Afectiuni musculo-

scheletice
Cazacliu Ina
Popov Andrei
 Introducere

• Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă un grup de afecţiuni dureroase ale

muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor şi nervilor. Toate părţile corpului pot fi afectate,
membrele superioare şi spatele fiind zonele cele mai expuse. AMS apar din cauza unor
mişcări cum ar fi îndoire, îndreptare, prindere, ţinere, răsucire, strângere, strivire,
îngenunchiere şi întindere. Aceste mişcări obişnuite nu sunt neapărat vătămătoare în cursul
activităţilor de zi cu zi. Ceea ce le face periculoase în timpul lucrului este repetitivitatea,
adesea forţată, şi mai ales, viteza mişcărilor şi lipsa pauzelor de refacere dintre acestea.
Căldura, frigul şi vibraţiile contribuie de asemenea la apariţia AMS. Riscul de AMS poate
creste odata cu ritmul muncii, satisfactia redusa a muncii, cerințile ridicate de la locul de
munca si stresul. Exista, de asemenea, o puternica legatura reciproca intre sistemul nervos si
cel muscular.
• Afecţiunile musculo-sceletice sunt un motiv de îngrijorare nu numai pentru că afectează, în
mod individual, sănătatea funcțională a fiecăruia, ci şi datorită impactului economic enorm
pe care îl suportă aceste persoane, dar și costurile statale de îngrijire a acestora. Un raport
anterior al Agenţiei menţionează faptul că anumite studii au estimat costul AMS ce afectează
membrele superioare undeva între 0.5% şi 2% din Produsul Intern Brut (PIB). La nivel
european, afecţiunile musculo-scheletice sunt cele mai des întâlnite boli profesionale:
• în anul 2005, acestea reprezentau aproximativ 39% din totalul bolilor profesionale potrivit
registrului obligatoriu. Potrivit ultimelor cifre furnizate de Studiul European privind
Condiţiile de Muncă , în UE-15, durerile de spate par a fi cea mai importantă afecţiune legată
de muncă, în timp ce în noile state membre, durerile de spate ocupă locul al doilea după
epuizare.
• Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a analizat, pentru prima
oară, mai atent afecţiunile musculo-scheletice legate de muncă, în rapoartele din anul
2000. ,
• Susţinând descoperirile anterioare, acest raport face o analiză mult mai profundă
pentru a oferi o imagine completă, actualizată şi complementară a incidenţei AMS şi
a implicaţiilor lor. Pentru a identifica grupurile de risc, evoluţiile şi problemelor noi
apărute ce constituie motiv de îngrijorare, şi indică modalităţile de prevenire.
Raportul se referă şi la afecţiunile membrelor inferioare, care nu erau luate în
considerare până în acel moment. Descrierea se bazează pe datele colectate din
sistemele de monitorizare a securităţii şi sănătăţii în muncă de la nivel european şi
naţional.
 Definirea bolii
• Organizaţia Internaţională a Muncii a definit boala profesională ca fiind boala ce
rezultă dintr-un număr de factori, şi la care mediul de muncă şi modul în care se
execută munca, contribuie semnificativ la apariţia bolii, dar cu o magnitudine
variabilă. Termenul de afecţiune musculo-scheletică este folosit pentru bolile
aparatului locomotor, de exemplu muşchi, tendoane, schelet, cartilagii, sistem
vascular, ligamente şi nervi.

• Deci, afecţiunile musculo-scheletice (AMS) includ bolile care sunt provocate sau
aggravate de muncă şi de circumstanţele în care se efectuează activitatea lucrativă .
 Definirea bolii
• Aceste afecţiuni sunt cronice, şi simptomele apar de obicei numai după expunerea la
factorii de risc legaţi de muncă pentru o perioadă de timp. Nu este foarte evidentă
utilizarea de criterii de diagnosticare a AMS în statele membre ale Uniunii Europene,
şi de asemenea, termeni variaţi au fost folosiţi pentru a descrie aceste afecţiuni în
aceste ţări. De exemplu, atunci când acestea afectează membrele superioare,
termenii folosiţi sunt Vătămări produse de Mişcările Repetitive (VMR), Afecţiuni ale
Membrelor Superioare Legate de Profesie (AMSLP), Tulburări Musculo-Scheletice
(TMS) şi Afecţiuni Traumatice Cumulate (ATC). Această varietate este reflectată atât
de datele raportate la nivel naţional, cât şi de studiile de cercetare şi face ca orice
comparaţie între Statele Membre să fie foarte dificilă.
 Statistici
• AMS + sindromul tunelului carpian au crescut cu 32% din 2002 până în 2010
• AMS + sindromul tunelului carpian reprezintă 59% din toate bolile
recunoscute cuprinse în EODS în 2010
• Afecţiunile musculo-scheletice au o etiologie multifactorială şi implică mai
mulţi factori genetici, de mediu şi comportamentali. În cele mai multe situaţii
este dificil de stabilit cauza exactă într-un anumit caz de boală. Din acest
motiv, afecţiunile musculo-scheletice nu sunt acceptate, în mod obişnuit, ca
boli profesionale în sistemele naţionale de compensare sau de raportare.
Ponderea bolilor profesionale, lista obligatorie
EODS, 2010
 AFECŢIUNILE MUSCULO-SCHELETICE –
IMAGINEA EUROPEANĂ DE ANSAMBLU

• În 2005, 35.4% dintre lucrătorii din UE-15 şi din noile state memebre
considerau că munca pe care o prestează le afectează sănătatea.
• Afecţiunile musculo-scheletice sunt cele mai frecvente boli profesionale
înregistrate la nivel european.
• Datele privind afecţiunile musculo-scheletice la nivelul UE sunt furnizate de
două observatoare – Observatorul European pentru Condiţii de Muncă şi
Observatorul pentru Forţa de Muncă modulul ad hoc din 1999, şi de
Statisticile Europene privind Bolile Profesionale (SEBP).
 Care sunt afectiunile musculo-scheletice?
• AMS acoperă un spectru larg de boli inflamatorii sau
degenerative ale sistemului locomotor. Acestea includ:
• Inflamaţii ale tendoanelor (tendinite şi tensinovite), în special la
încheietura antebraţului,cotului şi umărului, evident în profesii
care implică activităţi pe perioade prelungite, repetitive şi
statice;
• Mialgii, de exemplu dureri şi deterioarea funcţională a
muşchilor, produsă predominant în regiunea umăr-gât, ce apare
în ocupaţii ce presupun o muncă predominant statică;
• Compresia nervilor – sindromul capcană – ce apare în special
în încheietura mâinii şi în antebraţ;
• Boli degenerative ce apar la coloana vertebrală, de obicei în
zona cervicală sau lombară, mai ales la cei care manipulează
manual sarcini sau la cei care prestează o activitate fizică grea.
Totuşi, acestea pot să apară şi în zona şoldurilor sau la
articulaţiile genunchilor.
 Stadii ale AMS
• In stadiul de debut al afectiunii, disconfortul cum ar fi senzatia de durere sau oboseala pot fi prezente la locul de
munca, dar se diminueaza sau dispar dupa repaus sau odihna (de exemplu - pauzele de masa, peste noapte sau in
weekenduri). De obicei, nu sunt afectate activitatile zilnice. Acest stadiu dureaza saptamani sau luni.
• In stadiul acut al bolii, durerea si oboseala sunt prezente si la serviciu si acasa. Semnele vizibile sunt si ele
prezente, iar simptomele nu dispar dupa perioada de repaus. Activitatile zilnice pot fi afectate intr-o anumita
masura. Acest stadiu poate dura cateva luni.
• In afectiunile cronice, durerea si oboseala pot fi prezente tot timpul, chiar si atunci cand portiunea afectata a
corpului se afla in repaus. Activitatile zilnice si somnul sunt semnificativ afectate, chiar si activitatile usoare sunt
dificil de indeplinit. Acest stadiu poate dura luni sau ani.
• Leziunile aparute in stadiile incipiente sau acute au o sansa mare de ameliorare daca se respecta perioada de
repaus sau sarcinile de serviciu sunt modificate pentru a reduce presiunea pe partea de corp afectata. In stadiile
cronice, leziunile nu pot fi vindecate complet, dar efectele pot fi minimizate daca sunt tratate asa cum trebuie.
 Factori de risc
• Efortul fizic, care suprasolicita muschii, tendoanele, ligamentele si articulatiile cresc
nevoile energetice ale organismului si maresc posibilitatea de afectare a unor
anumite parti ale corpului. De exemplu, manipularea unor obiecte grele presupune
depunerea unui efort puternic. Chiar si sarcinile mai usoare pot provoca leziuni daca
sunt mentinute pe o perioada lunga. Pe cat se poate, solicitati ajutor cand ridicati
obiecte grele.
• Postura statica. Pozitia nemiscata a corpului pentru o lunga perioada de timp.
Muschii obosesc repede in postura statica deoarece fluxul sangvin este limitat.
• Postura incorecta. Apare atunci cand sarcinile de serviciu presupun ca o parte a
corpului sa stea intr-o pozitie „nefireasca”.
 Factori de risc
• Repetitia. O atributie de serviciu repetitiva este o sarcina care presupune utilizarea in
mod repetat a acelorasi grupe de muschi. Muschii si tendoanele implicate in
respectivele miscari repetitive, acumuleaza oboseala, nu au timpul necesar pentru
revenire si poate exista pe termen mediu si lung o afectare importanta la nivelul
respectiv (exemplu: sindromul de tunel carpian care are semne si simptome bine
definite).
• Stresul de contact. Apare atunci cand o anumita parte a corpului vine in contact cu
obiecte tari sau ascutite. Stresul de contact poate duce la leziuni ale nervilor sau
tesuturilor. Spre exemplu, sprijinirea pe o suprafata dura poate cauza stres de
contact asupra cotului, sau ingenuncherea pentru a ajunge la un raft situat foarte jos,
poate cauza stres de contact asupra genunchilor.
 Formele Clinice ale AMS
• 1. Manifestari articulare: boala artrozica, boala degenerativa a cartilajului
articular, spondiloza sau spondilartroza (artroza coloanei vertebrale).
• Spondiloza cervicala poate aparea la: dactilografe, operatori la calculator;
• Spondiloza dorsala poate aparea la: docheri, hamali;
• Spondiloza lombara poate aparea la: mineri, muncitori in turnatorii;
• Coxartroza (artroza soldului), gonartroza (artroza genunchiului) apare la
lucratorii care efectueaza operatii de ridicare si transport de greutati mari.
• 2. Manifestari musculare: miopatii profesionale si osificari musculare
profesionale
• miopatii profesionale pot aparea la : muncitori care incarca si descarca
greutati mari timp indelungat (silozari, hamali, docheri), dactilografe,
telegrafisti, sportivi profesionisti (ciclism, atletism, baschet);
• osificari musculare profesionale pot aparea la: sportivi profesionisti (rugbi,
atletism, fotbal, hipism).
• 3. Manifestari osoase: meniscopatiile profesionale ale genunchiului,
fracturile profesionale (a nu se confunda cu fracturi cauzate de un accident
de munca), existand fracturi de uzura si fracturi de smulgere.
• Fracturi de uzura: apar in special la adolescenti;
• Fracturi de smulgere pot aparea la soldati;
• Meniscopatiile profesionale ale genunchiului pot aparea la: mineri, zidari,
parchetari, gradinari, sportivi profesionisti (fotbal, baschet, rugbi, scrima,
handbal)
• 4. Manifestari abarticulare: periartrita scapulo-humerala (umarul dureros),
entezite (tendoperiostite), tenosinovita (tenosinovita de efort), sindromul de canal
carpian, bursitele profesionale
• sindromul de canal carpian poate aparea la: croitori, culegatorii de produse agricole,
pianisti, sculptori, slefuitori, tamplari, balerini, sportivi (atletism, baschet, ciclism,
gimnastica, tenis, casieri, conducatori de vehicule etc.);
• tenosinovita anchilozanta poate aparea la: polizatori, spargatori de lemne, tobosari
sau prin presiunea constanta si accentuata a zonei metacarpo-falangiene;
• bursitele profesionale pot aparea la: mineri, parchetari, desenatori, tamplari.
 Masuri de preventie
• AMS – munca multa si stres„Reduceti efortul!“, este campania din 2007 a Agentiei
Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca pentru combaterea AMS la locul
de munca si sustine o metoda de management integrat cu trei elemente cheie. In
primul rind, angajatorii, angajatii si guvernul trebuie sa colaboreze pentru
combaterea AMS. In al doilea rind, orice actiuni trebuie sa ia in considerare „intregul
efort al organismului“, care cuprinde toate eforturile si presiunile la care este supus
organismul, factorii de mediu, cum ar fi conditiile de munca in frig si greutatile
transportate. In al treilea rind, angajatorii trebuie sa gestioneze mentinerea in munca,
reabilitarea si reintegrarea profesionala a angajatilor care sufera de AMS.
 Interventii administrative si organizatorice
• Reducerea orelor de lucru zilnice ar putea reduce AMS.
• Introducerea unor pauze suplimentare în munca repetitive este posibilă fără
pierderi de productivitate.
• Intervenţii tehnice(reproiectarea mediului de muncă fizic sau a mijloacelor şi
uneltelor de muncă, introducerea mijloacelor de ridicat şi transportat)
• Măsurile tehnice ergonomice pot reduce solicitările asupra spatelui şi
membrelor superioare (de exemplu, în cazul uneltelor manuale ergonomice)
şi, prin urmare, apariţia AMS, fără pierderi de productivitate.
 Recomandări menite să prevină agravarea AMS:
Recomandari pentru ridicarea, coborarea sau
transportul obiectelor grele
• Stabiliti-va traseul inainte de a ridica si a transporta obiectele.
• Inainte de a ridica un obiect, testati-i greutatea pentru a vedea daca este suficient de usor pentru a-l ridica.
• Separati incarcaturile mari in pachete multe si mici si faceti mai multe drumuri, utilizati un carucior sau
rugati un coleg sa va ajute.
• Utilizati un carucior pentru a impinge sarcina in loc de a o cara.
• Evitati prinderea si caratul sarcinii sub jumatatea coapsei si deasupra umerilor.
• Manipulati obiectele grele sau dezechilibrate din pozitia in picioare nu din pozitia sezut.
• Asigurati-va ca obiectul incape in spatiul destinat.
• Asigurati-va ca degetele mainii nu sunt sub obiectul pe care il asezati.
• Asigurati-va ca stati cu greutatea pozitionata intre picioare.
• Tineti bratele si greutatea cat se poate de aproape de corp.
• Nu rotiti sau aplecati spatele.
• Incordati-va muschii abdominali si ai trunchiului, dar nu va tineti respiratia.
• Indreptati-va talpile in directia de mers pentru a evita rasucirea spatelui.
• Nu faceti miscari rapide sau bruste cand ridicati sarcina, in special cand ridicati sarcini grele.
Recomandări menite să prevină agravarea AMS:
Recomandari pentru impingerea si tragerea
obiectelor grele
• Intotdeauna folositi-va de ambele maini cand impingeti sau trageti; nu trageti cu o
singura mana intinsa in spatele corpului.
• Daca vederea va este blocata atunci cand impingeti o greutate din spate, impingeti
incarcatura dintr-o parte; evitati sa trageti incarcatura.
• Tineti bratele lipite de corp, cu coatele indoite; tineti mainile la nivelul/sau usor
deasupra nivelului taliei; talpile sa fie departate la nivelul umerilor.
• Indoiti usor genunchii si mutati incarcatura prin transferarea greutatii dumneavoastra.
De exemplu, cand impingeti, pasiti plasand un picior inaintea celuilalt, indoiti
genunchii si mutati incarcatura prin transferarea greutatii de pe piciorul din spate pe
piciorul din fata.
• Deplasati-va cu pasi mici cand cotiti pentru a evita rasucirea spatelui.
Recomandări menite să prevină agravarea AMS:
Recomandari pentru prinderea obiectelor grele
• Utilizati dispozitive si alte unelte care sunt proiectate pentru a opera cu
intreaga mana nu doar cu un deget sau cu degetul mare.
• Daca aveti nevoie de manusi, asigurati-va ca vi se potrivesc.
Recomandări menite să prevină agravarea AMS:
Recomandari pentru repetitia acelorasi miscari
• Alternati statul jos cu statul in picioare.
• Alternati pozitiile de lucru pentru a evita suprasolicitarea unui singur muschi
sau a unui grup de muschi.
• Incercati sa combinati sau sa eliminati anumite sarcini de lucru.
• Alternati mainile pentru a indeplini sarcinile de lucru.
• Stabiliti un anumit ritm cand efectuati sarcini repetitive.
 Modalitate de prevenție a AMS
Exercițiile aerobice (activitate fizică ce presupune creșterea ritmului cardiac) la intervale regulate
ajută la:
• reducerea sau menținerea greutății corporale
• reducerea riscului de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și diabet
• controlul nivelului de zahăr din sânge (beneficiu pentru bolnavii de diabet)
• menținerea mobilității și forței musculare
• îmbunătățirea stării de spirit
Menținerea unei vieți active este cu atât mai importantă pentru persoanele care suferă de afecțiuni
reumatice inflamatorii, pentru că ajută la îmbunătățirea tonusului muscular și la menținerea
mobilității articulare.
 Schimbari de comportament
• Instruirea cu privire la metodele de manipulare manual este ineficientă dacă
este folosită ca unică măsură de prevenire a durerilor lombare.
• Antrenamentul fizic poate reduce reapariţia durerilor de spate şi a durerilor
de gât şi de umeri. Dar pentru a fi eficient, acest antrenament trebuie să
cuprindă exerciţii viguroase şi să fie repetat de cel puţin trei ori pe săptămână
 Strategii suplimentare
• Pentru prevenirea AMS este necesară combinarea mai multor tipuri de
măsuri (abordarea multidisciplinară) – inclusiv măsuri organizatorice, tehnice
şi individuale. Este puţin probabil ca intervenţiile bazate pe măsuri unice să
prevină AMS.
• Includerea personalului și a reprezentanților săi în discuțiile privind posibilele
probleme și soluții.
• Multumesc pentru atentie