Sunteți pe pagina 1din 15

Principii si solutii ergonomice pentru bunastarea medicului dentist

Asist. Univ. Dr. Cristina Pirvu

Ce este ergonomia?
etimologic - termenii grecesti: ergon = munca, nomos = lege
Exista multiple definitii ale ergonomiei, nu exista o definitie unanim acceptata.
Organizatia Internationala a Muncii:
,,Aplicarea stiintelor biologice, umane, in legatura cu stiintele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare
reciproca optima intre om si locul de munca, beneficiile fiind masurate in termeni de bunastare si eficienta.’’
,,The application of the human biological sciences in conjunction with the engineering sciences to the
worker and his working environment, so as to obtain maximum satisfaction for the worker which at the same
time enhances productivity’’
Asociatia Internationala de Ergonomie
,,Disciplina stiintifica preocupata de intelegerea interactiunii dintre om si celelalte elemente ale unui
sistem"
,,Profesie care aplica teoria, principiile, datele si metodele pentru a proiecta in scopul de a optimiza
bunastarea oamenilor si mai presus de toate, performantele sistemului.''
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale
,,Ergonomia este o stiinta interdisciplinara care urmareste realizarea unor raporturi optime intre om-
mijloc de munca-mediu (fizic si social), cu efecte deosebite in ceea ce priveste cresterea productivitatii muncii
si imbunatatirea conditiilor de munca ale omului."

Cuvinte si preocuparile cheie ale ergonomiei


-stiinta interdisciplinara - stiinte biologice si stiinte tehnice
-se preocupa de interactiunea om-mediu de munca/sistem
-beneficii urmarite, la nivel uman - bunastare, conditii de munca optime
-beneficii ale activitatii - eficienta, productivitate, performanta

Ergonomia este a echipei de lucru, a cabinetului si a afacerii medicale. Nu este a pacientilor!


Echipa de lucru:
-medic si colegi colaboratori
-asistente de medicina dentara si asistente igieniste
-pacient
-tehnicieni colaboratori
-manager, administrator, receptionera etc.

Medicul este cea mai valoroasă resursa, este greu de inlocuit sau de reabilitat si este liderul in echipa.
Medicul dentist - investeste:
-responsabilitate majora asumata,
-formare profesionala indelungata si continua,
-efort fizic si psihic pentru conceptia si executia actelor operatorii,
-inteligenta, creativitate si capacitate de inovare,
-motivatie si determinare permanenta.
Medicul dentist este:
chirurg dentar, al ţesuturilor parodontale şi al altor ţesuturi orale
Doctor Of Dental Surgery-DDS / Chirurgien Dentaire

Medicul dentist - profil psihologic:


-persoana care preferă şi se bazează pe aspectele concrete evitând abstractul,
-persoana care judecă lucrurile după utilitatea lor, nu după contextul prezentării,
-persoana autonoma în gândire şi acţiune,
-persoana cu simţul controlului şi conştiinţa puterii personale,
-persoana cu o atitudine binevoitoare, dar paternalistă faţă de pacienţii care îi recunosc autoritatea profesională.

Solicitarile specifice medicului dentist sunt legate de:


- caracteristicile campului operator
- mediul de lucru specific
- sarcinile de lucru specifice
- solicitari fizice specifice
- solicitari psihice si sezoriale
- relatii interumane

Elementele posturilor de lucru:


- limitele spatiale si design-ul cabinetului
-dispunerea mobilierului fix si mobil
-design-ul unitului, fotoliului si amplasarea lor
-scaunul medicului si asistentei
-aparatura folosita si amplasarea ei
-ambientul vizual, sonor si de microclimat

Posturile de lucru pentru medic si asistenta:


- determinate de coordonatele spatiale si ambientale ale cabinetului, definite inca din faza de design al
cabinetului
- influenteaza postura de lucru
- conditioneaza miscarile necesare

Relatia de cauzalitate post de lucru - postura


configuratia cabinetului si postul de lucru conditioneaza postura si pozitiile de lucru , urmand o serie de
consecinte ergonomice:
- stres fizic si psihic
- disconfort, oboseala, durere
- afectiuni musculo-scheletale

Zonele functionale ale cabinetului asigura spatiul personal de lucru pentru medic si asistenta si permit
libertatea de miscare si economia de miscare.
Incalcarea zonelor specifice membrilor echipei creaza confuzie, distragerea atentiei si chiar intreruperea
manoperelor terapeutice.
Zona medicului - in dreapta si in spatele fotoliului, contine doar mobilier mobil
Zona asistentei - in afara zonei medicului, contine mobilier fix si mobil; in afara pasajului pacientului
Pacientul este ,,musafir” - are nevoie de un pasaj scurt, direct si fara interferente pentru a se aseza pe fotoliu

Zona ZERO a cabinetului:


- in jurul cavitatii orale a pacientului asezat pe fotoliul intins
- in jurul lui se organizeaza mobilierul fix si mobil, aparatura, instrumentarul, materialele si intreaga acitivitate
din cabinet

Zonele de activitate ale postului de lucru


Sunt date de amplitudinea miscarilor bratelor in diferite planuri, pana in limitele maxime anatomice si
fiziologice
Ideal - limitate la zona descrisa de antebrate atunci cand se efectueaza miscari cu bratele flectate, pivotand in
jurul articulatiei cotului
Astfel se creaza conditiile pentru:
- efort minim,
- eficienta maxima,
- viteza si precizie in executie

POSTURA - reprezinta asezarea segmentelor corpului unui om care desfasoara o activitate


Postura medicului dentist este tema prioritara in ergonomia deoarece:
-postura determina nivelul de solicitare fizica
-actele terapeutice chirurgicale necesita concentrare si atentie, ceea ce impune confortul fizic - postural
postura ,,bună”, echilibrata - conditii create:
- mai multă energie pentru lucru,
-stres redus,
-confort sporit,
-lipsa durerilor şi tensiunilor musculare,
-linişte operatorie şi risc redus de erori terapetice.
postură ,,proastă” , dezechilibrata - conditii create:
-oboseală prematură,
-stres şi atitudine negativă,
-disconfort, durere,
-risc mare pentru afecţiuni musculo-scheletale
-calitate redusă a muncii

Postura ortostatica versus postura in asezat pe scaun:


cele doua variante difera prin:
nivelul de solicitare fizica, consumul de energie
– mai mare pentru cea ortostatica
gradul de echilibru, stabilitate si precizie a miscarilor
– mai mare pentru postura pe scaun
dinamism / libertare de miscare
– mai mare pentru cea ortostatica
Postura ortostatica –multiple dezavantaje:
-obositoare – lupta contra gravitatiei
-concentrare mai dificila
-indemanare si precizie a mainilor redusa
-menţinută timp îndelungat poate duce la:
deformări ale sistemului osos:
- aplatizarea tălpii piciorului,
- deformari ale coloanei: scolioze ,cifoze, lordoze
tulburări ale sistemului vascular - varice
fenomene de disfuncţionalitate ale diferitelor organe
- hernii abdominale, tulburări genitale la femei, etc.
-cel mai adesea instabila, asimetrica, dezechilibrata

Posturile dezechilibrate - cauze:


- obisnuinta si rutina de lucru,
- ritmul intens de lucru,
- lipsa de spatiu – post de lucru necorespunzator,
- lipsa cunostintelor si rezistenta la schimbare,
- lipsa ajutorului asistentei,
- ignorarea discomfortului,
- asumarea consecintelor nefavorabile asupra sanatatii.

Postura echilibrata (neutrala) - postura ,, buna” pentru medicul dentist


-este o postura in asezat
-reper pentru postura corectă de lucru ,se recomandă a fi menţinută, în limitele impuse de cerinţele practice de
lucru, pe tot parcursul actului operator.
Ea asigura:
-mentinerea atentiei si concentrarii medicului timp indelungat pentru manopere laborioase
-confort si solicitare fizica minima
-solicitare musculara echilibrata, simetrica dreapta-stanga
-tensiune psihica redusa

Postura echilibrata -caracteristici:


- nefortata si nestresanta, naturala - respecta limitele fiziologice ale organismului
- confortabila prin contractii si intinderi musculare minime
- stabila prin suprafata mare de sustiner, sprijinul segmentelor corpului si stabilizarea articulatiilor
- simetrica, asigura echilibrul solicitarii musculare dreapta-stanga

Postura echilibrata – descriere:


- capul usor înclinat anterior aproximativ 32º- 44º
- linia umerilor paralelă cu podeaua;umerii relaxaţi, coborâţi
- spatele drept, respectarea curburilor fiziologice
- sprijinul lombar pe spătar – ocazional
- trunchiul -inclinare anterioara maxim 20°, fara inclinare laterala sau rotatie
- braţele pe lângă corp, sprijinite de trunchi, orientate aproximativ 10° anterior
- antebraţele la orizontală sau aproximativ 25° superior faţă de orizontală; 30-40 cm intre ochii medicului si
cavitatea bucala
- eventual sprijinul coatelor pe cotiere reglabile
- unghiul dintre coapse şi gambe minim 90 ° evitand compresiunea pachetului vasculo-nervos popliteu (105° -
110° )
- coapsele uşor depărtate, aproximativ 45 °
- talpile pe podea

Postura in asezat - dezavantaje:


postura statică prelungită (PSPs- prolonged static posture)
- statica, sedentara, imobilizeaza grupe musculare mari
- mentinuta timp indelungat duce la activarea musculaturii paravertebrale şi o ,,încărcare” semnificativă a zonei
lombare, mai mare decât în ortostatism

Recomandare - modul dinamic de lucru:


- postura echilibrata ,,activa'': alternarea momentelor de sustinere a spatelui drept doar prin tonicitatea
musculaturii paravertebrale cu cele in care se apeleaza la sprijinul lombar
- alternarea sedinţelor lungi, obositoare cu sedinte mai scurte, eventual ortostatism
- pauze scurte intre pacienti, cu ridicare de pe scaun si deplasare
- exercitii simple (intinderi) intre pacienti si la finalul programului

Compensarea solicitarii posturale:


activitate fizica zilnica - ideal in aer liber
mers pe jos
mers cu bicicleta
activitati casnice
activitati comunitare
sport - ideal in aer liber
individual – alergat, inot, aerobic, yoga...
sporturi de echipa
drumetii in natura

Mentinerea posturii echilibrate


Principiu - odata adoptata postura echilibrata si reglajul scaunului medicului efectuat acestea nu se mofidica in
functie de localizarea cavitatii orale si/sau pentru a satisface nevoia de acces si vizibilitate asupra campului
operator intraoral.
Obiective:
1.distanta optima de lucru
2.respectarea simetriei posturale

1. Distanta optima de lucru


cavitatea orala a pacientului sa fie in dreptul apendicelui xifoid al medicului
distanta de 30-40 cm intre ochii medicului si cavitatea orala
Distanta de lucru
- optima, ne asigura: libertate de miscare pentru instrumentar
limitarea contaminarii medicului din cavitatea orala
nivelul de focus al privirii
- cand este redusa: nu exista spatiu suficient pentru manipularea instrumentarului
risc sporit de contaminare a medicului
focusarea privirii este deficitara
- cand este marita: determina aplecarea capului medicului pentru vizibilitate
si/sau rotunjirea spatelui medicului

Variabile posibile pentru modificarea distantei de lucru: - pozitionarea capului pacientului pe verticala
- pozitionarea capului medicului
Conform principiului mentinerii posturii echilibrate nu modificam pozitia capului medicului!
Putem modifica doar pozitia capului pacientului prin: - modificarea inaltimii bazei fotoliului
- modificarea orientarii spatarului fotoliului
Reglarea inaltimii bazei fotoliului asigura distanta de lucru optima, dar atentie:
reorientarea spatarului intre pozitia verticala si pozitia orizontala determina o noua pozitie pe verticala a
capului pacientului fata de medic si impune o noua reglare pe inaltime a bazei fotoliului
Orientarea spatarului fotoliului - 2 variante de lucru:
spatar la verticala / oblic inalt, mai aproape de verticala:
- pentru postura ortostatica
- pentru cazuri ce contraindica pozitionarea orizontala / usor oblic
spatar la orizontala / usor oblic fata de orizontala
- pentru postura in asezat / postura echilibrata:
- pentru majoritatea situatiilor de lucru, pentru pacientii sanatosi
Pozitia orizontala a pacientului
- permite respectarea distantei de lucru si simetria posturala,
- permite postura echilibrata
- o alegem de cate ori este posibil
- orientativ: varful nasului si genunchii la acelasi nivel, pe o linie orizontala paralela cu podeaua
Confortul medicului versus confortul pacientului - postura echilibrata a medicului este mai importanta decat
confortul pacientului, argumente:
- medicul petrece mult timp la lucru – risc de suprasolicitare
- recuperare adesea insuficienta a medicului
- recuperarea pacientului este usoara si rapida

2. Respectarea simetriei posturale


conditia de lucru - pacientul la orizontala/ usor oblic
respetarea simetriei se obtine astfel:
1. mediana corpului medicului in dreptul dintelui de tratat; se obtine prin:
- pozitionarea medicului in jurul capului pacientului
- folosirea vizibilitatii optime – directa sau indirecta
2. privirea medicului trebuie sa cada perpendicular pe suprafata de lucru sau imaginea ei in oglinda;se obtine
prin pozitionarea capului pacientului

Pozitionarea medicului - intre: 7-13.30, astfel incat


- mediana corpului medicului sa fie in dreptul dintelui de tratat
- indiferent de pozitia medicului postura ramane echilibrata

Vizibilitatea directa / indirecta


mentinerea simetriei posturale impune vizibilitatea indirecta pentru:
maxilar – suprafete ocluzale
- suprafete palatinale
mandibula – suprafete linguale – grup frontal
- suprafete ocluzale – profunzimea unei cavitati sau
a camerei pulpare (endodontie)
Evitarea vizibilitatii indirecte compromite grav postura!
Privirea medicului perpendicular pe imaginea in oglinda!
Secretele vizibilitatii indirecte
- oglinda de buna calitate (rodiu/HD)
- dimensiunea oglinzii - medie/mare ( 4-6)
- pentru lucru cu piesele de mana si spray de apa - pozitionarea oglinzii la distantanta de campul de lucru
- mentinerea curata a oglinzii, cu ajutorul asistentei: - stergere si uscare cu servetel / spalare si uscare cu jet de
apa-aer
- lumina perpendicular pe oglinda

Pozitionarea capului pacientului


- rar neutrala, necesita combinatii:- rotatie stg./dr., flexie /extensie, lateroflexie stg./dr.
- astfel incat privirea medicului sa fie orientata perpendicular pe imaginea campului de lucru (direct/indirect)
Tetiera se regleaza astfel incat sa sustina capul pacientului in pozitia aleasa.

Abaterile de la postura echilibrata sunt inevitabile, recomandari:


- cat mai putin ample si complexe
- mentinute cat mai putin timp
- compensate in timpul liber prin activitate fizica
Corectarea necesita:
1. repozitionarea fotoliului – baza si/sau spatar
2. repozitionarea medicului
3. repozitionarea capului pacientului
4. folosirea vizibilitatii indirecte

Protectia pasajului buco-faringian


In pozitia de lucru cu spatarul la orizontala sau usor oblic cavitatea bucala este ,,inchisa” posterior de bariera
naturala formata de valul palatin si baza limbii, bariera insuficienta pentru anumite situatii.
Bariera naturala a pasajului buco-faringian poate fi depasita prin cadere/alunecare, de:
- accesorii sau instrumentar mic,
- resturi de materiale,
- fragmente dentare mici,
- solutii folosite in tratament,
- apa neaspirata corespunzator.
Cu risc de aspiratie, inec sau inghitire!
Protectia pasajului buco-faringian - solutii:
- ridicarea spatarului in pozitie oblica sau verticala pentru etapele cu risc, cu revenire ulterioara; postura
echilibrata este compromisa pentru un timp scurt
- aspirare eficienta a solutiilor si apei
- diga – metoda ideala, oferă protectie si siguranta maxima
protectie fizica – opreste obiectele mici si resturile
protectie chimica – opreste contactul solutiilor iritante sau toxice cu mucoasa bucala
- opreste contaminarea suprafetelor de lucru

Instrumentarul - cerinte ergonomice generale:


- design ce faciliteaza priza si utilizarea usoara,
-asigurarea accesului in zonele dificile ale cavitatii bucale,
-eficienta in lucru - efort redus,
-greutate redusa,
-sensibilitate si control in lucru,
-stralucire redusa a materialului,
-gama variata, pentru diferite necesitati, dimensiuni variate
-utilizare in mai multe situatii diverse,
-posibilitarea reconditionarii si refolosirii un timp indelungat,
-rezistenta la dezinfectie si sterilizari repetate,
-costuri de achizitie si intretinere acceptabile.

Instrumentarul manual si mecanic - caracteristici generale


manual - actionat prin forta degetelor sau a palmei folosite pentru priza,
- ofera sensibilitate, control si precizie maxima
- folosirea indelungata, in forta, predispuse la suprasolicitarea mainii.
mecanic - actiunea este generata mecanic,
- ofera forta si rezistenta in lucru,
- sensibilitate mai redusa fata de instrumentarul manual,
- risc de suprasolicitare prin vibratii si greutate.

Instrumentarul manual
componente: maner – gat – una/doua parti active
Manerul ergonomic :
trebuie sa asigure o priza sigura si usoara, sa nu alunece sau sa se rasuceasca in mana cu manusa, astfel:
-diametru mare - 7-12 mm, care nu necesita forta mare de prindere
-material si textura ce previn alunecarea: metal texturat / plastic
-relief ce previne alunecarea, cu: asperitati, muchii, nervuri ,impresiuni anatoforme - in zona de priza
greutate redusa: aliaje usoare, plastic/cauciuc, interior gol
efect redus de stralucire - metal texturat / plastic
codificare prin culori,
rezistenta la sterilizari si utilizari multiple,
instriptionare.

instrumente / manere din materiale plastice


- multe caracteristici ergonomice,dar nu rezista mult la sterilizari repetate
instrumentar din titan
– usor, rezistent la sterilizare si utilizari multiple
Gatul
-lungime si angulatii variate pentru usurarea accesului
-conditioneaza accesul, astfel: cu cat accesul este mai dificil (zone distale, cu spatiu limitat),
cu atat gatul trebuie sa fie mai lung si mai angulat
Partea activa
-forme variate in functie de destinatia de folosire: examinare, masurare ,aplicare de materiale, modelare
materiale, taiere/ curatare (lame taietoare active) , etc
-dimensiuni variate,
-pot fi 2 parti active pe un maner, diferite sau identice, dar complementare ca utilizare ( M-D, V-O )

Oglinda dentara - gatul si parte activa


este cel mai folosit instrument, fiind prezenta permanent in mana stanga a medicului.
roluri in cavitatea orala: departator, oglinda pentru vizibilitate indirecta, oglinda pentru iluminare indirecta
caracteristici: - forma - rotunda / variante
- dimensiune, diametru
- angulatie gat - simpla/dubla
- fata simpla / fata dubla
- calitatea imaginii oferite – reflexia imaginii si a luminii, imagine clara si nedistorsionata,
- rezistenta la zgariere
- consumabil pe termen mediu
Calitatea imaginii oferite (imagine clara si nedistorsionata, reflexie buna a luminii) depinde de:
- tehnologia folosita pentru suprafata oglinzii, baza suport pentru sticla putand fi:
- cromata / otel inoxidabil / aluminiu
- rodiu / titan / HD – high definition
- gradul uzurii acumulate (zgariere)
- contaminarea cu lichide bucale si materiale in timpul lucrului

Instrumentarul dinamic
Piese de mana: rotative – turbina, piesa contra-unghi, piesa dreapta, piese specifice/ de specialitate etc.
nerotative – detrartraj ultrasunete, prophy-jet, laser etc.
Piesele de mana au parti active specifice.
Caracteristici ergonomice:
- suprafata texturata si cu relief a corpului pentru priza usoara,
- angulatie a corpului - faciliteaza accesul in cavitatea orala,
- dimensiune redusa a capului – faciliteaza accesul in spatiile reduse,
- greutate redusa; se adauga si greutatea micromotorului pentru cele actionate electric
- silentiozitate - atentie la turbina
- jeturi de apa -asigura curatarea frezei, mentinerea ei activa si evitarea frecarii excesive
- sistem cu fibra optica pentru iluminare,
- sistem push-buton pentru schimbarea usoara o frezelor,
- vibratie redusa in lucru
Priza instrumentarului
Calitatea si siguranta ei depinde de calitatile ergonomice ale instrumentelor.
1. Priza creionului modificată:
- implica policele, indexul si mediusul;forta este limitata
- modificarea fata de priza creionului: mediusul se plaseaza pe gatului instrumentului si ghideaza miscarea partii
active
- permite manopere de mare finete şi precizie,
- ofera control bun al instrumentului,
- este folosita in majoritatea cazurilor pentru instrumentarul manual si mecanic de finete.
Conditie obligatorie - sprijin corect, fara el nu exista precizie si siguranta in lucru:
- sprijinul foloseste inelarul si/sau degetul mic -denumite degete de sprijin
- se ia pe dinti, cat mai aproape posibil de locul de actiune; pe suprafete ocluzale, vestibulare, orale, margini
incizale
- contraindicat: sprijinul extraoral - este nesigur, la distanta de locul de actiune si deranjant pentru pacient
Priza si sprijinul trebuie sa respecte postura mainii.

2. Priza palmară
-implica palma si toate grupele musculare ale mainii
-policele este orientat spre partea activa
-este folosita pentru instrumente ce implica o actiune ce necesita forta si au un maner voluminos: clestii pentru
extractii, piesa dreapta, aspiratorul chirurgical etc.
-forta actiunii este mare, finetea este redusa,
O varianta – priza palmară inversă:
- policele este orientat spre partea inactiva
- folosită doar pentru aspiratorul chirurgical

Postura mainii de lucru


Se recomanda lucru cat mai aproape de o postura neutrala:
- fara flexie sau extensie accentuata, mentinute timp indelungat,
- fara deviatie ulnara sau radiala in articulatia mainii, adaugate flexie sau extensiei
Suprasolicitarea mainii -cauze:
- postura defectuoasa mentinuta mult timp
- efort mare pentru mentinerea instrumentarului
- forta mare folosita in lucru
- vibratia instrumentului (piesa de mana)
- ritm sustinut si timpi lungi de lucru,
- lipsa timpului de recuperare

Principii ergonomice de organizare


I. Selectarea / Alegerea
II. Aranjarea
III. Economia de miscare

I. Selectarea / Alegerea
echipamentele, aparatura, mobilierul, instrumentarul si materialele se evalueaza din perspectiva ergonomica
-selectare prin simplificare: - alegem instrumentele cel mai usor de folosit,
- alegem instrumente ce pot fi folosite pentru mai multe manopere
-selectare prin eliminare: - alegem instrumentele absolut necesare si cele utilizate frecvent,
- stabilim prioritati pentru achizitii noi
Prin reevaluare periodica se evita aglomerarea.

II. Aranjarea
dispunerea in spatiul cabinetului, in mobilier si in zona ZERO a echipamentelor, aparaturii, instrumentelor si
materialelor in acord cu:
-frecventa folosirii - elementele de dotare cel mai des folosite se aseaza cat mai convenabil pentru utilizare,
adica mai aproape si mai usor accesibile
- secventialitatea / ordinea folosirii - elementele de dotare se aseaza in ordinea folosirii lor, de la
stanga la dreapta
III. Economia de miscare
Miscarile specifice medicului: miscari ale mainilor, antebratelor si bratelor:
- miscari repetitive,
- miscari de amplitudine redusa,
- miscari in ritm intens,
- uneori miscari in forta,
- miscari ce implica un numar limitat de grupe musculare si articulatii
Risc de suprasolicitate prin miscare!
Cum facem economie de miscare?
- zone functionale bine definite pentru medic si asistenta
- respectarea principiilor selectarii si aranjarii
- asigurand libertatea de miscare - efectuarea miscarii celei mai usoare, directe si de mica amplitudine
- eliminarea manoperelor inutile
- exercitiu si antrenament: rutina, ritmicitatea si automatism
- ajutorul asistentei, lucrul la patru maini

Lucrul la patru maini


Este un stil de lucru ergonomic care valorifica la maxim prezenta asistentei,aceasta preia o parte din sarcinile
de lucru.
necesita asistenta specializata, care
- cunoaste foarte bine etapele de tratament,
- urmareste actul operator,
-anticipeaza nevoile medicului.
necesita comunicare eficienta medic-asistenta
necesita exercitiu si antrenament pentru formarea echipei.

Avantajele lucrului la patru maini


- medicului isi foloseste la maxim abilitatile sale profesionale,
- reduce oboseala fizica si psihica a medicului,
- permite economia de timp,
- permite economia de miscare,
- creste eficienta muncii echipei,
- ofera mai mult confort fizic si psihic pacientului.
Responsabilitatile asistentei pentru lucrul la patru maini
- pregateste, serveste si schimba instrumentele,
- pregateste, prepara si serveste materialele,
- repozitioneaza lampa unitului,
- indepărteaza partile moi de partea ei,
- ajuta la evacuarea fluidelor prin aspiratie,
- spala si usuca campul operator si oglinda medicului
- ajuta la montarea sistemului de diga,

Consecintele activitatii ne-ergonomice


asupra membrilor echipei:
- imediate: reducerea capacitatii de munca - oboseala
disconfort fizic si psihic, stres,
timp pierdut
- tardive: oboseala cronica, pana la surmenaj si extenuare
boli profesionale, afectiuni musculo-scheletale
lipsa satisfactiei profesionale, renuntare la profesie
asupra pacientului - tratamente nesatisfacatoare, timp pierdut
asupra afacerii - ineficienta si profitabilitate redusa

Capacitatea de munca depinde de:


- organizarea muncii
- eliminarea manoperelor inutile si economia de miscare,
- postura echilibrata si pauze pentru refacere,
- ritmicitatea in munca si managementul timpului,
- calitatea mediului de lucru – ambientul vizual , sonor si de microclimat,
- calitatile instrumentarului si aparaturii folosite
- factorii psiho-sociali - relatiile dintre membrii echipei, relatiile echipa-pacienti.
- refacerea ei periodica

Mentinerea capacitatii de munca = mentinerea aceleiasi intensitati a efortului si concentarii necesare


activitatii profesionale, un timp cat mai indelungat, fara a modifica cantitatea si calitatea produsului profesional
si fara a influenta negativ starea de sanatate.

Refacerea capacitatii de munca prin:


- pauze in program, ritmicitatea in munca,
- odihna zilnica, saptamanala si periodica -vacante
- activitati recreative, hobby-uri pentru relaxarea psihica
- activitati fizice, compensatorii solicitarii fizice
- ambient relaxant, armonie si liniste in cabinet si acasa

Oboseala profesională fiziologica


fiziologică, deci reversibilă in conditii de odihna zilnica ; apare după efectuarea unei activităţi profesionale
sustinute si se manifestă :
- obiectiv - scăderea capacităţii de muncă
- subiectiv - senzaţia de oboseală,
simptome: dureri musculare,
cefalee, ameţeli,
stare de indispoziţie, irascibilitate.
După un succes în muncă oboseala se însoţeşte de o stare de euforie, subiectul este obosit, dar mulţumit şi
fericit!

Oboseala profesională cronica - patologica


formă stabilă şi complexă de dezadaptare la condiţiile de viaţă şi de muncă, datorata muncii intense si
recuperarii insuficente.
nu se recupereaza total prin odihna zilnica, necesita pauze lungi.
poate conduce la extenuare (sindromul ,,burn-out’’)
manifestari: - instabilitate psihică, cu deficit motivaţional şi volitiv
- disfuncţii vegetative (dischinezii biliare, tulburari gastro-intestinale)
- dereglări nervoase şi psihice.

Bolile profesionale
Definitie: ,, Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.’’

Bolile profesionale ale medicului dentist:


Boli ale aparatului loco-motor: leziunile musculo-scheletale (STC)
Boli psiho-senzoriale, ce afectează:
- analizatorul auditiv: otice – hipoacuzie sau surditate
extraotice: astenie, fatigabilitate, cefalee,iritabilitate,depresie
- analizatorul vizual: presbiopie, astenopatie de acomodare sau convergenţă
Boli neuropsihice: dischinezii profesionale - nevroze de coordonare/dispraxii (forme nevralgice, tremurătoare,
spastice, paralitice)
neuropatii periferice (STC)
Boli organo-metabolice: cardiovasculare (HTA, sdr. Raynaud,varice)
biliare (dischinezii, litiază)
genitale
Boli infecto-contagioase: hepatita, etc.

Leziunile musculo-scheletale
,, Afectiuni ale muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor, discurilor intervertebrale, nervilor periferici sau a
sistemului vascular ce nu rezultă dintr-un eveniment acut şi se instalează în mod gradual sau cronic.”

Leziunile musculo-scheletale – cauze:


- factorii ocupaţionali specifici profesiei: - postură deficitară, menţinută mult timp,
- mişcări repetitive, de mică amplitudine, ritm intens
- vibraţia instrumentarului mecanic
- priza strânsă a instrumentelor şi folosirea forţei
- ritm de lucru intens, fara pauze de recuperare
- factori medicali: afecţiuni fizice, predispoziţia genetică, vârstă
- stilul de viată: nivelul de activitate fizică, activităţile de recuperare.

Sindromul de tunel carpian - etiologie


Este datorat compresiei nervului median la nivelul canalului carpian
este cea mai frecventă leziune musculo-scheletala a mâinii sau neuropatie periferica
etiologie - dezechilibrul dintre flexorii şi extensorii mâinii prin solicitare predominantă a flexorilor datorată
mişcarilor repetate, în forţă şi/sau posturilor în flexie accentuata a mainii
dezechilibrul dintre flexorii si extensorii mainii duce la: - modificarea relaţiilor oaselor carpiene,
- inflamarea tendoanelor flexorilor, cu
- reducerea tunelului carpian şi
- compresiune pe nervul median.
Sindromul de tunel carpian - simptome:
manifestări în teritoriul de inervaţie al nervului median:
police, index, degetul mijlociu si 1/2 radială a inelarului;
- amorţeală şi reducerea sensibilităţii, parestezii (furnicături)
- durere ce poate iradia spre antebraţ si poate ajunge foarte severă
- reducerea forţei de prindere a degetelor şi dificultatea aducerii policelui în palmă
- dificultăţi de coordonare a mişcărilor şi limitarea lor
- manifestări inflamatorii (umflare a mainii)
- paloare şi răceală a mâinii
- reducerea eminenţei tenare
se agreavază pe măsura ingustării tunelului carpian
se manifestă mai agresiv în timpul nopţii şi dimineaţa.

Sindromul de tunel carpian - diagnostic


test Phalen: se plasează feţele ventrale ale mâinilor una contra celeilalte cu articulaţiile în flexie extremă.
testul e pozitiv dacă după un minut apare senzaţia de amorţeala sau durere.
test Tinel: se loveşte zona carpiană a nervului median la nivelul încheieturii mâinii,
testul e pozitiv când apare durere ca un şoc electric în degete sau amorţeală.
investigaţii paraclinice: electrodiagnostic, radiografie

Sindromul de tunel carpian - tratament


in stadiul precoce - sindromul este reversibil, intervenind prin: - odihnă articulară,
- exerciţii articulare,
- medicaţie antiinflamatoare,
- modificarea stilului si ritmului de lucru.
in stadiul mediu – injecţii cu corticosteroizi
in stadiu avansat - se intervine chirurgical prin tăierea ligamentului transvers
lasat netratat - se poate ajunge la afectarea permanentă a nervului median

Sindromul de tunel carpian- exercitii


1. glisarea tendoanelor
- faciliteaza extensia tendoanelor flexorilor prin tunelul carpian
- se incepe cu articulatia în pozitie neutrala si degetele in extensie, se flecteaza degetele ca pentru a agata si apoi
se strange intreg pumnul sau se flecteaza doar metacarpienele si apoi tot pumnul.
- se fac serii de 5 exercitii, de 5 ori pe zi.
2. prinderea degetelor cu cealalta mana si arcuirea lor blanda, pe spate, timp de 5 secunde.
3. scuturatul mainii: stand pe scaun se lasa mainile sa atarne lateral si se scutura 5-10 secunde.
4. presarea uşoara a mainii pe masa, intinzand bine degetele, timp de 5 secunde.
5. evanteizarea degetelor de 5 ori.