Glutation reductaza caroten, luteina,
zeaxantina,mixoxantofil)
5. Glutaredoxina
5. Carnozina, acid uric,
6. Catalaza bilirubina, acid lipoic.
Sistemul antioxidant
 Metode de cercetarea Stresului Oxidativ - SO

• Dozarea DAM – dialdehidei malonice.

• Hidroperoxizii lipidici.
• AOPP – produse proteice de oxidare avansată.
• AGEs – produse finale ale glicării avansate.
• Activitatea andioxidantă totală, balanța pro-oxidantă
antioxidantă.
• Dozarea AO enzimatici – SOD, Catalaza, GPO, GST, GR,
glutaredoxina, catalaza.
• Dozarea AO non-enzimatici: tocoferol, ac.ascorbic, carotenii,
GSH, SH- grupele proteice totale și libere, etc.