~ Referat ~

Artroplastia soldului este o procedura specifica chirurgiei ortopedice ce are ca scop

refacerea integritatii si functiei articulatiei coxo-femurale ce a fost deteriorata, prin
inlocuirea partiala sau totala a cartilajului degradat sau prin inlocuirea acestuia cu o
proteza de sold.
Operatia de artroplastie de sold se foloseste cu succes in chirurgia ortopedica de mai
bine de 70 de ani si consta in restabilirea mobilitatii articulare prin crearea unui nou
spatiu articular.
De multe ori, atunci cand boala articulara a soldului atinge un nivel de evolutie
ingrijorator, nemaiputand fi stopata prin alte tratamente ortopedice neinvazive
(fizioterapie) sau minim-invazive (ex. artroscopie), naturiste sau medicamentoase,
singura solutie ramasa este protezarea soldului.
Aceasta interventie se realizeaza doar in cazul in care celelalte metode ortopedice de
tratament al soldului nu au dat sau nu mai dau rezultate, degradarea evoluand in
continuare.
Persoanele ce au nevoie de operatia de artroplastie a soldului se regasesc atat in
randul copiilor cu reumatisme cronice severe, cat si adultilor afectati de coxartroze in
stadii avansate, tumori maligne, traumatisme coxo-femurale complexe, displazii, etc.
Simptomele acestor boli includ dureri severe de sold (chiar si in repaus), rigiditate
excesiva, inflamare cronica sau deformare a articulatiei. Dintre toate afectiunile
prezentate mai sus, cea mai intalnita este coxartroza.

Protezarea soldului si beneficiile sale

Avantajele protezarii prin artroplastie de sold sunt date de oprirea procesului de
degradare osoasa si cartilaginoasa, stoparea durerilor si restabilirea mobilitatii la nivelul
articulatiei coxo-femurale.
o stopeaza durerea
o restabileste mobilitatea coxo-femurala
o reda abilitatea de a merge normal
o stopeaza procesul de degradare al articulatiei si oaselor soldului

Tipuri de proteze de sold

Soldul reprezinta o articulatie mare a organismului, localizata intre capul femural si
cavitatea bazinului, denumita cotil.
In chirurgia ortopedica se utilizeaza mai multe tipuri de proteze ce pot inlocui total sau
partial articulatia soldulului, in functie de locul si gradul de afectare/ degradare a
acesteia.
Durata medie de utilizare a unei proteze de sold este de aproximativ 15 ani, insa
aceasta poate fi depasita cu usurinta in cazul in care se are in vedere protejarea
acesteia. Prin evitarea suprasolicitarii ce poate apare in cadrul activitatilor sportive sau
tinerea sub control a greutatii corporale, puteti prelungi durata de utilizare chiar si cu 10
ani.
1. Proteza totala de sold - Proteza de sold totala difera de proteza partiala prin
faptul ca ambele componente ale articulatiei sunt inlocuite, cea femurala cu o tija
prevazuta intr-un cap cu o bila, iar cea acetabulara cu o cupa. Astfel, articulatia
artificiala rezultata din cele doua componente combinate reproduce o articulatie
naturala (vezi poza alaturata).
Cele doua componentele sunt realizate din diverse materiale si variaza in functie
de producator. Spre exemplu, tija femurala poate avea in compozitia sa metale
precum titanul, otelul inoxidabil, cobaltul, cromul sau aluminiumul, in timp
ce cotilul poate fi fabricat din ceramica, metal sau polietilena.

2. Proteza partiala de sold - Protezele de sold partiale se utilizeaza de obicei in

cazul fracturii de col femural, artritei sau degenerarii osoase si se deosebesc de
cele totale prin faptul ca inlocuiesc doar jumatate din articulatie, respectiv capul
femural. Aceasta modalitate de inlocuire partiala se poate alege, deoarece in
2

majoritatea cazurilor cotilul ramane intact in urma traumatismului si nu necesita

inlocuire. Mai exact, aceste proteze partiale pun in in contact direct tija femurala
si bila metalica cu cartilajul cotilului.

3. Proteza de sold cimentata - Utilizata in majoritatea cazurilor in randul pacientilor

varstnici, proteza de sold cimentata se fixeaza la la os cu un ciment chirugical
(rasina sintetica). Acest material care joaca rolul de amortizor si ofera o repartitie
armonioasa a fortelor dintre implant si os. Un avantaj major al protezei cimentate
este usurinta cu care materialele protetice pot fi extrase in cazul in care
articulatia creata va necesita in timp o schimbare (inlocuire). Fixarea prin metoda
cimentata este foarte durabila, insa, ca in cazul oricarei proteze de sold,
trebuiesc evitate traumatismele post-artroplastie. De asemenea, recuperarea in
cazul acestui tip de proteza este mai rapida, sprijinul total pe picior putand fi
realizat dupa 2 saptamani de la operatie.

4. Proteza de sold necimentata - Dupa cum sugereaza si numele, se monteaza fara

ciment, direct la femur si are avantajul de a permite osului sa creasca la
suprafata de contact. Protezele necimentate se utilizeaza cel mai des in cazul
copiilor, adolescentilor si pacientilor cu varsta de pana in 50 de ani si au o durata
de utilizare mai mare decat protezele cimentate. In cazul copiilor, datorita faptului
ca acestia nu au inca cresterea incheiata, osul creste la suprafata poroasa
metalica, realizandu-se o fixare biologica. Dezavantajul acestui tip de proteza
este ca sprijinul total pe picior se poate face dupa aproximativ 2-3 luni de la
interventie.

5. Proteze hibride - Protezele hibride folosite in artroplastia soldului sunt combinatii

ale celor doua tipuri de proteze, cimentate si necimentate. De exemplu, acestea
pot fi fabricate cu coada cimentata si cupa necimentata, sau invers. Avantajul
protezelor de sold hibride consta in faptul ca partile componente pot fi inlocuite
cu usurinta in timp.

Recuperare dupa protezarea soldului

In cazul artroplastiei de sold este bine ca inainte de operatie sa se inceapa

efectuarea de exercitii pentru brate ce au ca scop cresterea fortei musculare
necesare utilizarii post operatorii a carjelor sau cadrului. Pentru a recupera
functia articulara caracterizata prin suplete si stabilitate, trebuie ca muschii si
tendoanele din jurul protezei sa fie de buna calitate. Acestea nu pot fi intarite
decat prin exercitii de recuperare.
Exercitiile fizice de recuperare pot incepe la cateva luni dupa protezarea soldului
si trebuiesc efectuate la indicatiile chirurgului ortoped si sub indrumarea unui
kinetoterapeut. In principal, se va avea in vedere ca exercitiile de recuperare sa
se realizeze treptat, fara a forta articulatia. Dintre sporturile si exercitiile
recomandate fac parte mersul pe jos, inotul si ciclismul. Trebuiesc evitate total
sporturile ce solicita excesiv articulatia precum fotbal, tenis, volei etc.
Fizioterapia regrupeaza ansamblul tratamentelor care utilizeaza agentii fizici naturali
care elibereaza energie, cum ar fi curentul electric, (electroterapie), undele
mecanice (in mod particular ultrasunetele), si undele electromagnetice. Principalii
agenti utilizati in tratamentul afectiunilor dureroase cronice ale muschilor, oaselor si
articulatiilor sunt:
1. Aplicarea curentilor electrici de joasa frecventa pentru a calma durerile
(electrostimularile antalgice) sau pentru a face sa functioneze muschii
(electrostimularile motorii).
2. Aplicarea unui curent electric pentru a favoriza pentrarea medicamentelor local
intr-o zona bolnava (ionizarile).
3. Ultrasunetele, sunt unde mecanice care degajeaza caldura atunci cand
traverseza tesuturi (mai ales tendoanele si ligamentele) si efectueaza
micromasaje.
4. Undele electromagnetice care scad senzatia de durere fie prin incalzirea
tesuturilor traversate ( de exemplu undele infrarosii), fie prin efect electromagnetic
fara incalzirea tesuturilor (camp electromagnetic in puls)
Schematic, NU trebuie aplicat curentul electric si nici ultrasunetele ,si nici undele
electromagnetice in zona unei proteze, caci exista un risc de incalzire sau de
deteriorare a materialului protezei. Totusi, anumite tratamente sunt indicate in
4

tratamentul unor afectiuni situate la distanta de proteza. Utlizarea locala a

procedeelor fizioterapeutice este in principiu contraindicata!

Program kinetic la pacientul varstnic cu proteza de sold

Recomandari pentru programul de exercitii:

fiecare program de exercitii va incepe cu un un set de exercitii usoare pentru a

incalzi articulatiile invecinate apoi coxofemurala afectata;

Se va avea in vedere ca exercitiile sa nu atinga maximum de amplitudine in

special pentru abductii si rotatii;

Se vor evita pe cat posibil exercitiile de rotatie externa si adductie mai ales din
decubit sau asezat;

Repausul in decubit lateral sau efectuarea exercitiilor din aceasta pozitie, se va

permite doar cu pozitionarea intre membrele inferioare a unei perne lungi;

Se prefera exercitiile din decubit ventral

se va evita s se stea pe scaune joase;

se consider c dup 3 luni se poate merge i fr sprijin n baston;

5

n general programul de recuperare trebuie urmat 2-4 luni postoperator;

pentru restul vieii, se continu programul de meninere a forei musculare, cu

respectarea regulilor de "igien ortopedic" a oldului.

Un exercitiu care intareste forta musculara si stabilizeaza articulatia:

1. Din decubit dorsal, se flecteaza genunchiul sanatos si se ridica piciorul operat perfect
intins ~10 cm de la orizontala. Acest exercitiu este foarte bun pentru tonifierea
cvadricepsului femural. Se mentine 5 secunde apoi se coboara membrul inferior incet.
Se repeta de 10 ori.

2. Din ortostatism cu mainile sprijinite de o sipca la scara fixa sau de spatarul unui
scaun, se ridica usor genunchiul spre piept, flectand coapsa. La inceput trebuie evitata
ridicarea genunchiul peste nivelul soldului. Se va mentine coapsa flectata cateva
secunde, apoi se revine in pozitia initiala. (15 serii de 2-3 ori pe zi).

3. Se ridica membrul inferior operat in extensie la spate, tinand genunchiul intins. Este
necesara mentinerea trunchiul drept, fara a-l apleca inainte, pentru ca articulatia
solicitata sa fie cea a soldului si nu coloana vertebtala. Se efecueaza serii de 15
repetari.

4. Din ortostatism cu mainile tinandu-se de o sipca la scara fixa sau de spatarul unui
scaun se ridica membrul inferior operat spre lateral in abductie, departandu-l de cel
sanatos. Se va mentine genunchiul perfect intins si nu se va inclina trunchiul, la fel ca la
exercitiul precedent. De asemenea e important sa nu se roteasca membrul spre
exterior, iar degetele sa fie mereu orientate in fata. Se repeta exercitiul de 15 ori.
5. Din ortostatism, lateral la scara fixa, cu mainile prinzand cu o mana sipca la nivelul
umarului, se vor face balansari (pendulari) in fata si in spate (flexii si extensii), pana la
limita durerii, fara sa se forteze amplitudinea de miscare.
6. Din decubit dorsal - se flecteaz oldul cu i fr flexie de genunchi, eventual cu
ajutorul minilor se trage usor spre piept genunchiul (fara a se forta) ;
7. Din decubit dorsal - se ridic trunchiul cu aplecarea acestuia deasupra coapselor;
6

8. Din patrupedie- se apleac nainte trunchiul, mobilizand articulatia coxofemural.

9. Din decubit ventral (pe pat sau pe o mas cu bazinul la marginea mesei) se execut
extensii din old cu i fr genunchiul flectat la 90 (cu ajutorul kinetoterapeutului, de
preferat)
10. Din decubit lateral pe partea sanatoasa, cu o perna lunga intre membrele
inferioare, se execut flexii i extensii ale oldului operat;
11. Din decubit dorsal, ncercnd s se mobilizeze bazinul, se execut abducii ample
ale oldului cu membrul inferior ntins sau cu genunchiul flectat;
12. Din decubit lateral pe partea sanatoasa, cu o perna sau rulou intre membrele
inferioare, se ridic ct mai sus (abducii) membrul inferior operat;
13. Din ortostatism execut rotaii externe cu membrul operat (cercuri ct mai ample);
14. Din decubit ventral, genunchiul omolog oldului operat va fi flectat la 90. Se roteste
intern, apoi extern . De preferat ca aceste miscri s fie executate lent si sa fie ajutate
de kinetoterapeut;
15. In decubit lateral pe partea sntoas, cu o perna lunga sau rulou intre membre: se
face extensia coapsei operate n timp ce kinetoterapeutul mpinge nainte bazinul;
16. In decubit dorsal, pacientul i ine cu minile coapsa sntoas flectat la piept:
kinetoterapeutul face o priz in 1/3 distala a coapsei, la nivelul condililor femurali i
execut rotaia intern i abducia;
17. Pedalarea pe biciclet; dac nu este posibil se execut bicicleta din decubit dorsal.

Contraindicaii:
-

ridicarea greutilor mai mari de 3 kg;

rsucirea pe loc a trunchiului.