REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE UN SUBIECT DE

ALARMĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE

Cazacliu Ina
Studentă anul VI
Facultatea: Medicină generală
Universitatea de Stat de Medicină
şi Farmacie ,,Nicolae
Testemiţanu”

Antibioicoterapia a conferit beneficii uriaşe Factorii cheie în apariţia rezistenţei

sănătăţii umane, însă viziunile optimiste de a
învinge bolile infecţioase au fost compromise
la scurt timp după apariţia antibioticelor.
Microorganismele au dobândit rezistenţă
printr-o varietate de mecanisme şi au devenit
o provocare dificilă în practica clinică pentru
controlul adecvat al maladiilor infecţioase.
De ce este importantă cunoașterea
fenomenului de rezistenţă la antibiotice?
Rezistenţa la antibiotice este capacitatea unor
agenţi patogeni de a supraveţui şi de a se
multiplica în prezenţa antibioticelor. Acest
fenomen este unul evolutiv, cauzat de
presiunea selectivă a factorilor de mediu.
Odată cu descoperirea antimicrobienilor,
Fleming a presupus că utilizarea
necorespunzătoare a acestora ar putea
conduce la selecţia şi propagarea formelor
mutante de bacterii, rezistente la
medicamente. Acest fenomen reprezintă o
problemă dramatică în domeniul sănătăţii,
anual în Europa înregistrându-se cel puțin
50.000 cazuri de infecție cu microorganisme
rezistente la antimicrobiene și aproximativ
30.000 de decese. Pe lângă decesele evitabile,
extra-costurile de asistenţă medicală şi
pierderile economice de pe urma incapacităţii
de muncă se estimează la cel puţin 2 miliarde
euro. Cu siguranţă fenomenul dat este un
insucces al medicinei la care a contribuit
întreaga societate, iar progresele medicinei se
află în pericol.
Prescrierea neîntemeiată: interpretarea
greşită a simtomelor, stabilirea diagnosticelor
eronate, dar şi lipsa unor protocoale
terapeutice naţionale.
Durata şi doza terapeutică ajustate de către
pacienţi: pseudo-ameliorarea sănătăţii
pacienţilor în primele zile de la administrare,
frica excesivă de a nu dăuna altor organe
precum ficatul, rinichii şi lipsa de informare
asupra existenţei fenomenului de rezistenţă
antimicrobiană determină populaţia să
întrerupă neîntemeiat tratamentul.
Lipsa diagnosticului microbiologic al tulpinilor
bacteriene: este necesară determinarea
obiectivă a agentului patogen și a sensibilităţii
acestuia la antimicrobiene, astfel se poate
pune capăt tratamentelor empirice
îndelungate şi ineficiente.
Utilizarea antibioticelor în zootehnie şi
piscicultură: consumul zilnic de produse
îmbogăţite cu chimioterapice cresc frecvenţa
mutaţiilor în genele de rezistenţă, care extind
spectrul de activitate, schimbul de informaţii
genetice între microorganisme.
Oraşe dens populate: igiena şi salubritatea
slab dezvoltate facilitează răspândirea rapidă
a agenţilor patogeni în comunitate.
Absenţa noilor antibiotice: dezvoltarea unui
nou antibiotic înseamnă un proces derulat pe
o perioadă de 10 ani cu costuri cuprinse între
800-1,6 miliarde de USD pentru a putea fi
adus pe piaţă. Se cunosc circa 51 de
antibiotice noi în dezvoltarea clinică, dar
numai 8 sunt considerate suficient de
inovatoare pentru a combate rezistenţa.
Dobîndirea genelor de rezistenţă: bacteriile
pot dezvolta rezistenţă la antibiotice prin
mutația genelor existente (evoluţie verticală),
sau prin dobândirea de noi gene de la alte
tulpini sau specii (transfer de gene orizontală).
Prin achiziţionarea genelor de rezistenţă se
dezvoltă mecanisme ce inactivează sau
distrug antibioticul; modificarea situsului ţintă
al antibiotiului care reduce capacitatea de
legare cu proteinele celulare bacteriene;
modificarea căilor metabolice pentru a
atenua efectul antibioticului; reducerea
acumulării intracelulare a antibioticelor prin
scăderea permeabilităţii membranei celulare.
Dificultăţi în tratament se întâlnesc la
maladiile provocate de:
Staphylococus aureus cu rezistenţă la
meticilină (MRSA), tulpini producătoare de
ESBL (Extended Spetrum Beta Lactamases) şi
Enterobacteriacee rezistente la
Carbapeneme. Tulpinile ESBL secretoare de
enzime beta-lactamice dezvoltă rezistenţă la
un spectru larg de antibiotice, duc la creșterea
numerică a infecţiilor şi la complicarea
tabloului clinic. Rezistenţa tulpinilor ESBL a
dus la utilizarea tot mai mare a antibioticelor
pe bază de carbapeneme. Prin urmare, se
înregistrează tulpini producătoare de
carbapenemaze ce reprezintă o mare
îngrijorare terapeutică. Utilizarea judicioasă
este imperativă pentru a ne păstra arsenalul
de agenţi antimicrobieni în următorul
deceniu.
Date generale legate de ameninţarea
rezistenţei bacteriene
Statisticele actuale relevă următoarele:
20% din populaţia generală este purtătoare
persistentă de Staphyloocus aureus, 60%
purtătoare intermitentă
40% din tulpinile de Streptococus pneumonia
sunt rezistente la penicilină
30% din tulpinile de enterobacterii sunt
rezistente la chinolone.
Există şanse (50%) de achiziţionare a unei
infecţii cu Clostridium difficile în timpul unei
spitalizări de aproximativ 4 săptămâni.
Numărul de decese datorate infecţiei cu
Staphylococus aureus rezistent la meticilină
(MRSA) a crescut la 19000/anual în Europa.
Măsuri de prevenire a rezistenţei la
antibiotice!
Efectuaţi un control medical de specialitate
pentru stabilirea naturii exacte a infecţiei
(virale sau bacteriene).
Solicitaţi acces la antibiogramă, astfel încât să
vă asiguraţi că medicul v-a recomandat
antibioticul corect în eliminarea bacteriei.
Preveniţi infecţiile prin: spălarea frecventă a
mîinilor, maximă igienă la prepararea
alimentelor, siguranţa apei potabile, evitarea
contactului cu persoane bolnave, evitarea
contactului sexual neprotejat, imunizarea
periodică.
Suspendarea utilizării antibioticelor pentru
stimularea creşterii animalelor.

SFATURI PENTRU UTILIZAREA CORECTĂ A

ANTIBIOTICELOR

Utilizaţi antibiotice numai atunci când un

medic le prescrie.
Administraţi antibioticele la interval regulat şi
în dozele prescrise.
Nu utilizati antibiotice pentru a trata infecţiile
virale, cum ar fi gripa şi răceala!
Nu distribuiţi antibiotice altor persoane sau
nu utilizaţi prescripţiile rămase.
Nu vă trataţi de sinestătători cu antibiotice,
fără prescripția medicului.