– Facultatea de Medicina Dentara –

Specializarea Tehnica Dentara

SEDENTARISMUL SI POZITIA DE LUCRU

– REFERAT –

2021

Coordonator Stiintific Proiect: Student:

Conf.Univ.Dr. RAFTU Gheorghe RADU (BELU) Simona
Tehnică Dentară – An 3 – Gr.4
POZITIA DE LUCRU

Respectarea principiilor ergonomice de organizare a activitatii in laboratorul de tehnica dentara a

impus adoptarea unor pozitii de lucru ergonomice:
• la masa de lucru - pozitia asezat
• la aparate - pozitia ortostatica dar si asezat

Pozitia de lucru asezat

Tehnicianul dentar aflat la masa de lucru ocupa un scaun cu rotile si cu spatar care imbraca
regiunea lombara. Acest scaun asigura deplasarea tehnicianului fara sa se ridice pentru a avea acces
la dulapurile din zona III. Aceasta pozitie determina o contractie musculara minima pentru
mentinerea unei pozitii fiziologice a corpului si implicit a coloanei vertebrale.

Scaunul cu perna cu o suprafata corespunzatoare si sprijinul dorsal asigura stabilitatea corpului

tehnicianului, dandu-i posibilitatea sa efectueze miscari precise, sa manipuleze piesa de mana.

Inaltimea scaunului vafi reglata in functie de talia practicianului, asfel incat picioarele sa se sprijine
de sol, iar unghiul dintre coapsa si gamba sa fie cuprins intre 90-130º, valori care permit o buna
irigare a gambei.

Pozitia asezat trebuie sa asigure de asamenea un unghi cuprins intre 90-130º intre coloana
vertebrala si coapse prin reglarea inaltimii fotoliului si apropierea sau departarea de zona de lucru.
Micsorarea unghiului are drept consacinta comprimarea vaselor si viscerelor abdominale si
irigarea precara a membrelor inferioare. Obiectivul este asigurarea unei pozitii fiziologice pentru
coloana vertebrala.

Pozitia membrelor superioare trebuie si ea avuta in vedere: inaltimea mesei de lucru trebuie sa
corespunda cotului incat antebratele sa se sprijine fara efort. Un sprijin indelungat determina
compresiunea vasculo-nervoasa (sindromul carpo-tunelian) si de aceea s-au imaginat niste
suporturi pe care sa se sprijine antebratele in timpul lucrului.

Atunci cand se lucreaza cu piesa de mana, priza este palmara (mana dreapta); piesa protetica este
tinuta cu mana stanga. Al treilea punt de sprijin se realizeaza prin intermediul degetelor inelar si
degetului mic (primele doua puncte de sprijin sunt create la nivelul antebratelor); se asigura astfel
un sprijin tripodal (minimum de stabilitate).
In cazul modelarii, deci a utilizarii instrumentarului static, antebratele se sprijina pe masa de lucru,
mana dreapta tine spatula (priza ca pentru creion), modelul se gaseste pe masa de lucru, mana
stanga sustine modelul de lucru, iar miscarile mainii sunt perfect controlate. Pentru o pozitie stabila
se realizeaza si al treilea punt de de sprijin (inelarul si degetul mic de la mana dreapta se sprijina
pe model)

Pozitia de lucru ortostatica

Chiar daca este o pozitie obositoare si considerata neergonomica, aceasta este necesara in timpul
lucrului la aparate. Tinand seama ca aceste operatii nu cer un timp indelungat, alternarea pozitiei
ortostatice cu cea sezanda ar putea fi considerata o masura profilactica impotriva sedentarismului.

Plasarea aparatelor pe mese trebuie sa se faca la o inaltime corespunzatoare, astfel incat zona
maxima de lucru sa se gaseasca la o distanta de o privire normala fata de aparat, cu bratul usor
indoit de cot. In pozitie ortostatica, functiile articulatiei umarului sunt complet degajate.

Ambele picioare sunt bine sprijinite de sol, astfel incat pozitia corpului sa fie stabila. Operatii
realizate in pozitie ortostatica: prepararea si turnarea gipsului, soclare, sablare, pozitia la motorul
orizontal pentru finisare, lustruire.

Miniaturizarea, design-ul modern, computerizarea au facut ca majoritatea acestor aparate sa aiba

dimensiuni reduse, iar lucrul cu acestea sa se reduca doar la urmarirea functionarii lor, ceea ce se
poate realiza si prin simpla deplasare cu scaunul pe rotile. Semnale luminoase sau sonore anunta
terminarea operatiei. Se evita astfel pozitia ortostatica, acomodarile vizuale repetate, iar realizarea
operatiilor este mult usurata.

SEDENTARISMUL

Necesitatea conservarii capacitatii fizice si intelectuale trebuie sa reprezinte o convingere intima a

fiecaruia dintre noi, participant la actul terapeutic stomatologic in cabinet sau in laboratorul de
tehnica dentara.

O conduita ergonomica in timpul desfasurarii activitatii tehnicianului dentar va urmari alternarea

fazelor in pozitie sezande cu cele in pozitie ortostatica, practicarea unui repaus activ (exercitii
fizice specifice grupelor musculare mai putin solicitate, tehnici de relaxare adecvate, odihna pentru
oboseala musculara), pe parcursul unei zile de lucru.
Diverse studii au aratat ca pozitia sezand timp indelungat afecteaza organismul in mai multe feluri:

Degenerare musculara
Abdomen moale – cand stam in picioare sau cand ne miscam, muschii abdominali ne ajuta sa stam
in pozitie verticala. Insa, atunci cand stam pe scaun ei nu mai sunt folositi. Muschii tensionati ai
spatelui si cu cei abdominali slabi formeaza o alianta care poate forta arcul natural al coloanei
vertebrale ducand la hiperlordoza si lordoza.
Contractia soldurilor – incheieturile flexibile ale soldurilor ne ajuta sa ne mentinem echilibrul; insa
oamenii care stau mult timp pe scaun isi extind rareori muschii flexori in fata, motiv pentru care
acestia se scurteaza si devin mai rigizi. Mobilitatea redusa a soldurilor limiteaza o gama de miscari
si lungimea pasului.
Gluteus maximus moale – cand stam mult timp pe scaun, acest muschi se obisnuieste cu acest
sedentarism si devine moale, afectand stabilitatea si capacitatea de a face pasi mari.

Probleme la nivelul picioarelor

Circulatia proasta – statul pe scaun pentru perioade lungi de timp incetineste circulatia sangelui,
lucru care face ca fluidele sa se acumuleze la nivelul picioarelor; consecintele pot fi – glezne
umflate, varice, sau chiar tromboza venoasa profunda
Oase moi – activitatile precum mersul pe jos sau alergatul stimuleaza soldurile si oasele din partea
inferioara a corpului, cu scopul de a le determina sa devina mai groase, mai dense, mai puternice;
cresterea cazurilor de osteoporoza este cauzata de lipsa de activitate/sedentarism.

Probleme in partea superioara a corpului

Functiile cerebrale – cand punem muschii la treba se pompeaza oxigen si sange in creier si se
declanseaza eliberarea de substante chimice care imbunatatesc starea creierului si starea noastra
de spirit.
Gat incordat – pozitia indelungata cu capul inclinat in fata, poate afecta pozitia vertebrelor
cervicale putand duce la dezechilibre permanente
Articulatiile umerilor, muschii spatelui sunt de asemenea afectate
Prin lipsa miscarii coloana vertebrala devine inflexibila, discurile vertebrale sunt strivite inegal,
risc mai mare de hernie de disc lombara
Alte pericole – boli de inima mai frecvente la oamenii sedentari; diabet datorita hiperproductiei
de insulina produsa de un pancreas hiperactiv in sedentarism; risc mai mare de cancer de colon
pentru persoanele care stau mult pe scaun s. a.

Echilibrul fizic si cel psihic sunt intr-o stransa interdependenta, pentru ca s-a observat ca o tensiune
psihica se reflecta la nivel somatic printr-o contractie musculara, iar activitatea musculara crescuta
si prelungita intretine starea tensionala nervoasa, creandu-se astfel un cerc vicios.

Excitatiile senzoriale somatice si afective din mediul social si profesional determina o stare
permanenta de incordare, manifestata prin disconfort fizic si psihic, sau creeaza un teren propice
afectiunilor patologice.

Masurile profilactice de reducere a acestori factori fizici si psihosociali externi sunt foarte utile,
dar nu rezolva in totalitate problema stress-ului individual.

Deconectarea organismului de factorii de stress este necesar sa fie insotita de o dirijare a energiilor
individuale prin metode de relaxare multiple: tehnici speciale, yoga, exercitii fizice, sporturi,
hobby-uri, arte, etc. Starea de ralaxare este la fel de importanta ca si starile de veghe si somn, si,
asigurand economia de energie nervoasa si fizica, permite desfasurarea in conditii optime a
activitatii.