2.2.

TRANSPORTUL ACTIV PRIN

MEMBRANA CELULARĂ
CARACTERISTICI:
- contra gradient
- consum energetic: ATP  ADP + Pi +E
- dependent de energetica celulară
- caracter limitativ  Tmax determinat de disponibilitatea
transportorului
ROLURI:
- transportul moleculelor organice (glucoza, aa) şi ionilor
(Na+, K+, Ca2+, Fe2+, I-)
- asigură diferenţa de concentraţie a subst. între mediul intra
şi extracelular
În funcţie de sursa de energie care
asigură desfăşurarea procesului:

a) TRANSPORT ACTIV PRIMAR

b) TRANSPORT ACTIV SECUNDAR

 a) TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR

- proteina transportoare este şi ATP-ază:

ATP  ADP + Pi + E
- E  modif. conformaţionale ale proteinei ce asigura
transportul specific ionilor
- proteina transportoare = pompa ionică
 Pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza)
 Pompa H+/K+ (H+/K+-ATP-aza
 Pompa de Ca2+ (Ca2+-ATP-aza)
 Pompele protonice (H+-ATP-azele)
 POMPA Na+-K+
cea mai imp. ATP-ază de transport
transportă 3 Na+ spre ext. şi 2 K+ spre int. pentru 1 ATP
mare consumatoare de energie (50% - neuron şi nefrocit,
10% - fibra musculară şi hepatocit)

STRUCTURA:
- două subunităţi  cu rol catalitic
- la interior  situsuri de fixare  Na+, ATP, Mg2+
 situs de fosforilare Pi
- la exterior  situsuri de fixare K+
- două subunităţi  cu rol reglator ce asigură:
- translocarea pompei din citoplasmă în membr.
- distribuţia polarizată a pompelor pe supraf. cel.
(la polul bazal al celulelor)
Pompa Na+/K+
MECANISMUL DE OPERARE:
1. ocuparea situsurilor interne cu 3 Na+, 1 ATP şi 1 Mg2+; hidroliza ATP-ului cu
eliberarea E şi a grupării Pi;
2. fixarea grupării Pi (sub acţiunea unei kinaze) la situsul de fosforilare  creşterea
afinităţii pompei pentru Na+; utilizarea E pentru modificarea conformaţională
a proteinei  expunerea situsurilor de Na+ pe faţa ext. a membr. şi eliberarea
Na+ în mediul extracel.;
       
3. ocuparea situsurilor externe cu 2 K+ ; îndepărtarea grupării Pi (sub acţiunea unei
fosfataze), urmată de creşterea afinităţii pentru K+
4. revenirea proteinei la conformaţia iniţială
5. expunerea situsurilor de K+ pe faţa internă a membranei
6. trecerea K+ în mediul intracelular.
POMPA Na+-K+

FUNCŢII:
- mecanismul principal ce asigură homeostazia celulară
- pompă electrogenică  încărcare electronegativă la int.
- menţine PR
- participă la refacerea echil. ionic după
depolarizare.
- activată în exces  hiperpolarizare
- inhibată  depolarizare uşoară
- asigură gradientul de Na+ necesar TA secundar
REGLAREA ACTIVITĂŢII:
- activată de insulină, h. tiroidieni, catecolamine
- inhibată de ouabaină, tonicardiace (digoxin)
 ALTE POMPE
Pompa de Ca2+
- caracteristică fibrei musculare
- la niv. sarcolemei  expulzează Ca2+ în mediul extracelular
- la nivelul membranei RS  asig. recaptarea Ca2+
rol   conc. Ca2+ citosolic (10-5M10-7M)  relaxarea musculară
• Pompele de H+
m. mitocondrială  transp. electronilor în timpul fosforilării oxidative
polul apical al nefrocitului din TCD  eliminarea renală a H+ 
menţinerea echilibrului AB
• Pompa H+/K+
scoate din celulă 1H+ şi introduce 1K+
prezentă în celula parietală gastrică  formarea HCl
 b) TRANSPORTUL ACTIV SECUNDAR

- foloseşte gradientul de concentraţie creat de TA primar

pentru a asigura transportul unei alte subst., cuplat cu
transportul de Na+
-
transportul de Na+  intracelular, în sensul gradientului
de concentraţie, menţinut de pompa Na+/K+
Transportul subst. cuplate  contra gradient
- cotransport - Na+- glucoză, Na+- aminoacizi  epiteliul
de
absorbţie
- antiport - Na+- Ca2+  miocite
- Na+- H+  nefrocite
- Cl- - HCO3-  m. eritrocitara
 COTRANSPORTORI
- asigură TA secundar  în aceeaşi direcţie cu Na+
- electroneutri - Na+/K+/2Cl- (nefrocite - ansa Henle)
- electrogenici - Na+-glucoză, Na+-aminoacizi

ANTIPORTERI (SCHIMBĂTORI IONICI)

- asigură TA sec.  în direcţie opusă faţă de Na+
- Na+/Ca2+ - electrogen, scoate din celulă 1Ca 2+ şi introduce 3Na+
- celula miocardică de lucru, în repaus
- participă la  conc. de Ca2 în citoplasmă
- Na+/H+ - electroneutru
- scoate din celulă 1H+ şi introduce 1Na+
- contribuie la menţinerea constantă a pH-ului intracel.
COTRANSPORTORI: Na+- glucoză
COTRANSPORTORI: Na+/K+/2Cl-
Glucoza şi galactoza - T. facilitat la
nivelul m. bazolaterale a enterocitului;
prot. transportoare - GLUT2, prezentă
şi în ficat, rinichi, cel. pancreatice.

Fructoza - T. facilitat, prot.

transportoare - GLUT5. Traversează
m. bazolaterală a cel. epiteliale
intestinale cu acelaşi transportor
GLUT2 folosit de glucoză şi galactoză.

Sodium-dependent glucose cotransporters 

(or sodium-glucose linked transporter, SGLT)
 Glucoza şi galactoza – T. activ prin celula epitelială cu microvili de o
proteină transportoare numită SGLT1.
SGLT1 foloseşte energia gradientului de Na+ la T. activ al glucozei şi
galactozei.
 SGLT1 transportă 2 Na+ şi o moleculă de glucoză sau galactoză ce sunt
competitoare la traversarea marginii în perie.
 Diferenţa de potenţial a Na+ este reglată de pompa Na+/K+/ATP-
dependentă, din m. bazolaterală a cel. epiteliului intestinal.
 Transportul activ
MODELE ŞI MECANISME:

ATP ATP

antiport simport
Transportul prin membrana
celulara - rezumat
simple
diffusion

facilitated
diffusion

active ATP
transport
 3. FUNCŢIA MEMBRANEI CELULARE ÎN
TRANSFERUL DE INFORMAŢIE
TRANSFERUL DE INFORMAŢIE - PRIN INTERMEDIUL
MESAGERII PRIMARI:
- ansamblu de substanţe biologic active/ liganzi
- interacţionează cu receptori specifici
Clasificare:
1. In fcţ. de origine: endogeni, exogeni
2. In fcţ. de struct. chimică:
a) mesageri primari liposolubili
- străbat bistratul lipidic
- pătrund în celule
- se leagă de receptori - citoplasmatici (h. steroizi)
- nucleari (h. tiroidieni)
b) mesageri primari hidrosolubili
- nu pot străbate membrana
- se fixează pe receptori membranari (hormoni polipeptidici)
LIGANZII:
Polipeptide: micro- macromolecule, pot atinge mărimea
receptorului
Endogeni: hormoni, mediatori chimici
Exogeni: agenţi farmacologici

Interacţiunea ligand – receptor: agonism şi antagonism:

L . agonişti: induc un răspuns fiziologic

L. antagonişti: împiedică acţiunea agoniştilor:
- competitivi cu agoniştii
- necompetitivi
- antagonişti funcţionali, cu efecte supracelulare contrarii
(R adrenergici alfa şi beta)
L. parţial agonişti sau dualişti, cu efect dependent de
concentraţia agoniştilor propriu-zişi
L. parţial antagonişti, antagonişti numai în doze mici
 RECEPTORII MEMBRANARI
DEFINIŢIE:
- structuri complexe macromoleculare, proteice sau glicoproteice 
captează, amplifică, modulează informaţia primită de la mesagerii
primari răspuns celular
CARACTERISTICI:
- situs de recunoaştere şi de ancorare a ligandului
- regiune hidrofobă  fixează R în stratul lipidic
- situs de activitate  interacţ. cu alte prot. de semnalizare
- sinteza în ribozomi, asamblare membranară şi degradare lizozomală
- mare mobilitate în planul membranei
- densitatea 104 – 105 receptori/celulă ţintă, dependentă de:
- raportul sinteză/degradare
- starea celulei
- conc. de lungă durată a ligandului
- densitate  (internalizare, “down-regulation” )  ligand în conc. 
- densitate  (externalizare, “up-regulation” )  ligand în conc. 
 CLASIFICARE RECEPTORI, ROLURI

În raport cu modalitatea de semnalizare intracelulară:

a. R. Proteină - canal ionic
- ligandul ataşat de R deschide un c.ionic  flux ionic depolarizant sau
hiperpolarizant.
Ex: Ach deschide canalele de Na+ ale R nicotinic  influx de Na+ cu efect
depolarizant
GABA sau glicina deschid c. de Cl-  influx de Cl-
hiperpolarizant
b. R. cuplaţi cu o enzimă
- ligandul ataşat de R  activarea unei E de pe faţa int. a membranei 
sintetiza unui mesager sec. intracelular.
ex: Ach se fixează de R muscarinic  activarea guanilatciclazei Gc
cu formare de GMPc;
 
c. R. cuplaţi cu proteină G
- ligandul determină activarea PG  se cuplează fie cu:
- altă enzimă (Ac, Gc, fosfolipaza A, fosfolipaza C)
- cu un canal ionic (c. de Ca2+ , K+);
d. R. catalitici
- ligandul se fixează de un R cu activit. enzimatică intrinsecă 
modulează activitatea unor proteine semnalizatoare intracel.:
       - R tirozin-kinazici - fosforilează resturile specifice de
tirozină ale proteinelor semnalizatoare intracelulare;
        - R tirozin-fosfatazici - îndepărtează grupările fosfat de pe
resturile tirozinice ale proteinelor semnalizatoare
intracelulare;
     - R serin/treonin-kinazici - fosforilează resturile serinice sau
treoninice specifice ale unor proteine intracelulare.
 
RECEPTORII:

1. Localizati pe m. celulară sau intracelular (nuclear,

mitocondrial)
2. Specializati în recunoaşterea unui pattern molecular -
moleculă semnal (ligand)
3. Proprietăţi: leaga liganzi şi induce un răspuns biologic
4. Componente: de recunoaştere, efectoare, reglatoare
(amplificatoare, transductoare)
5. Receptori muţi, acceptori – fixează compuşi fără să
inducă răspuns biologic; îi menţin sau îi eliberează
extracelular, în funcţie de echilibrul existent pt. compusul
respectiv
 INTERACŢIUNEA LIGAND-RECEPTOR

1. COMPLEX LIGAND-RECEPTOR ACTIVAT (L-R)

- situs de fixare - specificitate în recunoaşterea ligandului
- afinitate în fixarea ligandului (10-9 sec.)
- cinetica interacţiunii complexă = reacţie bimoleculară,
reversibilă  formarea de legături fizice slabe
- modificări în structura receptorului şi a ligandului
 COMPLEX LIGAND-RECEPTOR ACTIVAT
2. ACTIVAREA MECANISMULUI DE SEMNALIZARE
INTRACELULARĂ
- amplificarea informaţiei transmise de mesagerii primari:
 10X  mesageri de ordin II (sec): AMPc, Ca++, IP3, DAG
 100X  mesageri de ordin III: proteinkinaze intracel.
 INTERACŢIUNEA LIGAND-RECEPTOR

Mesageri primari (liganzi)

complex ligand-receptor activat

Mesageri secundari (AMPc, Ca++, IP3, DAG)

Proteinkinaze specifice (mesageri de ordin III)

Fosforilare proteine intracelulare

RĂSPUNS CELULAR
 MODUL DE INTERACŢIUNE
LIGAND-RECEPTOR

AGONISM
- complex ligand-receptor activat  răspuns fiziologic
specific 80-100%
AGONISM PARŢIAL
- complex ligand-receptor activat  răspuns fiziologic
specific 10 - 40%
ANTAGONISM - fără răspuns fiziologic
 competitiv - acelaşi situs de fixare a ligandului =
blocant de receptor
 alosteric - modificarea configuraţiei receptorului
SISTEMUL ADENILATCICLAZĂ – AMPc
 SISTEMUL DERIVAŢILOR DE
FOSFATIDIL INOZITOL DIFOSFAT
 PROTEINELE G
- proteine-transductoare intramembranare  cuplează receptorii a
peste 100 de mesageri primari cu efectorul (unitate catalitică,
canal ionic)
- asigură transferul de informaţie de la mesagerii primari către
mesagerii secundari

STRUCTURĂ – heterotrimeri formaţi din 3 subunităţi:

- subunitatea  - GTP-ază asigură funcţia şi specificitatea proteinei
- inactivă când fixează o moleculă de GDP
- activă când fixează o moleculă de GTP
- activează enzime şi c.ionice
membr.EFECTORUL
- subunităţile  şi  - activează canalele de K+ membranare
 TIPURI DE PROTEINE G
Receptori Efectorul Mesagerul de
ordinul II
Gs - adrenergici adenilatciclaza AMPc
muscarinici canale de Ca++ Ca++-calmodulina
Gi 2 – adrenergici adenilatciclaza AMPc
muscarinici canale de K+  K+

Gq 1 - adrenergici fosfolipaza C IP3, DAG,

muscarinici Ca++-calmodulina
Gt fotoni GMPc GMPc
fosfodiesteraza (vedere)
G olf receptori olfactivi adenilatciclaza  AMPc (olfacţie)
 SISTEMUL Ca++ - CALMODULINĂ

Creşterea Ca++ citosolic prin 2 mecanisme:

- influx prin c. de Ca++ membranare: voltaj-dependente,
operate mecanic, operate de liganzi extracel.
(catecolamine), liganzi intracel. (AMPc) sau prin proteine G
- eliberarea din RS prin c. de Ca++ operate de mesageri
intracel. (IP3)
4 Ca++ - calmodulină

proteinkinaze Ca++ - calmodulin dependente

RĂSPUNSUL CELULAR
MECANISME DE REGLARE A CONTRACŢIEI

CLASIFICARE
Mecanisme membr. depolarizante sau hiperpolarizante:
 includ potenţiale de membr. specifice tipului de fibră
musc. netedă
Mecanisme umoral-hormonale
 implică acţiunea directă a unor factori metabolici locali
(CO2, O2, acid lactic, K+) şi hormoni circulanţi sau locali
(NOR, ADR, HIS, ocitocină, etc) asupra R membranari
specifici
 Contracţia fibrei musculare netede
Indusă de creşterea Ca2+ citosolic prin:
- activarea c. de Ca2+ voltaj-dependente
- activarea c. operate de ligand
- deschiderea c. activate prin intermediul PGq 
activarea PLC  generarea de IP3 şi DAG

IP3 => eliberarea Ca2+ din RS  formarea complexului

Ca2+ / calmodulină  contracţia  DAG  activează
proteinkinaza C (PKC) membranară  susţine contracţia

Relaxarea fibrei musculare netede

prin creşterea - AMPc (căi respiratorii)
- GMPc (vase)
 scad nivelul Ca2+ (stimularea recaptării în RS)