Sunteți pe pagina 1din 46

Protectia muncii pentru kinetoterapie

Protectia muncii pentru salile de Kinoterapie ii vizeaza pe lucratori, dar face referire si la
aparatele care sunt folosite. Mai mult decat un masaj, sau miscari usoare, kinetoterapia aduce
numeroase beneficii corpului, fiind utila in vindecarea afectiunilor locomotorii, precum si in
tratarea unor afectiuni ale organelor interne, cum sunt bolile cardiovasculare cele respiratorii,
metabolice sau chiar digestive. De aceea este importanta respectarea normelor de protectie care
asigura desfasurarea activitatii de Kinoterapie in conditii de siguranta si sanatate.

Elongantiile si electrostimularile

Reusita activitatilor de kinetoterapie este in stransa relatie cu profesionalismul lucratorilor, insa o


contributie semnificativa o aduce si asigurarea conditiilor de sanatate si securitate. In acest sens
normele de protectia muncii pentru kinetoterapie au un cuvant important de spus. Elongantiile si
electrostimularile efectuate de kinetoterapeut se realizeaza cu ajutorul unor aparate speciale,
destinate acestor actiuni.De exemplu in cazul electrostimularii, se folosesc stimuli electrici, cu
scopuri diverse: ca analgezic, pentru reducerea durerii, sau pentru cresterea masei musculare, in
cazul in care musculatura este atrofiata ca urmare a imobilizarii prelungite. Riscurile folosirii
incorecte a aparaturii pentru electrostimulare pot aparea atat pentru client, cat si pentru
personalul angajat. De aceea este necesar ca angajatorul sa ia toate masurile de preventie prin
evaluarea riscurilor si efectuarea corecta a instructajului de protectia muncii. Foarte importanta
este si verificarea tehnica a aparaturii si avizul persoanei care manipuleaza aparatul. In cazul
utilizarii unor aparate defecte sau prost construite pot aparea accidentari, suprasolicitari, arsuri
sau chiar electrocutare.

Masajul si echipamentul de protectie

Un aliat de nadejde in procesul de recuperare al pacientilor, este masajul, deoarece pregateste


terenul pentru derularea activitatii fizice cat mai eficient pentru scopul terapeutic
propus.Preocuparea angajatorului insa, in continuare trebuie sa fie pe langa asigurarea servicilor
de calitate, aceea de a asigura cadrul adrecvat, lipsit de pericole. Acest lucru il poate face
respectand normele de protectia muncii prin adoptarea masurilor menite sa reduca riscul de
accidentare si imbolnavire profesionala. Printre factorii implicati sunt echipamentul
kinetoterapeutului, masa pentru masaj, precum si asigurarea conditiilor de igiena. Dotarea cu
echipament individual de protectie se va face conform legislatiei, pentru a il proteja pe
kinetoterapeut impotriva acelor riscuri ce ar putea sa ii puna in pericol siguranta si sanatatea la
locul de munca. Lucratorul va purta echipamentul de protectie proportional cu gravitatea riscului
si cu frecventa expunerii la risc. In ceea ce-l priveste pe angajator, acesta este obligat sa asigure
conditiile necesare pentru efectuarea verificarilor, depozitarea, curatirea, denocivizarea,
intretinerea si repararea mijloacelor individuale de protectie, in conformitate cu indicatiile
producatorului. Daca echipamentul individual de protectie nu mai corespunde din punctul de
vedere al calitatilor de protectie, angajatorul va proceda la inlocuirea acestuia. Acordarea
echipamentului individual de protectie kinetoterapeutului, se va face in urma evaluarii riscurilor
si a identificarii acestora. Kinetoterapeutii sunt obligati sa utilizeze corespunzator echipamentul
individual de protectie si sa-l inapoieze, sa-l depoziteze corect dupa utilizare. Acest lucru se va
face in conformitate cu prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 art.23
al.(1) lit. b).

Suntem o echipa de specialisti deschisi provocarilor si pregatiti cu informatiile si experienta


necesare pentru realizarea cu succes a activitatilor de protectia muncii pentru afacerea
dumneavoastra. Ne puteti contacta folosind informatiile de pe site-ul www.protectiamuncii.ro

HGO663/2010
ID intern unic: 335428 Fişa actului juridic
Версия на русском

Republica Moldova

GUVERNUL

HOTĂRÎRE Nr. 663


din 23.07.2010

pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind


condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare

Publicat : 30.07.2010 în Monitorul Oficial Nr. 131-134 art Nr : 746 Data intrarii in vigoare :
30.01.2011

În temeiul prevederilor art. 6 alin.(2) şi art.72 alin.(3) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie
2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2009, nr. 67, art. 183), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-
sanitare (se anexează).
2. Supravegherea asupra respectării Regulamentului sanitar privind condiţiile de igienă pentru
instituţiile medico-sanitare se efectuează de către Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii
Publice.
3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.
4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării.
Prim-ministru Vladimir FILAT

Contrasemnează:
Ministrul sănătăţii Vladimir Hotineanu

Nr. 663. Chişinău, 23 iulie 2010.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.663
din 23 iulie 2010

Regulamentul sanitar
privind condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare
Capitolul I
Dispoziţii generale. Domenii de utilizare
1. Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare (în
continuare – Regulament) stabileşte cerinţele pentru amplasarea, amenajarea, utilarea,
întreţinerea instituţiilor medico-sanitare (în continuare – instituţii), precum şi pentru controlul
infecţiilor în cadrul acestora.
2. Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării,
reprofilării, reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea
instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de
desfăşurare a activităţii, eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în
continuare – Serviciul) din teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI
din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de
activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere (pentru instituţiile private).
3. Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru
spaţiul edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Capitolul II
Cerinţe igienice pentru amplasare şi teritoriu
4. Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
5. Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de
categoria a V-a, va fi de minimum 30 m, cu excepţia instituţiilor indicate în pct. 8 din prezentul
Regulament.
6. Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă
durată, precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie,
oncologie, dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la o
distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
7. Pentru staţionarele existente de boli infecţioase şi tuberculoză, în condiţiile actuale, se
consideră că distanţa dintre blocurile curative şi blocurile locative corespunde prevederilor pct. 5
din prezentul Regulament.
8. Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru
acordarea asistenţei medicale de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de reabilitare şi
recuperare, a staţionarelor de zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil dermatovenerologic,
infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie, confirmate prin avizul eliberat de Serviciu, se permite în
clădiri cu destinaţie publică şi locativă, precum şi în încăperi cu destinaţie nelocativă.
9. Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă,
coşuri de fum, piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă, de
comerţ, producere, inclusiv radiotehnice, care – funcţional – au o altă destinaţie, cu excepţia
unităţilor economice de comerţ cu amănuntul al articolelor de igienă personală, al produselor
alimentare de producere industrială şi a presei, în coordonare cu Serviciul şi cu condiţia deţinerii
autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare unitate.
10. Pe teritoriul instituţiilor publice, inclusiv în edificii, se interzice amplasarea instituţiilor
private.
11. La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele
căilor ferate, aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor
surse de poluare a mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
12. Amplasarea instituţiilor în vecinătatea obiectelor nominalizate în pct. 11 din prezentul
Regulament se va aviza în conformitate cu legislaţia în vigoare, după efectuarea expertizei
sanitare a calculelor nivelului de poluare a mediului şi de zgomot prezentate.
13. Nu se admite amplasarea instituţiilor pe teritoriul traversat de magistrale inginereşti,
comunale, urbane sau rurale (reţele de apeduct, canalizare, termice, linii electrice, oleo- şi
gazoducte).
14. Punctele medicale amplasate pe teritoriile întreprinderilor industriale, gărilor auto şi ferate
constituie parte integrantă a unităţilor nominalizate şi sînt destinate pentru acordarea asistenţei
medicale angajaţilor/călătorilor, fiind autorizate concomitent cu autorizarea unităţilor respective.
15. Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în
stare salubră.
16. Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a
terenului instituţiilor.
17. Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5
m.
18. Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul
principal printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi
intrare separată pentru pacienţi.
19. Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi
şi neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a
policlinicii, morfopatologică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
20. Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-
un coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de
acestea. Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
21. În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice,
ftiziopneumologice, psihosomatice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
22. În spitalele poliprofilate policlinica va fi amplasată separat, avînd intrare proprie.
23. Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-
un gard sau o fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia
transportului.
24. În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se
amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei
perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
25. Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar
containerele – închise cu capace.
26. Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi
pe teritoriul instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
27. Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace,
curăţate sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Capitolul III
Cerinţe igienice pentru edificii
28. Secţiile/blocurile curative pentru copii (inclusiv saloane pentru copii în vîrstă de pînă la 3
ani internaţi împreună cu mamele) vor fi amplasate nu mai sus de etajul 5 al clădirii, saloanele
pentru copii în vîrstă de pînă la 7 ani şi secţiile/saloanele de psihiatrie pentru copii – nu mai sus
de etajul 2.
29. Planificarea clădirilor şi încăperilor staţionarelor curative şi de obstetrică trebuie să asigure
regimuri sanitaro-igienice şi antiepidemice optime, condiţii pentru acordarea asistenţei medicale
populaţiei şi condiţii de muncă pentru personalul medical.
30. Planificarea încăperilor trebuie să excludă posibilitatea interferenţei fluxurilor tehnologice
“curat”, “murdar” (la internarea bolnavilor şi a parturientelor, acordarea asistenţei medicale şi
aplicarea măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice).
31. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite va fi prevăzut un bloc
sanitar pentru unul, maximum două saloane.
32. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite se va amenaja cel puţin
un salon pentru bolnavii cu handicap locomotor.
33. Componenţa şi suprafaţa încăperilor principale şi auxiliare vor corespunde sarcinii de
proiectare.
34. Suprafaţa încăperilor principale ale instituţiilor vor corespunde cerinţelor stipulate în
anexele nr.1-4 la prezentul Regulament.
35. În instituţiile ce servesc ca bază clinică/de studii pentru Universitatea de Stat de Medicină
şi Farmacie „N. Testemiţanu”, pentru cursurile de perfecţionare a medicilor, lucrătorilor medicali
cu studii medii şi pentru instituţiile de cercetări ştiinţifice din sistemul de sănătate se vor
prevedea suplimentar încăperi pentru studenţi, rezidenţi, cursanţi, doctoranzi, consultanţi, cadre
didactice, inclusiv vestiar şi WC separate de cele funcţionale ale subdiviziunilor instituţiilor.
36. Orientarea ferestrelor va corespunde cerinţelor prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1
Încăperi Orientarea geografică
Sălile de operaţii, reanimare, Nord, nord-vest, nord-est
secţionare, naşteri
Laboratorul bacteriologic Nord, nord-vest, nord-est, sud-vest, vest
Saloanele pentru bolnavi de Sud, sud-vest, vest, nord-vest (se permite cel mult
tuberculoză şi boli infecţioase 10% din numărul total de paturi în secţie), nord-est
(se permite cel mult 10% din numărul total de
paturi în secţie)
Saloanele pentru terapie intensivă Nu se admit spre vest, iar saloanele terapiei
intensive – spre vest şi sud-vest
şi secţiile pentru copiii pînă la 3 ani,
încăperi de menaj în secţiile de copii

37. La planificarea/reprofilarea clădirilor instituţiilor, nu se permite amplasarea sub ferestrele


saloanelor a încăperilor punctului traumatologic, secţiilor/saloanelor de internare, intrărilor în
secţia de internare, depozitelor, expediţiilor şi altor încăperi spre care este permis accesul
transportului auto şi al altor surse de zgomot.
38. Adîncimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice cu iluminat natural unilateral nu va
depăşi 6 m.
39. Adîncimea cabinetelor de ginecologie, urologie, chirurgie, ortopedie, oncologie,
otolaringologie, de proceduri, în cabinetele roentgenologice trebuie să fie de cel puţin 4 m, a
cabinetelor de oftalmologie – de cel puţin 6 m, a sălilor de operaţii – de cel puţin 5 m şi a sălilor
de naşteri – de cel puţin 4,5 m.
40. Raportul dintre adîncimea şi lungimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice nu
trebuie să fie mai mare de 2.
41. Nu se permite amplasarea în subsoluri şi demisoluri a secţiilor curative cu saloane, a
sălilor de operaţii, de naşteri, de proceduri, a cabinetelor de fizioproceduri, roentgen, ale
medicilor, depozitele de chimicale, substanţe uşor inflamabile, toxice şi de combustibile.
42. Nu se admite instalarea utilajelor care reprezintă surse de zgomot şi vibraţie, inclusiv a
ascensoarelor, în vecinătatea saloanelor pentru bolnavi, a cabinetelor de proceduri şi a celor
curativ-diagnostice.
43. Nivelul vibraţiei, al ultrainfrasunetului, al presiunii sonore, al iradierilor electromagnetice,
laser, infraroşii, ultraviolet, al cîmpului electrostatic nu trebuie să depăşească nivelul maxim
admis stabilit prin regulamentele sanitare.
44. Amplasarea cabinetelor de profil radiologic, a încăperilor pentru manipularea substanţelor
radioactive se efectuează în conformitate cu prevederile Normelor Fundamentale de
Radioprotecţie. Cerinţe şi Reguli Igienice. NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27 februarie 2001.
45. Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii
şi gravide a sălilor de proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de
radioterapie în care se află surse de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic
radioizotopic, unde se efectuează lucrări cu gradul I şi II de pericol.
46. Intrările în secţia de radiodiagnostic pentru bolnavii staţionarului şi pentru vizitatorii
policlinicii trebuie să fie separate; secţiile nu trebuie să servească drept cale de acces.
47. Blocurile de operaţii se amplasează în clădiri izolate, blocuri-anexă sau în secţii izolate în
componenţa clădirii.
48. La amplasarea blocului de operaţii în afara clădirilor curative se vor prevedea treceri
comode cu încălzire, care vor face legătura între blocul de operaţii şi celelalte subdiviziuni
clinice şi curativ-diagnostice.
49. Sălile de operaţii urgente se amplasează în componenţa secţiilor de internare.
50. Secţiile blocurilor de operaţii nu vor avea funcţia de trecere.
51. Intrarea în blocurile de operaţii pentru personal va fi organizată prin filtre sanitare, iar
pentru bolnavi – prin ecluze.
52. Vor fi prevăzute blocuri pentru operaţii septice şi aseptice cu divizarea strictă a încăperilor
(zona sterilă, zona de regim strict, zona încăperilor “murdare”).
53. La amplasarea sălilor de operaţii pe verticală, sălile septice trebuie să fie situate deasupra
celor aseptice sau la etajele superioare ale blocurilor de profil terapeutic.
54. Filtrul sanitar pentru personal (separat pentru bărbaţi şi femei) va consta, în blocurile de
operaţii, din 3 încăperi adiacente:
a) prima încăpere este utilată cu cabină de duş, bloc sanitar şi dozator cu soluţie antiseptică.
Aici personalul îşi scoate hainele de lucru din secţie, face duş şi igienizează mîinile cu
antiseptice;
b) în cea de-a doua încăpere personalul îmbracă costume chirurgicale curate, încălţăminte
specială şi părăseşte filtrul sanitar;
c) a treia încăpere este utilată cu recipiente pentru colectarea îmbrăcămintei (costume
chirurgicale, măşti, bonete) şi a încălţămintei în care, după efectuarea operaţiei, personalul
medical revine în filtrul sanitar;
d) în continuare personalul trece în prima încăpere, unde la necesitate face duş, îmbracă
hainele de protecţie pentru lucrul în secţie şi părăseşte blocul de operaţii.
55. În filtrul sanitar pentru personal din blocurile de operaţii, cabinele de duş se instalează
reieşind din calculul: o cabină la maximum 4 săli de operaţii.
56. În secţiile de internare, obstetrică şi pediatrie trebuie să fie amenajate filtre sanitare pentru
personal, cu vestiar şi duş (nu mai puţin de o cabină pentru 5 persoane).
57. Fluxurile în blocul de operaţii trebuie să fie divizate: “steril” – pentru trecerea chirurgilor
şi a asistentelor de operaţii; “curat” – pentru transportarea bolnavului, deplasarea
anesteziologilor, personalului medical inferior, personalului tehnic, îmbrăcămintei curate,
medicamentelor; “murdar” – pentru evacuarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale,
albiturilor folosite etc. Fluxurile se dotează cu ascensoare separate şi nu trebuie să se
intersecteze.
58. Secţiile de reanimare şi anesteziologie vor fi constituite din două subdiviziuni: pentru
bolnavii aduşi din secţiile curative şi pentru bolnavii de urgenţă. Componenţa şi suprafaţa
încăperilor se determină prin sarcina de proiectare.
59. În instituţii se vor prevedea secţii de diagnostic funcţional, a căror suprafaţă şi componenţă
se determină în funcţie de numărul de investigaţii efectuate într-o zi.
60. În instituţiile cu 400 şi mai multe paturi se vor prevedea două secţii de diagnostic
funcţional: una pentru primirea bolnavilor din staţionar, alta pentru primirea vizitatorilor din
policlinică.
61. Încăperile laboratorului de microbiologie trebuie să fie izolate de încăperile altor
laboratoare.
62. Laboratorul de microbiologie trebuie să dispună de o intrare din exterior pentru vizitatori.
63. Secţia de transfuzie a sîngelui trebuie să fie amplasată la primul etaj. Componenţa şi
suprafaţa încăperilor se determină prin sarcina de proiectare.
64. Instituţiile obstetricale separate ori în componenţa spitalelor poliprofilate trebuie să
asigure: zonarea strictă a secţiilor, ciclicitatea încărcării şi prelucrării sanitare, dirijarea fluxului
intraspitalicesc la internare-externare şi condiţii optime de muncă pentru personal.
65. În instituţiile de obstetrică toate încăperile (cu excepţia vestibulului) trebuie să fie separate:
pentru secţia fiziologică (“flux curat”) şi pentru secţia de observare (“flux murdar”).
66. Secţiile de observare trebuie să fie amplasate izolat la primul etaj al clădirii principale sau
la ultimul etaj, deasupra secţiilor de patologie a gravidelor, fiziologice sau ginecologice.
67. Secţiile de boli infecţioase trebuie amplasate într-o clădire separată.
68. În secţiile de boli infecţioase, intrările, scările şi ascensoarele pentru internarea şi
externarea bolnavilor trebuie să fie separate.
69. În secţiile de boli infecţioase, pentru internarea bolnavilor se vor prevedea boxe de primire
şi examinare, al căror număr se determină în funcţie de numărul de paturi în secţie: pînă la 60 de
paturi – 2 boxe; 61–100 de paturi – 3 boxe; peste 101 paturi – 3% din numărul de paturi.
70. În secţiile de boli infecţioase raportul procentual al paturilor în boxe, semiboxe şi saloane
va corespunde cerinţelor din tabelul 2.

Tabelul 2
Numărul de paturi în Boxe Semiboxe
Saloane
secţii de 1 pat de 2 paturi de 1 pat de 2 paturi
Pînă la 30 50 50 - - -
31-60 25 25 15 35 -
61-100 15 25 4 16 40
Peste 101 maturi 4 8 6 12 70
paturi copii
10 10 15 25 40
pentru:

71. În componenţa boxelor şi semiboxelor se includ: grup sanitar, care constă din WC şi baie;
salon şi ecluză între salon şi coridor. Boxa trebuie să aibă turlă şi antreu pentru bolnavi.
72. Pentru saloanele din secţiile infecţioase se vor prevedea ecluze şi WC-uri.
73. În secţiile de boli infecţioase, în pereţii şi paravanele care despart saloanele pentru copii de
coridor, precum şi în pereţii şi paravanele dintre saloanele pentru copii în vîrstă de pînă la 7 ani
se vor prevedea geamuri de observaţie, ale căror dimensiuni se stabilesc prin sarcina de
proiectare.
74. Boxele, semiboxele şi saloanele secţiilor infecţioase vor fi prevăzute cu ferestre pentru
transmiterea produselor alimentare, a preparatelor medicale şi a lenjeriei.
75. În secţiile de boli somatice pentru copii se vor prevedea boxe – 5% şi boxe pentru
examinare şi internare – 3% din numărul de paturi. Boxele se amenajează conform pct.71 din
prezentul Regulament.
76. Suprafaţa saloanelor instituţiilor trebuie să respecte cerinţele stipulate în anexa nr.1 la
prezentul Regulament.
77. Secţia curativă (de toate profilurile) nu trebuie să servească drept cale de acces. La intrarea
în secţiile infecţioase se va prevedea o ecluză. Numărul de paturi în secţii se determină prin
sarcina de proiectare.
78. Capacitatea saloanelor, atît pentru copii în vîrstă de peste un an, cît şi pentru maturi, nu
trebuie să depăşească 4 paturi.
79. Capacitatea saloanelor pentru copiii de pînă la un an şi a saloanelor pentru observaţie în
secţiile obstetricale nu va depăşi 2 paturi.
80. În secţiile pentru copiii de pînă la un an se vor prevedea diviziuni cu 8 paturi.
81. În secţiile cu 2 secţiuni curative se vor prevedea cel puţin 2 săli de proceduri.
82. În secţiile de boli infecţioase prevăzute cu boxe, sălile de proceduri vor avea ieşire externă
şi ecluză la intrarea din coridor.
83. Numărul de locuri în sufrageria secţiilor din spitalele de tuberculoză, psihiatrie,
dermatovenerologie şi a secţiilor de reabilitare, a secţiilor pentru naşteri fiziologice din
maternitate va constitui minimum 80%, iar în restul secţiilor – minimum 60% din numărul de
paturi în secţie.
84. Se admite utilizarea unei sufragerii pentru două secţii curative, cu excepţia secţiilor
infecţioase, iar în spitalele pentru bolnavii de tuberculoză – a unei cantine pentru toate secţiile
blocurilor, cu excepţia secţiilor de tuberculoză MDR/XDR.
85. În secţiile pediatrice se amenajează sufragerie pentru copiii în vîrstă de peste 3 ani.
86. În secţiile curative pediatrice, pentru copiii în vîrstă de peste un an în camera de baie se
vor instala două căzi, iar pentru copiii pînă la un an se va prevedea cadă în salon sau în încăperea
asistentei de gardă.
87. Pentru secţiile curative şi de obstetrică se va prevedea o sală de tratare pentru oalele de
noapte, cu o suprafaţă de cel puţin 4,0 m2.
88. Staţionarele de zi vor fi dotate cu cabinete şi încăperi ce trebuie să asigure regimul
sanitaro-igienic şi antiepidemic optim şi condiţii de aflare a bolnavilor şi a personalului de
serviciu şi excluderea intersectării fluxurilor „curate” şi „murdare”.
89. Capacitatea saloanelor pentru staţionarele de zi nu va depăşi 4 paturi.
90. Componenţa încăperilor staţionarului de zi se determină în funcţie de profilul paturilor,
capacitatea staţionarului şi condiţiile locale.
91. Staţionarele de zi ale hospisului pot fi amenajate netradiţional, saloanele putînd lipsi.
92. În hospisuri se vor prevedea camere de zi pentru vizite şi comunicarea bolnavilor şi
rudelor acestora cu personalul medical.
93. Componenţa încăperilor şi suprafeţele secţiei de reabilitare pentru bolnavii din staţionar se
determină prin sarcina de proiectare, în baza calculului numărului de proceduri:
a) proceduri fizioterapeutice;
b) terapie manuală, cultură fizică (inclusiv piscine, chinetoterapie, mecanoterapie).
94. Secţia de fizioproceduri poate fi comună pentru vizitatorii staţionarelor de zi şi ai
policlinicii.
95. Intrările pentru bolnavii din staţionarele de zi şi vizitatorii policlinicii în secţia de
reabilitare trebuie să fie separate.
96. Instalarea şi exploatarea aparatajului cu generatoare de cîmpuri electromagnetice se vor
efectua în conformitate cu regulamentele sanitare.
97. În componenţa încăperii pentru iradierea cu raze ultraviolete artificiale trebuie să fie
amenajate vestiare şi cabine de duş. În apropiere se amplasează un post pentru asistenta
medicului/operator.
98. Aparatajul fizioterapeutic se instalează în cabine izolate (sau separare prin paravane
lavabile), ale căror carcase se confecţionează din piloni de masă plastică, lemn sau din ţevi
metalice (nichelate, din inox), lipsite de contact cu pămîntul (izolîndu-le de pereţi şi duşumea).
99. În cabina pentru fizioterapie se admite amplasarea unui singur aparat.
100. Cabina pentru fizioterapie trebuie să aibă următoarele dimensiuni minimale: înălţimea
pilonilor – 2,0 m, lungimea – 2,2 m, lăţimea – 1,8 m.
101. La utilizarea aparatelor inductotermice, de terapie cu microunde, generatoare de frecvenţă
ultraînaltă de capacitate mai mare de 200 Wt, lăţimea cabinei pentru fizioterapie nu va fi mai
mică de 2 m.
102. Aparatele pentru efectuarea terapiei cu frecvenţă înaltă şi frecvenţă supraînaltă cu
amplasare la distanţă, inclusiv cu amplasare universală a plăcilor de condensator ale
iradiatoarelor (în conformitate cu cerinţele şi documentele în vigoare), necesită amenajarea
încăperilor speciale sau a cabinelor ecranate cu ţesătură cu microfibre.
103. Aparatele laser de clasele de pericol 3 şi 4 trebuie instalate în încăperi separate, ale căror
pereţi vor fi executaţi din materiale refractorii cu suprafaţa mată, iar uşile se vor încuia din
interior cu dispozitive de blocare, pentru a exclude accesul în încăpere în timpul funcţionării
laserului. Pe uşă trebuie să fie instalat semnul de pericol laser cu panou luminiscent conţinînd
inscripţia “Pericol, funcţionează laserul!”, care se va include automat. Aparatele laser de clasa de
pericol 1 şi 2 se permite de a fi instalate în încăperi comune.
104. În instituţii, inclusiv în staţionarele de zi care deţin autorizaţia Serviciului, se admite
instalarea surselor de iradiere cu ioni – mamograf, otopantomograf, radiofiziograf.
105. Utilajul şi mobilierul trebuie instalate în aşa mod, încît să permită accesul pentru
dereticare.
106. În instituţii se vor prevedea secţii de sterilizare centralizate, ale căror suprafaţă şi
componenţă se determină după numărul de paturi din staţionarele deservite.
107. Toate încăperile secţiilor de sterilizare centralizate trebuie împărţite în 2 zone – sterilă şi
nesterilă. La zona sterilă se referă: partea sterilă a secţiei de sterilizare-autoclavare, depozitul
materialelor sterile, expediţia. Restul încăperilor se referă la zona nesterilă. Accesul în încăperea
sterilă se admite numai prin filtrul sanitar.
108. În secţiile de sterilizare centralizate se va respecta procesul tehnologic de sterilizare.
109. La proiectarea spălătoriilor pentru instituţii, capacitatea se va calcula potrivit raportului:
cel puţin 2,3 kg lenjerie uscată, în 24 h, pentru un pat în staţionar şi cel puţin 0,4 kg lenjerie
uscată, în 24 h, pentru o vizită în policlinică sau în instituţia de asistenţă medicală primară.
110. Planşeele dintre etaje, paravanele, conexiunile între ele şi orificiile pentru comunicaţiile
inginereşti şi cabluri trebuie să fie inaccesibile pentru rozătoare şi insecte.
111. În instituţii se vor prevedea WC-uri separate pentru bolnavi şi personal.
112. Dimensiunile cabinelor WC-urilor trebuie să fie de cel puţin 1,6 x 1,1 m, cu deschiderea
uşii spre exterior. WC-ul trebuie să fie dotat cu ecluză şi lavoar.
113. În sala pentru colectarea spermei se vor instala un pisoar şi un lavoar.
114. Numărul de instalaţii sanitare pentru bolnavii din secţiile somatice ale spitalelor, în cazul
în care nu sînt prevăzute pe lîngă saloane, se va determina din calculul – un obiect pentru maxim
10 persoane, în blocul sanitar pentru bărbaţi şi maxim pentru 8 persoane, în blocul sanitar pentru
femei.
115. Numărul de pisoare în blocurile sanitare pentru bărbaţi trebuie să fie egal cu numărul de
vase de closet.
116. În toate secţiile curative cabina pentru igiena femeii din blocurile sanitare trebuie să fie
amenajată cu bideu.
117. În încăperile auxiliare pentru personal se vor prevedea:
a) obiecte sanitare pentru personalul secţiei – cel puţin 2 pentru femei şi unul pentru bărbaţi;
suprafaţa WC-urilor pentru personal nu trebuie să fie mai mică de 3 m2,
b) cabine de duş reieşind din calculul: cel puţin o cabină la 10 persoane în secţiile de boli
infecţioase şi tuberculoză, iar în celelalte secţii – cel puţin o cabină la 15 persoane, care
funcţionează în timpul aflării numărului maxim de asistente medicale şi infirmiere. La un număr
mai mic al personalului se prevede o cabină de duş pentru unitate (secţie).
118. Sistemul de colectare, păstrare şi evacuare a deşeurilor din edificiile şi teritoriile
instituţiilor se determină prin sarcina de proiectare, în conformitate cu regulamentele sanitare.
119. Blocul alimentar al instituţiei se va amplasa într-o clădire/anexă separată. Blocul
alimentar trebuie să corespundă cerinţelor regulamentelor sanitare pentru întreprinderile
alimentaţiei publice.
Capitolul IV
Cerinţe faţă de finisarea interioară a încăperilor
120. Pentru finisarea interioară a încăperilor, canalelor de ventilare, sistemelor de ventilare şi
filtrelor se folosesc materiale în conformitate cu destinaţia funcţională şi omologate pentru
utilizare în Republica Moldova.
121. Suprafaţa pereţilor, duşumelelor şi tavanelor în încăperi trebuie să fie netedă, uşor
accesibilă pentru dereticare umedă şi rezistentă la prelucrarea cu detergenţi şi produse
dezinfectante permise pentru utilizare în ordinea stabilită.
122. În saloane, cabinetele medicilor, holuri, vestiare, sufragerie, cabinetele fizioterapeutice şi
în alte săli curativ-diagnostice cu regim de lucru uscat se recomandă următoarele finisaje:
a) pereţilor – vopsea din silicat;
b) tavanului – var sau vopsea de emulsie;
c) duşumelei – materiale cu proprietăţi de termoizolare.
123. Duşumeaua vestibulului trebuie să fie rezistentă la acţiune mecanică.
124. În încăperile cu regim de lucru umed, care se supun dezinfecţiei umede curente vor fi
executate următoarele finisaje:
a) pereţii, la înălţimea încăperii – cu materiale hidrorezistente;
b) tavanul – cu materiale hidrorezistente;
c) duşumeaua – cu materiale hidrorezistente; în sălile de operaţii, pentru anestezie, de naşteri
şi în alte încăperi în care se efectuează anestezia generală, finisajele trebuie să fie antistatice.
125. La acoperirea duşumelei cu linoleum, marginea de lîngă perete trebuie amplasată sub
plintă, care va fi fixată între perete şi duşumea, conexiunile fiind sudate în mod obligatoriu.
126. Locurile unde vor fi instalate lavoare şi alte obiecte sanitare sau utilaje care, în timpul
exploatării pot umezi pereţii şi paravanele, vor fi finisate cu materiale hidrorezistente, cel puţin
pînă la înălţimea de 1,6 m de la duşumea şi lăţimea de cel puţin 20 cm de la fiecare parte a
utilajului.
127. Instalarea tavanelor suspendate de diverse construcţii se permite numai în încăperile care
nu necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic, aseptic şi antiseptic: vestiare, coridoare
şi încăperi similare.
128. Suprafaţa internă şi externă a mobilierului medical trebuie să fie netedă şi confecţionată
din materiale rezistente la acţiunea detergenţilor, substanţelor dezinfectante şi medicamentoase.
Capitolul V
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare
129. Instituţiile nou-construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu
apeduct, canalizare şi apă caldă centralizată.
130. Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă
curentă, rece şi caldă, sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi
corespunzătoare din punctul de vedere al calităţii şi inofensivităţii, conform prevederilor actelor
normative în vigoare privind apa potabilă, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de
necesitate, pentru distribuire şi cu protecţie adecvată contra contaminării.
131. În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este
permisă folosirea apei de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere
sanitaro-igienic, cu obligativitatea ca aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.
132. Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a
acestora şi controlul calităţii apei utilizate.
133. Folosirea apei din sursă locală se admite doar dacă această sursă este autorizată de
Serviciu.
134. Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile
urbane sau în alte staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.
135. În cazul lipsei staţiilor indicate în pct.134 din prezentul Regulament, apele reziduale
trebuie supuse epurării biologice complete şi dezinfecţiei la staţiile locale.
136. Apele reziduale ale secţiilor de boli infecţioase şi tuberculoză, înainte de a fi evacuate în
sistemul comunitar de canalizare, trebuie supuse dezinfecţiei.
137. În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar se fixează o instalaţie pentru
sedimentarea acestuia.
138. Evacuarea apelor reziduale din încăperile pentru proceduri cu nămol şi din alte încăperi
ale secţiei de tratament cu nămol se va efectua prin trap special în instalaţia pentru sedimentarea
nămolului.
139. Pentru epurarea apelor reziduale de la blocul alimentar al spitalelor cu capacitatea de
peste 1000 de paturi trebuie prevăzută o instalaţie de degresare (în afara clădirii).
140. Pentru instituţiile nou-construite sau reconstruite se va prevedea un sistem de rezervă
pentru aprovizionarea cu apă caldă, în caz de deteriorare sau efectuare a reparaţiei curente a
sistemului de bază.
141. Pentru instituţiile existente în calitate de sursă de rezervă pentru aprovizionarea cu apă
caldă servesc instalaţiile pentru încălzirea permanentă a apei din filtrele sanitare, spălătorii,
bufete, sălile de distribuire, blocurile alimentare, sufragerii, sălile preoperatorii, de naşteri, de
proceduri, de pansament, secţiile pentru nou-născuţi şi copiii în vîrstă de pînă la 1 an, băi şi alte
încăperi funcţionale, care necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic.
142. În saloane, cabinetele medicilor, încăperile pentru personal, WC-uri, ecluzele boxelor şi
semiboxelor, camerele pentru mame din secţiile de pediatrie, sălile de proceduri, de pansament şi
încăperile auxiliare trebuie să fie instalate lavoare cu apă rece şi caldă, dotate cu malaxor.
143. Temperatura apei calde în reţelele de distribuire ale saloanelor pentru copii şi în cele
psihiatrice nu va depăşi 37°C.
144. În sălile preoperatorii, de pansament, de naşteri, reanimare, proceduri, în camera de gardă
a asistentelor de pe lîngă saloanele nou-născuţilor, în secţiile de boli infecţioase, de tuberculoză,
dermatovenerologie, septico-purulente, combustii, hematologice, în laboratoarele clinico-
diagnostice şi bacteriologice şi în alte încăperi care necesită respectarea unui regim deosebit al
igienei mîinilor, se vor prevedea lavoare cu robinete ce pot fi deschise cu piciorul, cotul mîinii
sau cu fotoelement, echipate cu dozatoare de săpun lichid, soluţii antiseptice şi şerveţele de unică
folosinţă.
145. Blocurile sanitare se vor asigura cu şervete electrice sau şerveţele din hîrtie de unică
folosinţă.
146. În saloanele pentru nou-născuţi se utilizează lavoare cu cupă largă şi malaxor.
147. Încăperile sanitare vor fi dotate cu instalaţii pentru prelucrarea şi uscarea oliţelor şi
muşamalelor.
Capitolul VI
Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatul
şi calitatea aerului din încăperi
148. Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii
optime ale microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile instituţiilor.
149. Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin
regulamentele sanitare.
150. Nivelul admisibil de poluare bacteriană a încăperilor instituţiilor va corespunde cerinţelor
stipulate în anexa nr.5 la prezentul Regulament.
151. Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor
fi instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă pereţii
interni.
152. În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu
iluminat electric şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie intensivă
şi în saloanele postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă
netedă, rezistente la acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
153. Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în
spitalele pentru copii se folosesc echipamente confecţionate din materiale permise pentru
utilizare în ordinea stabilită.
154. Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi
tratarea lor curentă.
155. În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu
temperatura maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor lichide şi
soluţii în calitate de agent termic în sistemele de încălzire.
156. Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie
mecanică şi ventilaţie de refulare naturală.
157. În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se
instalează sub formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune negativă”,
care vor fi dotate cu instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
158. În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli
infecţioase trebuie să fie instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare boxă şi
semiboxă a instalaţiilor de tip recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării
microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin de 95%.
159. Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare
a maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
160. Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare
mecanică vor avea şi ventilaţie naturală.
161. Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se
efectuează din zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat
se va supune tratării prin filtre.
162. Aerul introdus în sălile de operaţii, de anesteziologie, de naşteri, de reanimare, în
saloanele postoperatorii, de terapie intensivă, pentru bolnavii cu combustii, bolnavii
imunodepresivi va fi tratat prin dispozitive pentru dezinfecţia aerului, care vor asigura o
eficacitate de cel puţin 95%.
163. În încăperile unde în aer se elimină substanţe nocive se vor amenaja sisteme locale de
aspiraţie sau nişe de ventilare.
164. Condiţionarea aerului după filtrele cu o capacitate înaltă de sterilizare va fi prevăzută în
sălile de operaţii, de anestezie, de naşteri, în saloanele postoperatorii, de terapie intensivă, pentru
bolnavii oncologici, cu SIDA, cu combustii, de reanimare, pentru nou-născuţi, pentru copii
născuţi prematuri, pentru copii traumaţi.
165. Conductele de aer ale sistemului de ventilare pentru debitare (de condiţionare a aerului)
după filtrele cu eficacitate înaltă vor fi confecţionate din inox.
166. În instituţiile existente se admite folosirea sistemelor-split, cu condiţia prezenţei filtrelor
cu eficacitate înaltă, cu respectarea obligatorie a regulilor de efectuare a lucrărilor de
reglementare.
167. Multiplul schimbului de aer se stabileşte reieşind din necesitatea asigurării purităţii şi
menţinerii componenţei gazoase a aerului.
168. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%, viteza mişcării aerului – 0,15 m/sec.
169. Conductele de aer, grilajele de distribuire şi recepţie, camerele de ventilare, dispozitivele
de ventilare şi alte instalaţii trebuie menţinute în curăţenie, nu trebuie să aibă defecte, urme de
rugină, deteriorări ale etanşeităţii.
170. Dezinfecţia sistemului de ventilare se va efectua nu mai rar de o dată pe an, precum şi în
caz de necesitate, conform indicaţiilor epidemiologice.
171. Cel puţin o dată pe lună se va efectua controlul pragului de purificare al filtrelor şi
eficacitatea dispozitivelor de dezinfecţie a aerului.
172. Schimbarea filtrelor sistemelor de ventilare se va efectua pe măsura impurităţii lor, dar nu
mai rar decît recomandările producătorului.
173. Dispozitivele de refulare-aspiraţie de schimb general şi de aspiraţie locală se vor conecta
cu cel puţin 5 minute înainte de începerea lucrului şi se vor deconecta cu cel puţin 5 minute după
finalizarea lucrului.
174. În sălile de operaţii şi în cele preoperatorii iniţial se conectează sistemele de ventilare, de
refulare, apoi de aspiraţie sau ambele simultan.
175. În toate încăperile instituţiilor aerul se debitează în zona superioară a încăperii. În
încăperile sterile aerul se debitează prin intermediul fluxurilor laminare sau turbulente (viteza
maximă a aerului – 0,15 m/sec).
176. Suprafaţa internă a conductelor de aer ale sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie (de
condiţionare) trebuie să excludă emanarea în încăpere a părticelelor de material din care sînt
confecţionate sau din stratul de protecţie. Acoperirea internă nu trebuie să fie absorbantă.
177. Instalaţiile de ventilare se vor amplasa în încăperi speciale, separate pentru debitare şi
aspiraţie, care nu vor adera pe verticală şi orizontală la cabinetele medicilor, sălile de operaţii,
saloane şi alte încăperi cu prezenţă permanentă a oamenilor.
178. În încăperile pentru sistemele de aspiraţie urmează se prevedea ventilaţie de aspiraţie cu
multiplul unitar al schimbului de aer pe oră, pentru sistemele de refulare – ventilaţie prin refulare
cu multiplul dublu al schimbului de aer.
179. Încăperile pentru utilajul de ventilare urmează a fi folosite numai după destinaţie.
180. În încăperile care necesită respectarea condiţiilor aseptice se va prevedea instalarea
camuflată a conductelor de aer, a reţelelor de apeduct şi a armăturii. În restul încăperilor se
admite amplasarea conductelor de aer în canale închise.
181. Se admite aspiraţia naturală în blocurile amplasate separat, cu înălţimea de cel mult 3
niveluri, pentru secţiile de internare, blocurile cu saloane, secţiile de tratament acvatic, secţiile de
boli infecţioase. În acest caz se va asigura refularea mecanică.
182. Ventilaţie de aspiraţie mecanică lipsită de cea de refulare se va prevedea din încăperile
spălătoriilor, duşurilor, WC-urilor, camerelor sanitare, încăperilor pentru albiturile murdare, de
păstrare temporară a deşeurilor şi magaziilor pentru păstrarea preparatelor dezinfectante.
183. Multiplul de aer în saloane şi în secţii trebuie să fie organizat astfel încît fluxul de aer
între secţiile de spital, între saloane şi între etajele învecinate să fie limitat la maxim.
184. Volumul de aer refulat în salon pentru un bolnav va fi de minimum 80 m3/h.
185. Pentru asigurarea unui regim de aer izolat în saloane, acestea vor fi proiectate cu ecluză
care să comunice cu blocul sanitar, cu prevalarea aspiraţiei din ultimul.
186. La intrarea în secţie va fi amenajată o ecluză, unde va fi instalat un sistem de ventilaţie de
aspiraţie prin canal individual (pentru fiecare ecluză).
187. Pentru excluderea posibilităţii de pătrundere a aerului viciat din spaţiile scărilor şi
lifturilor, în secţiile de spital este raţională amenajarea între ele a unei zone de trecere, cu
asigurarea surplusului de presiune a aerului.
188. Soluţiile arhitectonice, de planificare şi sistemele de schimb al aerului în staţionar trebuie
să excludă răspîndirea infecţiilor din secţii şi alte încăperi în blocul de operaţii, care necesită o
salubritate deosebită a aerului.
189. Pentru a exclude pătrunderea în blocul de operaţii a maselor de aer din secţiile de spital,
din spaţiul scărilor şi lifturilor şi din alte încăperi, la intrarea în blocul de operaţii va fi amenajată
o ecluză cu efort de aer.
190. Direcţia de mişcare a curenţilor de aer trebuie să fie asigurată din sălile de operaţii în
încăperile adiacente, iar din acestea – în coridor. În coridoare se va amenaja ventilaţie de
aspiraţie.
191. Cantitatea aerului evacuat din zona inferioară a sălilor de operaţii trebuie să constituie
60%, iar din zona superioară – 40%. Debitarea aerului proaspăt se efectuează prin zona
superioară, astfel încît refularea să predomine asupra aspiraţiei.
192. Se vor prevedea sisteme separate/izolate de ventilare şi condiţionare pentru sălile de
operaţii septice şi aseptice, blocurile de naşteri, reanimare, oncohematologice, secţiile de
combustii, pansament, secţiile de spital separate, cabinetele de imagistică şi alte cabinete
speciale.
193. Examinarea profilactică şi reparaţia sistemelor de ventilare şi condiţionare a aerului, a
conductelor de aer trebuie efectuate conform graficului aprobat, nu mai rar de 2 ori pe an.
Deteriorările curente şi defectele trebuie înlăturate urgent.
194. Conducerea instituţiilor organizează controlul parametrilor microclimatului şi eficacităţii
funcţionării sistemelor de ventilaţie şi multiplul schimbului de aer în următoarele încăperi:
a) sălile de operaţii, postoperatorii, de naşteri, saloanele de terapie intensivă,
oncohematologice, secţiile de combustii, încăperile pentru păstrarea substanţelor toxice,
depozitele farmaceutice, încăperile pentru prepararea substanţelor medicamentoase, secţiile de
terapie stomatologică, încăperile speciale ale secţiilor de imagistică şi în alte încăperi, în
cabinetele unde se lucrează cu compuşi chimici şi alte substanţe care pot avea acţiune nocivă
asupra sănătăţii omului – o dată la 3 luni;
b) de boli infecţioase, inclusiv spitalele (secţiile) de tuberculoză, laboratoarele bacteriologice,
laboratoarele virusologice, cabinetele de imagistică – o dată la 6 luni;
c) în restul încăperilor – o dată la 12 luni.
195. Aerisirea prin oberlihturi, geamuri, tratarea încăperilor cu radiaţii ultraviolete şi
autocontrolul indicilor microbiologici ai aerului şi de pe obiecte se vor face după un program
stabilit.
Capitolul VII
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
196. Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
197. Iluminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de
exploatare nu necesită iluminare naturală.
198. La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care
funcţionează nivelul de iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi
regulilor sanitare pentru clădiri publice.
199. Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii
laterali şi din holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri – 36
m. Coridoarele subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare frontală sau
laterală.
200. Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi
de protecţie împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a teritoriilor.
201. Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele
instituţiilor orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele, cozoroc).
202. Iluminarea artificială, sursele de lumină, marca lămpilor trebuie să corespundă cerinţelor
actelor respective.
203. Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu
dispersatoare închise.
204. Pentru iluminarea saloanelor (cu excepţia celor din secţiile pentru copii şi psihiatrie)
urmează a fi utilate lămpi de perete combinate (de iluminare locală şi generală), instalate lîngă
fiecare pat la înălţimea de 1,7 m de la nivelul duşumelei.
205. Concomitent, în fiecare salon trebuie să existe o lampă specială de iluminare nocturnă,
instalată lîngă uşă la înălţimea de 0,3 m de la nivelul duşumelei (în secţiile pentru copii şi
psihiatrice lămpile de iluminare nocturnă a saloanelor se instalează deasupra uşii la înălţimea de
2,2 m de la nivelul duşumelei).
206. În cabinetele medicale de examinare se vor instala lămpi de perete şi mobile pentru
examinarea bolnavilor.
207. În toate staţionarele instituţiilor trebuie să existe un sistem-rezervă de iluminare
artificială, prevăzut pentru situaţii de avarii sau deconectări.
Capitolul VIII
Cerinţe privind inventarul şi utilajul tehnic
208. Instituţiile se dotează cu mobilierul, utilajul şi inventarul necesar, conform destinaţiei.
209. Folosirea mobilierului, inventarului şi utilajului defectat este interzisă.
210. Paturile în saloane trebuie aranjate în rînduri paralele pereţilor cu ferestre.
211. Distanţa de la paturi pînă la pereţii cu ferestre nu trebuie să fie mai mică de 0,9 m în
saloanele cu 4 paturi, şi de 1,2 m în cele cu 2-3 paturi.
212. În saloane distanţa dintre capetele paturilor direcţionate spre centrul încăperii nu trebuie
să fie mai mică de 1,2 m.
213. Distanţa dintre părţile laterale ale paturilor trebuie să fie de cel puţin 0,8 m, în saloanele
pentru bolnavii cu tuberculoză şi boli aerogene – de cel puţin 1,0 m, iar în saloanele pentru copii
şi cele de tratament de reabilitare – de cel puţin 1,2 m.
214. Numărul de noptiere şi scaune din saloane trebuie să corespundă numărului de paturi.
215. Fiecare secţie trebuie să fie înzestrată cu cărucioare pentru transportarea medicamentelor,
hrănii, lenjeriei, deşeurilor, fotolii cu rotile pentru transportarea pacienţilor, în funcţie de numărul
de paturi şi de profilul secţiei.
216. Pentru dezinfecţia aerului şi suprafeţelor în instituţii trebuie instalate lămpi cu raze
ultraviolete. Metodele de aplicare a lămpilor ultraviolete, regulile de exploatare şi securitate a
instalaţiilor trebuie să corespundă cerinţelor igienice şi instrucţiunilor în vigoare.
Capitolul IX
Cerinţe igienice privind condiţiile de lucru ale personalului medical
217. În încăperile funcţionale principale, de producere şi la locurile de muncă ale personalului
medical de gardă şi altui personal trebuie să fie asiguraţi parametrii microclimatului, componenţa
chimică şi bacteriologică a aerului.
218. Amplasarea şi exploatarea utilajului medical şi tehnic trebuie efectuate pornind de la
cerinţele de securitate a muncii şi posibilitatea de curăţare.
219. În blocurile de operaţii şi de naşteri nu se admite utilizarea aparatelor de anestezie şi altor
aparate în lipsa instalaţiilor pentru extragerea şi absorbţia vaporilor substanţelor şi a
medicamentelor anestetice, care pătrund cu aerul expirat prin furtunile de evacuare sau prin
filtrele de absorbţie.
220. Nu se admite utilizarea aparatelor de anestezie şi de respiraţie artificială cu defecte ale
etanşeităţii sistemelor de inspirare a gazelor.
221. În sălile de proceduri, de inhalaţii cu aerosol, de pansament şi sterilizare sînt necesare
nişe de evacuare a aerului, în cazul efectuării manipulaţiilor cu utilizarea medicamentelor cu
activitate înaltă, şi instalarea unui lavoar racordat la reţelele de canalizare.
222. Încăperile auxiliare pentru personalul instituţiilor trebuie să fie amenajate cu respectarea
următoarelor cerinţe:
a) numărul de dulapuri în vestiar trebuie să corespundă numărului maxim de angajaţi într-un
schimb;
b) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personalului va fi de cel puţin 0,08 m 2 la un
umerar;
c) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personale şi de protecţie va fi de cel puţin 0,4
m pentru un dulap. Vestiarele trebuie dotate cu dulapuri cu cel puţin două secţiuni, care asigură
2

păstrarea separată a hainelor personale şi de protecţie, care se închid şi sînt ventilate;


d) numărul instalaţiilor sanitare pentru personal va fi stabilit în conformitate cu pct. 114 din
prezentul Regulament;
e) pentru femeile angajate vor fi prevăzute încăperi de igienă personală, care vor avea în
componenţa lor cabine dotate cu duşuri cu furtun elastic şi malaxor de apă caldă şi rece.
Mărimea cabinei trebuie să fie de minimum 1,8 x 1,2 m. În cabine trebuie să fie instalate cuiere
pentru lenjerie şi haine.
223. Pentru asigurarea personalului cu hrană caldă, în instituţii trebuie prevăzute cantine sau
bufete (în funcţie de numărul angajaţilor), cu un număr de locuri reieşind din calculul 10-12
locuri la 100 angajaţi.
224. În fiecare subdiviziune structurală a instituţiilor vor fi prevăzute încăperi pentru personal,
cu suprafaţa de cel puţin 12 m2, dotate cu frigidere, instalaţii de încălzire a apei, utilaje de
încălzire a bucatelor şi lavoare.
225. Cerinţele faţă de condiţiile de muncă ale personalului din subdiviziuni şi cabinete
specializate se stabilesc prin reguli speciale de amenajare şi exploatare a lor.
226. Personalul medical din instituţii trebuie să fie asigurat cu seturi de haine de protecţie:
costume, halate, bonete sau basmale în cantitatea care asigură schimbul, în conformitate cu pct.
229 din prezentul Regulament, şi încălţăminte de schimb (ciupici).
227. Permanent trebuie să existe un set de haine de protecţie pentru schimb urgent în caz de
murdărire.
228. Spălarea hainelor de protecţie se va efectua centralizat, separat de lenjeria bolnavilor.
229. Schimbul hainelor de protecţie în secţiile cu profil chirurgical şi obstetrical se efectuează
zilnic şi pe măsura murdăririi, cu profil somatic – de 2 ori pe săptămînă şi pe măsura murdăririi.
230. Încălţămintea de schimb a personalului din blocurile de operaţii, de naşteri, de reanimare,
de pansament, de proceduri şi din secţiile pentru nou-născuţi trebuie să fie confecţionată din
material care poate fi dezinfectat.
231. Personalul medical ce activează (inclusiv temporar) în subdiviziunile instituţiei şi în alte
subdiviziuni, care oferă ajutor consultativ şi de alt gen, trebuie să utilizeze echipament de
protecţie conform cerinţelor Ministerului Sănătăţii.
232. Nu se admite aflarea în haine de protecţie în afara instituţiei, cu excepţia acordării
asistenţei medicale la domiciliu.
233. Personalul medical trebuie să fie asigurat cu sortimentul şi numărul necesar de
echipament de protecţie, indiferent de profilul instituţiei.
234. Personalul medical este obligat să respecte cerinţele securităţii personale la locul de
muncă.
Capitolul X
Întreţinerea sanitară a încăperilor, a utilajului
şi a inventarului
235. Toate încăperile, utilajul, inventarul medical şi cu altă destinaţie trebuie menţinute în
condiţii de salubritate.
236. Reparaţia cosmetică în încăperile principale ale instituţiilor trebuie efectuată anual.
237. Înlăturarea defectelor curente (inclusiv lichidarea scurgerilor pe tavane şi pereţi, a
urmelor de umezeală, mucegai, restabilirea teracotei deteriorate) trebuie efectuată imediat.
238. Graficul secţiilor supuse reparaţiei se coordonează cu Serviciul teritorial.
239. În perioada efectuării reparaţiei curente sau capitale funcţionarea încăperilor se suspendă.
240. În instituţii nu se admit artropode sinantrope, şobolani şi alte rozătoare.
241. Instituţiile trebuie să fie asigurate cu camere de dezinfecţie pentru tratarea inventarului
moale, conform cerinţelor specificate în anexa nr.6 la prezentul Regulament.
242. În instituţiile care dispun de spălătorii, camerele de dezinfecţie se instalează separat în
una din încăperile spălătoriei, cu respectarea fluxului tehnologic.
243. Respectarea standardelor de control al infecţiilor se va efectua conform cerinţelor
Ministerului Sănătăţii.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3
anexa nr.4

anexa nr.5

anexa nr.6

Ordin privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de infrumusetare


corporala nr. 1136/2007

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 12/09/2007

Avand in vedere prevederile titlului I din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul
sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 862/2006
privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice, vazand Referatul de aprobare
al Inspectiei sanitare de stat nr. E.N. 6.848/2007,

ministrul sanatatii publice emite urmatorul ordin:

Art. 1
Se aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala, prevazute in anexele
nr. 1-3 care fac parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Autoritatea de sanatate publica din Ministerul Sanatatii Publice si Inspectia sanitara de stat din
cadrul Ministerului Sanatatii Publice, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului
Bucuresti, inspectiile sanitare de stat judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele si
institutiile cu retea sanitara proprie, unitatile publice si private din domeniu vor duce la
indeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 3
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga art. 78-83 din Ordinul ministrului
sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul
de viata al populatiei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 3 iulie
1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Art. 4
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare in
termen de 60 de zile de la publicare.
ANEXA Nr. 1 - DISPOZITII GENERALE

Art. 1
In sensul prezentului ordin, termenii de mai jos au urmatoarele intelesuri:
a) procedura sau operatiune - activitate de piercing, tatuaj, micropigmentare, tratament si machiaj
cosmetic, manichiura, pedichiura, epilare, frizerie, coafura si barbierit;
b) operator - persoana care este instruita si executa operatiunile de piercing, tatuaj, in conditiile
legii;
c) estetician - persoana calificata sa execute operatiunile de ingrijire si infrumusetare;
d) client - persoana care solicita servicii de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si
machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura, barbierit;
e) cabinet - locul in care se desfasoara activitatile de piercing, tatuaj, micropigmentare, de
tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura si barbierit;
f) piercing - inteparea pielii si a straturilor sale in scopul de a crea o bresa pentru a insera o
bijuterie sau un alt ornament;
g) piercingul urechii - piercingul lobului si/sau al zonei superioare cartilaginoase a urechii;
h) micropigmentare - procedura asemanatoare din punct de vedere tehnic cu cea folosita in
aplicarea tatuajului, de introducere a unui pigment sau colorant in stratul dermic al pielii, folosita
pentru machiaj semipermanent, cum ar fi conturul buzelor si al ochilor. Micropigmentarea
dureaza mai multi ani, dar nu este permanenta;
i) tatuare - practica de imprimare a unui insemn sau a unei figuri pe pielea umana prin
impunsaturi si de introducere a unui pigment, cu carater permanent;
j) epilare - proces prin care se indeparteaza temporar sau definitiv parul nedorit din diferite zone
ale corpului;
k) machiaj - aplicare temporara a unui produs cosmetic care are aceasta functie, pe zona fetei,
gatului si bustului;
l) tratament cosmetic - procedura de curatare, masaj si ingrijire a pielii de un anumit tip al tenului
sau avand o anumita afectiune;
m) manichiura - proceduri de ingrijire si infrumusetare a mainilor si a unghiilor de la maini;
n) pedichiura - proceduri de ingrijire si infrumusetare a picioarelor si a unghiilor de la picioare;
o) aplicarea unghiilor artificiale - modalitate de extensie a unghiilor naturale cu ajutorul
diferitelor produse si tehnici;
p) barbierit - procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau
obiect taios;
q) frizat, coafat - procedura de scurtare, aranjare si ingrijire a parului;
r) anestezice - medicamente prin administrarea carora este diminuata sau suprimata sensibilitatea
la durere;
s) timp de vindecare - timpul necesar vindecarii canalului in care a fost inserata bijuteria sau a
zonei in care s-a efectuat tatuajul, dupa lezarea tesutului.

Art. 2
(1) Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:
a) accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor;
b) desfasurarea procedurilor;
c) pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in
dulapuri separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai
persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.
(2) Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea
instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor.
(3) Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile
acestor suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin
aspirare.
(4) Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala.
(5) Incintele trebuie sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
(6) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere
igienico-sanitar si bine ventilat.
(7) Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a
efectuarii procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor,
situata in camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si
calda, in cantitati suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica
folosinta sau dispozitive pentru uscarea mainilor.
(8) Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de
numarul de operatori si clienti ai unitatii.
(9) Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe
care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate
din materiale neporoase, neabsorbante.
(10) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor
periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori
de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform
prevederilor legale in vigoare.
(11) Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de
colectare a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi
curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
(12) Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica
proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.
(13) Se interzic fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si
accesul animalelor in cabinet; este obligatorie afisarea acestor interdictii la loc vizibil.
(14) La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva
insectelor si rozatoarelor.
(15) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform
prevederilor legale in vigoare.

Art. 3
Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli:
a) spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila;
b) uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de
uscare a mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;
c) dezinfectia mainilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfectiei mainilor.
Art. 4
(1) Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la
art. 3:
a) inainte si dupa efectuarea procedurii;
b) cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii;
c) dupa indepartarea manusilor de protectie;
d) dupa folosirea toaletei;
e) inainte si dupa servirea mesei;
f) dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor.
(2) Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate.
(3) In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice
alta afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.

Art. 5
(1) Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului
ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare.
(2) Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate
si/sau sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile
producatorului.
(3) Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru
un singur client.
(4) Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate
imediat dupa ce au fost folosite la un client.
(5) Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului
utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(6) Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca
sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada
sterilizarii prin urmatoarele documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
(7) Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr.
956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.
(8) Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si
se utilizeaza conform instructiunilor producatorului.
(9) Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite
pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care
solutiile de lucru au fost preparate.
(10) Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si
pulverizat cu un produs biocid.
(11) Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje
aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele
trebuie inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea.
Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de
asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista
acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in
locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
(12) Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii,
utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici.
(13) Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se
inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(14) Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate
conform prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile
ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila.
(15) Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
(16) Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost
folosit in decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire,
exceptie facandu-se pentru instrumentarul presterilizat.
(17) Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul
inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
(18) Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de
producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si
mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie.
Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa
respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii.
(19) Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si
sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda
urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
(20) Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori
de cate ori este necesar, de catre personal calificat.
(21) Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se
transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si
familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate
din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date
privind deseurile rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.

Art. 6
Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor
conditii:
a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie
insotite de fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, in conformitate cu
prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr.
451/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice
periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta trebuie inmanata beneficiarului inainte
sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic respectiv;
b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa
fie instruit si sa semneze fisa de instruire pentru protectia muncii, in conformitate cu prevederile
legale in vigoare;
c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu
instructiunile producatorului, in conditiile legii.

Art. 7
Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.

Art. 8
Inainte de inceperea tratamentului se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea
urmatoarelor conditii:
a) inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie
trebuie evaluata;
b) daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau
boli dermatologice, tratamentul trebuie amanat.

Art. 9
(1) Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform
reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului,
astfel incat prin activitatile desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor.
(2) Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale
periodice, conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea
acestor controale medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de
inspectie.
(3) Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate.
(4) Personalul angajat trebuie sa demonstreze competenta in folosirea materialelor si a
procedurilor, in conformitate cu responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol
pentru sanatate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie
trusa de prim ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

ANEXA Nr. 2 - NORME DE IGIENA pentru serviciile din cabinetele de piercing si tatuaj

Art. 1
(1) Spatiile de desfasurare a activitatilor de tatuare, micropigmentare si/sau piercing trebuie sa
aiba incinte separate, respectandu-se prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la ordin.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), piercingul urechii se poate executa si in alte locatii
decat cele special amenajate, cu conditia utilizarii unui dispozitiv special, numit pistol, precum si
a unor cercei speciali, sterili, destinati acestui tip de operatiune, cu respectarea prevederilor
Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare.
(3) Procedurile de tatuaj si piercing se desfasoara cu conditia asigurarii de module separate, care
cuprind cel putin o masa de lucru, scaun de lucru, instrumentar si materiale de lucru specifice
fiecarei activitati.
(4) Daca se furnizeaza si alte servicii de infrumusetare, acestea trebuie sa se desfasoare in incinte
separate.
(5) Temperatura din camera de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 22?C.

Art. 2
Asigurarea echipamentului de protectie se face cu respectarea urmatoarelor conditii:
1. Operatorul trebuie sa foloseasca manusi sterile, de tip chirurgical, in timpul executarii
procedurii, fiind obligatorie si igiena mainilor; folosirea echipamentului se face cu respectarea
urmatoarelor reguli:
a) manusile din latex sau vinil se folosesc pentru un singur client; pentru prevenirea alergiei prin
folosirea prelungita a manusilor din latex se vor utiliza manusi confectionate din vinil;
b) manusile se inlocuiesc ori de cate ori este intrerupta activitatea si operatorul efectueaza
operatiuni care duc la contaminarea acestora, precum si daca acestea sunt intepate sau rupte in
timpul procedurii;
c) nu se folosesc manusi de tip menajer; acestea pot fi folosite doar pentru spalarea
instrumentarului, curatenie si colectarea deseurilor rezultate in urma activitatilor prestate.
2. Operatorul trebuie sa foloseasca echipament de lucru de culoare alba, lavabil, curat si
dezinfectat sau de unica folosinta, precum si boneta cu care se acopera parul in intregime. In
cazul in care se anticipeaza posibilitatea de murdarire, trebuie folosit un sort impermeabil.
3. Daca se anticipeaza o sangerare abundenta, trebuie folosit un echipament de protectie aditional
(ochelari de protectie, masca oronazala), pentru a se proteja fata operatorului de stropii de sange.
4. Este interzisa folosirea prosoapelor din bumbac ca echipament de protectie.

Art. 3
(1) In vederea prevenirii transmiterii hepatitei B se recomanda:
a) imunizarea operatorului care efectueaza activitati de piercing, tatuaj si micropigmentare
impotriva hepatitei B, atat pentru protectia acestuia, cat si a clientului;
b) imunizarea impotriva hepatitei B si a personalului angajat care este implicat in curatarea
instrumentelor care pot penetra pielea, a produselor contaminate cu sange si a echipamentelor; in
situatia in care s-a facut imunizarea personalului expus la risc, angajatorul trebuie sa pastreze
actele care dovedesc imunizarea.
(2) Daca un membru al personalului a suferit un accident ca urmare a folosirii unui obiect ce
poate penetra pielea, acesta trebuie sa solicite control medical de specialitate.
(3) Imunizarea nu constituie un substitut pentru respectarea normelor de igiena in cabinet.

Art. 4
(1) Inregistrarile referitoare la clienti pentru procedurile de tatuaj, micropigmentare si piercing se
pastreaza de catre operator.
(2) Inainte de inceperea procedurilor de piercing, tatuaj sau micropigmentare, clientul este
informat asupra posibilelor riscuri generate de procedura, asupra masurilor de igiena ce trebuie
luate dupa efectuarea procedurii si altor detalii tehnice despre tratament.
(3) Fiecare solicitant trebuie sa completeze si sa semneze o declaratie pe propria raspundere,
conform modelului prevazut in anexa nr. 2a) pentru operatiunea de tatuaj sau conform anexei nr.
2b) pentru operatiunea de piercing. Anexele nr. 2a) si 2b) fac parte integranta din prezentele
norme.
(4) Operatorul are obligatia sa comunice clientului instructiuni verbale si scrise, dupa fiecare
sedinta, cu privire la intretinerea tatuajului si a locului unde s-a efectuat piercingul. Instructiunile
scrise cu privire la ingrijire trebuie sa avertizeze clientul asupra obligativitatii de a informa
operatorul care a efectuat tatuajul, micropigmentarea sau piercingul despre primele semne de
inflamatie anormala, vindecare intarziata sau posibila infectie.
(5) La nivelul unitatii trebuie sa existe un registru care sa cuprinda urmatoarele date:
a) data la care s-a efectuat procedura;
b) date despre client: nume si numar de telefon;
c) procedura efectuata: tatuaj, micropigmentare si/sau piercing;
d) situatii in care au intervenit evenimente neplacute cauzate de procedura.
(6) Registrele si declaratiile pe propria raspundere trebuie pastrate timp de 2 ani de la data
efectuarii procedurii.

Art. 5
Urmatoarele situatii, in care procedura de tatuare, micropigmentare si/sau piercing poate avea
efecte negative asupra sanatatii clientului, se afiseaza la loc vizibil:
a) diabet zaharat;
b) hemofilie (sangerari care se opresc greu);
c) boli de inima;
d) boli dermatologice, leziuni ale pielii sau sensibilitatea pielii la sapunuri, dezinfectanti sau alte
produse cosmetice;
e) manifestari sau reactii alergice la metale, pigmenti, coloranti sau alti sensibilizanti pentru
piele;
f) boli transmisibile;
g) stari lipotimice, epilepsie, apoplexie, narcolepsie;
h) sarcina, alaptare;
i) deficiente imunitare;
j) cicatrici cheloide.

Art. 6
(1) Este interzisa efectuarea operatiunilor de piercing corporal persoanelor cu varsta sub 16 ani si
de tatuaj persoanelor cu varsta sub 18 ani.
(2) Este interzisa tatuarea persoanelor cu varsta sub 16 ani chiar daca exista acordul parintelui,
tutorelui sau curatorului, dupa caz.
(3) Se pot executa manevre de piercing, tatuaj si/sau micropigmentare la persoanele minore
numai in situatia in care minorul este insotit de parinte, tutore sau curator, dupa caz, care sa
declare in scris, pe versoul declaratiei pe propria raspundere, in fata operatorului, faptul ca
minorul are permisiunea acestuia pentru efectuarea procedurii.
(4) Este interzisa efectuarea piercingului organelor genitale la persoanele care nu au implinit
varsta de 18 ani.

Art. 7
Sub sanctiunea raspunderii penale si civile, se interzic mutilarea genitala sub orice forma,
precum si orice alta procedura ce poate fi definita ca o circumcizie la femei; nu este luat in
considerare acordul femeilor la niciuna dintre procedurile definite ca circumcizie a propriei
persoane.

Art. 8
(1) In situatia in care exista suspiciuni cu privire la existenta unor afectiuni sau boli relevante,
operatorul poate solicita clientului o adeverinta medicala emisa de medicul de familie, care sa
ateste starea de sanatate a clientului.
(2) Operatorii au obligatia de a nu efectua proceduri urmatoarelor categorii de persoane:
a) persoane aflate in stare de ebrietate sau care dovedesc o incapacitate de decizie datorata
utilizarii alcoolului sau a medicamentelor;
b) persoane care prezinta semne de injectare intravenoasa a drogurilor;
c) persoane care prezinta arsuri de soare, boli de piele sau cicatrici in zona aleasa pentru tatuaj,
micropigmentare si/sau piercing;
d) persoane care au afectiuni dermatologice, inflamatii sau infectii prezente in zona in care
urmeaza a fi executata procedura;
e) persoane care intra sub incidenta art. 5 si 6.

Art. 9
Normele privind curatarea, sterilizarea si dezinfectia se aplica cu respectarea urmatoarelor
conditii:
a) pistolul utilizat in piercingul urechii trebuie curatat dupa fiecare utilizare;
b) este obligatorie sterilizarea sau dezinfectia bijuteriilor ce urmeaza a fi inserate si a
implanturilor folosite in practicile de piercing, precum si a instrumentelor utilizate, conform
prevederilor legale in vigoare;
c) perioada dintre deschiderea sterilizatorului si insertia bijuteriei trebuie sa fie cat mai scurta
posibil: bijuteria, racita in interiorul sterilizatorului inchis, se insereaza de catre operator in
decurs de un minut de la scoaterea acesteia din sterilizator; respectarea acestui timp de lucru
minimizeaza riscul de aparitie a infectiilor;
d) dupa insertie, bijuteria nu se schimba; in cazul in care bijuteria este respinsa ulterior si
indepartata, aceasta va fi refolosita doar in cazul in care este curatata si sterilizata conform
metodelor prevazute anterior; in cazul aparitiei unui efect advers datorat bijuteriei, aceasta nu va
fi refolosita;
e) suprafetele de lucru patate de fluide biologice, sange, secretii etc., trebuie curatate si apoi
dezinfectate, conform prevederilor legale in vigoare, respectand timpii si concentratiile
recomandate de producator;
f) dezinfectia mediului din camera de lucru se face, conform prevederilor legale in vigoare, cu
respectarea instructiunilor producatorului.

Art. 10
Normele privind materialele folosite in cabinetele de tatuaj si piercing se aplica cu respectarea
urmatoarelor conditii:
a) bijuteria de piercing corporal este diferita de bijuteria traditionala, fiind conceputa astfel incat
sa minimizeze riscul de afundare, lacrimare si migrare;
b) este interzisa utilizarea bijuteriilor care contin nichel nr. CAS 7440-0-20, nr. EINECS 231-11-
14 sau/si compusii sai, precum si alte substante sau metale toxice;
c) este interzisa introducerea pe piata a produselor utilizate in piercing, daca acestea nu sunt
conforme cu prevederile legale in vigoare;
d) bijuteriile destinate piercingului care sunt din materiale metalice si nemetalice trebuie sa fie
insotite de certificate de calitate emise de producator sau de buletine de analiza emise de
laboratoare acreditate;
e) la prima penetrare a pielii se folosesc bijuterii special destinate piercingului, eventual bijuterii
hipoalergice, cu exceptia lobului urechii;
f) pigmentii si colorantii utilizati trebuie sa fie insotiti de certificate de calitate, in conformitate
cu prevederile legale in vigoare;
g) pe ambalajul pigmentilor si al colorantilor utilizati se va gasi o eticheta ce cuprinde si
urmatorul avertisment: "Unele persoane pot prezenta reactii alergice la acest produs."

Art. 11
Normele de igiena obligatorii in timpul si dupa aplicarea tratamentelor de tatuaj,
micropigmentare si piercing sunt urmatoarele:
1. Pentru tratamentul de tatuaj sau micropigmentare:
a) inainte de inceperea operatiunii de tatuaj se fac pregatirea psihica a clientului, precum si un
test de alergie la pigmentul sau colorantul ce urmeaza a fi utilizat;
b) inainte de inceperea procedurii de tatuaj, pielea trebuie curatata si apoi dezinfectata cu un
produs biocid, cu ajutorul unui tampon steril. Este interzisa dezinfectia pielii sau a mainilor cu
alte produse decat cele care sunt destinate acestui scop;
c) daca zona de aplicare a procedurii trebuie barbierita, operatorul foloseste un aparat de ras de
unica folosinta, dupa care pielea clientului se spala si se dezinfecteaza;
d) substantele aplicate pe pielea clientului in vederea transferului desenului de pe tipar trebuie sa
fie de unica folosinta;
e) tiparele de hartie si trasatorul utilizate pentru transferul desenului trebuie sa fie de unica
folosinta si trebuie aruncate dupa ce au fost utilizate la un client;
f) pentru fiecare client se asigura parti separate de pigmenti sau coloranti, provenite din
containere sau flacoane originale, in recipiente sterile, de unica folosinta. Toti colorantii sau
pigmentii ramasi in urma procedurii efectuate la un client trebuie colectati si inlaturati imediat
dupa terminarea sedintei; este interzisa utilizarea acestora la un alt client;
g) combinarea si amestecarea pigmentilor sau a colorantilor in vederea obtinerii altor culori se
fac in recipiente sterile, de unica folosinta;
h) excesul de pigment sau colorant aplicat pe pielea clientului trebuie inlaturat cu ajutorul unui
servetel de hartie moale, de unica folosinta, cu apa si sapun antibacterian;
i) timpul de executie a unui tatuaj nu trebuie sa fie mai mare de 4 ore. Daca tatuajul necesita o
durata mai mare de lucru, acesta se va face in mai multe sedinte si nu se va continua pana ce
vechea rana nu este vindecata;
j) dupa finalizarea tatuajului, operatorul trebuie sa curete pielea cu un servetel curat, de unica
folosinta, imbibat cu un produs biocid, exceptand zona din jurul ochilor, si sa plaseze o folie de
plastic sterila care sa acopere desenul, sa adere la piele cu ajutorul unei benzi adezive de uz
medical si sa fie pastrata cel mult doua ore;
k) la sfarsitul sedintei de tatuaj se fotografiaza tatuajul si se pastreaza impreuna cu declaratia pe
propria raspundere;
l) etapele procedurii de micropigmentare sunt similare celor prevazute mai sus.
2. Pentru tratamentul de piercing:
a) inainte de inceperea procedurii de piercing, pielea trebuie curatata si apoi dezinfectata cu un
antiseptic, cu ajutorul unui tampon steril. Este interzisa dezinfectia pielii sau a mainilor cu
produse care nu sunt destinate acestui scop;
b) instrumentele refolosibile se vor dezinfecta si steriliza, conform prevederilor Ordinului
ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare.

Art. 12
(1) Se folosesc numai anestezice autorizate de Agentia Nationala a Medicamentului.
(2) Administrarea produselor anestezice injectabile se face numai de catre cadre medicale, iar
produsul injectabil se administreaza folosindu-se seringi si ace sterile de unica folosinta.
(3) Se permite folosirea de spray-uri si creme cu efect anestezic local.
(4) Anestezierea mucoaselor se face numai cu substante aprobate pentru mucoase.
(5) Este interzisa folosirea anesteziei in piercingul limbii.
(6) Spray-ul anestezic trebuie depozitat cu atentie, monitorizat in timpul depozitarii si evacuat ca
deseu periculos, conform prevederilor legale in vigoare.
(7) Este interzisa anestezia cu clorura de etil in tratamentele de piercing corporal.

Art. 13
(1) Operatorul trebuie sa informeze clientul asupra unitatilor medicale carora li se va putea
adresa in cazul aparitiei complicatiilor ca urmare a piercingului corporal si insertiei bijuteriei.
(2) Complicatiile care pot surveni dupa piercing sunt urmatoarele:
a) alergia la bijuterie - apare in special ca rezultat al expunerii la materiale ce contin nichel sau
alte metale si substante toxice;
b) deplasarea bijuteriei - atunci cand parti sau intreaga bijuterie se afunda in profunzimea pielii
sau se deplaseaza de la locul de implant dupa piercing; aceasta se intampla de obicei atunci cand
se folosesc bijuterii neadecvate de piercing, destinate altor parti ale corpului, daca bijuteria este
prea subtire sau daca este miscata mult inainte de vindecarea ranii; aceasta poate fi o problema in
cazul plasarii acestora subcutanat (implant), ceea ce determina migrarea bijuteriei prin sau sub
piele, departe de punctul original de insertie;
c) cicatrizare defectuoasa - poate sa apara in urma insertiei deficitare a bijuteriei, deplasarii
acesteia sau ca urmare a unei infectii;
d) inflamarea locala severa - ca urmare a piercingului, fiind mult mai periculoasa pentru
piercingul oral; acest fenomen este diminuat prin alegerea corecta a bijuteriei;
e) infectii locale - se pot vindeca prin masuri adecvate de ingrijire, respectiv igiena locala;
f) septicemia - este o infectie sistemica grava, care poate afecta intregul organism; necesita
ingrijiri medicale imediate de specialitate;
g) sangerarea - este un fenomen care apare la toate procedurile de piercing. Zonele care prezinta
risc crescut de sangerare ca urmare a piercingului sunt: zona genitala, limba si buzele.

Art. 14
Ingrijirea dupa tratament se va efectua dupa cum urmeaza:
1. Operatorul furnizeaza instructiuni atat verbale, cat si scrise, referitoare la masurile de ingrijire
a zonei de piele tratate; instructiunile trebuie sa specifice urmatoarele:
a) ingrijiri specifice dupa procedura;
b) avertizarea clientului de a contacta operatorul si un cadru medical la primele semne de
inflamatie, sangerare sau posibile infectii;
c) recomandari cu scop profilactic.
2. Operatorii fac clientului recomandarile si instructiunile privind ingrijirea dupa tratament,
inaintea inceperii tratamentului, cand atentia acestuia este mai mare.
3. Instructiunile se fac imediat dupa completarea declaratiei pe propria raspundere si cuprind
urmatoarele:
a) pastrarea igienei personale corespunzatoare pentru reducerea riscului de infectare a zonei in
care s-a realizat piercingul sau tatuajul; trebuie evitata submersia sau atingerea directa a locului
cel putin 4 zile dupa tratamentul initial;
b) folosirea antisepticelor dupa tratament, evitandu-se zona de aplicare a piercingului si/sau a
tatuajului;
c) clientul trebuie informat asupra timpului de vindecare a piercingului, acesta fiind variabil in
functie de zona in care s-a efectuat piercingul.
4. Clientii trebuie incurajati sa se reintoarca la operatorul lor pentru a beneficia de ingrijiri in
decurs de doua saptamani si pentru a fi tinuti sub observatie, in situatia in care apare o
complicatie a zonei tratate.

Art. 15
Este interzisa indepartarea tatuajelor de catre operatori; indepartarea tatuajelor se va face numai
de catre personal medical specializat, in unitati medicale.

Art. 16
(1) Titularii cabinetelor au obligatia sa intocmeasca rapoarte scrise catre autoritatea de sanatate
publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din raza teritoriala in care isi desfasoara
activitatea.
(2) Raportul se face in 72 de ore in cazul aparitiei alergiilor sau infectiilor si trebuie sa cuprinda
urmatoarele:
a) numele clientului care a suferit afectiunea;
b) numele si adresa cabinetului sau a locatiei temporare in care s-a executat operatiunea;
c) numele executantului/operatorului;
d) data efectuarii tatuajului, micropigmentarii/piercingului;
e) identificarea (numar CI sau denumirea conventionala) pigmentilor sau colorantilor folositi la
tatuare/micropigmentare sau a materialului din care a fost confectionata bijuteria folosita in
piercing;
f) partea corpului care a fost tatuata/micropigmentata sau locul in care s-a executat operatiunea
de piercing si unde a aparut infectia/alergia;
g) alte informatii considerate relevante asupra factorilor care au contribuit la agravarea starii de
sanatate.
(3) Accidentele grave, spitalizarea unui client ca urmare a serviciilor prestate de operator sau
semnalarea unor boli transmisibile grave la operatori trebuie raportate imediat dupa depistare.

Art. 17
(1) Instruirea personalului se face in conformitate cu prevederile legale in vigoare privind
organizarea si certificarea instruirii profesionale a persoanelor, a insusirii notiunilor
fundamentale de igiena, serviciilor de ingrijire corporala si de prim ajutor.
(2) La angajare, operatorii trebuie sa faca dovada absolvirii cursurilor de notiuni fundamentale de
igiena, de acordare a primului ajutor si a cursului de specialitate, cu exceptia cadrelor medicale.

ANEXA Nr. 2a)

Modelul declaratiei pe propria raspundere pentru operatiunea de tatuaj


Nr. ........./ ............

DECLARATIE
PE PROPRIA RASPUNDERE
M_/F_/
Subsemnatul: Numele .................... prenumele ...................., nascut la data de ................
inlocalitatea .................., judetul ......................., cu domiciliul stabil in
localitatea..........................., str. .......................... nr. ......, bl. ......, sc. ..........,ap. ........, et. ......,
judetul ................, cod ................., cu domiciliul flotant inlocalitatea ..................., str.
.......................... nr. ......, bl. ....., sc. .......,ap. ......, et. ....., judetul ..................., cod ......................,
posesor al B.I./C.I.seria ....... nr. ..................., eliberat/eliberata la data de ...............................de
...........,C.N.P. __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/, telefon ..............., doresc sa mi se faca
tatuajul nr. .......... in zona ............... . Declar pe propria raspundere ca: nu am consumat bauturi
alcoolice si +--------+ substante stupefiante inainte de efectuarea tatuajului si nu sufar de ¦
¦urmatoarele boli: hemofilie, epilepsie, boli transmisibile, boli de inima, ¦ ¦diabet zaharat,
afectiuni dermatologice, SIDA si nu sunt insarcinata. +--------+ Semnatura................ Am luat la
cunostinta faptul ca, avand o piele mai inchisa, culorile nu se vor vedea atat de viica pe o piele
alba. Declar pe propria raspundere ca materialele pentru efectuarea tatuajului s-au desfacut in
fatamea de catre operator. Totodata, am luat la cunostinta si am primit sfaturile in vederea
ingrijirii tatuajului timp de15 zile de catre mine. In cazul in care nu am spus adevarul in aceasta
declaratie si nu respect sfaturile de ingrijire atatuajului, sunt direct responsabil. Operatorul este
absolvit de orice raspundere penala sau civila. Data Semnatura ................ ....................

Declaratia s-a citit si s-a completat in fata mea:


Operator,
....................

ANEXA Nr. 2b)

Modelul declaratiei pe propria raspundere pentru operatiunea de piercing


Nr. ........./............

DECLARATIE
PE PROPRIA RASPUNDERE
M_/F_/ Subsemnatul: Numele .................... prenumele ......................, nascut la data de ..............
inlocalitatea .............., judetul ............, cu domiciliul stabil in localitatea .............,str. .............. nr.
..., bl. ..., sc. ....., ap. ...., et. ..., judetul ........., cod ........,cu domiciliul flotant in localitatea .........,
str. ............... nr. ......, bl. ....., sc. ...,ap. ......, et. ....., judetul ....................., cod ....................,
posesor al B.I./C.I.seria ....... nr. ..................., eliberat/eliberata la data de ................... de
.......,C.N.P. __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/, telefon ..............., doresc sa mi se faca
piercing in zona ...................... . Bijuteria care mi se va monta este din ........... si este cumparata
de mine din .............. . Declar pe propria raspundere ca: nu am consumat bauturi alcoolice si
substante stupefianteinainte de efectuarea piercingului si nu sufar de urmatoarele boli: hemofilie,
epilepsie, bolitransmisibile (hepatita, TBC etc.), boli de inima, diabet zaharat, afectiuni
dermatologice, SIDA sinu sunt insarcinata. Semnatura ..................... Declar pe propria
raspundere ca materialele pentru efectuarea piercingului s-au desfacut in fatamea de catre
operator. Totodata, am luat la cunostinta si am primit sfaturile in vederea ingrijirii piercingului
timp de15 zile de catre mine. In cazul in care nu am spus adevarul in aceasta declaratie si nu
respect sfaturile de ingrijire apiercingului, sunt direct responsabil. Operatorul este absolvit de
orice raspundere penala saucivila. Data Semnatura .................... ......................

Declaratia s-a citit si s-a completat in fata mea:


Operator,
......................

ANEXA Nr. 3 - NORME DE IGIENA pentru serviciile din cabinetele de tratament si machiaj
cosmetic, epilare, manichiura, pedichiura, coafura, frizerie si barbierit

Art. 1
(1) Spatiile de desfasurare a activitatii trebuie sa respecte prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la
ordin.
(2) Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi:
a) epilare, tratament si machiaj cosmetic;
b) pedichiura, manichiura;
c) coafura, manichiura;
d) frizerie, barbierit, manichiura.
(3) Daca in cabinet se desfasoara doar activitati de coafura si/sau frizerie, inclusiv barbierit si
manichiura, incinta pentru accesul, receptia si asteptarea publicului este optionala.
(4) Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20?C.

Art. 2
(1) Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se
face dupa cum urmeaza:
+----------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------+
¦ Suport de tratat ¦ Metoda de aplicare
¦ Observatii ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Materiale necritice ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Suprafete inerte, cum ar fi: pavimente, ¦Curatare
¦Spalare cu solutie de detergent pentru indepartarea ¦
¦pereti, mobilier etc. ¦
¦prafului si murdariei, urmata de clatire cu apa ¦
¦ ¦
¦calda ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Suprafete inerte, cum ar fi: chiuveta, W.C.,¦Dezinfectie de nivel scazut sau
¦Stergere, respectandu-se timpul si concentratia ¦
¦suprafetele de lucru, pat de lucru etc. ¦cu un produs detergent-
¦conform instructiunilor producatorului, apoi ¦
¦ ¦dezinfectant
¦clatire ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Material moale, cum ar fi: prosoape, ¦Dezinfectie de nivel scazut
¦Spalare la masini automate cu ciclu termic de ¦
¦cearceafuri etc. ¦
¦dezinfectie si fierbere sau la o firma specializata,¦
¦ ¦
¦in baza unui contract ¦
¦ ¦
¦Uscarea se face in camere special amenajate ¦
¦ ¦
¦sau in uscatoarele masinilor de spalat ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Spatule din plastic sau metal, tavitele, ¦Dezinfectie de nivel scazut
¦sau Spalare, urmata de imersie completa in produsul ¦
¦ustensilele care intra in contact cu ¦cu un produs detergent-
¦biocid, apoi clatire cu apa ¦
¦pielea intacta, par sau unghii ori cu ¦dezinfectant
¦ ¦
¦substante de lucru ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Materiale semicritice ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Orice suprafata inerta sau material ¦Dezinfectie de nivel
intermediar¦Stergere sau imersie completa in produsul ¦
¦moale care a fost stropit cu sange sau ¦
¦biocid, urmata de spalare, apoi clatire cu apa ¦
¦alte fluide corporale ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Pilele de unghii refolosibile, pensetele, ¦Dezinfectie de nivel
intermediar¦Stergere sau imersie completa in produsul biocid, ¦
¦vasele pentru manichiura, caditele ¦
¦apoi clatire ¦
¦pentru pedichiura, perii de unghii, ¦
¦ ¦
¦lavoare pentru spalat parul etc. ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Orice articol care vine in contact cu ¦Dezinfectie de nivel inalt
¦Spalare urmata de imersie in produsul biocid, ¦
¦mucoasele intacte sau cu pielea lezata ¦
¦apoi clatire ¦
¦ori care sustine un articol steril ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Materiale critice ¦
¦ ¦
+--------------------------------------------+-------------------------------
-+----------------------------------------------------¦
¦Articolele taioase si intepatoare care ¦Sterilizare prin metode fizice
¦Conform prevederilor legale in vigoare si ale ¦
¦patrund adanc in piele, refolosibile ¦sau chimice
¦art. 5 din anexa nr. 1 la ordin ¦
+----------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------+

(2) Canapeaua pentru tratamente cosmetice va fi acoperita cu o husa de unica folosinta, care se
va schimba dupa fiecare client, sau din material impermeabil, care se curata si se dezinfecteaza
dupa fiecare sedinta cu un produs detergent-dezinfectant.

Art. 3
(1) Toate produsele cosmetice utilizate trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind
produsele cosmetice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Toate produsele cosmetice trebuie pastrate in containere inchise si curate, etichetate
corespunzator si utilizate conform prevederilor legale in vigoare.
(3) Utilizarea unui preparat cosmetic pentru un client se face prin extragerea unei portiuni din
containerul preparatului respectiv pentru evitarea contaminarii produsului, iar repartitia acestuia
se face folosindu-se una dintre urmatoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei portiuni de substanta din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi rasturnat;
c) folosirea portiunilor individualizate pentru o singura utilizare pentru a preveni contaminarea
materialelor in vrac.
(4) Produsele cosmetice se utilizeaza respectand termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.

Art. 4
Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa,
confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor.

Art. 5
Epilarea se efectueaza respectandu-se urmatoarele conditii:
1. Materialele folosite pentru epilare sunt urmatoarele:
a) ceara solida, dura, pe care esteticianul o aplica pe piele si apoi o indeparteaza impreuna cu
parul atasat;
b) ceara moale, care se afla pe un material-suport sub forma de plasture, care este indepartat de
pe piele impreuna cu parul atasat;
c) amestecuri care contin zaharuri, ce sunt aplicate pe piele si apoi acoperite cu plasturi, cu
ajutorul carora se indeparteaza amestecul impreuna cu parul atasat.
2. Spatulele de lemn se folosesc pentru un singur client.
3. Spatulele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate, dupa folosirea acestora la un singur
client, conform art. 2 alin. (1).
4. Orice produs cosmetic pe baza de ceara se foloseste la un singur client, cu exceptia cerii
solide, care poate fi reutilizata doar in urma tratarii in aparate speciale care o incalzesc la
temperaturi de peste 100?C si o filtreaza.
5. Produsele din ceara moale, zaharuri si materialele-suport pentru aplicarea acestora trebuie
indepartate dupa folosirea acestora la un singur client.
6. Produsele de ceara trebuie aplicate unui client cu aceeasi spatula, numai pe pielea intacta.
7. Aplicatoarele personale cu roller trebuie curatate si dezinfectate prin dezinfectie de nivel
intermediar cu un produs biocid, conform prevederilor legale in vigoare, dupa fiecare client.
8. La epilarea zonelor din apropierea sprancenelor trebuie protejati ochii cu materiale adecvate.
In cazul materialelor refolosibile, acestea trebuie curatate si dezinfectate prin metoda dezinfectiei
de nivel scazut, conform prevederilor legale in vigoare, dupa utilizarea acestora la un singur
client.
9. Esteticianul trebuie sa foloseasca manusi de unica folosinta in timpul procedurii de epilare.

Art. 6
Machiajul se efectueaza respectandu-se urmatoarele conditii:
a) pentru fiecare client se foloseste un burete sau un aplicator de unica folosinta;
b) pielea trebuie curatata inainte de aplicarea machiajului;
c) creioanele pentru machiajul ochilor si al buzelor trebuie reascutite inaintea folosirii pentru un
nou client;
d) cand nu sunt folosite, paletele pentru machiaj trebuie acoperite;
e) toate servetele si materialele de acoperire a fetei refolosibile trebuie spalate, dezinfectate si
uscate dupa fiecare client, conform prevederilor art. 2 alin. (1).

Art. 7
Vopsirea genelor si a sprancenelor se efectueaza respectandu-se urmatoarele conditii:
a) se utilizeaza numai produse cosmetice de colorare si vopsire cu aceasta destinatie, conform
prevederilor legale in vigoare si respectand instructiunile producatorului;
b) este interzisa deservirea clientului in situatia in care se observa ca acesta prezinta afectiuni
oculare;
c) aplicatorul si partile de hartie utilizate ca suport pentru vopsirea genelor sunt de unica
folosinta.

Art. 8
Tratamentul cosmetic al fetei se efectueaza respectandu-se urmatoarele:
a) tratamentul cosmetic cuprinde urmatoarele etape: curatarea pielii, exfolierea, aplicarea
mastilor cosmetice, folosirea lampii rosii dermale, aplicarea curentului galvanic si electric cu
inalta frecventa, tratamentul cu abur, masajul facial, extractia punctelor negre si tratamentul cu
compusi alfa-hidroxi;
b) aplicatoarele, periile, electrozii si instrumentele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate cu
un produs biocid, conform prevederilor legale in vigoare, dupa utilizarea acestora la un singur
client;
c) pentru fiecare client trebuie folosit un burete sau aplicator de unica folosinta;
d) aparatul cu abur pentru tratament facial trebuie intretinut in permanenta stare de curatenie;
e) ventuzele de sticla trebuie curatate si dezinfectate cu produse biocide prin metoda dezinfectiei
de nivel scazut, conform prevederilor legale in vigoare, dupa folosirea la un singur client;
f) materialele utilizate pentru protectia ochilor pot fi de unica folosinta sau reutilizabile. In cazul
refolosirii acestora, ele trebuie curatate si dezinfectate cu produse biocide prin metoda
dezinfectiei de nivel scazut, conform prevederilor legale in vigoare, dupa folosirea la un singur
client.

Art. 9
Extractiile se efectueaza cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) lumenul extractorului de comedoane trebuie curatat si dezinfectat cu un produs biocid prin
metoda dezinfectiei de nivel inalt, conform prevederilor legale in vigoare, dupa folosirea la un
singur client;
b) intre extractiile efectuate aceluiasi client, aparatul de extractie a comedoanelor trebuie sters cu
alcool pentru a se preveni contaminarea altor zone ale fetei;
c) in timpul extractiilor esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta.

Art. 10
Tratamentul cu compusi alfa-hidroxi se efectueaza cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) acidul glicolic trebuie folosit in conformitate cu instructiunile producatorului;
b) in timpul tratamentului se folosesc manusi sterile, de unica folosinta;
c) in timpul tratamentului se acopera ochii clientului pentru prevenirea accidentelor;
d) esteticianul furnizeaza clientului instructiuni verbale si scrise referitoare la ingrijirea pielii
dupa tratamentul cu acid glicolic.

Art. 11
(1) Manichiura cuprinde urmatoarele etape:
a) spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si ale clientului;
b) examinarea mainilor clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice sau ranilor;
c) taierea si pilirea unghiilor;
d) tratarea mainilor cu o solutie antiseptica;
e) inmuierea, indepartarea cuticulelor prin mijloace mecanice: impingere, tocire si/sau taiere;
f) tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor si al mainilor: masaj, baie de parafina etc.;
g) aplicarea lacului sau a pastelor de unghii si a decorurilor.
(2) Pedichiura cuprinde urmatoarele etape:
a) spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si a picioarelor clientului;
b) examinarea picioarelor clientului in vederea depistarii diverselor boli sau rani, a calozitatilor,
bataturilor etc.;
c) tratarea pielii picioarelor clientului cu o solutie antiseptica autorizata;
d) inmuierea in apa calda, impingerea, tocirea si/sau taierea cuticulelor prin mijloace mecanice;
e) taierea si pilirea unghiilor;
f) tratarea si pilirea calozitatilor si a bataturilor;
g) tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor si al picioarelor: masaj, baie de parafina etc.
(3) Aplicarea unghiilor artificale si protezarea unghiilor tehnice si false cuprind urmatoarele
etape:
a) spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si ale clientului;
b) examinarea mainilor clientului;
c) pregatirea unghiilor naturale prin curatare si tratare;
d) impingerea, tocirea si/sau taierea cuticulelor prin mijloace mecanice;
e) dezinfectarea unghiilor, aplicarea unui adeziv acrilic sau a unui gel special pe unghia naturala;
f) aplicarea capsulelor prin diferite mijloace.
(4) Inaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul
unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.
(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate
inainte de utilizarea lor la un nou client.
(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.
(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza
si se sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.
(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi
reumpluta cu un nou continut.
(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic
specialist.
(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica
folosinta, pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta
anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In
aceasta situatie se folosesc numai instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate
dupa utilizare.
(11) Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau
picioare prezinta leziuni deschise.

Art. 12
(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu
o solutie antiseptica autorizata.
(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat,
inainte de inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.

Art. 13
(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un
produs antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.
(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii
dupa tratament.

Art. 14
Operatiunile de coafura, frizerie, barbierit se efectueaza respectandu-se urmatoarele:
1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare,
iar modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.
2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa
necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa
utilizarea acestora la un singur client.
4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.
5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din
urmatoarele categorii:
a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele
de unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform
prevederilor legale in vigoare;
b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin
articolele sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client,
articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin
dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza conform art. 2 alin. (1);
c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum
sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur
client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza
prin dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent-dezinfectant.

Ordin nr. 1507 din 04/09/2007

Art. I
Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 1.136/2007 privind aprobarea Normelor
de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I. nr. 484 din 19 iulie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
- Alineatul (1) al articolului 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 12
(1) Se folosesc numai anestezice autorizate conform prevederilor legale."

Art. II
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Poate fi de interes si:


Ordin nr. 291/2007 privind aprobarea Procedurii de notificare a produselor cosmetice de uz
uman care sunt puse pe piata pe teritoriul Romaniei
Legea privind produsele cosmetice, legea nr. 178/2000, republicata 2005
Hotarare nr. 562/2008 privind unele masuri pentru pastrarea confidentialitatii unor ingrediente
din compozitia produselor cosmetice
-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes
general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur
informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse
aici.
-------------

Reguli generale privind sănătatea şi


securitatea în muncă a salariaţilor
Aug 2, 2012 Postat de Redacţia in HR & Muncă Etichete reguli, salariati, sanatate securitate
munca Comentarii 1

Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele


legate de muncă.

Aspectele care privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor sunt reglementate de Legea nr.
53/2003 – Codul muncii, republicată, Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu modificările și completările ulterioare, care se completează cu dispoziţiile legii
speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de
protecţie a muncii.

Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:

a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor


profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;

c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a


securităţii şi sănătăţii în muncă.

ATENŢIE!

Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de


răspundere în domeniul securităţii şi sănătăţii salariaţilor.

Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere


responsabilităţii angajatorului.
Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii
financiare pentru salariaţi.

În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea


securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor
profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării
protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.

La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii


salariaţilor se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi


alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora
asupra sănătăţii;

e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie


individuală;

i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

Ținând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, Legea nr. 319/2006 – Legea
securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările și completările ulterioare, prevede pentru
angajator următoarele obligaţii pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protejarea
securităţii şi sănătăţii salariaţilor:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea


echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în


muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu


lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

Angajatorul are următoarele responsabilităţi:

- răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevede în


regulamentul intern, în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă;

- în elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul


sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în
muncă;

- asigură toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii;

- organizează instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

- organizează locurile de muncă astfel încât acestea să garanteze securitatea şi sănătatea


salariaţilor,

- organizează controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în


procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor;

- răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de


muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea
salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.

Instruirea angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (art. 181) Codul muncii,
republicat):

- se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator
împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu
reprezentanţii salariaţilor;

- se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau
felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni,
- în toate cazurile instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii;

- este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.

În privința instruirii, Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu


modificările și completările ulterioare, prevede în sarcina angjatorului următoarele
obligații (art 20, 21):

1. Asigurarea de condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată


în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de
lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

2. Să adapteze instruirea la evoluţia riscurilor sau la apariţia unor noi riscuri.

3. Să realizeze instruirea periodică şi ori de câte ori este necesar.

4. Să se asigure că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi
în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.

5. Să asigure reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă instruirea corespunzătoare.

ATENȚIE!

Instruirea prevăzută la pct. (1)-(3) şi (5) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a
reprezentanţilor acestora.

Instruirea prevăzută la pct. (1)-(3) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.

Instruirea prevăzută la pct. (5) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

Angajatorii mai au, potrivit Legii nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu
modificările și completările ulterioare, și următoarele obligații:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului
de protecţie care trebuie utilizat;

c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3


zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de muncă;

d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte


privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea


accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de


muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale
în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau
diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;

b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,


organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;

c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,


înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;

d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în


domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;

e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi
ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute


în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin
servicii externe;

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar


fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care
aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie
necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifică;

j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;

k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;

l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a


aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;

m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul


controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;

n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control


şi al cercetării evenimentelor;

o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea


controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în
afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa
accidentaţilor şi a altor persoane;

q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

r) să asigure echipamente individuale de protecţie;

s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al


pierderii calităţilor de protecţie.

DE REȚINUT!

Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor


care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de
muncă şi/sau contractul individual de muncă. (art. 14)

Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.


Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
(art. 15)

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege respectiv, Inspecția
Muncii, poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori
utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi. (art. 182, alin.
(1)

Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului


să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse,
substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi
efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman. (art. 182, alin. (2)

Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor
şi de mărimea întreprinderilor, sunt stabilite obligaţiile ce revin diferitelor categorii de
întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor care privesc evaluarea riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea în muncă, cele referitoare la evidenţa accidentelor de muncă ce au ca
urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor
profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă și rapoartele privind
accidentele de muncă suferite de lucrători.

Potrivit Legii nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările și


completările ulterioare, fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât
să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi
alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
(art. 22)

Lucrătorii au următoarele obligații:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de


transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl


înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară


a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor
tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre
care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele


suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a
face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără
riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.