Recuperarea în

patologia sportivă
curs 1
 Patologia sportivă
• Cuprinde un grup heterogen de afecțiuni care fac
obiectul mai multor specialități medicale:
– Medicină sportivă
– Ortopedie-traumatologie
– Imagistică medicală
– Medicină internă
– Cardiologie
– Oftalmologie
– Otorinolaringologie
– Dermatologie
– Medicină de recuperare și balneofizioterapie
– Reumatologie
– Psihiatrie
– Nutriție și boli metabolice
 Specificul patologiei sportive
• Afectează grupe de vârstă tinere
• Apar la indivizi cu potenţial biologic crescut
• Nu coexistă, de obicei, cu afecţiuni ale altor
aparate şi sisteme
• Mecanismele de producere şi formele
anatomo-clinice au o anumită specificitate
• Recuperarea trebuie să fie rapidă şi eficientă
 structurală
 funcţională
 menţinerea sau redobândirea condiţiei fizice generale
 Recuperarea în patologia sportivă

• Specialiști:
– Medicul specialist în recuperare medicală și
balneofizioterapie
– Kinetoterapeut, fiziokinetoterapeut,
balneofiziokinetoterapeut, fizioterapeut
– Specialiști în tehnici complementare kinetoterapiei (masaj,
acupunctură, osteopatie etc.)
 Etiologia accidentelor sportive
Factorii de risc
interni
 Vârstă
 Sex
 Compoziția corporală Sportiv Sportiv
TRAUMATISM
 Antecedente predispus susceptibil
patologice, sechele
 Condiția fizică
 Particularități
anatomice
 Abilități (legate de
sport, de stabilitate
posturală)

Eveniment
Expunerea la factori  Situație legată de activitatea sportivă
de risc externi  Comportamentul sportivului sau al
 De natură umană (din echipa adversarului
proprie, adversari, arbitri)  Mecanism direct/indirect/combinat
 Echipamentul de protecție
 Echipamentul propriu-zis
 Mediul înconjurător (condiții
meteo)

După Meeuwisse, W.H., 1991

Principalele cauze ale accidentărilor
sportive
• Lipsa de antrenament
• Tehnică necorespunzătoare
• Oboseală musculară
• Supraantrenament
• Leziuni anterioare tratate necorespunzător
• Stare actuală de boală sau convalescenţă
• Greutate corporală necorespunzătoare
• Carenţe nutritive
• Alterarea reflexelor neuromusculare prin medicaţie (doping)
• Viaţa nesportivă
• Legate de teren
• Condiţii meteorologice nefavorabile
• Legate de adversar
• Arbitraj
• Supravegherea deficitară din partea antrenorului
 Profilaxia accidentelor sportive

• Are un rol important în îmbunătățirea raportului:

BENEFICIU / RISC
asociat activității fizice
• Prevenția în sport:
– primară (prevenție propriu-zisă)
– secundară (diagnostic precoce, intervenție,
↓recidivelor/reaccidentări)
– terțiară (recuperare pentru reducerea/corectarea
disabilităților, sechelelor)
 Schema prevenției în patologia sportivă

După Mechelen și colab., 1992

 Particularitățile prevenției în patologia
sportivă
• Specificitate de ramură sportivă
• Pregătire fizică generală, tehnico-tactică, psihică
• Echipament complet şi de bună calitate
• Condiţii tehnico-materiale bune
• Încălzire eficientă
• Refacere post-efort (masaj, fizioterapie, medicaţie
susţinătoare şi de refacere post-efort, tehnici de relaxare)
• Sancţionarea aspră a jocului brutal
• Instaurarea unui climat de disciplină, responsabilitate în cadrul
echipei
• Asistenţă medicală promptă şi competentă
• Colaborare antrenor – medic – kinetoterapeut – psiholog
 Metode de prevenție specifice în
activitatea sportivă
Încălzirea Antrenament

Echipament
Stretching propriu-zis și de
Prevenție
protecție

Nutriție Suprafață, sală,

ambient

Pregătire Ortezare Refacere

psihologică Taping Recuperare
 Primul ajutor în traumatismele sportive

• Menţinerea funcţiilor vitale (RCP, hemostază)

• Combaterea durerii
• Combaterea tulburărilor circulatorii sanguine sau limfatice
• Imobilizare provizorie
• Toaleta plăgilor
Noțiuni generale privind
traumatologia sportivă
 Clasificarea principalelor leziuni din
patologia sportivă
Localizare Afecțiuni acute Afecțiuni cronice, de suprasolicitare
os Fractura, contuzia periostală Fractura de stress, osteita, periostita,
apofizita
articulație Leziuni condrale, osteocondrale, luxații, Sinovite, artroze
entorse
mușchi Rupturi musculare, contuzii, crampe, Sindrom de compartiment cronic,
sindrom de compartiment acut, leziuni fibroze, fibromialgie, miozite,
tendinoase (tendinite, rupturi de mioentezite, entezite, tendinite,
tendon), bursite acute tenosinovite, tendinoze, bursite cronice
nerv Leziuni acute de nerv Elongații, compresiuni
tegument Plăgi, dilacerări Flictene, calus
 Localizarea topografică a
traumatismelor sportive
• Cap, gât: 2,1 %
• Membre superioare: 21,25%
• Membre inferioare: 57,7%
• Trunchi: 18,95%
 Patologia sportivă a părților moi

• Contuziile
• Plăgile
• Afecţiuni musculare:
– Crampele musculare
– Contracturile musculare
– Rupturi musculare
– Miozite, mioentezite
– Entezite
– Tendinite
– Tenosinovite
– Rupturi aponevrotice
– aponevrozite
 Contuzia

• Strivirea, în proporţii variabile, a ţesuturilor

moi (piele, ţesut adipos, muşchi)
• Semne clinice:
– Durere
– Impotenţă funcţională
– Echimoze, hematoame
• Stupoarea musculară
• Contuzia musculară
• Ruptura musculară
• Atriția musculară
• Sindromul de strivire
 Crampa musculară a mușchiului
scheletic
• Contracţii involuntare, spasmodice ale muşchiului scheletic
care apar în timpul sau imediat după efortul fizic.
• Localizare: frecvente la nivelul membrelor inferioare (gambe,
coapse, plantare);
• Semne clinice:
– Durere;
– Contracţie involuntară, puternică a unui singur muşchi sau
a unui grup muscular
– Impotenţă funcţională completă
• Etiologie:
• Anomalii ale metabolismului fibrei musculare (deficit
sau lipsă ATP), electroliți (hiponatremie, hipopotasemie
și/sau hipomagneziemie);
• Anomalii la nivelul sarcolemei (în deshidratare);
• Anomalii ale funcţiei nervului motor
• Tratament:
• Stretching
• Masaj
• Fluide
• Medicație
 Contractura musculară

• Creștere a tonusului muscular, scăderea

metabolismului fibrei musculare, scăderea
performanței
• Contractura primară: tetanizare reflexă consecinţă a
acumulării de metaboliţi în timpul efortului pe fondul
deshidratării şi/sau a unor tulburări de excitabilitate);
acidoza locală perturbă schimburile
transmembranare de la nivelul muşchiului.
• Contractura secundară: simptom care însoţeşte
leziunile musculare sau articulare.
• Semne clinice:
• Durere cu debut insidios, de intensitate progresivă;
• Tumefacţie bine delimitată a muşchiului ce nu dispare
în repaus; muşchi sau fascicul muscular indurat şi
dureros;
• Tumefacţie difuză a segmentului

• Tratament:
• Stretching
• Aplicații calde
• Fizioterapie
• masaj
 Rupturile musculare

• traumatisme produse prin lezarea fibrelor musculare

• Clasificare:
– Fibrilare
– Fasciculare
– Fibrofasciculare
– Totale
Localizări frecvente: ischiogambieri, cvadriceps femural,
adductorii coapsei, triceps sural.
 Miozitele

• Afecţiuni acute/cronice de suprasolicitare ale

muşchiului;
• Semne clinice:
– Durere cu debut lent datorat unei solicitări severe unitare
– Sensibilitate difuză, pe zone relativ întinse
– Creşterea temperaturii locale
– Hipotonie musculară/contractură
– În formele cronice, corpul muscular e transformat într-un
cordon fibros scade elasticitatea şi rezistenţa mușchiului
 Mioentezite

• Leziuni ale muşchilor la nivelul inserţiilor osoase, al

joncţiunii musculo-tendinoase sau musculo-
aponevrotice.
• Semne clinice: durere locală, edem, indurație
• Tratament: repaus, AINS, fizioterapie

• Frecvente la nivelul muşchiului drept abdominal

– Dureri persistente la nivelul regiunii suprasimfizare la
contracţia muşchiului; la 1-2 cm deasupra simfizei şi la 1-2
cm de linia mediana.
 Entezite
• Afecţiuni ale zonei terminale musculo-tendinoase sau
tendino-osoase; datorate microleziunilor de
suprasolicitare;
• Semne clinice: durere, edem discret; apar fibrozarea
și/sau calcificarea
• Localizare: frecvent, tendonul lui Achille (patologia
sportivă) sau în spondilita anchilopoetică, poliartrita
reumatoidă;
 Tendinite

• Afecţiuni inflamatorii acute/cronice ale tendonului

• Semne clinice:
– Durere
– Modificări de formă şi consistenţă

Localizări frecvente: tendonul achillian, laba de gâscă,

deltoid, supraspinos, patelară, cvadricipitală.
• Tratament:
– În funcţie de forma anatomo-clinică şi stadiul
evolutiv
– Masaj cu gheaţă primele 48 ore
– Repaus segmentar
– Fizioterapie
 Tenosinovite

• Afecţiune inflamatorie acută/cronică la nivelul

tendonului şi tecii sinoviale a acestuia, produsă de
microtraumatisme şi modificări metabolice locale
• Semne clinice:
– Acută (exudativă): tumefiere locală, fluctuenţă, durere la
mobilizare, hipertermie regională;
– Cronică (uscată): semne inflamatorii discrete, crepitaţii
locale.
Localizări frecvente: tibial anterior, peronieri, extensori și
flexori ai mâinii, ai piciorului
• Forme particulare:
– Tenosinovita de Quervain: ASP, ESP (mai frecventă
în tenis, badminton, golf)

– Tenovita extensorului degetelor

• Trigger finger
 Rupturile de tendon
• De obicei, este evenimentul final al unui proces degenerativ
simptomatic/asimptomatic;
• Localizări: tendonul achillian, extensor al inelarului,
cvadricipital, lungii porţiuni a bicepsului
 Afecţiuni aponevrotice
• Inflamații ale aponevrozelor
• Semne clinice: impotența funcțională, durere
• Aponevrozita plantară
– Afecţiune inflamatorie nespecifică produsă de
încărcări sau tensionări crescute
– Noduli şi dureri în special pe partea internă a
aponevrozei plantare, adesea unilaterale
• Rupturile de aponevroză
– Plantară, soleară, fasciei lata
• Tratament:
– Conservator: KT, AINS, AIS,
toxina botulinică
– Chirurgical: fasciotomie
 Patologia sportivă articulară
• Entorse
• Luxaţii
• Bursite
• Hidartroze
• Corpii articulari
• Chisturi
• Artroze
• Osteoporoza epifizară
• Maladia Hoffa
 Patologia sportivă osoasă
• Fracturi
• Apofizite
• Periostite
 Forme specifice de suprasolicitare

• Lombalgia de suprasolicitare
• Epicondilita medială şi laterală a humerusului
• Pubialgia fotbalistului