Afectiuni musculare

Sistemul muscular are trei functii principale: permite realizarea miscarilor,

genereaza caldura si asigura stabilitatea posturala a corpului. Atunci cand
sistemul muscular este afectat, efectele pot fi devastatoare pentru intreg
organismul nu doar pentru muschi.
Bolile sistemului muscular sunt adesea foarte dureroase si principalul
rezultat este deficienta fizica, cum ar fi incapacitatea de a merge. Conditiile care
au impact asupra sistemului muscular includ distrofia musculara, miastenia gravis,
ALS si paralizia cerebrala.
In plus fata de muschi, sistemul muscular este format din tesut conjunctiv si
nervos. Rolul cel mai important al sistemului muscular este de a permite
realizarea miscarilor, actiune pe care o face datorita impulsurilor electrice primite
de la creier.
Aceste miscari sunt variate, de la mers la clipitul ochilor. Muschii alcatuiesc
40% din greutatea totala a corpului, si datorita masei lor, acestia sunt principala
sursa a organismului de generare a energiei termice. Conexiunile sistemului
muscular sunt atat de complexe incat un muschi afectat ar putea provoca
repercusiuni asupra intregului sistem.
Sindromul de compartiment
Specialistii ortopezi considera ca sindromul de compartiment apare atunci
cand presiunea din interiorul muschilor creste in mod excesiv. Exista doua tipuri
de sindrom de compartiment: acut si cronic.
Sindromul de compartiment acut este o urgenta care poate duce la daune
musculare ireversibile, in timp ce sindromul de compartiment cronic nu este o
urgenta si apare dupa realizarea de exercitii fizice.
Manifestarile sindromului de compartiment acut includ incordarea
muschilor, dureri musculare intense, amorteala sau furnicaturi si paralizie.
Simptomele sindromului de compartiment cronic presupun amorteli, dificultatea
bolnavului de a-si misca picioarele si bombarea muschilor.

1
 Specialistii considera ca tratamentul sindromului de compartiment include
fasciotomia, pe parcursul careia chirurgul face o incizie de-a lungul muschilor
pentru a elibera presiunea acestora. Alte mijloace de a gestiona sindromul de
compartiment sunt kinetoterapia, medicamentele antiinflamatorii si exercitiile cu
impact redus.
Atonie versus atrofie
Atonia si atrofia sunt doua tipuri de conditii generale care se pot dezvolta
ca urmare a afectarii sistemului muscular.
Atonia se refera la faptul ca muschii nu-si mai mentin elasticitatea normala
si devin moi, iar atrofia implica starea in care fiecare fibra musculara scade in
dimensiune. Atrofia apare atunci cand muschii nu sunt folositi sau cand
impulsurile nervoase devin ineficiente.
Miastenia gravis
Reprezinta o slabire progresiva a musculaturii care duce la paralizie, in
special la nivelul fetei si gatului. Cauza este necunoscuta dar se considera ca este
o boala autoimuna.
Boala se poate declansa rapid, cu slabire musculara severa si generalizata,
dar de cele mai multe ori simptomele sunt subtile si variabile in etapele initiale.
Primul simptom este adesea slabirea muschilor oculari. Boala se poate
localiza aici sau poate afecta si alti muschi implicati in vorbire, deglutitie,
masticatie, miscarea membrelor, etc.
Se presupune ca myastenia gravis este o boala autoimuna, deoarece
organismul produce anticorpi impotriva receptorilor pentru acetilcolina
(neurortansmitatorul de la placa motorie). Astfel, cu toate ca fibra nervoasa care
inerveaza muschiul si celula musculara sunt normale, mediatorul chimic nu mai
ajunge la nivelul celulei musculare si muschiul se contracta foarte slab sau deloc.
Este o boala infectioasa, care poate fi fatala. Se caracterizeaza prin spasme
ale muschilor striati.
Este provocata de Clostridium tetani, care patrunde in corp pe calea unor
rani deschise, arsuri, etc. Boala este de fapt cauzata de o toxina a acestei bacterii.
Simptome: intepenirea falcilor si a muschilor abdominali si ai spatelui,
contractia muschilor faciali, puls rapid, febra, transpiratie, spasme musculare
dureoase in vecinatatea zonei lezate, probleme de deglutitie.
2
 TRATAMENT: In tarile dezvoltate tetanosul este foarte rar, datorita
existentei vaccinurilor antitetanos,
Mialgia
Termenul de mialgie defineste durerea musculara si este caracteristica
multor dereglari musculare si scheletice. Poate sa apara izolat, la nivelul unui
anumit muschi, sau in tot corpul. Mialagia poate fi acuta sau cronica.
CAUZE: leziuni musculare, utilizarea pana la epuizare a anumitor grupe
musculare, stres, boli autoimune (polimiozitoza, dermatomiozitoza, Lupus, etc),
infectii virale, infectii generalizate (influenza, malaria, polio, etc), unele
medicamente.
Mialagia poate fi un simptom periculos al unor dereglari grave, atunci cand
este insotita de simptome precum: ingrasare brusca, respiratii scurte, probleme
de deglutitie, paralizie sau slabire musculara, voma, febra.
TRATAMENT: Pentru ameliorarea senzaţiei de durere, există numeroase
tratamente, pornind de la abordarea medicală clasică, folosind medicamente
antiinflamatoare şi creme cu ingrediente specifice, până la abordarea
complementară, bazată pe plante ale căror efecte terapeutice sunt mai mult sau
mai puţin susţinute de studii medicale de specialitate.