FUNDATIA CULTURAL UMANITARA „HENRI COANDA”

ORADEA

SUPORT DE CURS
- UZ INTERN-

MODULUL 33
REUMATOLOGIE SI NURSING IN REUMATOLOGIE

Specializarea ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL II

1
 REUMATOLOGIA

REUMATOLOGIA =este ramura medicinii care studiaza bolile reumatismale, afectiuni

caracterizate din punt de vedere clinic prin manifestari articulare si care au ca substrat
anatomopatologic o leziune a tesutului conjunctiv.Reumatism vine de la cuvintul grec
rheuma=curgere, cuprinde un grup de afectiuni care intereseaza predominent
articulatiile.Termenul vrea sa sugereze caracterul curgator, fluxionar sau chiar migrator al
manifestarilor articulare.
Manifestarile reumatice sunt foarte variate si sunt determinate de cauze microbiene sau
nemicrobiene, cauze autoimune sau necunoscute.
Semne si simptome
-durerea in reumatismul articular acut este caracteristica:poliartrita mobila, fugace, care
intereseaza mai multe articulatii in acelasi timp,mai ales articulatiile mari, cu caracter
inflamator,miscarile articulare sunt foarte dureroase.
Poliartrita reumatoida se manifesta initial cu polialgie. Se adauga redoare articulara,
tumefactii si deformari articulare, care intereseaza articulatiile mari.
In spondilita ankilopoetica durerea este sacro-iliaca,surda, in repaus si nocturna,. intereseaza
articulatiile mici.
In artroze durerea apare la miscare, diminiata, dispare in timpul zilei si reapar seara,
articulatii sunt ,, ruginite’’.
-redoare apare in perioada secundara, dar si tertiara a luesului, cu prinderea unei singure
articulatii sau poliartritica
In spondilita ankilopoetica mobilitatea coloanei vertebrale este redusa.
-tumefactia este prezenta in artrite, cind se dezvolta o inflamatie locala cu edem, dar in artroze
apare hipertrofie osoasa si osteofite.Rar apar hipertrofii musculare, datorita invaliditatii
articulare..
-congestia este un semn local care apare in afectiuni ca reumatismul articular acut, artrite,
poliartritei reumatoide etc.
-ankiloza apare in artrita tuberculoasa Atrofii, subluxatii si anchiloze apar in stadiul III. al
poliartritei reumatoide. In artroze apare limitarea miscarilor datorita osteoporozei si a
osteofitelorApar si crepitatii sau cracmente deoarece a disparut cartilajul articular.
-deformare osoasa apare in artrita luetica, in stadiul tertiar leziunile sunt sclero-gomoase
mutilante.
In poliartrita reumatoida stadiul IV. bolnavul devine un invalid , dupa 15-20 de ani de
boala cu deformari articulare si anchiloze care il tintuiesc la pat.
In spondilita ankilopoetica bolnavul prezinta cifoza si stergerea lordozei fiziologice.
-febra este constanta la copii si adolescentii cu reumatismul articular acut. Apar pusee de
hipertermie la fiecare atingere a unei noi articulatii, dar cedeaza la tratamentul cu salicilati sau
corticoterapie.

2
 Reumatismul articular acut (RAA)

Definitie este o boala generala cu caracter infecto-alergic, care evolueaza in pusee acute,
separate prin perioade de latenta, avind ca manifestari generale:poliartrita acuta, cardita, coree,
noduli subcutanati si eritem marginal.
Etiopatogenie boala este urmarea unei infectii cu streptococ β hemolitic de grupa A care
determina o angina streptococica, infectii rino-faringiene sau o scarlatina ce precede boala.
Patogenia alergica se explica prin sensibilizarea organismului de catre streptococi β hemolitici de
grupa A. Un rol important il coincidenta antigenica intre streptococ si muschiul cardiac. Anticorpii
antistreptococici duc la paritia de autoanticorpi anti-miocard, vase, articulatii.
Factorii favorizanti: terenul, respectiv organismul infantil
-alimentatia carentiala,
-oboseala si surmenajul
-factorii de mediu: frigul, umezeala
-bolile anergizante generale.
Boala apare la orice virsta, dar are incidenta maxima intre5-15 ani.
Simptomatologie
Manifestarile clinice sunt precedate de o angina eritematoasa sau pultacee cu 10-18
zile.Urmeaza o perioada de vindecare aparenta de 1-3 saptamini
Perioada de stare se manifesta cu semne generale: febra este constanta la copii si adolescentii cu
reumatismul articular acut. Apar pusee de hipertermie la fiecare atingere oboseala, paloare,
transpiratii, oligurie.
-Manifestarile articulare domina tabloul clinic si constau din dureri articulare vii, tumefactie
usoara, roseata si caldura locala.Artrita afecteaza mai ales articulatiile mariale membrelor
inferioare, apoi ale celor superioare.Durerea este mobila, fugace, suferinta trec de la o articulatie
la alta.Semnele articulare pot lipsi la copilul mic.
-Manifestarile cardiace: cardita reumatismala poate reprezenta uneori singurul semn al
reumatismului. Apare de la inceputul primului atac si dureaza 1-2 saptamini dupa ce au disparut
semnele articulare. Clinic se manifesta cu jena precordiala, palpitatii, dispnee, hipotensiune, iar la
auscultatie zgomotele cardiace sunt asurzite sau apar sufluri.
-Manifestarile neurologice realizeaza coreea acuta Sydehamin in care exista si leziuni pe
creier.Clinic se caracterizeaza prin miscari involuntare, dezordonate, rapide, de amplitudini
diferite, localizate la membre, mai ales cele superioare si la fata (miscari coreice).Dispar in somn
si sunt exagerate de efortul fizic si intelectual, emotii.In caz de reumatism cerebral bolnavul
prezinta delir, confuzie, insomnie, anxietate ,hipertermie.
-Manifestari cutanate: nodozitati de marimea bobului de mazare, nedureroase, periarticulare,
eritem nodos, eritem marginat.
-Manifestari viscerale: pot aparea pneumonie, pleurezie, peritonita, hepatita, pancreatita, nefrita,
poliviscerita
Examenele paraclinice
-Hemograma arata anemie normocroma, leucocitoza cu neutrofilie, limfopenie, monocitoza,
eozinofilie.
-VSH este multa accelerat (40-50 mm/h) si scade paralel cu evolutia bolii.
-Fibrinogenul este crescut ( N=100-200 u/ml) ajunge la valori de 1000-1200 u/ml.Titrul se
mentine ridicat 4-6 luni si este unul din testele importante pentru evolutie, diagnostic si tratament.
-Exudatul nazo-faringian poate evidentia prezenta streptococului β hemolitic de grupa A la debutul
bolii.

3
-Radiografia pulmonara evidentiaza hipertrofia cordului, manifestari specifice de pericardita,
leziuni mitrale, aortice, pneumonie, pleurezie.
-Electrocardiograma evidentiaza leziuni miocardice.
Evolutie
RAA se caracterizeaza printr-o tendinta la recidive, mai ales in primii 5 ani.La fiecare recidiva, se
reactiveaza focarele vechi si se produc leziuni cardiace, cu afectare valvulare definitive care pot
evolua cu insuficienta cardiaca.
In forma obisnuita de boala un tratament corect aplicat duce la vindecare fara sechele.
Tratament
Se face obligatoriu in spital si cit mai precoce
In faza acuta se indica masuri igieno-dietetice cu repaus la pat obligatoriu cel putin 3-4 saptamin si
apoi mobilizare treptata , sub controlul VSH.Reluarea activitatii fizice se face in 2-3 luni, in
functie de evolutie.Alimentatia este hidrolactica in primele 2 zile, apoi lacto-fainoso-vegetarian si
apoi o alimentatie bogata in legume si fructe, proteine animale si sarac in grasimi si sare.
Tratamentul medicamentos urmareste sterilizarea infectiei streptococice si prevenirea
recidivelor.Se administreaza peniciline de sinteza 7-10 zile in spital si apoi tratament oral inca 7
zile. Tratamentul de intretinere se face cu Moldamin 5 ani ,1 flacon /luna.
Tratamentul cu antiinflamatoare se face cu preparate de salicilati, amidopirina, corticoterapie timp
de 4-6 saptamini. Se administreaza Prednison 2 mg/ kg corp/24 ore timp de 2-3 saptamini si apoi,
1 mg/ kg corp /24 ore inca 2-3 saptamini, cu scaderea treptata a dozelor. Atentie la regimul
alimentar care este obligatoriu desodat, bogat in proteine si sarac in grasimi si glucide.
In caz de insuficienta cardiaca se administreaza tonice cardiace, oxigen, repaus la pat, dietata
hiposodata etc.
Dispensarizarea bolnavului se face cel putin 5 ani.Dupa puseul acut timp, cel putin 3 luni se face
control clinic lunar + VSH, EKC, ASLO, fibrinogen, exudat faringian. Apoi controlul medical se
face la 3 luni, timp de 1 an, cu repetarea acelorasi investigatii.Se continua tratamentul cu
Moldamin la copil in doza de atac 1 flacon la 7-10zile si apoi 1 flacon /luna. Timp de 5 ani, iar la
adolescenti sau adulti tratamentul de intretinere dureaza cel putin pina la 18 ani sau cel putin 2 ani.
La copii predispusi la angine repetate, conditii neigienice de locuint etc. se recomanda asanarea
focarelor amigdaliene, a vegetatiilor adenoide sub protectie de antibiotice.

Bibliografie
1. Manual de medicina interna pentru cadre medii-C. Borundel, Editura medicala 1979
2. Mica enciclopedie de boli interne –Gh. Mogos Editura stiintifica si enciclopedica , 1987
3. Indreptar de pediatrie pentru cadre medii –M.Filon, Edit. Medicala ,1978
4. Dictionar medical-Valeriu Rusu, Edit .Medical,2001

POLIARTRITA REUMATOIDA (PR)

Definitie poliartrita reumatoida sau poliartrita cronica evolutiva este o inflamatie poliarticulara
cronica, cu evolutie indelungata cu pusee acute si este localizata cu predilectie la nivelul
articulatilor mici ale extremitatilor, simetrice.
Spre deosebire de RAA care,, musca inima si linge articulatiile”, PR nu intereseaza inima, dar,,
musca articulatiile si nu le mai lasa pina la distrugerea lor mai mult sau mai putin completa.”
Etiopatogenie
Boala afecteaza mai ales sexul feminin intre 20-40 ani.Un rol adjuvant il joaca clima rece si
umeda. Este considerata o boala autoimuna, prin descoperirea factorului reumatoid care este o
imunoglobulina M anti-imunoglobulina G.
4
 Simptomatologie
Boala evolueaza in 4 stadii:
-stadiul I polialgic este dominat de durere Apare discreta osteoporoza.
-stadiul II exudativ in care alaturi de durere apare si redoarea articulara, tumefactii si deformari
articulare. Osteoporoza este prezenta, apar leziuni distructive intinse, subluxatii, dar capacitatea
functionala este inca pastrata.
-stadiul III proliferativ este dominat de atrofii musculare, anchiloze si deformari articulare.
Osteoporoza este prezenta, dar capacitatea functionala este limitata.
-stadiul IV terminal apare dupa 15-20 de ani de la debut, bolnavul este invalid si isi petrece toata
viata in pat sau in fotoliu, neputindu-se ingriji singur, deoarece infirmitatea este importanta.
Diagnosticul PR.
Este usor de pus in stadiile avansate, dar important este diagnosticul precoce.S-au elaborat criterii
de diagnostic si sunt necesare cel putin 4 criterii pt. diagnosticul probabil si 7 criterii pentru unul
evident.In practica diagnosticul de PR este sugerat,, cind la o femeie se instaleaza insidios
tumefactii dureroase ale articulatiei interfalangiene proximale sau metacarpo-falangiene. cu
tendinta de simetrie, insotite de redoare matinala a miinilor, alterarea starii generale si VSH este
crescut, chiar daca serologia este negativa.”
In perioada de stare, boala este dominata de manifestarile articulare: dureri, tumefactii, devieri,
deformari si anchiloze.Limitarea miscarilor este datorata atit durerilor cit si contractiilor
musculare, care contribuyie la deformari si devieri, in primul rind la nivelul articulatiilor
metacarpo-falangiene.Apar si atrofii musculare dureroase, modificari de tegumente care devin
subtiate, netede, pigmentate, cu unghile friabile, cu nodozitati subcutanate. .La nivelul ochilor apar
irite, iridociclite.In perioadele evolutive starea generala se altereaza. Apar subfebrilitatile.
. Examenele paraclinice
-Hemograma arata, leucocitoza discreta.
-VSH este multa accelerat 30-80 mm/h.
-Factorii antinucleari sunt pozitivi.
-Reactia Waaler-Rose si latex, care evidentiaza factorul reumatoid , sunt pozitive.
-Radiografia osoasa evidentiaza osteporoza, limitata la inceput la nivelul oaselor carpului apoi
apar microgeode, iar in fazele avansate dispar spatiile articulare, apar subluxatii si anchiloze
osoase.
In stadiul terminal bolnavul este un infirm total casectic, iar procesul inflamator se stinge.
Diagnosticul diferential
Se face cu alte afectiuni reumatice: RAA, lupusul eritematos diseminat, guta pseudoreumatoida,
artroze active, reumatismul psoriazic etc.
Evolutie, complicatii, prognostic
Boala are o avolutie indelungata, cronica si poate fi oprita in evolutie in orice stadiu, prin
tratament, spontan sau poate evolua spre casecxie si exitus prin complicatii
intercurente.Prognosticul este rezervat datorita caracterului invalidant al bolii si depinde de
precocitatea diagnosticului si a tratamentului.
Tratament
Este complex si de lunga durata, terbuie sa fie precoce, continuu.si adaptat fiecarui bolnav.
1. Tratamentul profilactic consta in asanarea focarelor infectioase, pentru evitarea complicatiilor
si o mai buna toleranta la factorii terapeutici.
2. Tratamentul curativ este
-tratament igieno-dietetic cu repaus la pat 7-8 zile, in pozitie relaxata, decontracturanta. Dieta va fi
bogata in proteine, vitamine, saruri minerale.

5
-tratament medicamentos utilizeza mai multe tipuri de medicamente :antiinflamatoare de tipul
Aspirinei care este antialgica, antipiretica, antiinflamatoare in doze de 3-4 g/zi Efectul este redus si
exista riscul de hemoragii digestive.
Fenilbutazona (brufen si derivatii Voltaren, Indometacin ) antiinflamator nesteroidian administrat
3-6 dg/zi a cite 200 mg sau supozitoare cu 250 mg Da reactii adverse numeroase (digestive,
retentie salina) si sunt recomandate in doze de atac 7-10 zile.
Antimalarice de sinteza (Clorochina 300 mg/zi si Hidroclorochina 600 mg/zi) sunt indicate, dar
dau si ele reactii adverse de tipul retinopatii, tulburari digestive si nervoase.
-Sarurile de aur –Alocrizina, Solganal B, Mioral, Aurul etc dau reactii adverse de tipul prurit,
eritrodermie, stomatita, diaree, nefroza, aplazie medulara.Se administreaza 0,5-1 g aur
metalic/saptamina fara a depasi 3-5 cg.
-Imunosupresoarele se bazeaza pe patologia autoimuna.Se utilizeaza Clorambucil 6 tb a 2 mg/zi,
Ciclofosfamida 50-150 mg/zi, Methotrexat, Natulan.
-Corticoterapie se recomanda cind tratamentele precedente nu dau rezultate. Se utilizeaza
Prednison tab 5 mg pe cale orala sau injectii intraarticulare cu Hidrocortizon, Volon. Se
recomanda numai cind este vorba de cazuri cu febra mare, anemie severa, deficit ponderal, forme
hiperalgice.Administrarea intraarticulara se indica in forme severe care au contraindicatie calea
generala, adjuvant al terapiei de fond, in proceduri ortopedice, pentru reabilitarea si prevenirea
deformarilor osoase si articulare. Dozele se scad progresiv pentru a nu duce la corticodependenta.
Tratamentul va dura 4-8 sapatamini si pot aparea reactii adverse de tip osteoporoza, retentie de
sare, diabet, HTA tromboflebite, tuberculoza, ulcer gastric, complicatii psihice.
Tratament chirurgical se recomanda sinovectomie, adica curatarea articulatiei de mugurii sinoviali
si sinoviorteza, adica distrugerea sinovialei inflamate, prin injectarea in articulatie a unor
substante.
Tratament ortopedic este mai mult un tratament corectiv indicat pentru corectarea pozitiilor
vicioase.
Recuperarea :PR este o boala invalidanta, care poate face ca bolnavul sa devina un dependent
social.Recuperarea urmareste prevenirea invaliditatii sau refacerea functionala. Prima etapa consta
in determinarea bilantului articular si muscular. Bilantul articular se refera la testarea mobilitatii
articulare. Miscarea dintr-o articulatie este ca o pirghie si respectiv mobilitatea se va masura in
grade ( 20 ,45 ,). Bilantul muscular se apreciaza clinic, dianometric si electromiografic.In faza
exudativa, pe linga tratamentul medicamentos se indica aparate gipsate ,, de postura” cu efect
decontracturant, relaxant si antalgic. Repausul articular se face pe plan tare. Imobilizarea treebuie
alternate cu miscari izometrice chiar sub aparatul gipsat. Astfel se combate tendinta la atrofii
musculare. Pentru prevenirea anchilozei si redoarii musculare la genunchi se aplica saci de nisip
deasupra .Medicul fixeaza articulatia in pozitii functionale sin u antalgice.
-Balneofizioterapia cuprinde un complex de metode cum ar fi electroterapia, hidroterapia,
hidrokinetoterapia, termoterapia, masaj, balneoterapia si cura balneara.
Electroterapia se aplica bolnavului chiar la pat (diadinamice, ionizari, ultraviolete) Progresiv se
adauga solux, masaj cu miscari active facute la pat. Pe masura ce bolnavul se va mobilize se mai
adauga hidrokinetoterapia, bai medicamentoase cu sare sau plante care au efect relaxant, antialgic
si neurosedativ.In faza stabilizata se indica cure balneare la Baile Felix, Govora, Herculane,
Bazna.
Kineziterapia este terapia prin ,,miscare”, fie prin miscari active, active-pasive (miscari ajutate sau
asistate) si cu opunere de rezistenta. Totdeauna se incep cu miscari active si nu pasive, care
forteaza articulatia si activeaza inflamatia. Miscarile active fac apel la starea reala a articulatiilor
la fel si hidrokinetoterapia, care au efect pozitiv asupra psihicului. Se pot utiliza unele aparate ca
bicicleta ergonomica, planseta cu rotile, talpa cu arc, scripetii etc.. Miscarile cu rezistenta se indica
in faza stabilizata folosindu-se contra greutati , care redau si cresc forta musculara Este obligatoriu
6
incalzirea musculara ,care se poate face si prin termoterapie( solux, parafina).Miscarea izometrica
intretine forta musculara, iar cea izotonica amplitudinea de contractie, mobilitatea si finetea.
Ergoterapia sau terapia ocupationala constituie anticamera reintegrarii bolnavului in munca. Se
indica diverse meserii: legatul cartilor, cartonajul, tesutul covoarelor, impletitul, munca de
artizanat. Tot in aceasta perioada se realizeaza readaptarea la deprinderi si gesturi uzuale si
profesionale (toaleta zilnica, mersul, scrisul, desenul).Reintegrarea in munca se face in acelasi loc
de munca sau alta munca mai usoara, adecvat stadiului in care boala a putut fi stabilizata.

SPONDILITA ANKILOPOETICA

Definitie este o boala inflamatorie a coloanei vertebrale, avind substrat genetic si imunitar,
predominanta la barbatul tinar, cu debut la articulatiile sacro-iliace si cu extindere de la coloana
lombara la coloana cervicala, cu evolutie progresiva catre anchiloze si deformatii.
Etiologie
Se considera ca este vorba de o interactiune intre factorii infectiosi pe un teren alergic predispus(
prezenta antigenului HLA –B 27 la 90% din cazuri). Boala apare cu precadere la barbati (90%) si
cel mai adesea inainte de 30 de ani.
Factorii favorizant sunt conditiile meteorologice si climatice ,traumatisme minore, stresul si
diferitele infectii.
Simptomatologie
Initial boala se manifesta necaracteristic cu dureri lombare si sciatalgii. Lombalgia este
persistenta, se intensifica in timpul noptii si dureaza citeva luni, putind fi singurul semn de boala.
Sciatalgia este deobicei fesiera si nu depaseste spatiul popliteu, uneori trece de la un membru la
celalalt (sciatica in bascula).
Pot apare artrite ale gleznelor, genunchilor, soldurilor, umerilor, ale articulatilor
intercostale exacerbate de miscarile respiratorii, tuse, stranutAlgiile coloanei vertebrale au un
caracter progresiv si se insotesc cu semne generale: febra moderata, pierderea discreta in greutate,
Apare cifoza progresiva cu rectitudinea coloanei vertebrale toracale si cervicalesi
prinderea frecventa a articulatiilor centurii scapulare si pelvieneContractia si atrofia muschilor
vertebralireprezinta 2 faze succesive prin care trece musculatura coloanei, ceace limiteaza
progresiv miscarile acestora.
Manifestarile generale sunt la nivelul cordului : insuficienta aortica, cardiomegalie,
pericardite, la nivelul ochilor irite, iridociclie.
. Examenele paraclinice
-VSH este moderat crescuta
-electroforeza arata hipergamaglobulinemie
Hemograma arat uneori anemie hipocroma
-lichidul sinovial arat hipercelularitate
7
-. prezenta antigenului HLA –B 27
-absenta factorului reumatoid
Cresterea complementului
-prezent antigenul Chlamidian
-prezente complexe imune circulante
Radiografia osoasa evidentiaza precoce modificari bilaterale ale articulatiilor sacro-iliace.La
nivelul corpilor vertebrali apar prelungiri osoase( sindesmofite) ce unesc corpii vertebrali ca niste
punti. Sindesmofitele apar prec oce la nivelul coloanei toracale, corpii vertebrali prezinta leziuni
de osteoporoza.In fazele avansate , calcifierea ligamentelor interapofizare sugereaza aspectul de
,,linii de tranvai”, iar calcifierea ligamentelor mediane sugereaza ,, firul electric”. Frecvent
sindesmofitele si calcifierile ligamentelor au aspect de ,, coloana de bambus”.
La nivelul articulatiilor periferice apar modificari asemanatoare cu cele din poliartrita reumatoida.
Evolutie, complicatii, prognostic
In mod obisnuit formele moderate de boala au tendinta de a se extinde de la articulatia sacro-iliaca
catre regiunea cervicala.Acest proces evolueaza in 10-20 de ani, dar se intilnesc si forme care
progreseaza rapid, dar si forme care ramin cantonate la nivelul articulatiei sacro-iliace.Cam 75 %
din pacienti pot sa-si continue activitatea.Prognosticul este intunecat de aparitia coxitelor bilaterale
sau de instalarea cifozei toracale.Se pot instala insuficienta respiratorie progresiva, luxatii are
vertebrelor cervicale cu compresiune medulara si insificienta cardiaca
. Diagnosticul pozitiv
OMS propun e urmatoarele criterii:
-durere lombara inferioara si redoare de peste 4 luni necalmata de repaus
-durere si redoare toracica
-limitarea miscarilor coloanei lombare
-limitaqrea expansiunii toracice
Irita si sechelele acesteia
-modificari caracteristice ale articulatiei sacro-iliace
Diagnosticul diferential
In formele avansate nu se pun probleme de diagnostic.
In formele incipiente se pune problema unei discopatii lombare si hernie de disc,care apar la 40-50
ani sau dupa traumatisme ,durerile iradiaza pe nervul sciatic: malformatii congenitale ale coloanei
vertebrale care se evidentiaza radiologic: morbul lui Pott, de etiologie tbc, cu dureri toracice
inferioare si lombare inalte uneori gibozitate, iar radiologic se constata leziuni distrugtive
discovertebrale.
Tratament
Este unul simptomatic, antialgic patogenic antiinflamator si un ansamblu de masuri de
recuperare.Tratamentul se individualizeaza in functie de evolitie, stadiul bolii si trebuie sa fie
durabila pe perioadele evolutive ale bolii.
Tratamentul medicamentos se recomanda antiinflamatoare nesteroidienede tipul Fenilbutazona
600mg/zi 4-5 zile, apoi 400 mg/zi, iar dupa o saptamina 200 mg/zi.Atentie la contraindicatii de
tipul ulcer gastro-duodenal, gastroduodenite, reactii alergice si leucopenie.Trebuie sa se
administreze exclusiv postprandial eventual se adauga o medicatie antiacida, se reduce sarea din
alimentatie deoarece este favorizata retentia hidrosalina si se face hemograma la 3-4 saptamini.
Indometacinul este un puternic antiinflamator, cu o toleranta digestiva mai buna decit
Fenilbutazona si cu mai putine reactii adverse. Se administreaza capsule de 25 mg postprandial 3-
6 comprimate/zi si dupa 5 zile se reduce doza treptat pina la 50 mg/zi.Pee linga efectele secundare
digestive mai pot apare cefalee rebela.
Padudenul sau ibuprofenul dg de 200 mg se administreaza postprandial se administreaza la
inceput 6 dg/zi apoi se scad dozele la 1-2 dg/zi.
8
Corticoterapia sistemica de tipul Aprednisonului se recomanda in doze moderate de 15-20 mg/zi
pe perioade scurte , in formele severe si in complicatiile oculare, cind medicatia antiinflamatoare
are efecte nesatisfacatoare..Atingerile articulare rezistente necesita infiltratii intraarticulare cu
hidrocortizon de 2 ori/saptamina .

Tratamentul cu agenti fizici balneari si de recuperare

Roentgenoterapia antiinflamatoare in sedinte de citeva zile interval se recomanda cu rezerve
datorita riscului de afectare hematogena.Este contraindicata la femei datorita riscului de sterilitate
Reducerea si readaptarea functionala se refera la supravegherea posturala menita sa evite marile
comlicatii (anchiloze, cifoza toracala, proiectia anterioara a capului).Se recomanda repausul in pat
si somnul fara perina , intercalindu-se un pled subtire sub regiunea lombara.Gimnastica medicala
se recomanda muschilor paravertebrali pentru a evita atrofia si si a combate cifoza .Miscarile
efectuate in bazine cu apa calda sunt mai putin dureroase .Gimnastica respiratorie are un rol
capital, asigurind amplitudinea miscarilor toracice si prin acestea o ventilatie
corespunzatoare.Exercitiile de gimnastica se fectueaza atit in ortostatism cit si in decubit ventral
sau dorsal.
Balneoterapia permite miscari active ale coloanei si mobilizarea soldurilor si a umerilor.
Kineziterapia suacvatica si heliomarina al Mangalia, Eforie Nord sau Techighiol au rezultate bune.
Tratamentul ortopedic si chirurgical se recomanda artroplastii totale in coxite invalidante.

REUMATISME ARTICULARE DEGENERATIVE

I ARTROZE
Definitie este un proces cronic, de uzura, la nivelul articular, spre deosebire de artrite unde
inflamatia este acuta.
Etiologie Sunt incriminati mai multi factori:
-virsta: artrozele apar mai frecvent la femei dupa 40 de ani, iar la barbati dupa 55-60 ani.Pot pare
si la persoane tinere, chiar adolescenti.
-traumatismul fie un traumatism unic major (accidente, contuzii, fracturi), fie microtraumatisme,
repetate, continue, deobicei de natura profesionala (incarcatori, perforatori cu ciocanul pneumatic,
strungari, sportivi).
-factori metabolici:
a) obezitatea supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitind o presiune continua asupra
articulatiei si osului.Astefel apar artrozele soldului, genunchilor, coloanei vertebrale, gleznelor.
b) guta : prin precipitarea acidului uric la nivelul articulatilor, favorizeaza deteriorarea lor
-tulburarile de statica atit cele congenitale cit si cele traumatice duc la continuarea procesul
artrozic.
-factorii endocrini cum ar fi insuficienta ovariana, insuficienta tiroidiana, menopauza determina
obezitate si favorizeaza artrozele.
-factorii meteorologici cu frig, umezeala duc la tulburari vasomotorii si favorizeaza procesele
degenerative articulare. Astfel se explica de ce in tarile cu clima rece morbiditatea prin boli
cronice reumatismale este crescuta.
-infectiile specifice (tbc, sifilis) sau nespecifice determina artrite si care cu timpul duc la artroze.
-tulburarile circulatorii determina dereglari ale irigatiei locale ale tesuturilor ce pot duce la
degenerescenta articulara.
Anatomie patologica
Leziunile din artroze constau in erodarea si distrugerea cartilajului articular, apoi hipertrofia cu
proliferarea osului si formarea de excrescente osoase numite osteofite.Suprafetele articulare se
freaca una de alta, producind o iritatie mecanica, care determina o inflamatie cronica locala .
9
Simptomatologie
Semne subiective: durerea articulara apare la miscare, spre deosebire de durerea din artrite care
apare atit la miscare cit si in repaus. Durerile apar dimineata, cu ocazia primelor miscari, cind
articulatile par ,,intepenite”, dispar in restul zilei si reapar seara odata cu oboseala generala
.Numim aceste articulatii ,,ruginite”.
Semne obiective
a) limitarea miscarilor datorita faptului ca prin hipertrofie si osteofitoza suprafetele articulare nu se
mai adapteaza perfect si apare durerea ce limiteaza miscarile.
b) crepitatile sau cracmentele sunt zgomote fine sau grosiere care apar la palpare.Se explica prin
traumatizarea suprafetei osoase, datorita disparitiei cartilajului articular.
c) deformarea articulatiei cu marirea in volum datorita hipertrofiei si osteofitelor.
Semne radiologice In artroze apar:
-osteoporoza, adica rarefierea sau decalcificarea osoasa, uneori geodica.
-osteoscleroza, adica un proces de condensare osoasa
-osteofitoza, adica aparitia de excrescente osoase numite osteofite ,,pinteni” sau ,,cioc de papagal”
care se unesc si formeaza sindesmofite. Se limiteaza pina la disparitie linia interarticulara.
Semne de laborator
-VSH si leucicite sunt normale
-acidul uric si colesterolul pot fi crescute
Forme clinice
-Poliartrozele cuprind mai multe articulatii
-forme localizate, mai frecvent la articulatiile care sustin greutatea corpului si traumatismul este
mai puternic (sold, genunchi, coloana vertebrala).
1 COXARTROZA
Definitie
Este artroza coxo-femurala, cea mai importanta dintre artroze pentru ca duce la deficiente in
stabilitatea si mobilitatea bolnavului.
Etiolopatogenie
a) senila datorita involutiei articulare la care se asociaza obezitatea si diabetul sau
ortostatismul prelungit.
b) forma traumatica se explica printr-un traumatism major de tip fractura de sold sau
existenta unor anomalii congenitale de tipul luxatii sau subluxatii congenitale, coxa vara,
coxa valgum
Simptomatologie
Bolnavul prezinta dureri la nivelul soldului cu limitarea miscarilor uzuale; nu poate sta picior peste
picior, nu poate sa se incheie la pantof (,,semnul pantofului”), nu poate incrucisa picioarele. Se
pot percepe cracmente palpatoriu sau auditiv.
Semne radiologice
Se observa pocese de deteriorare articulara la cei doi poli ai articulatiei coxo-femurale cu
osteofitoza, osteocleroza si subtierea liniei interarticulare.
Evolutie
Are un caracter progresiv si duce la deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior si a
celeilalte articulatii prin suprasolicitare.Impiedica mersul si duce la imobilizarea bolnavului.Are
caracter ireversibil si cel mai invalidant.
2 GONARTROZA
Definitie
Este artroza articulatiei genunchiului, fiind mai frecventa decit coxartroza.
Etiolopatogenie

10
Aceiasi factori duc la aparitia artrozelor: factori traumatici, anomalii locale de tipul genu valgum si
genu varum, picior plat, la care se adauga factori endocrini: obezitate, menopauza etc.
Simptomatologie
Durerea sau gonalgia apare dimineata articulatii ,,ruginite” si dispare la repaus. Sunt limitate
miscarile, apar cracmente ce se aud de la distanta.
Semne radiologice
Evidentiaza modificarile din artroze cu ingustarea spatiului articular, osteofitoza etc.
Evolutie
Este cronica si nu are caracterul invalidant ca la coxartroza.
3 ARTROZELE PICIORULUI
Se refera la artrozele tibio-tarsiana, medio-tarsiana, tarso-metatarsiene,artroza metatarso-
falangiana a halucelui ce apare la femei si duce la halus valgus, ce necesita tratament ortopedic
chirurgical.
Din punct de vedere anatomo-patologic, simptomatologie clinica si modificari radiologice sunt
proprii artrozelor, dominind osteofitele calcaniene.
4ARTROZELE TORACELUI
Sunt mai rare si se manifesta cu periartrite. Artrozele apar la solicitari profesionale.
5 ARTROZA UMARULUI
Apare la pictori, zugravi.
Caracteristic sunt durerea, cracmentele articulare si limitarea miscarilor.Evolueaza cu blocaj
alrticular, reversibil
6 ARTROZA COTULUI
Apare la cei care lucreaza cu perforatoare pneumatice, strunguri si sunt supusi
microtraumatismelor permanente ca si la cei care au suferit traumatisme.
7 ARTROZA MIINII
Etiologic tulburarile metabolice, endocrine (menopauza) si unele profesiuni manuale (spalatorese,
croitorese, pianisti, violonisti) isi au importanta lor.
8 ARTROZELE FALANGELOR
Clinic apar in aceste artroze noduli.Artroza policelui se numeste rizartroza.
2 SPONDILOZE (ARTROZE VERTEBRALE)
Definitie
Sunt artroze la coloanei vertebrale care intereseaza atit vertebra cit si discul intervertebral, care
este format din nucleul pulpos (zona centrala) si inelul fibros (zona periferica)..
Anatomie patologica
Leziunile din artroze apar incepind cu virsta de 30 ani. La nivelul corpului vertebral sunt evidente
osteofite si hernierea intraspongioasa, iar la nivelul inelului fibros apar leziuni de degenerescenta
si necroza.
Etiologie.
Factorii etiologici sunt aceiasi ca la artroze si specificam ca unele spondiloze apar in anumite
profesiuni.
Forme clinice dupa localizare deosebim spondiloza cervicala si spondiloza lombara.
1 SPONDILOZA CERVICALA
Simptomatologie
Apare durerea cervicala, cu redoarea cefei, cracmente la miscari si nevralgii carvico-brahiale,
periartrita scapulo-humerala, torticolis, brahialgie, nevralgie Arnold sau nevralgie occipitala,
astenie nervoasa..
2 SPONDILOZA TORACALA

11
Este mai rara si se manifesta cu nevralgii intercostale.O forma special de spondiloza toracala este
spondiloza juvenila. Apare la copii inainte de 10 ani, pentru ca intre 10 si 20 ani sa se constituie
cifoza
Sunt prezenti noduli Schmorl (nodul herniat) si vertebre cuneiforme, care dau coloanei o
rigiditate deosebita.
O alta forma de spondiloza este sindromul Forestier-Rotes, caracterizat printr-o osteofitoza giganta
si formarea de punti osoase numite sindesmofite, ce realizeaza un veritabil ,,bambus vertebral”.
3. SPONDILOZA LOMBARA
Este forma cea mai frecventa, fiind si cea mai mobila
Durerea lomabara sau lombalgia, daca este prezenta da ,,lumbago” Este o durere vie dimineata la
miscare sau catre seara, dupa oboseala zilei. Durerea iradiaza caracteristic spre fese sau sacru,
alteori spre membrul inferior sub forma de sciatica, nevralgii crurale sau parestezii cutanate,
corespunzator lui L4-L5 si L5-S1.
Tratamentul in artroze si spondiloze
1 Se va evalua bilantul articular si muscular, adica se va evalua functionalitatea articulatiei lezate,
mobilitatea, forta musculara
2 Se combate durerea, redorile, retractiile si se stabilezeaza artroza cu recistigarea miscarilor.
-medicatia algica minora cu antiinflamatoare (acid acetilsalicilic, aminofenazona)
-medicatie pirazolonica (ibuprofen, paduden, fenilibutazona)
-medicatie analgetica si antinevralgica (novocaina, vitamina B1, B6, B12
-medicatie decontracturanta
Balneofizioterapia are largi recomandari, dar nu la formele complicate cardiac, pulmonar.

12
13
 - afecteaza oasele si articulatiile
- constituie una din cauzele de suferinta fizica si pierderi economice pe motiv
de boala prin incapacitate temporara de munca
- ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
o Prezinta particularitati in raport cu cauza si evolutia
 Boli reumatismale inflamatorii
RAA
Poliartrita reumatoida
Spondilita anchilozanta
 Boli reumatismale degenerative
artroze
 Boli reumatismale abarticulare
Periartrita scapulohumerala
 Boli reumatismale metabolice
Guta

NOTIUNI DE ANATOMIE

SISTEMUL OSOS

14
Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar), legate intre ele prin
articulatii, formeaza scheletul corpului. El reprezinta partea pasiva a aparatului
locomotor;
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotie;
La corpul uman, raportate la principalele regiuni ale corpului, distingem:
scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor;
Scheletul capului este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si
viscerocraniu, care formeaza oasele fetei si contine segmentele periferice ale unor
analizatori si segmentele initiale ale aparatelor respirator si digestiv. La alcatuirea
neurocraniului iau parte 8 oase: patru neperechi- frontal si etmoid, sfenoid si
occipital, si doua perechi- temporale si parietale;
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coaste, stern, la care- din
cauza legaturilor functionale- se adauga si bazinul (pelvisul);
Scheletul membrelor-Membrele superioare se leaga de scheletul toracic prin doua
oase, omoplatul si clavicula, care formeaza centura scapulara, iar membrele
inferioare se leaga de coloana vertebrala prin centura pelviana.
Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si incheieturi si este
structura de baza ce sustine corpul uman. Oasele ofera un suport rigid testuturilor
moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare.
In tot corpul scheletul este alcatuot din:
Sistemul osos include peste 200 de oase, dintre care 85 sunt perechi. Fiecare os este
alcatuit din diferite tipuri de tesut conjunctiv; contine maduva oaselor ce alimentata
cu vase de sange si nervi. Majoritatea oaselor unui schelet omenesc constau intr-un
cadru cartilaginos si unul osos de unde deducem o parte osoasa si o parte
cartilaginoasa. Partea osoasa alcatuieste o mare parte din os. Articulatiile
cartilaginoase, epifizele cartilaginoase si cartilagiul costal formeaza partea
cartilaginoasa a sistemului scheletic.
In exterior osul este acoperit de o membrana conjunctiva fina, numita periost in care
se pot deosebi un strat fibros si unul osteogenic. Stratul fibros, situat superficial este
legat de os de catre fibre ce penetreaza osul si contin vase sanguine, vase limfatice si

15
nervi. De la acest nivel vasele si nervii intra in os prin foramina nutritiva si apoi
canalul nutritiv. Stratul osteogenic din interior contine celule osteogenice care iau
parte la procesul de dezvoltare si reorganizare a tesutului osos in conditii normale si
dupa accidentari sau fracturi. La intersectia cu cartilagiul articular ce acopera
capetele oaselor periostul se continua cu perichondriumul. Ca rezultat, osul ca organ
este acoperit cu o membrana continua de tesut conjunctiv. Aceasta membrana
acopera suprafata osului atat cat si toate structurile situate pe el. Osul este captusit pe
dinauntru de o membrana mai fina numita endosteum.
Conform formei se observa oase lungi, scurte si late. Anumite oase contin cavitati
umplute cu aer si se numesc oase pneumatice.
Oasele lungi (humerus, femur, clavicula, falangele etc…) au o parte interioara numita
diafiza si doua capete numite epifize. Epifiza situata mai aproape de scheletul axial se
numeste epifiza proximala iar epifiza aceluias os dar situata mai departe de scheletul
axial se numeste epifiza distala. Regiunile mai late dintre diafize si epifize se
numesc metafize. Marginile lor sunt visibile doar la oasele copiilor si adolescentilor,
atunci cand un strat cartilaginos, epifiza cartilaginoasa, inca ramane intre diafiza si
epifize. Osul creste mult in lungime pe baza acestui cartilagiu, care este apoi inlocuit
de catre un tesut osos formand un inel epifizal ( de crestere ), care aproape mai
poate fi detectat odata cu varsta. Intr-o sectiune transversala printr-un os lung se
poate distinge o substanta compacta ce formeaza stratul exterior al osului si o
substanta spongioasa gasita mai in interior decat substanta compacta, in cea mai
mare parte in epifize sau metafize. In diafizele oaselor lungi si tubulare substanta
compacta inconjoara canalul medular care prezinta o forma tubulara.
In sectiunea transversala a unui os scurt (vertebre, carpienele, tarsienele) este
dezvaluita la suprafata un strat mai subtire de substanta compacta ce inconjoara
trabeculul substantei spongioase care formeaza majoritatea osului. Traberculele
substantei spongioase formeaza o tesatura complexa dar sunt aranjate in fiecare os al
sistemului scheletic in armonie perfecta cu functiile pe care le indeplinesc.
In oasele late (oasele cutiei craniene, omoplatul, oasele pelviene, etc…) substanta
spongioasa, in contrast, formeaza de obicei un strat mai subtire ce este apoi
acoperit in ambele parti de placi de substanta compacta. Dar in oasele cutiei
craniene substanta este indeajuns de bine dezvoltata.

16
 Articulatiile sunt organe de legatura intre oase
- au rol in miscare
- dupa gradul de mobilitate se impart in
o articulatii fixe – sinartroze
o articulatii mobile – diartroze

MASURI DE PROFILAXIE PRIMARA

- efectuarea de controale periodice
- depistarea purtatorilor sanatosi de streptococ beta hemolitic si tratarea corecta
- educarea populatiei
- evitarea factorilor traumatici si a celor mecanici

17
MASURI DE PROFILAXIE SECUNDARA
- prezentarea la controale periodice si de laborator
- evitarea factorilor climatici
- tratarea corecta a bolilor metabolice si endocrine
- evitarea ortostatismului prelungit
- continuarea tratamentului prescris
MASURI DE PROFILAXIE TERTIARA
- se adreseaza persoanelor care prezinta infirmitati
o invatarea pacientului cu coxartroza sa poarte baston

o pregatirea pentru interventie chirurgicala

o recomandarea pentru noi profesiuni si integrare sociala

EXPLORAREA MORFO-FUNCTIONALA A APARATULUI LOCOMOTOR

PUNCTIA ARTICULARA
EXPLORARI PARACLINICE SPECIFICE ALE APARATULUI
LOCOMOTOR
1. Examenul radiologic al sistemului locomotor
2. Ecografia aparatului locomotor
3. Artroscopia
4. Scintigrafia osteoarticulara
5. Electromiografia
6. Testarea mobilitatii articulare
Goniometria - coeficientul functional al mobilitatii
7. Explorarea fortei musculare

PUNCTIA ARTICULARA

18
Puncţia articulară realizează comunicarea directă, cu ajutorul unui ac de punctie,
intre cavitatea articulară şi mediul exterior.
Scop: explorator şi terapeutic.
Indicaţii • Artrite acute şi cronice seroase, serofibrinoase şi purulente;
· Hemartroză;
· Artrită tuberculoasă.
Materiale necesare: masă de tratament acoperită cu un cîmp steril;
· trusă pentru puncţie (sterilizată) care conţine: 1-2 seringi de 20 ml, seringă de 2 ml cu 2
-3 ace subcutanate şi 2-4 ace de puncţie, lungi de 8-10 cm, cu d = 0,5-2 mm :ascuţite,
tăioase, dar cu vîrf scurt, pensă anatomică;
· substanţe dezinfectante (alcool, tinctură de iod);
· substanţe medicamentoase prescrise pregătite în soluţia sterilă: novocaină 1%;
· casoletă cu cîmpuri sterile;
· muşama si o traversă;
· mănuşi sterile;
· casoletă cu comprese sterile, vată ,feşi;
· recipient de 100 -200 ml pentru lichidul articular ce se va extrage;
· 2 -3 eprubete sterile, uscate şi marcate;
· medii de cultura

19
 Locurile punctiei articulare

Etape de execuţie/Timpi de executie

1. Pregătirea instrumentelor si materialelor necesare.
1.1.Pregătirea instrumentelor sterile.
1.2. Pregătirea substanţelor medicamentoase.
1.3. Pregătirea materialelor anexe.
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.
2.1. Se anunţă bolnavul, convingîndu-l de importanţa executării tehnicii.
2.2. Se aşază bolnavul în poziţia cea mai comodă, astfel încît articulaţia să fie cît
mai relaxată, iar exsudatul intraarticular să bombeze cît mai mult.
3. Participarea la puncţie (la punctie participă două asistente: A şi B)
Asistenta A- susţine şi supraveghează starea generală a bolnavului.
Asistenta B- serveşte medicul cu instrumente şi materiale.
3.1. Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun
3.2. Se dezinfectează mîinile cu alcool
3.3. Se aşează muşamaua şi traversa sub articulatia ce va fi
puncţionată.
3.4. Se susţine bolnavul în poziţia indicată de medic.
3.5. Asistenta B. dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi tinctură de
iod.
3.6. Se izolează locul puncţiei cu cîmpuri sterile.
3.7. Se serveşte medicului mănuşile sterile de cauciuc.
3.8. Se pregăteşte seringa cu soluţie de novocairiă 1% şi se oferă
medicului.
3.9. Se pregăteşte seringa de 20 ml şi se oferă medicului.
3.10. Se serveşte medicului pensa anatomică, sterilă pentru a-şi alege
acul cu care v-a efectua puncţia.
3.11. Medicul efectuează puncţia în locul ales şi aspira conţinutul.
3.12. De la exterior se dirijează conţinutul articular spre, locul puncţiei, prin mişcări de
strîngere foarte fine, asistenta A
3 13 Dacă este cazul se pregăteşte cea de-a doua seringa, pentru a se putea continua
extragerea conţinutuIui ariticular.
3.14. Se pregăteşte seringa cu substanţele medicamentoase ce urmează a fi
injectate în locul exsudatului extras.
3.15. Se badijonează locul puncţiei cu tictura de iod.
3.16. Se efectuează un pansament steril şi se bandajeaza cu o faşă. Pansamentul
compresiv se menţine 24- 48 ore.
3.17. Spălarea pe mîini cu apă curentă şi săpun.
4. Îngrijirea bolnavului după puncţie.

20
4.1. Se aşază bolnavul în decubit dorsal; locul punctiei se masează uşor pentru a se
închide traiectul acului şi a se împiedica
astel ca după puncţie sa se formeze o fistulă.
4.2. Cu ajutorul unei atele se imobilizează articulaţia puncţionată pe o suprafaţă
elastică, în poziţie fiziologică timp de 2-3
zile.
5. Pregătirea lichidului extras pentru examinare.
5.1. Se pune continutul articular extras in eprubete sterile.
5.2. Se completează formularul de recoltare.
5.3. Dacă medicul solicită, se însămînţeaza pe medii de cultura şi se
duc imediat la laborator pentru a fi expuse la termostat.
6. Reorganizarea locului de muncă
6.1. Se strîng materialele folosite.
6.2. Spălare pe maini şi dezinfectare cu alcool.
6.3.Se spală instrumentul folosit, se dezinfectează si se pregateste
pentru sterilizare.
6.4. Se noteaza in foaia de observatie data si cantitatea de lichid extras.
· Sterilizarea şi manuirea instrumentelor şi materialelor vor fi
efectuate in conditii perfecte, întrucît seroasele
articulaţiei prezintă o receptivitate crescută faţă de infecţii

EXPLORARI PARACLINICE SPECIFICE ALE APARATULUI

LOCOMOTOR

1. EXAMENUL RADIOLOGIC AL SISTEMULUI LOCOMOTOR

□ Pentru examenul radiologic osteo-articular se utilizeaza radiografia conventionala si
computer-tomografia.
□ Radiografiile osteo-articulare se fac totdeauna comparative, simetric, in mai
multe accidente si pozitiile functionale.
□ Indepartarea de pe suprafata tegumentara a teritoriului examinat al alifiilor sau al
oricaror substante medicamentoase, care pot
contine elemente radioopace, care ar strica calitatea imagini radiografice.
□ Traumatismele recente ale sistemului osteoarticular nu necesita o pregatire
radiological de specialitate. Daca bolnavii au hemoragii
se va face hemostaza provizorie sau definitive, iar segmental interesat se va imobiliza cu
atele.
□ Pentru imobilizare se vor evita materialele radioopace. Bolnavii, precum si acei
cu afectiuni articulare dureroase, este bine sa fie calmati cu substante analgezice.
□ Pozitionarea segmentilor bolnavi se va face cu cea mai mare atentie. Asistenta
va asigura mentinerea pozitiei stabilite de medic pentru examinare.

21
□ Daca examinarea se face la un bolnav mai vechi, cu pansamente, atunci se va
indeparta atat pansamentul
cat si substantele medicamentoase de pe suprafata pielii, care sunt radioopace si
produc umbre artificiale pe radiografii.
□ Pentru radiografia oaselor bazinului – cu exceptia traumatismelor recente – este
indicat ca bolnavul sa fie pregatit printr-o clisma evacuatoare.
□ Pentru evidentierea cartilajelor articulare, in unele cazuri se umple cavitatea
articulara cu aer sau oxigen, care ulterior, dupa efectuarea radiografiilor, se resoarbe.
□ Pregatirea si asistarea punctiei articulare cade in sarcina asistentei .

2. ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea ultrasonografiei in
reumatologie este limitata.
□ Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a fracturilor;
□ Pentru explorarea membrelor, in loc de transductori obisnuiti, membrul explorat se
introduce intr-un vas cu apa, in care se gasesc sonde emetoare.
□ Cu aceasta metoda se obtin sectiuni eco-scanografice din milimetru in milimetru,
ceea ce asigura studiul contracturilor si rupturilor musculare, hematoamele inchistate,
modificarile in structura intima a tendoanelor;
3. SCINTIGRAFIA OSTEOARTICULARA
Scintigrafia osteo-articulara se executa utilizand izotopii radioactivi ai elementelor :
Technetiu, Galiu si Iridiu.
□ Cu 99mTc fosfat se pot identifica foarte precoce necrozele si tumorile
osoase;
□ In bolile canceroase cu localizari in alte organe, cu instalatii speciale se pot obtine
scintigrame asupra intregului schelet osos,
depistand astfel inca in faza precoce metastazele, indiferent de localizarea lor in
cadrul sistemului osos;
□ Cu Galiu si Iridiu radioactive fixat pe leucocite, se pot depista focarele
inflamatoare de natura infectioasa cu localizare osteoarticulara.
4. ELECTROMIOGRAFIA
Explorarea functionala a muschilor beneficiaza si de metoda electromiografica.
Procedeul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfo- functionala a
sistemului nervors .

22
1. Examenul electric clasic = aceasta metoda de explorare studiaza modul de aparitie si
caracterul contractiei musculare la stimularea electrica a nervilor si muschilor inervati de
acestia.
Explorarea poate fi monopolara sau bipolara.
1.1 Explorarea monopolara = foloseste un electrod indiferent si unul activ.
□ Cel indiferent se plaseaza pe regiunea scapulara in cazul explorarii membrului
superior si in regiunea lombara sau
suprapubiana, daca se exploreaza membrul inferior;
□ Electrodul activ va fi adus in contact cu nervul sau muschiul cercetat;
1.2 Explorarea bipolara = se face cu doi electrozi active, ambii adusi in contact cu
nervul sau muschiul explorat.
□ Permite o localizare mai precisa a excitatiei;
□ Punctele de electie pentru aplicarea stimulului electric = puncte motorii;
□ Nervul si muschiul raspund printr-o contractie brusca, urmata imediat de
relaxare;
□ Intensitatea minima a curentului de excitatie, necesar pentru a obtine o
contractie in urma aplicarii sale la punctual motor, poarta numele de prag de
excitabilitate sau reobaza.
2. Electromiografia = este o metoda de investigatie neuromusculara care inregistreaza
potentialele de actiune musculara aparute in
cursul contractiei voluntare.
□ Inregistrarea se face cu ajutorul unui aparat numit electromiograf, format din electrozi
periferici, amplificatoare si dispozitive de inscriere;

□ Electrozii sunt de doua feluri, cutanati si de profunzime;

□ Electrozii cutanati – se fixeaza pe tegumentel, la doua puncte distantate de
cativa centimetri;

23
□ Electrozii de profunzime – au aspectul unor ace de injectii si se introduce in
profunzimea muschilor;
□ Amplificarea si inregistrarea curentilor de actiune se fac cu un oscilograf catodic
prevazut cu un dispozitiv de inregistrare fotografica, sau de inscriere pe hartie;
□ Curba obtinuta poarta numele de electromiograma.
5. TESTAREA MOBILITATII ARTICULARE
GONIOMETRIA - COEFICIENTUL FUNCTIONAL AL MOBILITATII
□ Prin goniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor;
□ Determinarea gradului de mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul
goniometrului care exprima unghiul de deschidere
a miscarilor in grade;
□ Determinarea mobilitatii articulare se face separate pentru miscari active si passive;
□ Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul goniometrului functional de
mobilitate al articulatiei respective.
6. EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN
REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA
Metoda rezonantei magnetice nucleare se bazeaza pe efectul de rezonanta al ionilor
de hidrogen, intr-un camp magnetic puternic..
□ Diferentele de contrast intre diverse structuri anatomice sunt determinate de
continutul in ioni de hidrogen, in final de apa;
□ Se foloseste in diagnosticul leziunilor discale si in patologia coloanei vertebrale
- examene de laborator
-VSH
-ASLO
-proteinemie
-CRP
-fibrinogen
-FR
-celule lupice
-ex faringian
-examenul lichidului sinovial
-examenul radiologic osteoarticular
- poate evidentia procesul de osteoporoza, osteofitoza, pensarea discului
intervertebral
-examenul artroscopic
-vizualizeaza suprafetele articulare
-examenul mobilitatii articulare
-evidentiaza mobilitatea activa articulara
-se fac cu goniometrul

24
-alte examinari
- explorari functionale ale inimii
-examene stomatologice
-examene ORL MANIFESTARI
DE DEPENDENTA
-durere articulara
-localizare
-osoasa
-articulara
-la articulatiile mici sau mari persistind la o singura articulatie sau migrind de la
o articulatie la alta
-conditii de aparitie
-la inceputul miscarii
-dimineata la trezire
-permanent
-poate fi precedata de un episod inflamator amigdalian
-poate aparea dupa o masa abundenta, consum excesiv de alcool in accesul
de guta, diferentiind-o de durerea din puseul reumatismal
-conditii de accentuare
-miscare
-frig
-conditii de ameliorare
-repausul
-caldura

25
 -redoare articulara
-reprezinta intepenirea, reducerea mobilitatii articulare
-instalare
-dimineata
-localizare
-in poliartrita reumatoida - la nivelul articulatiilor mici de la miini si picioare
-in spondilita anchilozanta - in regiunea lombara, apoi dorsala

-impotenta functionala articulara sau musculara

-conditii de aparitie
-inflamatie articulara sau musculara
-localizare
-centurile membrelor
-coloana vertebrala
-segmente distale
-afecteaza activitatea profesionala si autoservirea
-tumefactie articulara
-este un semn obiectiv
-caracteristici
-articulatie rosie, calda, marita de volum
-tumefactie fluctuenta

26
 -deformare articulara
-cauzata de prezenta osteofitelor
-apare in poliartrita reumatoida la miini si picioare

-atrofia musculara
-se intilneste in poliartrita reumatoida
-este dureroasa incepe la muschii intrososi ai miinilor

-modificarea mobilitatii articulare

27
-limitarea mobilitatii
-mobilitate excesiva

INGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISM ARTICULAR ACUT (RAA)

- se manifesta prin infalamatia succesiva a mai multor articulatii mari

- atingerea articulara se vindeca fara sechele

28
- atinge frecvent cordul lasind urme grave
- criterii majore de diagnostic
- poliartrita
- cardita
- coreea
- eritem marginat
- noduli subcutanati
- boala afecteaza copii si adolescentii, infectia urmind unei angine streptococice
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
-virsta pacientului
-conditii insalubre de locuit
-frigul
-umezeala
-prezenta anginelor srteptococice in antecedente SEMNE SI
SIMPTOME
-febra
-transpiratii
-astenie
-durere
-tumefactie articulara fugace
-caldura si congestie locala
-anorexie
-hipertermie
-durere articulara cu caracter migrator
-intoleranta la activitatea fizica
-dificultate la mers si mobilizare
-deficit de a-si acorda ingrijiri igienice
-risc de complicatii
-cardita reumatica
-coree
-deshidratare
OBIECTIVE

29
-pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite fiziologice
-sa se obtina o stare de bine
-sa se previna complicatiile
INTERVENTII
-asistenta
-asigura repausul la pat pina la disparitia durerilor
-folosirea de perne pentru suportul articulatiilor dureroase
-asigura igiena
-participa la investigatiile clinice si de laborator
-administreaza tratamentul prescris
- antistreptococic – respectind doza si ritmul de administrare
- antinflamator
-asigura alimentatia
-supravegheaza semnele vitale
-educa pacientul

INGRIJIREA PACIENTULUI CU POLIARTRITA REUMATOIDA

-afecteaza articulatiile mici al miinilor si picioarelor in mod simeric

CIRCUMSTANTE DE APARITIE

-persoane de sex feminin in perioada de menopauza

-aparitia si evolutia sunt insidioase
-manifestindu-se prin tumefactii articulare si redoare matinala stadiul I
-stadiile III-IV se areciaza dupa gradul de deformare si anchiloza articulara, atrofie
musculara si reducerea capacitatii functionale

30
SEMNE SI SIMPTOME
-tumectie articulara
-limitarea progresiva a mobilitatii articulare
-durere articulara
-slabiciune si atrofie musculara
-astenie generalizata
-scadere ponderala
-capacitate functionala redusa
-infirmitate importanta
PROBLEME
-durere articulara
-limitare progresiva a mobilitatii
-intoleranta la efort fizic
-scadere in greutate
-risc de pierdere treptata a capacitatii de munca
-risc de pierdere a stimei de sine
-alterarea dinamicii familie OBIECTIVE
-vizeaza
-diminuarea durerilor articulare
-prevenirea deformariilor articulare si osoase
- mentinerea unui maxim de independenta
-sprijinirea psihica a pacientului INTERVENTII
In faza de repaus
-asigura repausul total sau relativ la pat
-patul trebuie sa fie dotat cu materiale auxiliare necesare
confortului
-pozitia pacientului in st IV al bolii se shimba de catre 2-3
persoane pentru a preveni escarele la 2 ore
-asigura alimentatia
- regim hipercaloric, hipocaloric, hiposodat
- este ajutat sa manince la pat

31
 -sustine psihic
-recolteaza singe
-VSH
CRP
-administreaza tratamentul prescris
-antialgice
-antiinflamatorii
-coticoterapie
-tratament cu saruri de aur
-supravegheaza functiile vitale in faza
de mobilizare
-kinetoterapeutul stabeleste programul de recuperate in faza de
reabilitare
incurazeaza pacientul sa faca miscari sa se
imbrace si sa manince singur
ii recomanda sa foloseasca articulatiile miini ii
recomanda sa schimbe profesia
pregateste fizic si psihic pacientul pentru interventii chirurgicale

INGRIJIREA PACIENTULUI CU SPONDILITA ANCHILOZANTA

-este o suferinta cronica , adesea progresiva, caracterizata prin artrita sacroiliaca

si inflamatie a structurilor vertebrale si articulatiilor centurilor care duce la anchiloza
-afecteaza barbatii tineri

CIRCUMSTANTE DE APARITIE
-persoane cu ortostatism prelungit
-frecvent apare la tineri
-debut si evolutie insidioas SEMNE SI
SIMPTOME

32
-dureri lombare cu iradiere in membrele inferioare, dimineata mai accentuate
-dureri coxofemurale sau scapulohumerale
-pozitie caracteristica – de schior
-pozitie in scindura
-dureri toracice cu senzatie de constrictie toracica
-reducerea capacitatii functionale PROBLEME
-dureri
-lombare care se accentueaza nocturn
-coxofemurale sau scapulohumerale
-mobilitate redusa
-reducerea capacitatii ventilatorii pulmonare
-risc de pierdere treptata a capacitatii functionale
-risc de complicatii
-oculare
-cardiace
-neurologice
-infectii intercurente
-incapacitate de autoingrijire OBIECTIVE
-diminuarea durerilor
-prevenirea deformarilor
-mentinerea unui maxim de independenta
-reintegrarea pacientului intr-o activitate utila INTERVENTII
-asigura repausul pe un pat tare si neted
-in decubit dorsal sau ventral, fara perna
-repausul la pat se alterneaza cu pozitia sezinda pe un scaun dur cu spatar inalt
-supravegheaza functiile vitale
-administreaza trata mentul prescris
-asigura alimentatia in functie de nevoi
-invata pacientul sa executaexercitii posturale si respiratorii
-exercitii cu kinetoterapeutul
-educare pacientului
-recomnada sporturi ca
-inot
-baschet
-volei
-tenis
-reincadrarea in munca cu activitati fizice reduse
-pregatestepreoperator si ingrijeste postoperator

33
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISME DEGENERATIVE
(artroze)

-cea mai frecventa boala reumatica

-caracterizata prin uzura cartilajului articular si hipetrofia extremitatiilor osoase

CIRCUMSTANTE DE APARITIE
-la 40-50 de ani
-persoane cu
-traumatisme si malformatii congenitale
-obezitate
-tulburari endocrine
-tiroidiene
-ovariene
-climax
-conditii de munca
-frig
-umiditate
-efort fizic mare
-debut lent si progresiv in decurs de mai multi ani SEMNE SI
SIMPTOME
-durere articulara
-se accentueaza dimineata, la sculare
-localizare
-articulatia
-cotului
-umarului
-genunchiului
-coxofemurala
-coloanei vertebrale
-in regiunea cervicala durerea iradiaza la nivelul gitului
-in regiunea dorsala iradiaza anterior, imitind suferinte cardiace

34
-in regiunea lombara iradiaza in membrul inferior
-miscari articulare limitate
-crepitatii articulare
-marirea volumului articulatiei
-cefalee
-ameteli
-tulburari de vedere si auz
PROBLEME
-durere cauzata de solicitarea articulara, care dispare la repaus
-limitarea mobilitatii
-dificultate in imbracare
-anxietate
-depresie
-cefalee
-ameteli
-modificarea scemei cororale
-pierderea stimei de sine
-risc de limitare a capacitatii de munca
-risc de pareze si paralizii
OBIECTIVE
-sa diminueze durerile articulare
-sa se pastreze mobilitatea articulatiilor
-sa se pastreze greutatea corporala in limitele normalului
-sa aibe o stare de comfort
-sa se previna aparitia complicatiilor
INTERVENTII
-asigura repausul la pat
-invata ca in timpul repausului sa evite pozitia de flexie a articulatiei
-ajuta pacientul sa isi satisface nevoile
-asigura alimentatia in functie de restrictii
-recolteaza produse pentru laborator
-pregateste pentru examinari paraclinice
-administreaza tratamentul prescris
-participa la efectuare injectiei intra si periarticulare
-educa pacientul privind modul de viata
- evitarea ortostatismului si a mersului prelungit
- alternarea orto cu clinstatismul
-invata sa foloseasca bastonul
-sa urmeze cure de tratament balnear
-pregateste preoperator pacientul

PREZENTARE DE CAZ

35
 Pacienta diagnosticată cu PR în anul 2001 aflată initial pe tratamentul cu
TAUREDON care a fost întrerupt datorită ineficientei si înlocuit cu METOTREXAT 15g
/ săptămână, de trei săptămâni redus la 10g
/ săptămână. Se internează pe sectie cu polialtralgie cu caracter inflamator simetric,
redoare matinală 2-3 ore. În plus mai acuză lombalgie joasă cu iradiere fesieră,
coxalgii cu caracter mecanic. În ultimile luni prezintă greturi si vărsături, scaune diareice
( 6/zi) în zilele în care se administrează MTX.

Efectuati planul de ingrijire

36
BIBLIOGRAFIE

1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing

– aspecte teoretice şi practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
1999
2. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions
HRW Ltée, Montréal, 1980
3. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale
aparatului locomotor, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001
4. George Julia B., Nursing Theories, The Base for Professional Nursing
Practice, New Jersey, 1985
5. Huber A., Karasek – Kreutzinger, Les techniques de soins infirmiers,
Lamarre, Paris, 1990
6. Jamieson Elizabeth M., McCall M. Janice, Blythe Rona, Guidelines for
Clinical Nursing Practices, Churchill Livingstone, 1988
7. Kezier Barbara, Olivieri Erb Eleonora, Fundamentals of Nursing. Fourth
Edition. Addison - Wesley Publishing Company,1991
8. Kezier Barbara, Olivieri Erb Eleonora, Fundamentals of Nursing – concepts
and procedures, Addison - Wesley Publishing Company,California, USA, 1987
9. Lynda Juall Carpenito Nursing Diagnosis, Aplication to Clinical Practice, J.B.
Lippincott Company, 1983
10. Philip Durmard Counselling A Guide to Practice in Nursing, Butherworth, 1995
11. Rosalinda Alsaro, Aplication of Nursing Process. A Step by Step Guide,
J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1986
12. Salvage Jane, Nursingul în acţiune, prin Biroul Reg. O.M.S, 1993
13. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996
14. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996

37