Proteza de umăr

Profesor îndrumător:
Lucaci Paul

Student:
Mihai Mădalina-Amalia
 Curpins:

I. Prezentare generală
 Articulația gleno-humerală
 Endoprotezarea
 Tipuri de proteze de umăr:
- Proteza totală
- Artroplastia de resurfatare
- Hemiartroplastia
- Proteza totală inversată de umăr
II. Patologii care beneficiază de proteza de umăr
 Artroza primară
 Artroza secundară post-traumatică
 Artropatia coafei rotatorilor
 Artrita reumatoidă
 Necroza avasculară
 Fracturi severe
 Tumori
III.Recuperarea postoperatorie
 Contraindicațiile intervenției
 Exerciții pentru proteza de umăr
IV. Necroza avasculară
 Prezentare generală
 Cauze
 Forme
 Simptomatologie
 Tratament
V. Bibliografie

Proteza de umăr
 Umărul este o articulație foarte complexă. Articulația gleno-humerală este definită ca o
articulație sferoidală sau sinovială, datorită gradului mare de mobilitate pe care îl prezintă aceasta
articulatie. Odată cu această mobilitate, umărul are, în opoziție cu cele menționate anterior o
stabilitate foarte scazută. Stabilizarea umărului este în cea mai mare proporție una activă, fiind făcută
de mușchii ce înconjoară articulația, în principal fiind vorba de mușchii din coafa rotatorilor.

Scheletul umărului include 3 oase importante:

 Omoplatul (scapula) – conectează brațul de trunchi. Omoplatul este un os plat, cu o formă

triunghiulară. Structura omoplatului ce realizeaza articularea scapulei cu capul humeral se
numeste glena.
 Clavicula – este un os lung, curbat, care se întinde de la stern pana la acromion, unde împreună
cu acesta formeaza articulatia acromio-claviculara. Functia principala a claviculei este aceea de a
asigura stabilitatea osoasa a articulatiei umărului. De asemenea, serveste ca loc de inserție pentru
majoritatea mușchilor umărului.
 Humerusul – Este osul ce constituie zona bratului.

I. Prezentare generală

Endoprotezarea reprezintă un proces prin care sunt introduse implanturi în interiorul artriculațiilor
care înlocuiesc total sau parțial articulația deteriorată. Această modalitate de tratament este utilizată
atunci când, din cauza unor maladii, segmentele articulare își pierd capacitatea functională.

Proteza va rămâne permanent în structura osoasă. Substanța osoasă se va forma și va închide ferm
proteza. Această integrare osoasă necesită montarea precisă a protezei în patul osos. 

 proteze cimentate: conectarea protezei la os se realizează prin intermediul unui ciment osos
special. În cele mai multe cazuri, componenta glenoidiană din plastic este implantată cu ciment
osos .
 proteze necimentata (pressfit): se realizează prin presarea protezei în os, iar conectarea ei se
efectuează prin condensare osoasă, fără folosirea cimentului.
 Proteze hibride , în care, de exemplu, proteza cavitatii glenoide este cimentată, iar tija este
necimentată

Atroplastia umarului reprezinta o metoda chirurgicala de inlocuire a articulatiei bolnave a

umarului, printr-un montaj artificial, in care miscarile se petrec intre doua piese inerte, care nu
provoaca suferinta.

Proteza de umăr este folosită atunci când articulația umărului nu mai poate fi reconstruită, aceasta
atingând un grad ridicat de uzură. Artroplastia va fi utilizata atunci când alt tratement conservator sau
chirurgical reconstructiv nu mai există.

Obiectivele acestei proceduri:

1. Redarea mobilitatii
 2. Stabilizarea umarului dureors
3. Disparitia durerii
4. Asigurarea autonomiei socio-economice a pacientului

Tipuri de proteze de umăr:

 Proteza totală de umăr

Acest tip de proteză necestita înlocuirea suprafețelor din articulație, cu o minge de metal atașata la
o tija pe partea humerala și o bucșă din material plastic care va înlocui glena. Toate aceste structuri
sunt de diferite dimensiuni, pentru a se potrivi fiecarui tip de pacient.

În general pacienții care vor beneficia de proteză totală de umar sunt pacienti cu osteoartroză unde
tendoanele din coafa rotatorilor sunt intacte.

 Artroplastia de resurfatare
Aceasta este cea mai conservativă dintre proceduri presupunând doar înlocuirea suprafeţei
cartilaginoase a capului humeral. După înlăturarea porţiunii de cartilaj afectat se ataşează în spațiul
rezultat o hemisferă metalică ce prezintă un pintene de ancorare care va fi introdus in humerus.

În general se va recurge la aceasta procedura dacă este vorba de un pacient foarte tânăr sau foarte
activ, aceastra proteză conservând o parte mult mai mare din os.

 Hemiartroplastia
Este o procedură ce presupune pe lângă îndepărtarea suprafeţei articulare humerale degradate şi
introducerea unei tije metalice în canalul medular humeral ce este prevăzută proximal cu o suprafaţă
sferică care se va articula cu glena.

Se va utiliza o astfel de proteză în următoarele situații:

– fracturi severe ale capului humeral, dar care păstrează intactă suprafaţa articulară a glenei; în aceste
cazuri fragmentele osoase pe care se prind tendoanele musculare se vor ataşa de tija protezei (care
este prevăzută cu găuri speciale destinate acestui scop) permiţând refacerea anatomiei locale.
– artroze limitate doar la suprafaţa articulară a capului humeral

 Proteza totală inversată de umăr

Proteza inversată de umăr (PIU) este un concept introdus de Paul Grammont în anii ’80, ca o soluție
pentru artropatiile de umăr cu leziuni masive de coafă a rotatorilor.

Diferențele principale ale protezei inversate de umăr față de proteza anatomică constă în
poziționarea centrului de rotație al articulației protezate prin schimbarea concavității articulare și
condiționarea de starea coafei rotatorilor. Acest lucru permite pacientului să utilizeze mușchiul deltoid
în loc de rotator pentru a ridica brațul.

Proteza inversată de umăr a devenit o opţiune terapeutică importantă în artropatiile

glenohumerale cu leziuni majore ale coafei rotatorilor, ireparabile. Această proteză permite
restaurarea mobilității în pofida unei deficienţe a coafei rotatorilor, spre deosebire de proteza
anatomică, la care, pentru a funcționa, este nevoie de o coafă functională.

II. Patologii care beneficiază de proteza de umar

Intervenția chirurgicală de protezare a umărului a fost efectuată pentru prima data în anul 1950,
pentru tratarea fracturilor de umăr severe. De-a lungul anilor, protezarea umărului a ajuns să fie
folosită pentru multe alte afecțiuni dureroase ale umărului, precum:

 Artroza primară (degenerativă)

Este legată de vârsta și este un tip de artroză de „uzură”. Apare de obicei la persoanele de peste 50
de ani ca o afecțiune a cartilajului ce se deteriorează în timp ducând la frecarea oaselor unele de altele
și consecutiv la dureri și impotență funcțională. În timp, articulația umărului devine rigidă și
dureroasă.

 Artroza secundară post-traumatică

Acest lucru poate urma după un prejudiciu grav al umărului. Fracturile oaselor care alcătuiesc
umărul, leziunile coafei rotatorilor sau cele ale ligamentelor periarticulare pot duce la deteriorarea
cartilajului articular de-a lungul timpului. Acest lucru provoacă dureri de umăr și-i limitează funcția.

 Artropatia coafei rotatorilor

În cazul pacienților cu ruptură masivă de coafă rotatorie netratată apare o decentrare a articulației
umărului. Centrul de rotație al capului humeral nu mai corespunde cu cel al glenoidei. Astfel, cele
două suprafețe articulare nu mai ‘colaborează’.

În timp, se distrug majoritatea structurilor care asigură mișcarea corectă, clinic creându-se tabloul
clasic de umăr pseudoparalitic. Dacă boala este descoperită în fază incipientă, există opțiunea
unei operații artroscopice minim invazive de reparare a tendoanelor afectate, în caz contrar, se va
recurge la o proteza.

 Artrita reumatoidă
 Este o afecțiune în care membrana sinovială care înconjoară articulația devine inflamată și
edemațiată. Această inflamație cronică poate afecta cartilajul și în cele din urmă duce la pierderea
acestora, la durere și rigiditate.

 Necroza avasculară (osteonecroza)

Necroza avasculară este o afecțiune dureroasă care apare atunci când alimentarea cu sânge a
osului este perturbată. Deoarece celulele osoase mor fără o sursă de sânge, osteonecroza poate
provoca în cele din urmă distrugerea articulației umărului și conduce la artroză. Utilizarea de steroizi,
scufundare la mare adâncime, o fractură severă a umărului, alcoolul sunt factori de risc pentru necroza
avasculară. Când avem de-a face cu o astfel de afecțiune și este surprinsă într-un stadiu avansat,
singura soluție viabilă este protezarea umărului.

 Fracturile severe

O fractură severă a umărului este un alt motiv pentru protezarea umărului. În cazul în care capul
humerusului este grav deteriorat, poate fi foarte dificil pentru un medic pentru a pune bucățile de os
înapoi la locul lor și a efectua osteosinteza. În plus, alimentarea cu sânge a pieselor osoase poate fi
perturbată și apare necroza avasculară. În acest caz, un chirurg ortoped poate recomanda artroplastia
umărului din start.

 Tumori primare si secundare ale extremitatii proximale a humerusului

Patologii in care este recomandată proteza inversată de umăr:

 în artroplastiile survenite pe ruptură masivă a coafei rotatorilor de diferite aspecte;
 în anumite forme de poliatrită reumatoidă, în care capul humeral este ascensionat şi coafa este
deficitară ;
 în luxația cronică de umăr sau calusurile vicioase invalidante ;
 în unele revizii ale unei proteze de umăr unde coafa este aproape în întregime ruptă sau
prezintă pseudartroză metafizară.
 fracturii de extremitate proximală de humerus, cu sau fără luxația capului humeral (fracturile
plurisegmentare sau cominutive ale capului humeral cu afectarea vascularizației fragmentelor
osoase) ;
 fractura capului humeral cu mai mult de 40% din suprafaţa articulară afectată ;
 unele fracturi cu trei fragmente cu deplasare importantă și stoc osos diminuat ;
 migrarea fragmentelor osoase după osteosinteză ;
 fracturile pe os patologic neoplazic.

Supravietuirea implanturilor

Durata de viata a unei proteze de umar depinde de mai multi factori, cea medie fiind de 15-20
de ani. De aceea, în cazul pacienților tineri se va opta întotdeaua pentru o proteză necimentată.
Componentele protezei se uzeaza lent, dar ireversibil. In cazul unui pacient tanar si activ, de exemplu,
proteza se va deteriora mai rapid decat in cazul unui pacient mai in varsta, cu activitate moderata,
solicitarea protezei prin activitate fizica fiind, de obicei, mai mare.

III. Recuperarea postoperatorie

 Dupa interventia de endoprotezare, pacientii vor fi monitorizati in cadrul sectiei de terapie
intensiva o perioada scurta, iar daca evolutia este favorabila vor reveni la salon, unde vor incepe
recuperarea medicala, asistati de catre personal specializat. De asemenea, pacientii vor purta, dupa
caz, o orteza sau un suport tip sling la nivelul umarului. . Orteza de umăr menține cotul în ușoară
abducție astfel încât brațul să stea depărtat de trunchi Perioada de spitalizare medie este de 5 zile..
Incă din prima zi se poate începe fizioterapia dar cu atenție deoarece umărul nu trebuie să realizeze
miscări active, la liber, timp de 4-6 săptămani. La sfârșitul acestei perioade se începe kinetoterapia
activă, crescând gradat dificultatea în funcție de nivelul de toleranță al fiecărui pacient. Se vor
continua in serviciu specializat exercitiile de recuperare. Revenirea la control se va face la 3
saptamani postoperator, cand se vor scoate si firele de sutura, apoi la 6 saptamani, 3 luni, 6 luni si
anual.

Ca regulă generală, un umăr care înainte de protezare avea funcția de maxim 30-40% dintr-un umăr
normal, la 6 luni după operație va fi la 60% . Asteptarea este să ajunga la 80-90% dintr-un umăr
normal la un an după operație. În toată această perioadă, durerea este absentă.

Exerctii postoperatorii pentru proteza de umăr:

Exercitiul 1: Flexia si extensia cotului. Pentru inceput exercitiul se va face asistat, pacientul ajutandu-
se de bratul sanatos pentru al mobiliza pe cel bolnav.

Exercitiul 2: Se va realiza flexia pasiva a umarului. Pacientul va prinde cu mainile spatarul unui
scaun/ spalierul, si va realiza flexia tunchiului astfel realizand in mod pasiv flexia bratului.

Exercitiul 3: Exercitiul Coddman. Pacientul se va sprijini de un scaun si va lasa bratul afectat

perpendicular cu solul, executand miscari de pendulare.

Exercitiul 4: Cu un baston in maini, prins de capete. Coatele flectate la 90 de grade. Cu ajutorul

membrului sanatos pacientul va dirija miscarea de rotatie externa in articulatia umarului afectat.

Exercitiul 5: Pacientul se va plasa cu fata la un perete cu bratele sprijinite de acesta cat mai sus. Se va
apropia progrsiv de perete executand astfel flexia in articulatia umarului.

Exercitiul 6: Decubit dorsal, cu un baston tinut in ambele maini, cotul in flexie de 90º. Se va realiza
rotatia externa si interna in articulatia umarului, ajutand miscarea bratului bolnav cu cel sanatos.

Exercitiul 7: Ortostatism bastonul tinut in ambele maini la spate, se va realiza extensia din articulatia
umarului.

Exercitiul 8: Cu spatele la un perete pacientul va realiza izometrie pe miscarea de extensie, incercand

sa impinga in perete.

Exercitiul 9: Flexia antebratului pe brat cu autorezistanta data de membrul sanatos. Rezistenta va fi

egala cu forta membrului afectat, astfel incat sa se realizeze izometrie

Exercitiul 10: Ortostatism, coatele in flexie de 90º, cu o banda elastica tinuta in maini. Se va realiza
rotatia externa in articulatia umarului, cu rezistenta oferita de banda elastica.

Contraindicațiile intervenției:
 o Starea biologică precară a pacientului
o Parkinson, Hemiplegie, Hemipareză
o Stare septică locală sub 12 luni ( stare infecțioasă generalizată, cauzată de
diseminarea unui germene patogen în organism, prin intermediul sângelui)
o Imposibilitatea efectuării tratementului de recuperare funcțională postoperatorie

IV. Necroza avasculara:

Dupa femur, humerusul este cel mai frecvent afectat de necroza avasculara. Osteonecroza apare
atunci cand exista o pierdere a aportului snagvin in capului humeral. Nu se mai produce os nou, dar
matricea osoasa veche inca supravietuieste, insă fără capacitatea constanta de a se repara prin
remodelare, Matricea osoasa moarta, se deterioareaza si se prabuseste. Atunci cand osul se prabuseste,
cartilajul articular isi pierde forma rotunda si apare o incongruenta cu cavitatea glenoida. Frecarea
anormala constanta intre cele doua suprafete articulare cauzeaza uzura mecanica, atat in capul
humeral cat si in cavitatea glenoida. Aceasta degenerare este numita osteoartrita . Vase de sange noi
incep sa creasca in zona, dar acesta este un proces lent.

. Un alt termen folosit pentru osteonecroza este necroza avasculara. Termenul avascular inseamna
ca o pierdere a aportului de sange in zona este cauza problemei, si necroza inseamna moarte.

Aceasta conditie a fost raportata in toate grupele de varsta, dar pare a fi mai frecventa la
persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani. Barbatii sunt afectati de osteonecroza umarului de
doua ori mai des decat femeile

Vascularizatia umarului si bratului este asigurata de artera axilara care se continua cu artera
brahiala. Artera axilara are multe ramuri mai mici, care furnizeaza sange la diferite parti ale umarului.
Umarul are o aprovizionare cu sange foarte bogata, dar daca aceasta sursa de sange este deteriorata,
nu exista nici o rezerva.
  Cauze ce pot duce la pierderea vascularizației capului humeral, si implicit necroză
aseptică:

– un traumatism
– consumul de alcool in exces
– hemoglobinopatii → talasemiile (defect de sinteza a hemoglobinei);

--hemoglobinoze (boli legate de un defect de structura a moleculei de hemoglobina)

– injectii cu steroizi si tratamentul cu corticosteroizi. Acestea apar deseori la primitorii de
organe trebuie care trebuie sa faca tratament cu steroizi pe tot parcursul vietii pentru a preveni
inflamatia, infectia, precum si respingerea organului. Aceste medicamente pot produce
necroza avasculara osoasa.

 Forme a necrozei aseptice a capului humeral:

Exista doua forme de osteonecroza a capului humeral : traumatica si atraumatica.

 Tipul traumatic se poate dezvolta dupa o accidentare, cum ar fi o fractura  sau luxatie
de umar.
 Forma netraumatica apare in cazul administrarii de corticosteroizi, sau poate fi
asociata cu alte boli sau tulburari ale sangelui (de exemplu anemia falciforma,
problemede coagulare).

Uneori, acest tip de patologie se poate dezvolta si pe baza unei cauze necunoscute, în aceasta situatie
numindu-se idiopatică.

 Simptomatologie:
- durerea este mai severa noaptea si la repaus
- durere cu debut insidious si localizare difuză
- crepitus si click-uri (cracmente).
- initial mobilitatea umarului nu este afectata, ulterior apar dificultati la miscarile de
abductie(ridicarea bratului in lateral),  sau anteflexie ( deasupra capului).

Tratamentul nechirurgical Prima linie de tratament este folosirea de medicamente pentru a restabili
alimentarea cu sange, si pentru a permite cresterea de os nou. Unele dintre cele mai comune
medicamente utilizate includ medicamente hipolipemiante ( reducerea nivelului de colesterol ),
vasodilatatoare ( deschid vasele de sange ), anticoagulante ( previn coagularea sangelui ), si
bifosfonati ( previn pierderea de masa osoasa ). Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot
oferi un anumit sprijin in simptomele osteoartritei, dar ele nu incetinesc sau opresc osteonecroza.

Recuperarea medicala postoperatorie, cuprinde recuperarea pasiva intial (6 sapatamani)  si ulterior
activa, imbunatatirea putand fi vizibila pana la 1 an postoperator.
Exista 4 faze de recuperare:
1-pacientul are umarul imobilizat pentru 4 saptamani, in aceasta perioada pacientul putand face totusi
exercitii de pendulare a bratului, precum si exercitii pasive, evitand rotatia externa mai mare de 40 de
grade;
2- dupa 4 saptamani, imobilizarea se indeparteaza, pacientul putand utiliza bratul pentru activitati
curente cum ar fi spalare, mancare ;
3- la 8 saptamani, consta in exercitii de stretching progresive;
4- la 16 saptamani, pacientilor le sunt premise exercitii sportive normale.

 Concluzie: Protezarea umărului asigură îmbunătățirea calității vieții pacienților cu afecțiuni

de umăr extrem de severe. Este necesară o colaborare armonioasă între medic și pacient
pentru a se ajunge la rezultate optime. Durerea, simptomul determinant al acestei operații
dispare sau se ameliorează semnificativ, iar mobilitatea se îmbunătățește. 

V. Bibliografie:

1. Dr. Macgroarty - Total Shoulder Replacement Rehabilitation Guidelines

2. Dinu M. Antonescu (2010) – Patologia aparatului locomotor, Vol.II, București
Editura Medicală
3. Marinel Drignei, Ioan Baier (2013) - Proteza Inversată De Umăr În Traumatologie.
Principii Şi Rezultate
4. Marinel Drignei – (2014) - Indicaţiile Şi Realizarea Practică A Artroplastiei Inversate
De Umăr: Sibiu
5. Jane Moser; Professor Andrew Carr; Louise Le Good: (2004) - Shoulder replacement;
Nuffield Orthopaedic Center
6. https://www.foisor.ro/index.php/9-afectiuni-boli-artroza/88-artroza-umarului
7. https://www.drandreipopescu.com/cand-este-indicata-proteza-de-umar/
8. https://drstefanescu.ro/proteza-de-umar/
9. https://www.ortopedumar.ro/artroplastia-de-umar/
10. http://dralinpandea.ro/necroza-aseptica-de-cap-humeral/
11. http://www.lectiadeortopedie.ro/medicina-sportiva/patologia-sportiva-la-nivelul-
umarului/osteonecroza-avasculara-capului-humeral/
12. https://www.drandreipopescu.com/cand-este-indicata-proteza-de-umar/
13. http://www.lectiadeortopedie.ro/medicina-sportiva/patologia-sportiva-la-nivelul-
umarului/osteonecroza-avasculara-capului-humeral/
14. https://www.mihairascu.ro/hemiartroplastia-de-umar