Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


Specializarea - Kinetoterapie şi motricitate specială

Magnetoterapia

Plaiasu Petrica Daniel

Anul III
Magnetoterapia

Magnetoterapia se bazeaza pe efectele biologice, fiziologice si fiziopatologice ale


aplicatiei unui camp magnetic alternativ sau in impulsuri. In terapia cu camp magnetic de
joasa frecventa intervine fenomenul de inductie magnetica care explica o serie dintre efectele
terapeutice care iau nastere intr-un organism plasat intr-un astfel de camp. Bazele fiziologice
ale terapiei cu campuri magnetice, modalitatile de aplicare, indicatiile si contraindicatiile
acestei modalitati terapeutice vor fi prezentate mai jos.

Mecanismul campurilor magnetice de joasa frecventa.

Un camp magnetic este produs de catre un curent electric sau de catre un camp electric
variabil. Campurile magnetice pulsatile produse de un curent electric sau de un camp electric
variabil conduc la o serie de efecte biologice de care beneficiaza fizioterapia.
Un prim mecanism de actiune este cel al modularii metabolice. Aceasta, deoarece prin
actiunea campurilor magnetice asupra structurilor biologice au loc modificari energetice la
suprafata celulara, cu activarea schimburilor transmembranare (inclusiv cresterea difuziunii
oxigenului intracelular si a productiei de ATP intramitocondrial), intensificarea proceselor
enzinatice si accentuarea, in consecinta, a metabolismului celular.
Studiile de specialitate au demonstrat fenomenul de neoformatie vasculara la nivelul
tesuturilor slab vascularizate, aspect util in tratamentul tulburarilor circulatorii periferice. De
asemenea, s-a constatat accentuarea aparitiei tesutului de granulatie reparator in procesul de
vindecare al plagilor, alaturi de cresterea vascularizatiei locoregionale. Se explica astfel
accelerarea inchiderii plagilor cu leziuni tegumentare, inclusiv necrotice.
O alta consecinta a accelerarii proceselor metabolice, in special a aportului crescut de oxigen
intracelular, este reprezentata de cresterea capacitatii de sinteza a colagenului la nivelul celulei
cartilaginoase, cu rezultate superioare in recuperarea functionala a artrozelor vechi,
deformante.
Un alt mecanism de actiune al magnetoterapiei il constituie, pe langa intrarea si utilizarea
ameliorata a oxigenului intracelular, si activarea electronilor in transmiterea energiei necesara
activarii suplimentare a enzimelor oxidative intracelulare, precum citocromoxidaza,
peroxidaza, care vor conduce astfel la o utilizare normala a oxigenului.

Efectele fiziologice ale magnetoterapiei

Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri magnetice reprezinta elementele


fundamentale ale intelegerii mecanismelor de actiune. Orice agent fizic extern, care actioneaza
asupra substratului cu o intensitate si durata corespunzatoare, poate influenta echilibrul ionic
al celulelor, modificand permeabilitatea membranelor celulare si antrenand reactii de tip
ergotrop catabolic, eliberator de energie celulara sau trofotrop, anabolic, de refacere
energetica. Actiunea campului magnetic se manifesta direct asupra celulei prin modificari
metabolice intracelulare (ca rezultat direct al energiei campului magnetic sau campului electric
rezultat) sau indirect, prin intemediul noilor substante rezultate din modificarile fizico-chimice
ale moleculelor proteice intracelulare. In lumina celor aratate, efectele fiziologice ale
magnetoterapiei sunt:

 Modularea proceselor metabolice celulare. Modularea are loc in sens catabolic cand se
utilizeaza campul magnetic intrerupt, cu stimularea activitatii cortico si
medulosuprarenalei, a hipofizei si tiroidei. Modularea se petrece invers, in sens
anabolic, la utilizarea campului magnetic in regim continuu.
 Modularea activitatii sistemului neuromuscular. Magnetoterapia in forma regimului
intrerupt creste intensitatea de contractie a muschilor fazici, influentand, mai ales
amplitudinea traseului EMG, in comparatie cu regimul continuu care creste mai ales
ritmicitatea descarcarilor. Regimul continuu se manifesta in special pe musculatura
tonica. Studiile de specialitate au demonstrat scaderea marcata a excitabilitatii
neuromusculare la pacientii care au beneficiat de magnetodiaflux.
 Influentarea sistemului nervos central si a celui vegetativ. Campurile magnetice
aplicate in regim continuu au efect tranchilizant, sedativ, fiind utile in sindroamele sau
starile nevrotice. Campurile magnetice intrerupte imprima o predominanta simpatica,
fata de cele intrerupte care promoveaza parasimpaticotonia. Studiile efectuate au
stabilit efectele sedative, simpaticolitice si trofotrope ale formelor intrerupte de camp
magnetic si efecte excitatorii, hipersimpaticotonice si ergotrope ale formelor continui
ale campului magnetic aplicat in scop terapeutic.

Este subinteles faptul ca alegerea tipului sau formei campului magnetic aplicat va tine cont
de tipul constitutional si de reactivitatea neurovegetativa individuala. Se vor urmari
simptomele de inadaptabilitate la forma de regim a campului magnetic aplicat si se vor
diferentia fata de starile minore de disconfort fizic sau psihic ce pot fi acuzate de unii pacienti
pe parcursul primelor 3-6 sedinte.
De asemenea, atunci cand se alege forma de aplicare a campului magnetic, este indicat sa se
tina cont si de bioritmul pacientului. Acest bioritm variaza in diferitele momente ale zilei.
In ceea ce priveste valoarea frecventei campului magnetic alternativ utilizat, aceasta trebuie sa
fie adaptata modului de reactie a sistemului nervos vegetativ al persoanei vizate. Valorile
frecventelor situate sub 10 Hz au un efect vagotonizant iar cele de 50 Hz au un efect de
stimulare a sistemului nervos vegetativ, in sensul unei simpaticotonii.

Indicatiile terapiei

Indicatiile terapiei prin curenti magnetici de joasa frecventa sunt prezentate in cele ce
urmeaza:
 Afectiunile reumatismale beneficiaza de terapia prin campuri magnetice datorita
scaderii procesului inflamator articular si abarticular, scaderii contracturii musculare
antalgice si cresterii pragului cortical la durere. Principalele suferinte vizate sunt:
 reumatismul cronic degenerativ care asociaza si distonie neurovegetativa sau
stare astenonevrotica, mai putin localizarile periferice precum gonartroza sau
coxartroza secundara,
 reumatismul abarticular care beneficiaza de regimul continuu, mai putin
discopatiile vertebrale lombare exprimate prin lombosacralgii sau
lombosciaticele de stadiul II sau III pentru care eficienta este mai redusa,
 reumatismul inflamator cronic beneficiaza de terapia adjuvanta prin campuri
magnetice, datorita actiunii asupra permeabilitatii celulare si vasculare
locoregionale, cat si asupra modularii neuroendocrinometabolice generale. Se
constata reducerea semnificativa a procesului inflamator cu ameliorarea
sindromului algic si cresterea mobilitatii articulare si a functionalitatii generale.
In poliartrita reumatioida s-au constata evolutii favorabile in stadiile I si II.
 Sechelele posttraumatice beneficiaza de aceasta terapie datorita efectelor sale
demonstrate in ceea ce priveste grabirea consolidarii fracturilor. Principalele suferinte
vizate, sunt:
 fracturile, prin accelerarea formarii calusului si pseudartrozele,
 sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu algoneurodistrofie
posttraumatatic din primele doua stadii,
 plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi
musculotendinoase.
 Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile neurovegetative.

 Afectiuni cardiovasculare
 Bolile vasculare periferice functionale de tipul bolii sau sindromului Raynaud,
acrocianozei etc, beneficiaza de efectul simpaticolitic si sedativ al formei
continui.
 Bolile vasculare periferice organice, precum trombangeita obliteranta,
ateroscleroza obliteranta si arteriopatia diabetica pot brnrficia in primele stadii,
fara tulburari trofice, de terapie cu campuri magnetice. In plus, acest tip de
terapie are si efecte favorabile asupra diabetului zaharat, in sensul cresterii
secretiei de insulina, a tolerantei la glucide si de scadere a glicemiei.
 Sindromul de involutie a ateroscleroticului varstnic,
 Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele stadii evolutive, cat
si in cazul hipertensiunii labile, din cadrul sindroamelor hiperkinetice.
 Afectiunile respiratorii
Suferinte precum astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita
spastica, astmul nevrotic beneficiaza de terapia prin campuri magnetice, abilitatea
clinicianului constand in alegerea formei, in functie de forma bolii si de reactivitatea
neurovegetativa a pacientului in cauza.
 Afectiunile digestive
Bolile digestive care recunosc in patogenie o serie de dezechilibre neuroumorale cu
dominanata parasimpatica si raspuns la nivelul functiilor secretorie si motorie sunt
beneficiarele terapiei cu campuri magnetice. Astfel, ulcerul gastroduodenal, gastritele
cronice (in formele cu hiperclorhidrie se utilizeaza forme continua iar in cele cu
hipoclorhidrie forma intrerupta ritmic), enterocolopatia cronica nespecifica, sindromul
de colon iritabil, dischineziile biliare (cele cu hipertonie si hiperkinezie beneficiaza de
aplicatii in forma continua, asemanator colonulu iritabul iar cele cu hipotonie
veziculara beneficiaza de formele ritmic intrerupt).
 Afectiunile endocrine
Diabetul zaharat in formele insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al
hipertiroidiei beneficiaza de terapia cu campuri magnetice.
 Afectiunile ginecologice
Dismenoreea functionala (prin influentarea terenului neuropsihic, campul magnetic in
forma continua conduce la ameliorarea fenomenelor nevrotice si vegetative, precum
ameteli/vertij, cefalee, astenie, tulburari dispeptice etc), tulburarile menstruale
functionale (precum hipermenoreea, menometroragia functionala, hipo sau
oligomenoreea etc, care se datoreaza dereglarii raportului hormonal estro-
progesteronic), metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice,
tulburarile de menopauza si perimenopauza inregistreaza rezultate cel putin
satisfacatoare, ca urmare a aplicarii campurilor magnetice in scop terapeutic.

Contraindicatiile magnetoterapiei

Contraindicatiile aplicatiilor sunt reprezentate de: sarcina, purtatorii de pace-maker,


bolile hematologice severe, starile hemoragipare, bolile infectioase, starile febrile, tumorile
maligne, insuficienta hepatica, renala, cardiaca decompensata, sindroamele endocrine severe,
tuberculoza pulmonara sau cu localizari extrapulmonare, forma activa, psihozele
decompensate, epilepsia.

Modalitati de aplicatie

Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa frecventa sunt trei, fiecare
dintre ele cu posibilitatea de modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt
ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei variante de frecventa. Alegerea
formulelor de aplicare este adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului costitutional
si reactivitatii neurovegetative a pacientului.

Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare (cervicala si lombara) si
localizatoare, de forma paralelipipedica. Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii generale.
In mod particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii neurovegetative. Bobinele
localizatoare sunt capabile sa genereze campuri magnetice de intensitati mai mari decat cele
circulare dar limitate doar la zona de aplicare.
Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament cu campuri magnetice de joasa
frecventa, trebuie respectate o serie de reguli, dupa cum urmeaza:
 Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa trebuie sa fie amplasat
intr-o incapere separata de restul aparatelor de fizioterapie,
 Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte metal,
 Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si ceasurile, procedura nu se
va aplica la persoanele purtatoare de materiale de osteosinteza metalica si nici la
persoanele purtatoare de pacemaker cardiac,
 Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord,
 Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic utilizate, a frecventei,
durata sedintei si numarul acestora sunt in functie de scopul urmarit si de patologia
careia se adreseaza.
Bibliografie :

1.Andrei Radulescu, Electroterapie, Editura Medicala, Bucuresti, 1991

2.Georgiana Ozana Tache, sub redacţia Mircea Beuran, Ghid de Medicină Fizică şi Recuperare
Medicală, Bucuresti, 2001