Polimiozita este o boala ce presupune inflamatia cronica a muschiului scheletic.

Cauza exacta nu este cunoscuta (boala idiopatica), dar are multe caracteristici ce
apartin bolilor autoimune. Din aceeasi categorie fac parte dermatomiozita si
miozita.

Boala provoaca slabiciune musculara care afecteaza ambele parti ale corpului. Avand
aceasta conditie poate ingreuna urcarea scarilor, ridicarea din pozitie asezata sau
ridicarea obiectelor.

Polimiozita afecteaza cel mai frecvent adultii din anii 30, 40 sau 50 de ani.
Femeile sunt afectate mai des decat barbatii. Semnele si simptomele apar de obicei
treptat, timp de saptamani sau luni.

Desi nu exista niciun remediu pentru polimiozita, tratamentul - de la medicamente

la terapie fizica - va poate imbunatati puterea si functia musculara.

Specialistii clasifica miopatiile inflamatorii idiopatice dupa cum urmeaza:

Polimiozita idiopatica primara;

Dermatomiozita idiopatica primara;
Polimiozita sau dermatomiozita asociata cu malignitate;
Polimiozita copilului sau dermatomiozita;
Polimiozita sau dermatomiozita asociata cu o alta boala a tesutului conjunctiv;
Miozita corpului de incluziune;
Diverse (de exemplu, miozita eozinofilica, miozita osificana, miozita focala,
miozita cu celule gigant).
Complicatiile polimiozitei
Posibile complicatii ale polimiozitei includ:
Dificultate de inghitire. Daca muschii din esofagul dvs. sunt afectati este posibil
sa aveti probleme la inghitire (disfagie), care la randul sau poate provoca scadere
in greutate si malnutritie;
Pneumonia de aspiratie. Dificultatea de inghitire poate provoca, de asemenea, sa
respirati alimente sau lichide, inclusiv saliva, in plamani (aspiratie), ceea ce
poate duce la pneumonie;
Probleme de respiratie. Daca muschii pieptului sunt afectati de boala puteti
intampina probleme de respiratie, cum ar fi lipsa respiratiei sau, in cazuri grave,
insuficienta respiratorie.
Conditii asociate

Desi acestea nu sunt complicatii, polimiozita este adesea asociata cu alte

afectiuni care pot provoca complicatii suplimentare ale lor sau in combinatie cu
simptomele polimiozitei. Conditiile asociate includ:

Fenomenul lui Raynaud. Aceasta este o afectiune in care degetele de la maini si

picioare, obrajii, nasul si urechile devin initial palide cand sunt expuse la
temperaturi reci;
Alte boli ale tesutului conjunctiv. Alte afectiuni, cum ar fi lupusul, artrita
reumatoida, sclerodermia si sindromul Sjogren, pot aparea in combinatie cu
polimiozita;
Bolile cardiovasculare. Polimiozita poate provoca inflamarea peretilor musculari ai
inimii tale (miocardita). La un numar mic de oameni care au polimioza, se poate
dezvolta insuficienta cardiaca congestiva si aritmii cardiace;
Boala pulmonara. O boala numita boala pulmonara interstitiala poate aparea cu
polimiozita. Boala pulmonara interstitiala se refera la un grup de afectiuni care
provoaca cicatrizarea (fibroza) tesutului pulmonar, ceea ce face ca pulmonul sa fie
rigid si inelastic. Semnele si simptomele includ o tuse uscata si o scurta
respiratie.
Cancer. Persoanele care au polimiozita au un risc crescut de cancer.
Medici speciali?ti - Reumatologie
FCI
Florea Catalina-Irina
Medicina Primar Reumatologie, Medic Specialist Medicina Interna, Competenta in
Ecografie

MMF
Milicescu Mihaela-Florica
Medic Primar Medicina Interna, Medic Primar Reumat

OA
Olau Adina
Medic Specialist

PC
Parvulescu Cristina
Medic Specialist

1 2 3 4 5 6 7 8

Cauze / Agent infec?ios / Factori de risc

Cauzele polimiozitei
Nu se cunoaste cauza exacta a polimiozitei, dar boala impartaseste multe
caracteristici cu tulburari autoimune, in care sistemul imunitar ataca gresit
propriile tesuturi ale corpului.

Factorii de risc pentru polimiozita

Factorii de risc pentru polimiozita includ:

Conditii autoimune precum: lupus, artrita reumatoida, sclerodermia, sindromul

Sjogren;
Infectii virale precum HIV si SIDA;
Boli care va afecteaza capacitatea de a respire.

Simptome
Simptomele polimiozitei
Caracteristica dominanta in aceasta patologie este slabiciunea musculara proximala
simetrica insotita de scaderea musculara in centuri (scapulara, pelvina), ce se
caracterizeaza prin dificultatea ridicarii mainilor si a flexiei coapsei pe
abdomen. Muschii cefei pot fi si ei afectati, ducand la imposibilitatea mentinerii
pozitiei verticale a capului. Debutul poate fi unul acut, insotit de febra,
artralgii (durere articulara), durere musculara, insidios si lent, in care
progresia este cu atrofie musculara si scadere in greutate.

Afectarea pulmonara desi este una dintre cele mai frecvente manifestari extra-
musculare, este un factor de prognostic negativ. De cele mai multe ori, acuzele
sunt dispneea (efortul de respiratie simtit de catre pacient) si tusea, ascunzand o
boala pulmonara interstitiala ce duce la fibroza pulmonara cu HTP (Hipertensiunea
pulmonara).

Poate aparea si dificultate in deglutitie, prin afectarea musculaturii esofagiene,

si durere abdominala printr-o vasculita a vaselor tubului digestiv. Cardiovascular,
polimiozita este asociata, foarte rar, cu tulburari de ritm cardiac, blocuri
atrioventriculare de diverse grade, tahiaritmii si insuficienta cardiaca
congestiva.
Tratament
Diagnosticarea polimiozitei
Diagnosticul bolii este o colaborare intre clinica, rezultatele de laborator si
examenul histopatologic.

Daca medicul dumneavoastra suspecteaza ca aveti polimiozita, el sau ea ar putea

sugera unele dintre urmatoarele teste:

Analize de sange. Un test de sange va anunta medicul dumneavoastra daca aveti

niveluri ridicate de enzime musculare, ceea ce poate indica leziuni musculare. Un
test de sange poate detecta, de asemenea, autoanticorpi specifici asociati cu
diferite simptome ale polimiozitei, ceea ce poate ajuta la determinarea celor mai
bune medicamente si tratament. Analizele de sange releva cresterea (de pana la 10
ori mai mult decat normalul) enzimei musculare creatinkinaza (CK), impreuna cu
cresterea reactantilor de faza acuta (VSH, PCR, fibrinogen);
Electromiografie. Acest test presupune introducerea unui electrod cu ac subtire
prin piele in muschi. Activitatea electrica se masoara pe masura ce va relaxati sau
strangeti muschiul, iar modificarile modelului activitatii electrice pot confirma o
boala musculara. Medicul poate determina distributia bolii prin testarea diferitor
muschi;
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Un scaner creeaza imagini in sectiune a
muschilor dvs. din datele generate de un camp magnetic puternic si unde radio. Spre
deosebire de biopsia musculara, RMN poate evalua inflamatia pe o suprafata mare de
muschi;
Biopsia musculara. In timpul acestui test, o mica bucata de tesut muscular este
indepartata chirurgical pentru analize de laborator. Analiza poate dezvalui
anomalii, cum ar fi inflamatia, deteriorarea, anumite proteine ??sau deficiente
enzimatice.
Tratamentul polimiozitei
Desi nu exista niciun remediu pentru polimiozita, tratamentul va poate imbunatati
puterea si functia musculara. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat
este mai eficient - ducand la mai putine complicatii.

Cu toate acestea, la fel ca in multe conditii, nicio abordare nu este cea mai buna;
Medicul va va adapta strategia de tratament pe baza simptomelor dvs. si cat de bine
raspund la terapie.

Medicamente

Cele mai utilizate medicamente pentru tratarea polimiozitei includ:

Corticosteroizii. Medicamente precum prednisonul pot fi foarte eficiente in

controlul simptomelor polimiozitei. Dar utilizarea indelungata a acestor
medicamente poate avea efecte secundare grave si ample, motiv pentru care medicul
dumneavoastra poate scadea treptat doza de medicamente pana la niveluri mai mici;
Corticosteroizi. Atunci cand sunt utilizate in combinatie cu un corticosteroid,
aceste medicamente pot reduce doza si efectele secundare potentiale ale
corticosteroidului. Cele mai frecvente doua medicamente utilizate pentru
polimiozita sunt azatioprina si metotrexatul. Alte medicamente prescrise pentru
polimiozita includ micofenolat mofetil (CellCept), ciclosporina si tacrolimus.
Rituximab. Mai frecvent utilizat pentru a trata artrita reumatoida, rituximab este
o optiune daca terapiile initiale nu va controleaza in mod adecvat simptomele
polimiozitei.
Terapie

In functie de gravitatea simptomelor dumneavoastra, medicul va poate sugera:

Kinetoterapie. Un kinetoterapeut iti poate arata exercitii pentru a-ti mentine si

imbunatati puterea si flexibilitatea si sfatui un nivel adecvat de activitate;
Logopedie. Daca muschii inghititi sunt slabiti de polimiozita, logoterapia va poate
ajuta sa invatati cum sa compensati acele modificari;
Evaluare dietetica. Mai tarziu, in cursul polimiozitei, mestecarea si inghitirea
pot deveni mai dificile. Un dietetician va poate invata cum sa pregatiti alimente
usor de consumat si hranitoare;
Tratamntul bolii poate include si administrarea de imunoglobulina intravenoasa
(IVIg) este un produs sanguin purificat care contine anticorpi sanatosi de la mii
de donatori de sange. Acesti anticorpi sanatosi pot bloca anticorpii daunatori care
ataca muschii in polimiozita. Administrate ca infuzie prin vena, este posibil sa
fie repetate in mod regulat tratamentele cu IVIg pentru ca efectele sa continue.

Polimiozita raspunde in general bine la tratament, desi o slabiciune musculara

reziduala ramane in 30% dintre cazuri. Factorii de prognostic negativ ce prezic o
evolutie descendenta a bolii sunt: varsta avansata,boala pulmonara interstitiala,
neoplazie asociata, implicarea cardiaca sau pulmonara, sex feminin si tratamentul
tardiv.