Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauze:
Desi in multe cazuri agentul etiopatogenic nu poate fi identificat,
specialistii au realizat o lista cu cele mai frecvente cauze de aparitie a
polineuropatiilor periferice.
Boli genetice;
Boli sistemice- diabet zaharat (determina aparitia neuropatiei
diabetice), alcoolism cronic (polineuropatia alcoolica), uremie (din
cadrul insuficentei renale cronice), cancer, avitaminoze (in special
avitaminoza B 12, avitaminoza A, E si B1);
Infectii sau procese inflamatorii- HIV/ SIDA, hepatita, difteria, febra de
Colorado, lepra, boala Lyme, sindromul Guillain- Barre, poliarterita
nodoasa, sarcoidoza, sindromul Sjogren, sifilis, lupus eritematos
sistemic, amiloidoza;
Expunerea prelungita sau intoxicatia cu- oxid nitric, metale grele
(plumb, arsenic, mercur) substante chimice industrial, in special
solvent, compusi toxici;
Reactii adverse medicamentoase- in special cele ale chemostaticelor;
Alte cauze- compresii nervoase exercitate de aparate ghipsate, proteje,
carje, ischemie, traumatisme, expunere prelungita la temperaturi
scazute, hipotiroidism, afectiuni cronice hepatice;
Polineuropatia periferica este foarte frecventa in populatia generala,
insa incidenta exacta in functie de grupe de varsta nu poate fi stabilita
datorita faptului ca definitia bolii este destul de laxa, iar cauzele ei sunt
foarte numeroase. Specialistii considera ca exista si o predispozitie genetica
la a dezvolta polineuropatii. Factorii de risc pentru aparitia acestei afectiuni
sunt:
Diabet zaharat, in special daca nu este controlat in mod corespunzator
nivelul glicemiei;
Abuz de alcool;
Stare de imunosupresie;
Boli cronice si insuficiente cronice de organ;
Simptomatologie
In general, simptomele depind in functie de tipul de nerv afectat. Cele
trei tipuri importante de nervi ce sunt implicate in proces sunt: nervi motori
(controleaza activitatea motorie), nervi senzitivi (poarta informatia senzitivadurere, senzatii tactile, nocicieptie) si nervi autonomi (care duc informatiile
de la si catre organe si glande si sunt responsbili de functionarea corecta a
sistemului digestiv, cardiac, renal). Astfel, si simptomele sunt clasificate in
simptome motorii, senzoriale si vegetative, insa adesea sunt mixte. De
asemenea, simptomele depind si de natura agentului cauzator si pot fi
sistemice sau locale. Nervii cu traiecte lungi sunt mai frecvent afectati
comparativ cu cei cu traiecte scurte, deci simptomele pot fi mai importante
si mai zgomotoase la nivelul extremitatilor distale (talpi, palme) decat in
coapse sau brate.
Simptomele de natura senzitiva se caracterizeaza prin modificarea
perceptiilor dureroase, tactile, termice, cu apartia:
Paresteziilor, anesteziilor;
Incapacitatii de a discrimina intre stimulii tactili;
Incapacitatea de a determina pozitia articulatiilor in spatiu (simptom
care implica si pierderea simtului de coordoanre a miscarilor);
Hiperestezii, mai ales la nivelul picioarelor, iar pacientii nu pot atinge
nici cele mai delicate materiale;
Aceste simptome debuteaza la nivelul talpilor si progreseaza spre centru,
afectand din ce in ce mai multe zone. Neuropatiile periferice senzitive apar in
mod
specific
in
cazul
pacientilor
cu
diabet.
Simptomele motorii sunt reprezentate de slabiciune musculara, hipotrofie
musculara si pierderea dexteritatii. Ele apar ca urmare a lezarii functiei si
chiar structurii fibrelor nervoase motorii. Intensitatea acestor simptome
variaza foarte mult, uneori putand fi vorba doar de crampe musculare.
Disfagie, tulburari de deglutitie;
Paralizii;
Caderi repetate (datorita hipotrofiei musculaturii membrelor
inferioare);
Incapacitatea de a realiza miscari fine (chiar si inchiderea nasturilor);
Pierderea controlului muscular;
Crampe musuclare, fasciculatii;
Astenie musculara, mers ebrios, mialgii;
Tremor;
Simptomele vegetative afecteaza in principal controlul voluntar si
semivoluntar, cum ar fi tensiunea arteriala
Balonare abdominala, constipatie, diareea;
Satietate precoce;
Greata si/sau varsaturi imediat dupa masa;
Scadere in greutate (peste 5%);
Tulburari de vedere, diminuarea acuitatii vizuale;
Ameteli, lipotimii;
Transpiratii scazute cantitativ;
Tulburari de mictiune; golire vezicala incomplete, incontinenta urinara;
Intoleranta la caldura;
Impotenta;
Tratament
Nervul periferic are o putere de recuperare, in medie, de 2 mm pe zi. In
functie de boala de baza, de gravitatea leziunii, de momentul in care s-a
ajuns la medic, sansele de recuperare in cazul unei neuropatii periferice sunt
de la 0 la 100%..
Tratamentul de specialitate include administrarea diverselor
medicamente si recuperarea functiilor motorii ale pacientului.
Terapia medicamentoasa include adminsitrarea unor substante cu
actiune pe sistemul nervos central, cum ar fi antidepresive sau
antiepilpetice (sunt indicate in tratamentul durerii neuropatice
cronice). Cel mai frecvent sunt utilizate antidepresivele triciclice (in
special amitriptilina) sau antiepilepticele de tipul gabapentinei.
Pacientii primesc de obicei doze scazute pentru a se evita instalarea
dependentei de medicament;