MEDIATORI INFLAMATORI NEOFORMATI

Mediatori lipidici
1. Produsi de metabolism ai acidului arahidonic

 Sunt rezultatul agresiunii exercitate de agentul inflamator asupra tuturor tipurilor

celulare
 Acesti produsi de metabolism se descarca din toate celulele, cu precadere din celule
endoteliale, mastocite, macrofage rezidente, leucocite circulante (odata ce au
patruns in focar)
 Agentul inflamator → TLR → transmite semnalul → proteine adaptor → recrutare
enzime → recrutare PLA2 → ataca litic fosfolipidele membranare si se produce
primul compus intermediar acid arahidonic care intra concomitent pe doua linii
metaboice:

Calea ciclooxigenazei (CO)

Acid arahidonic → CO → PAF → PGG2 → PGI2 (prostaciclina – vasodilatator foarte

puternic) + TxA2 → TxB2 → PGH2 → PGD2, PGE2, PGF2 (varietatea α)

Calea lipooxigenazei (LO)

Acid arahidonic → LO → 15LO → 15 HPETE (hidroperoxitetraeicosaenoic) → LxA4 +

LxB4 (lipoxine = molecule prin care se moduleaza sinteza de leucotriene)
5LO → 5 HPETE, 5HETE → LTA4, LTB4, LTC4, LTD4,
LTE4, LTF4 (leucotriene)
*B4,C4,D4,E4 – SRSA (substanta lent reactiva a anafilaxiei – slow reacting substance
of anaphylaxis)

ACTIUNI – pe grupe:
 vasodilatatoare si cresterea permeabilitatii vasculare: PGD2, PGE2, PGF2α, PGI2
 vasoconstrictoare si proagregant trombocitar : PAF, TxA2, TxB2 (partial)
 cresterea permeabilitatii vasculare si constractia musculaturii netede nonvasculare
(bronsice) : LTB4, C4, D4, E4;
C4, D4, E4 – SRSA
  chemotaxie pentru fagocite: PAF, LTB4
 pirogen: PGE2

2. Sistemul kininelor plasmatice si tisulare

 Mediatori proinflamatori puternici, agresivi

 Efecte de intensitate extrema → organismul a luat masuri de precautie pentru a nu fi
activate din greseala
 Sintetizate in forma inactiva de kininogeni (structuri peptidice) → proteoliza limitata →
kinine
 In sange exista in permanenta cantitati mici de proteaze, astfel incat, pentru a se evita
activarea “din greseala” a unei molecule atat de puternice, proteoliza limitata e activata
de enzime speciale (si ele in forma inactiva initial): prekalikreinogen → proteoliza
limitata → prekalikreine → kalikreine ce actioneaza asupra kininogenilor

Kininogenii

 Prezenti atat in plasma cat si in tesuturi (T kininogen)

 Cei din plasma sunt sintetizati in ficat (HMWK, LMWK)

Cand un compus e important, aceleasi celule sintetizeaza si anticompus (de exemplu, celula
hepatica sintetizeaza molecula, antimolecula si molecula de reglaj)

Sinteza de kinine plasmatice

Leziunea endoteliala determina descarcarea de mediatori preformati (enzime litice = proteaze)

si de factor XII Hageman (oligopeptid secretat de endoteliocit in conditii fiziologice).
Proteazele au un efect de liza limitata asupra factorului XII, activandu-l la XIIa. Ulterior, XIIa →
prekalikreinogen → prekalikreina → kalikreina. Kalikreina astfel formata transforma HMWK in
bradikinina.

Factorul XIIa activeaza si factorul XI, transformandu-l in XIa cu rol in hemostaza secundara
(coagulare). De aceea, fiziologic factorul XI circula in complex molecular 1:1 cu HMWK.

Sinteza de kinine tisulare

Pe de alta parte, prekalikreina obtinuta din prekalikreinogen sub actiunea unor proteaze
tisulare se va transforma in kalikreina. Ea actioneaza asupra T kininogen care se transforma in
bradikinina.

Bradikinina

 Efectul major este cresterea permeabilitatii vasculare

 Vasodilatator
  Efect dolorigen puternic prin stimularea TNL
 Contractia musculaturii netede nonvasculare
 Stimuleaza metabolismul acidului arahidonic

Antibradikinina: carboxipeptidaza (din tesuturi, ficat) ataca bradikinina, rupe un rest de arginina
→ des-arg-bradikinina (inactiva).

Control: α1-globuline si α2-globuline sintetizate de ficat, ce fac parte din marea familie a
proteinelor de faza acuta, funtioneaza ca antiproteaze (blocheaza kalikreina) si neutralizatoare
ale bradikininei.

 α1-antitripsina (α1AT)
 α2-macroglobulina (α2MG)
 α1-glicoproteina acida (α1GPA)

3. Factori chemoatractanti

 Actiune principala chemotaxia = miscarile celulare directionate induse de un factor

chemoatractant (pentru leucocite se numeste leucotaxia)
// alte tipuri de miscari celulare: chemokinezia (miscari stimulate ale unei celule, dar
nedirectionate) si miscari obisnuite, asemanatoare miscarii browniene//
 Factori chemotactici/chemoatractanti/chemotaxine exogene si endogene

Exogene:

 oligopeptide bacteriene (FMLP – formil-metionil-leucin-fenilalanina)

 lectine bacteriene
 proteine denaturate din bacterii/virusuri/paraziti
 fragmente lipidice si liopolizaharide

Endogene:

 umorali – C5a (pe toate cele trei cai), Ba (pe calea alternativa), factorul activator al
plasminogenului, bradikinina, kalikreina, fibrinopeptizi
 celulari – LB4, PAF, citokine secretate de leucocite activate in urma inflamatiei:
IL3,5,8,12,TGFβ

Mecanismul de actiune al factorilor chemoatractanti

 factorii sunt descarcati, creste concentratia lor si difuzeaza in tot focarul inflamator
  ajung la nivelul celulelor endoteliale si al membranelor bazale vasulare unde se fixeaza
pe receptorii specifici leucocitari (leucocitele aflate deja in diapedeza, printre jonctiuni),
destabilizand receptorul
 se destabilizeaza membrana rezultand modificarea potentialului electric prin
deschiderea canalelor ionice
 se modifica brutal continutul de nucleotide ciclice: AMPc, GMPc
 se modifica fluxul ionic transmembranar, creste consumul O 2 prin activarea ciclului
Krebs
 activarea fosfolipazelor declanseaza pe de-o parte cascada arahidonatului, pe de alta
parte prin PLC creste cantitatea de Ca2+, se activeaza proteine citoscheletale, in 2-3
minute leucocitele isi schimba forma prin deplasarea proteinelor citoscheletale: din
sferica → triunghiulara (varful cel mai ascutit este orientat spre zona cu densitate
maxima de factori chemoatractanti, se emit pseudopode pe acea zona)

4. Specii reactive de oxigen (SRO)

 Sunt produse permanent in toate celulele corpului, producerea obisnuita e insa scazuta,
concentratiile sunt foarte mici si servesc ca molecule de semnal
 In reactiile inflamatorii, producerea creste exploziv in fiecare focar inflamator, sursa
principala o reprezinta fagocitele: neutrofile, macrofage activate in focarul inflamator
 Activarea e realizata de PAMP si DAMP care actioneaza pe Receptori Toll
 Productia SRO se realizeaza intr-un complex enzimatic intracelular: NADPH oxidaza
 NADPH oxidaza strans legata functional de activitatea receptorilor Toll

Cat timp fagocitul e in repaus, “uzina” NADPH oxidaza e dezasamblata. Se descriu 2

subunitati submembranare si 3 subunitati citosolice:

 Submembranare: GP 22 (subunitatea α), GP 91 (subunitatea β) legate prin legaturi

foarte puternice de sulf. Aceste 2 glicoproteine sunt permanent atasate de membrana
(multi autori le considera proteine membranare integrale).
Subunitatile α, β constituie ceea ce se numeste Flavocitocrom b558, in care β este
subunitate catalitica.
Exista raport echimolecular intre cele doua subunitati → GP 22 are rol esential in
maturizarea si stabilizarea GP 91

 Citosolice: GP40 legata de GP47 si de GP67 situate mai in profunzime. Cat timp
leucocitul este in repaus, acest trio sta in citosol. Dupa ce leucocitul s-a activat,
ansamblul trimolecular migreaza spre membrana, se ataseaza de ansamblul αβ.
Activarea presupune o fosforilare a subunitatii GP47 (prin activare de kinaze). La acest
ansamblu (ca sa gliseze spre membrana) participa o proteina mica Rac2 care se leaga
de GTP si GTP e hidrolizat la GDP + o mica grupare fosfat care fosforileaza GP47.
GP91 (subunitatea β catalitica)

 extremitatea C-terminala: situs (crevasa) unde se fixeaza o molecula de NADPH

 extremitatea N-terminala: situs pentru legarea FAD
 molecula proteica ce face 6 helixuri clar individuale

GP 22 (subunitatea α)

 extremitatea N-terminala: situs unde sta oxigenul atomic, imediat inainte de oxigenul
atomic 3 helixuri
 extremitatea C-terminala: 2 grupari hem legate non-covalent de o molecula de histidina

Cand se activeaza NADH oxidaza → reactor nuclear → electronii liberi sunt purtati si incepand
cu extremitatea C-terminala GP91 → acesti electroni liberi intra intr-un sistem de accelerare de
particule → izbirea de NADPH → dupa ce au fost accelerati sunt trimisi pe FAD → FAD ii preia
si accelereaza → grupari in spira de la extremitatea N-terminala a GP91 unde sunt accelerati,
apoi sunt accelerati si la nivelul gruparilor hem → toata aceasta accelerare le creste energia
cinetica, cu toata viteza → oxigen atomic → oxigenul castiga electroni si automat castiga si
energie cinetica → se transforma intr-o structura extrem de puternica din punct de vedere
energetic = anion superoxid → stare excitata → se izbeste de PAMP, DAMP, structuri proprii
→ anion superoxid descarcat cu o energie foarte mare

Detalii de functionare pentru NADPH oxidaza:

GP 47 – trebuie fosforilata, generand transformari anormale ale sale:

 Ii creste de 100 de ori capacitatea de legare de GP67

 O singura fosforilare ii creste de 50 de ori capacitatea de legare a moleculei Rac2

Toate aceste grupari fosfat introduse vin si ele cu energie din reactia biochimica din
care provin si o transfera ansamblului 40-47-67 → migreaza complexul spre
membrana.

 Se stabilizaza termodinamic, va interactiona mult mai usor cu citocromul b588

GP 67 – se va articula la extremitatea C-terminala a subunitatii β exact unde e situsul de

NADPH (are si ea un situs prin care se fixeaza pe acelasi NADPH de pe subunitatea β →
faciliteaza transferul de electroni din citosol pe NADPH si de pe NADPH pe FAD

Alte surse specii reactive oxigen

 Xantin oxidazele (XO)

  Sintazele oxid nitric (NOS)
 Lant respirator mitocondrial

Anionul superoxid are durata scurta de viata, intra in reactie de dismutare spontana sau
catalizata de superoxid dismutaza (SOD), rezultand peroxidul de oxigen (o alta specie
reactiva).

O alta posibilitate este intrarea in reactia Haber-Weiss unde O·− reactioneaza cu Fe3+(instabil)
si se transfera energia, rezultand O2 + Fe2+ (reactie de neutralizare a O·−)

O·−2 + Fe3+ (instabil) → O2 + Fe2+

Apa oxigenata are afinitate pentru Fe2+ (reactie Fenton), se reformeaza Fe3+, apoi H2O2
rezultand OH· (radical liber hidroxil, o noua specie reactiva) + OH-

H2O2 + Fe2+ → Fe3+ + OH◦ + OH-

In lizozomii neutrofilelor exista mieloperoxidaza in cantitati mari care catalizeaza reactia dintre
H2O2 + Cl- :

H2O2 + Cl - → HOCl- + OH-

HOCl- radical hipoclorit, specie reactiva, actiune bactericida si neutralizeaza endotoxine