Afectiuni musculo-

scheletice
Cazacliu Ina
Popov Andrei
 Introducere

• Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă un grup de afecţiuni dureroase ale

muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor şi nervilor. Toate părţile corpului pot fi afectate,
membrele superioare şi spatele fiind zonele cele mai expuse. AMS apar din cauza unor
mişcări cum ar fi îndoire, îndreptare, prindere, ţinere, răsucire, strângere, strivire,
îngenunchiere şi întindere. Aceste mişcări obişnuite nu sunt neapărat vătămătoare în cursul
activităţilor de zi cu zi. Ceea ce le face periculoase în timpul lucrului este repetitivitatea,
adesea forţată, şi mai ales, viteza mişcărilor şi lipsa pauzelor de refacere dintre acestea.
Căldura, frigul şi vibraţiile contribuie de asemenea la apariţia AMS. Riscul de AMS poate
creste odata cu ritmul muncii, satisfactia redusa a muncii, cererile ridicate de la locul de
munca si stresul de la locul de munca. Exista, de asemenea, o puternica legatura reciproca
intre sistemul nervos si cel muscular.
 Introducere
• Afecţiunile musculo-sceletice sunt un motiv de îngrijorare nu numai pentru că afectează, în
mod individual, sănătatea lucrătorilor, ci şi datorită impactului economic enorm pe care îl au
asupra companiilor şi a costurilor sociale pe care le generează în statele europene. Un raport
anterior al Agenţiei menţionează faptul că anumite studii au estimat costul AMS ce afectează
membrele superioare undeva între 0.5% şi 2% din Produsul Intern Brut (PIB). AMS încă
reprezintă o problemă de sănătate semnificativă şi care ia amploare. La nivel european,
afecţiunile musculo-scheletice sunt cele mai des întâlnite boli profesionale:
• în anul 2005, acestea reprezentau aproximativ 39% din totalul bolilor profesionale potrivit
registrului obligatoriu. Potrivit ultimelor cifre furnizate de Studiul European privind
Condiţiile de Muncă , în UE-15, durerile de spate par a fi cea mai importantă afecţiune legată
de muncă, în timp ce în noile state membre, durerile de spate ocupă locul al doilea după
epuizare
• Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a analizat, pentru prima
oară, mai atent afecţiunile musculo-scheletice legate de muncă, în rapoartele din anul
2000. ,
• Susţinând descoperirile anterioare, acest raport face o analiză mult mai profundă
pentru a oferi o imagine completă, actualizată şi complementară a incidenţei AMS şi
a implicaţiilor lor. Pentru a identifica grupurile de risc, evoluţiile şi problemelor noi
apărute ce constituie motiv de îngrijorare, şi indică modalităţile de prevenire.
Raportul se referă şi la afecţiunile membrelor inferioare, care nu erau luate în
considerare până în acel moment. Descrierea se bazează pe datele colectate din
sistemele de monitorizare a securităţii şi sănătăţii în muncă de la nivel european şi
naţion
 Definirea bolii
• Organizaţia Internaţională a Muncii a definit boala profesională ca fiind boala ce
rezultă dintr-un număr de factori, şi la care mediul de muncă şi modul în care se
execută munca, contribuie semnificativ la apariţia bolii, dar cu o magnitudine
variabilă. Termenul de afecţiune musculo-scheletică este folosit pentru bolile
aparatului locomotor, de exemplu muşchi, tendoane, schelet, cartilagii, sistem
vascular, ligamente şi nervi.

• Deci, afecţiunile musculo-scheletice (AMS) includ bolile care sunt provocate sau
aggravate de muncă şi de circumstanţele în care se efectuează activitatea lucrativă .
 Care sunt afectiunile musculo-scheletice?
• AMS acoperă un spectru larg de boli inflamatorii sau degenerative ale sistemului locomotor. Acestea includ:

• Inflamaţii ale tendoanelor (tendinite şi tensinovite), în special la încheietura antebraţului,cotului şi umărului,

evident în profesii care implică activităţi pe perioade prelungite, repetitive şi statice;
• Mialgii, de exemplu dureri şi deterioarea funcţională a muşchilor, produsă predominant în regiunea umăr-
gât, ce apare în ocupaţii ce presupun o muncă predominant statică;
• Compresia nervilor – sindromul capcană – ce apare în special în încheietura mâinii şi în antebraţ;
• Boli degenerative ce apar la coloana vertebrală, de obicei în yona cervicală sau lombară, mai ales la cei care
manipulează manual sarcini sau la cei care prestează o activitate fizică grea. Totuşi, acestea pot să apară şi în
zona şoldurilor sau la articulaţiile genunchilor.
 Definirea bolii
• Aceste afecţiuni sunt cronice, şi simptomele apar de obicei numai după expunerea la
factorii de risc legaţi de muncă pentru o perioadă de timp. Nu este foarte evidentă
utilizarea de criterii de diagnosticare a AMS în statele membre ale Uniunii Europene,
şi de asemenea, termeni variaţi au fost folosiţi pentru a descrie aceste afecţiuni în
aceste ţări. De exemplu, atunci când acestea afectează membrele superioare,
termenii folosiţi sunt Vătămări produse de Mişcările Repetitive (VMR), Afecţiuni ale
Membrelor Superioare Legate de Profesie (AMSLP), Tulburări Musculo-Scheletice
(TMS) şi Afecţiuni Traumatice Cumulate (ATC). Această varietate este reflectată atât
de datele raportate la nivel naţional, cât şi de studiile de cercetare şi face ca orice
comparaţie între Statele Membre să fie foarte dificilă.
 Stadii ale AMS
• In stadiul de debut al afectiunii, disconfortul cum ar fi senzatia de durere sau oboseala pot fi prezente la locul de munca, dar se diminueaza sau
dispar dupa repaus sau odihna (de exemplu - pauzele de masa, peste noapte sau in weekenduri). De obicei, nu sunt afectate activitatile zilnice.
Acest stadiu dureaza saptamani sau luni.

• In stadiul acut al bolii, durerea si oboseala sunt prezente si la serviciu si acasa. Semnele vizibile sunt si ele prezente, iar simptomele nu dispar
dupa perioada de repaus. Activitatile zilnice pot fi afectate intr-o anumita masura. Acest stadiu poate dura cateva luni.

• In afectiunile cronice, durerea si oboseala pot fi prezente tot timpul, chiar si atunci cand portiunea afectata a corpului se afla in repaus.
Activitatile zilnice si somnul sunt semnificativ afectate, chiar si activitatile usoare sunt dificil de indeplinit. Acest stadiu poate dura luni sau ani.

• Leziunile aparute in stadiile incipiente sau acute au o sansa mare de ameliorare daca se respecta perioada de repaus sau sarcinile de serviciu sunt
modificate pentru a reduce presiunea pe partea de corp afectata. In stadiile cronice, leziunile nu pot fi vindecate complet, dar efectele pot fi
minimizate daca sunt tratate asa cum trebuie.
 AFECŢIUNILE MUSCULO-SCHELETICE –
IMAGINEA EUROPEANĂ DE ANSAMBLU

• În 2005, 35.4% dintre lucrătorii din UE-15 şi din noile state memebre considerau că
munca pe care o prestează le afectează sănătatea.
• Afecţiunile musculo-scheletice sunt cele mai frecvente boli profesionale înregistrate
la nivel european.

• Datele privind afecţiunile musculo-scheletice la nivelul UE sunt furnizate de două

observatoare – Observatorul European pentru Condiţii de Muncă şi Observatorul
pentru Forţa de Muncă modulul ad hoc din 1999, şi de Statisticile Europene privind
Bolile Profesionale (SEBP).
 Statistici
• AMS + sindromul tunelului carpian au crescut cu 32% din 2002 până în 2010
• AMS + sindromul tunelului carpian reprezintă 59% din toate bolile
recunoscute cuprinse în EODS în 2010
• Afecţiunile musculo-scheletice au o etiologie multifactorială şi implică mai
mulţi factori genetici, de mediu şi comportamentali. În cele mai multe situaţii
este dificil de stabilit cauza exactă într-un anumit caz de boală. Din acest
motiv, afecţiunile musculo-scheletice nu sunt acceptate, în mod obişnuit, ca
boli profesionale în sistemele naţionale de compensare sau de raportare.
 Factori de risc
• Efortul. Efortul fizic, care suprasolicita muschii, tendoanele, ligamentele si articulatiile cresc
nevoile energetice ale organismului si maresc posibilitatea de afectare a unor anumite parti ale
corpului. De exemplu, manipularea unor obiecte grele presupune depunerea unui efort puternic.
Chiar si sarcinile mai usoare pot provoca leziuni daca sunt mentinute pe o perioada lunga. Pe cat
se poate, solicitati ajutor cand ridicati obiecte grele.

• • Postura statica. Pozitia nemiscata a corpului pentru o lunga perioada de timp. Muschii obosesc
repede in postura statica deoarece fluxul sangvin este limitat.

• • Postura incorecta. Apare atunci cand sarcinile de serviciu presupun ca o parte a corpului sa stea
intr-o pozitie „nefireasca”.
 Factori de risc
• • Repetitia. O atributie de serviciu repetitiva este o sarcina care presupune utilizarea in mod
repetat a acelorasi grupe de muschi. Muschii si tendoanele implicate in respectivele miscari
repetitive, acumuleaza oboseala, nu au timpul necesar pentru revenire si poate exista pe
termen mediu si lung o afectare importanta la nivelul respectiv (exemplu: sindromul de tunel
carpian care are semne si simptome bine definite).

• • Stresul de contact. Apare atunci cand o anumita parte a corpului vine in contact cu obiecte
tari sau ascutite. Stresul de contact poate duce la leziuni ale nervilor sau tesuturilor. Spre
exemplu, sprijinirea pe o suprafata dura poate cauza stres de contact asupra cotului, sau
ingenuncherea pentru a ajunge la un raft situat foarte jos, poate cauza stres de contact asupra
genunchilor.
Ponderea bolilor profesionale, lista obligatorie
EODS, 2010
• Cele mai răspândite afecţiuni musculo-scheletice sunt tenosinovitele mâinilor
sau ale încheieturilor şi epicondilitele cotului.
 Masuri de preventie
• AMS – munca multa si stres„Reduceti efortul!“, este campania din 2007 a Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate
in Munca pentru combaterea AMS la locul de munca si sustine o metoda de management integrat cu trei elemente cheie. In
primul rind, angajatorii, angajatii si guvernul trebuie sa colaboreze pentru combaterea AMS. In al doilea rind, orice actiuni
trebuie sa ia in considerare „intregul efort al organismului“, care cuprinde toate eforturile si presiunile la care este supus
organismul, factorii de mediu, cum ar fi conditiile de munca in frig si greutatile transportate. In al treilea rind, angajatorii
trebuie sa gestioneze mentinerea in munca, reabilitarea si reintegrarea profesionala a angajatilor care sufera de AMS.In UE
din cauza schimbarilor demografice, va trebui ca oamenii sa lucreze probabil mai mult si acest lucru face ca abordarea
problemei AMS in acest moment sa devina mai stringenta. Pretul pe care il presupun AMS pentru lucratori, angajatori si
guvern este enorm. Pentru angajat, acestea provoaca suferinta personala si pierderea veniturilor, pentru angajator, reduc
eficienta afacerii, iar pentru guvern, maresc costurile asigurarilor sociale.Exista o puternica legatura reciproca intre sanatatea,
bunastarea si calitatea muncii lucratorilor, pe de o parte, si prosperitatea economica, pe de alta parte. Mai mult, desi numarul
orelor de munca saptaminale este in descrestere, ritmul muncii este in crestere.Pozitiile dureroase sau obositoare, munca
intr-un ritm foarte alert si in termene strinse, precum si utilizarea tot mai frecventa a masinilor si calculatoarelor provoaca
niveluri ridicate de AMS legate de munca, dar si stres.
 Interventii administrative si organizatorice
• ■ Reducerea orelor de lucru zilnice ar putea reduce AMS.
• ■ Introducerea unor pauze suplimentare în munca repetitive este posibilă fără pierderi de
productivitate.
• Intervenţii tehnice(reproiectarea mediului de muncă fizic sau a mijloacelor şi uneltelor de
muncă, introducerea mijloacelor de ridicat şi transportat)
• ■ Măsurile tehnice ergonomice pot reduce solicitările asupra
• spatelui şi membrelor superioare (de exemplu, în cazul
• uneltelor manuale ergonomice) şi, prin urmare, apariţia
• AMS, fără pierderi de productivitate.
 Echipamente individuale de protecţie

• ■ Nu există dovezi concludente că utilizarea centurilor

• lombare ajută la prevenirea afecţiunilor profesionale ale
• spatelui.
 Schimbari de comportament
• ■ Instruirea cu privire la metodele de manipulare manual este ineficientă dacă
este folosită ca unică măsură de prevenire a durerilor lombare.
• ■ Antrenamentul fizic poate reduce reapariţia durerilor de spate şi a durerilor
de gât şi de umeri. Dar pentru a fi eficient, acest antrenament trebuie să
cuprindă exerciţii viguroase şi să fie repetat de cel puţin trei ori pe săptămână
 Strategii suplimentare
• ■ Pentru prevenirea AMS este necesară combinarea mai multor tipuri de
măsuri (abordarea multidisciplinară) – inclusiv măsuri organizatorice, tehnice
şi individuale. Este puţin probabil ca intervenţiile bazate pe măsuri unice să
• prevină AMS.
• ■ Adoptarea unei abordări participative care să permită
• lucrătorilor să ia parte la procesul schimbării poate avea un
• efect pozitiv asupra reuşitei unei intervenţii.
• Multumesc pentru atentie