Tema nr.

7:

CICLUL KREBS. LANȚUL

RESPIRATOR.

Ecaterina Pavlovschi, dr. șt. med., conf. univ.

  În 1937 Hans Krebs a propus
ciclul acidului citric Ciclul Krebs
 Se mai numeşte ciclul citric sau
ciclul acizilor tricarboxilici.
 CONEXIUNEA
CU CICLUL KREBS
ŞI LANŢUL
RESPIRATOR

1. Acetil-CoA se
oxidează în ciclul
Krebs

2. NADH.H+ se
oxidează în lanţul
respirator
 CICLUL
KREBS
1. Rolul catabolic – oxidarea acetil~SCoA
2. Sursele acetil~SCoA:
 decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
 oxidarea acizilor grași;
 oxidarea aminoacizilor cetogeni.
3. Localizarea – matricea mitocondrială, cu excepţia
succinat dehidrogenazei – fixată de suprafaţa internă a
membranei interne mitocondriale
Ciclul Krebs
• Constă dintr-o secvenţă de 8 reacţii ce se desfășoară
în ciclu
• realizează degradarea lui Acetil Co A până la 2 mol
de CO2
• şi produce energie stocată în GTP, NADH+H,
FADH2
 Provenienţa
acetil-CoA
1.Catabolismul
glucidelor
2.Catabolismul lipidelor
3.Catabolismul
aminoacizilor
4.Catabolismul
alcoolului
5.Catabolismul corpilor
cetonici
Provenienţa oxalacetatului

Transaminarea acidului aspartic sub acţiunea ASAT

Carboxilarea piruvatului sub acţiunea piruvat –carboxilazei
Ciclul Krebs reacţia nr. 1, citratsintazică -
condensarea lui Acetil CoA cu OA
 Ciclul Krebs reacţia nr. 2, izomerizarea
citratului - izomerizaea citratului în izocitrat
(prezenţa ionilor de fier)
Ciclul Krebs reacţia nr. 3, izocitrat dehidrogenazică -
DH şi decarboxilarea izocitratului (Mg2+ sau Mn2+)

IDH NAD dependentă-

localizată în MC
IDH NADP dependentă-
atît în MC cât şi în citozol
Ciclul Krebs reacţia nr. 4, alfa cetoglutarat dehidrogenazică
– Decarboxilarea oxidativă a alfa cetoglutaratului
Ciclul Krebs reacţia nr. 5, succinil tiokinazică,
fosforilare la nivel de substrat
GTP poate fi transformat în ATP conform
reacţiei:
GTP + ADP → GDP + ATP.
Reacţia este reversibilă.
 Ciclul Krebs reacţia nr. 6,
succinat dehidrogenazică - DH succinatului
Ciclul Krebs reacţia nr. 7, fumarat hidratazică -
Hidratarea fumaratului
Ciclul Krebs, reacţia nr. 8, malatdehidrogenazică - DH
malatului
 CICLUL KREBS
REACŢIA GLOBALĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ +
FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O →

2 CO2 + 3 NADH + FADH2 +

GTP + 2H+ + HS-CoA
 BILANŢUL ENERGETIC AL CICLULUI
KREBS
Prin fiecare parcurgere a
ciclului Krebs are loc degradarea
unui mol de acetil-CoA şi eliberarea
a doi moli de CO2.
Substanţele macroergice
formate sunt:
Un GTP
3 NADH + H+ care în urma LR
mitocondrial dau naştere la 9 moli
de ATP
1 FADH2 care generează 2 moli de
ATP în urma parcurgerii LR
mitocondrial.
 Oxidarea completă a unui mol de
acetil-CoA formează 12 moli de ATP.
Din punct de vedere al randamentului energetic, ciclul
Krebs este foarte eficient deoarece aproximativ 90% din
energia chimică a acetil-CoA (228 kcal/mol) se regăseşte sub
formă de GTP şi a coenzimelor reduse (care pot elibera 206
kcal/mol).
 Reglarea ciclului Krebs
1. Citratsintaza:
• dependentă de concentraţia acetil-
CoA şi OA;
• Inhibată de citrat, succinil-SCoA,
acizi graşi şi NADH;
2. Izocitrat DH:
• activată de ADP
• inhibată de HADH şi NADPH
3. Complexul α–cetoglutarat de-
hidrogenaza:
• inhibat de succinil-SCoA, NADH,
produsele reacţiei
ROLUL:
1. Donor de protoni şi electroni
pentru LR
2. Integrativă (reprezintă un punct de
convergenţă al catabolismului tuturor
substanţelor nutritive: glucoza, acizi
graşi, aminoacizi, alcool)
3. Amfibolică (are atât funcție
catabolică, cât și anabolică)
4. Energetică
 CICLUL KREBS / ROL AMFIBOLIC
Reacţiile care utilizează ca substrat intermediari ai ciclului Krebs sunt numite
reacţii cataplerotice.
Aceste reacţii servesc nu numai la sinteza unor produşi importanţi ci şi la
evitarea acumulării în mitocondrie a unor intermediari peste anumite limite.
Glucose

Phosphoenol !!!!Asigură
- pyruvate intermediari pentru
biosinteză
 Reacţiile anaplerotice
•Ciclul Krebs îndeplineşte şi alt rol – furnizează produși intermediari pentru
procesele de biosinteză. Utilizarea lor pentru biosinteză trebuie să fie însoţită
obligatoriu de compensarea lor. În caz contrar funcţia ciclului se va sista. Reacţiile
fermentative, ce asigură completarea produșilor intermediari ai ciclului, se numesc
reacţii anaplerotice sau reacţii de completare.
Lanţul respirator (LR)
 LANŢUL RESPIRATOR (LR)
LR – un ansamblu (complex) de enzime şi
sisteme de oxido-reducere, ce participă la transferul H+
şi ē de la Co reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
Este ultima etapă a degradării aerobe.
Este localizat în
membrana
internă a MC.
 Funcţia LR:

1.Prin transferul protonilor şi electronilor → Co se

reoxidează, putând asigura dehidrogenări în
continuare.
2.Când Co se reoxidează, se eliberează energie ce
serveşte la sinteza ATP.
 Complexele LR
Complex Denumirea Nr.de Proteine Grupările prostetice

Complexul I NADH Dehidrogenaza 46 FMN, Fe-S

Complexul II Succinat-CoQ Reductaza 5 FAD, cit b560, Fe-S

Complexul III CoQ-cit c Reductaza 11 cit b562, cit b566, Fe-S, cit c1,

Complexul IV Citochrom Oxidaza 13 cit a, cit a3, Cu

 Complexul V – ATP-sintază
F0 → canal de protoni -
străbate membrana internă a MC, constă din
4 tipuri de proteină ce formează un sistem
de pori transmembranari prin care trec
protonii
F1- partea catalitică - se află
în întregime în matrixul MC (formă de
sferă).
a. e alcătuită din cinci tipuri de proteine
ααα (α3), βββ (β3), γ, δ, ε.
b. la acest nivel are loc reacţia de
condensare a
ADP + Pi →ATP+H2O
 COMPLEXUL MITOCONDRIAL ATP-
SINTAZA
Structura complexului
F0F1, dedusă prin studii biochimice
şi cristalografice de John E.Walker,
este redată în fig.
În F1 trei subunităţi  şi 3
sunt aranjate precum feliile alternate
ale unei portocale. În centru se află
subunitatea . Cele două subunităţi
 ale F0 se asociază ferm cu
subunităţile  şi  ale F1,
menţinându-le strâns lângă
membrană. În F0 cilindrul
membranar al subunităţilor c este
ataşat la subunităţile 2 şi  ale lui
F1.
În timp ce protonii «curg»
prin membrană din direcţia P spre N
- via F0, complexul cilindric se
roteşte şi subunităţile F1 îşi
schimbă conformaţia; subunitatea 
se asociază cu fiecare în parte.
 FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
reprezintă sinteza ATP din ADP şi Pi (cuplată cu
LR), pe seama energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în LR de la coenzimele
reduse la O2.
 PUNCTE DE FOSFORILARE

• Locusurile unde are loc sinteza ATP se

numesc puncte de fosforilare.
• În LR (lanţul respirator) deosebim 3
puncte de fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. cita--cita3
 Piter D. Mitchell
(1920-1992)

Premiul Nobel
în chimie, 1978

pentru teoria chemi-

osmotică a cuplării
oxidării cu fosforilarea în
lanţul respirator
 TEORIA CHEMIOSMOTICĂ
postulează:
energia care determină sinteza ATP din ADP şi Pi îşi
are originea în gradientul de protoni ce se stabileşte
între suprafaţa internă şi externă a membranei
interne mitocondriale în timpul transportului de
electroni.
 Ipoteza lui Mitchell
•  la transferul electronilor în LR se pompează protonii din
matrixul MC în spaţiu intermembranar.
• Protonii nu pot reveni înapoi deoarece membrana internă a MC
nu este permiabilă
• apare gradient de protoni
• partea externă a membranei interne a MC→ pozitiv, dar cea
internă – negativ
 Ipoteza lui Mitchell
• Protonii revin din spaţiu
intermembranar în mitocondrii
prin partea F0 (deoarece restul
membranei este impermiabilă).
• Acest flux de protoni este
forţa motrice care determină la
nivelul subunităţii F1 sinteza
de ATP din ADP+Pi
 Membrana Membrana
externă a MC internă a MC

2е Matrixul MC
+ -
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+ АDP
+ -
+ - Н3РО4

АТP
АТP-sintaza
MERSI