ORTEZARE -

PROTEZARE
CURS 1
 ISTORIC
 Utilizareaunor dispozitive externe pentru susţinerea
sau indreptarea unor segmente ale corpului datează
încă din cele mai vechi timpuri. Materialele au
evoluat de la oase de balenă şi coajă de copac,
pomenite de Galen (131 i.C.-201 i.C.), sau folosite
de indienii precolumbieni, la oţel, piele, plastic în
secolele XVIII-XIX, până la materialele
termoformabile moderne.
 DEFINIȚIE

 Ortezaeste un dispozitiv tehnic adăugat corpului unei

persoane cu patologie somatică de diferite etiologii
(ortopedică, neurologică sau reumatologică, dar şi din
domeniul chirurgiei plastice şi reparatorii,
neurochirurgiei, traumatologiei, medicinii sportive,
medicinii muncii, patologiei musculoligamentare de
suprasolicitare etc), în scopul de a substitui o funcție
pierdută
 DEFINIȚIE
 Ortezele sunt dispozitive externe aplicate la nivelul unui
segment al corpului pentru a preveni, sau corecta
disfunţionalităţile acelui segment (limitarea mobilităţii,
corectarea sau prevenirea poziţiilor vicioase sau
deformărilor, reducerea încărcării axiale etc).
 John Gaule definea orteza drept un ''lucru complicat, dar
funcţional, ce are la bază un dispozitiv simplu şi
funcţional".
 Obiectivul de bază în prescrierea şi utilizarea unei
orteze îl reprezintă menţinerea / refacerea
funcţională a segmentului de corp la nivelul căruia
este aplicată.
 Ortho (gr.) A îndrepta, a corecta
 Termenul orteză a înlocuit termeni mai vechi, ca:
atelă, manşon, centură, dispozitiv de fixare, bandaj
etc. ("brace", "splint"), deşi şi acestea sunt încă
întâtnite.
 Denumirea de "orteză" este folosită cu
înţelesul actual şi pe scară largă din anii '60.
 Un specialist ortezist este o persoană care
realizează design-ul unei orteze (în funcţie de
indicaţia prescrisă a unui medic specialist în
recuperare medicală) şi o fabrică. Şi alţi
membri ai echipei de recuperare - medicul,
fizioterapeutul, specialistul în terapie
ocupaţională - pot fabrica orteze din material
termoformabil la temperaturi joase.
 CLASIFICARE ŞI
DENUMIRI
 Orteze spinale
 CO Orteza cervicală
 TO Orteza toracală
 SO Orteza sacrală
 SIO Orteza sacroiliacă
 CTO Orteza cervicotoracică
 CTLSO Orteza corvico-toraco-lombo-sacrală
 TLSO Orteza toraco-lombo-sacrală
 LSO Orteza lombo-sacrală
 CLASIFICARE ŞI DENUMIRI
 Orteze pentru membrul superior
 HdO Orteza de mână
 WO Orteza de pumn
 EO Orteza de cot
 SO Orteza de umăr
 WHO Orteza pentru pumn-mână
 EWHO Orteza pentru cot-pumn-mână
 SEO Orteza pentru umăr-cot
 SEWHO Orteza pentru umăr-cot-pumn-mână
 Orteza pentru degete
 Orteza pentru police
 CLASIFICARE ŞI DENUMIRI
 Orteze pentru membrul inferior
 FO Orteza de picior
 KO Orteza de genunchi
 HO Orteza de şold
 AFO Orteza pentru glezna-picior
 KAFO Orteza pentru genunchi-glezna-picior
 HKAFO Orteza pentru șold-genunchi-
glezna-picior
 RGO Orteza reciproca pentru mers
Orteza reciprocă de mers
 Obiectivele ortezării
- corectare posturală,
 - promovarea controlului motor,
 - stabilizare articulară,
 - controlul durerii,
 - protecţia structurilor,
 - stimularea senzorială,
 - favorizarea vindecării tesuturilor traumatizate ori
 - mobilizare activă asistată.
Principii biomecanice de fabricaţie

 1. - Principiul presiunii
 2. - Principiul echilibrului
 3. - Principiul braţului pârghiei
 În conceperea şi construirea ortezelor se ţine
seama şi de:
 - forţele de frecare, forfecare, torsiune ce se
produc la interfaţa dintre ortcză şi piele,
 - numărul de articulații incluse în orteză,
 - gradul de control motor pentru segmentul ortezat,
 - forța și tonusul mușchilor din segmentul ortezat;
 - nivelul de independenţă fizică a pacientului
 - tipul de material folosit pentru fabricarea ortezei
 Scopul ortezării
 Refacerea funcţională a unui individ cu suferinţă la
nivelul aparatului mioartrokinetic, cu mimimum de
restricţie a activităţii fizice a acestuia.
 Pentru a realiza acest scop, echipa de recuperare va
evalua pacientul în scopul unei prescrieri individualizate
a ortezei; se evită recomandarea ortezelor doar pe baza
diagnosticului de boală, fără un diagnostic funcţional şi
fără aprecierea considerentelor socioprofesionale şi
patologice asociate.
 Caracteristici individuale
- starea tegumentului,
- restantul funcţional la segmentului interesat,
- etiopatogenia bolii,
- patologia asociată,
- vârstă şi la caracteristicile socioprofesionale
ale vieţii pacientului.
 Cauze de abandon
- leziuni tegumentare la cei cu tulburări de sensibilitate sau cu
boli dermatologice
 - compresii de nervi periferici
 - supraponderalitate
 - sindrom restrictiv la nivelul cavităţii toracice sau
abdominale
 - dificultăţi de înghiţire sau alimentaţie
 - orteze foarte eficiente ca imobilizare, dar deosebit de
inconfortabile
 - afecţiuni psihologice, cum ar fi labilitatea psihoemoţională
şi alterarea capacităţii de autoapreciere.
 Evaluarea pacientului
- diagnosticul etiopatogenic,
 - aprecierea tipurilor de infirmităţi şi disfuncţii, precum şi a
handicapurilor rezultate,
 - identificarea afecţiunilor asociate şi a modului în care ele
ar putea influenţa sau fi influenţate de purtarea unei orteze,
 - aprecierea stării generale fizice şi mentale a pacientului,
 - aprecierea restantului funcţional,
 - aprecierea gradului de dependenţă In ambulaţie în
îngrijirea zilnică şi în viaţa socio-profesională.
 Indicații
- aliniamentul segmentelor corpului: orteza se prescrie în scopul
menţinerii aliniamentului şi prevenirii poziţiilor vicioase sau al
corectării deformărilor;
 - mobilitatea articulară: orteza se recomandă pentru a promova
mobilizarea asistată şi controlul motor, sau pentru a împiedica
mobilitatea anormală;
 - solicitarea articulară: ortezele se pot folosi pentru a reduce
încărcarea axială, sau pentru a diminua forţele ce acţionează la
nivel articular;
 - necesitatea de a asigura protecţie: orteza este prescrisă ca
suport sau pentru a proteja segmentul interesat de alte leziuni, sau
pentru a diminua durerea locală ori pentru a favoriza vindecarea
ţesuturilor traumatizate cât mai funeţional cu putinţă.
 Contraindicaţii generale
- orteza nu poate asigura amplitudinea de mişcare
articulară necesară pentru menţinerea unei bune
funcţionalităţi articulare
 - orteza nu poate asigura nivelul cerut de stabilizare
articulară, sau a segmentului interesat, pentru a obţine o
rnișcare adecvată şi un bun control motor
 - orteza limitează funcţionalitatea, pacientul fiind mai
disfuncţional cu orteza decât fără aceasta
 - orteza determină presiuni anormale, care duc la leziuni
tegumentare şi ale ţesuturilor subiacente.