Facultatea de Inginerie Aerospatiala Universitatea Politehnica Bucuresti 2011

Organizarea ergonomica a activitatii intr-un cabinet dentar

Student : Nicolescu Diana Florentina Master : Grafica Inginereasca si Design Industrial An : II

Studiul ergonomic la locul de munca : cabinet dentar

Cu toate c ergonomia dentar este studiat de curnd n Romania (dup anul 2000), regulile primare sunt cunoscute la nivel teoretic de foarte muli medici dentiti. Abordarea principiilor ergonomice n cabinet este influenat puternic de vrsta medicului. n acest sens, medicii mai tineri sunt mai receptivi i respect aceste principii. Pe de alt parte, cele mai multe probleme de sntate raportate de ctre medici sunt legate de afeciuni ale coloanei vertebrale, care arat lipsa de aplicare a regulilor ergonomice corecte. Organizatia Iternatioanal a Muncii defineste ergonomia ca fiind aplicarea stiintelor biologice umane in corelatie cu stiintele tehnice pentru a ajunge la adaptarea reciproca optima intre om si mediul lui de lucru, rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si starea de sanatate a omului. In stomatologie, ergonomia are 2 obiective principale: Optimizarea muncii medicului prin adoptarea de metode de lucru si de aparatura care sproresc eficienta; Crearea unui mediu de lucru mai sanatos.

In ciuda faptului ca tehnologia a avansat foarte mult in ultimul timp, si ofera practicianului tehnologii care-l pot ajuta foarte mult,cea mai mare crestere a productivitatii in conditii de stres si tensiune minima a echipei operatorie se obtine printr-o buna organizare a activitatilor si sarcinilor de lucru.

Este necesar un cadru de lucru specific si exista solicitari deosebite date de: lucrul cu un organism viu caracterizat prin psihologie si fiziologie ( durere, frica, reflex de voma, deglutitie, secretie salivara); solicitare intelectuala deosebita pentru alegerea solutiilor si aplicarea lor cu responsabilitate maxima fata de pacient; solicitarea maxima a atentiei; apropiere mare de pacient (spatiu intim si contact fizic intre practician si pacient); pozitii de lucru solicitante, miscari reduse ca amplitudine dar pe perioade mari de timp, miscari repetitive; camp operator redus greu accesibil si slab iluminat; solicitare vizuala deosebita in conditii de iluminare proasta; tehnici de lucru multiple si dificile care necesita atentie deosebita si aparatura de mare precizie; zgomotul si vibratiile provenite de la echipament; risc mare de infectii ce impun masuri speciale de dezinfectie, igiena si sterilizare; lucrul sub presiunea timpului; exigente deosebite in organizarea cabinetului.

Confortul pacientului e important dar nu prioritar deoarece timpul petrecut de acesta in cabinet este incomparabil mai mic cu cel al echipei dentare atfel este foarte importanta respectarea de catre medic a unor regului elementare dar totusi moderne de ergonomie. Scopurile practice ergonomice: imbunatatirea conditiilor de munca prin eliminarea etapelor si sarcinilor inutile; scaderea oboselii fizice si psihice; reducerea incidentei bolilor profesionale; reducerea timpului de lucru; scaderea costurilor; cresterea performantei ducand la cresterea confortului si satisfactiei morale; imbunatatirea confortului pacientului.

Postura medicului si pozitia de lucru: Postura ergonomica se obtine asezat pe scaune special concepute care asigura confort si mobilitate corespunzatoare; postura echilibrata ce trebuie mentinuta in limite impuse de practician pe tot parcursul lucrului.Este o postura naturala, nestresanta si nefortata ce a fost realizata in urma studiilor ergonomice pentru nevoile curente. Orice alta postura are efecte asupra sanatatii operatorului; Spatele drept, se admite o inclinare anterioara de maxim 20 0 din inclinatia soldului.Nu se admite rotatia trunchiului, sprijinul lombar e permis doar cand se instaleaza oboseala datorata timpului indelungat; Nu se admite pozitia trunchiului paralela cu podeaua, umerii trebuie sa fie relaxati.Nu se admite flexia laterala; Capul este inclinat maxim 25-30 0 asa incat privirea operatorului este orientata in jos si inainte; Bratele pe langa corp orientate maxim 10 0 anterior. Prin aceasta pozitie se asigura sprijinul coatelor pe trunchi evitand oboseala; Antebratele ridicate la orizontala si se admite o inclinatie de maxim 25 0 mai sus de orizontala; Coapsele trebuie sa fie aproximativ paralele cu podeaua, se admite o inclinare anterioara de maxim 15 grade. Gambele sa fie perpendiculare pe podea si unghiul dintre copase si gambe sa fie maxim 105-110 0; Talpile trebuie sa stea pe podea, orientate anterior pentru stabilitate. Depasirea limitelor posturii echilibrate corespunde unor solicitari defectuoase, musculare si articulare. Pozitia cea mai favorabila denumita si cea neutrala, se obtine cand perioadele de contractura ale musculaturii alterneaza cu cele de relaxare (pompa musculara).

Pozitia pacientului in fotoliul anatomic Pentru pozitia orizontala, capul pacientului trebuie sa fie in dreptul inimii operatorului si intre ochii operatorului si campul de lucru trebuie sa fie intre 30 si 40 cm. Inaltimea fotoliului trebuie ajustata dupa asezarea medicului. Spatarul poate avea 3 pozitii: - verticala : la asezarea si eliberarea pacientului, in manopere simple si scurte si la pacienti cu reflux gastro-esofagian si esofagita de reflux; - oblica : pacienti cu afectiuni cardiovasculare, pacienti cu afectiuni respiratorii, etc orizontala : varful nasului pacientului sa fie la nivelul genunchiului operatorului. Aceasta este pozitia folosita in majoritatea situatiilor. Toracele si abdomenul trebuie sa fie mai jos decat capul si genunchiul asa incat fluidele organismului sa se colecteze acolo si sa nu invadeze zona cerebrala favorizand o buna irigatie cerebrala si reducand reflexul de voma. Practic, metoda de lucru cu pacientul la orizontala a fost cel mai mare pas in evolutia ergonomiei din acest domeniu ( medicina dentara ). Lucrul in aceasta pozitie, practic a determinat ca toate manoperele sa se efectueze in pozitie sezanda, reducandu-se astfel in mod semnificativ adoptarea de pozitii vicioase si nesanatoase pe termen lung. Lucrul la orizontala asociat cu lucrul la 4 maini ( medic dentist + asistenta ) a dus si la o crestere importanta a calitatii actului operator.

Ergonomia lucrului la 4 maini a fost optimizata intr-o zona intinsa in jurul pacientului reprezentata de un cerc imaginar.Acest cerc de lucru poate fi privit ca un cadran ceas cu ora 12 in dreptul vertexului pacientului. Astfel exista 4 zone de lucru: 1. zona operatorului : de la 9 la 12:30; 2. zona statica : de la 12:30 la 14; aici se afla dulapiorul mobil si alte brate mobile ale unitului dentar si tot aici se face schimbul de instrumente dintre operatori; 3. zona asistentei : de la 14 la 16; 4. zona de transfer : de la 16 la 21; zona in care se fac schimburi si poate contine tavita cu instrumente si elemente ale unitului dentar. Caracteristici ergonomice ale scaunelor utilizate de medicii stomatologi Este cunoscut faptul ca, pentru a performa munca in pozitie sezanda intr-o maniera sanatoasa, este recomandata o alternare a pozitiei active de lucru cu cea pasiva. Va asumati o pozitie activa cand stati pe marginea scaunului si va inclinati in fata mentinandu-va lordoza naturala a coloanei folosindu-va muschii spatelui. Aceasta pozitie este corecta din punct de vedere medical, dar nu poate fi mentinuta pentru mult timp. O pozitie pasiva este mai putin obositoare, dar adesea ea este obtinuta cu pretul pierderii curvaturii corecte a coloanei vertebrale in zona lombara. Alternarea regulata intre pozitia activa si cea pasiva reduce presiunea in discurile intervertebrale si minimizeaza iritarea sau intinderea ligamentelor sensibile cu conditia ca scaunul sa sutina o alternare corecta intre cele doua pozitii, adica sa aiba un mecanism bun de reglare a inclinarii sezutului, un bun suport lombar si o forma a sezutului care sa faciliteze o pozitie mai inalta de lucru, permitand un unghi mai mare intre sold si genunchi. Astfel toate scaunele trebuie sa aiba au un suport lombar care previne pierderea lordozei corecte a coloanei in zona lobara, fiind dimensionat in functie de tipul de activitate al utilizatorului, pentru a permite o libertate optima de miscare, asigurand in acelasi timp suportul neccesar. Sezutul triunghiular / de tip sa. Majoritatea scaunelor au un mecanism de reglare a inclinarii sezutului, care permite pozitionarea corecta a sezutului in functie de pozitia asumata de utilizator, si un sezut triunghiular/ de tip sa care ii permite utilizatorului sa isi asume o pozitie

de stat pe scaun mai inalta (un unghi de 100-130). Genunchii vor fi pozitionati mai jos decat soldurile, ceea ce va facilita deschiderea unghiului soldului si, ca rezultat, mentinerea mai facila a unei curburi lombare corecte. De asemenea, centrul de greutate se va muta in fata, iar in pozitia activa greutatea corpului va fi sustinuta de muchii coapselor si spatelui, nu de vertebrele

lombare.

Riscurile la care angajatul este supus nerespectand principiile fundamentale de ergonomie: boli ale componentei cinetice : artroze interfalangiene, spondiloze, discopatii, deformari ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze), tendinite; boli ale componentei neuro-psihice : diskinezii profesionale, nevroze de coordonare (dixpraxii), sindrom de tunel carpian; boli ale componentei psiho-senzoriale: suprasolicitarea aparatului auditiv cu efecte otice de genul hipoacuziei sau surditatii, astenie, faticabilitate, cefalee, depresie, suprasolicitarea analizatorului vizual; boli ale componentei organo-metabolice : boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, varice, boli genitale, dischinezii biliare si calculi biliari; boli infecto-contagioase : TBC, hepatite, virus herpetic, virus HIV.

Bibliografie: Cursuri Ergonomie Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila - Bucuresti ; http://www.ergonomos.ro http://medlive.hotnews.ro http://romedic.ro