9 PROBLEME DE TERAPIE

PROFILAXIA FRACTURILOR ÎN
OSTEOPOROZA VÂRSTNICULUI
Fracture prophylaxis in older osteoporosis

Prof. Dr. F. Purghel, Dr. A. Anastasiu, Dr. R. Ciuvicå, Dr. C. Jemna

Spitalul de Urgen¡å Bagdasar-Arseni, Bucure¿ti

REZUMAT
Osteoporoza este o afec¡iune sistemicå scheletalå, caracterizatå prin scåderea progresivå cu vârsta a
rezisten¡ei osoase, care conduce direct la cre¿terea riscului de apari¡ie a fracturilor, uneori cu consecin¡e
dezastruoase. Pânå la 50% dintre femei ¿i 30% dintre bårba¡i vor prezenta o fracturå pe fond de osteoporozå
în decursul vie¡ii, în special fracturi vertebrale, ale epifizei distale de radius (Colles), ale ¿oldului ¿i ale colului
humeral. Aproximativ 50% dintre fracturile ¿oldului vor genera deficien¡e pe termen lung, iar 25% vor necesita
ajutor la domiciliu pe perioade îndelungate. Antecedentele recente de fracturi pe fond de osteoporozå cresc
riscul de apari¡ie a unor noi fracturi de aproximativ 5 ori, majoritatea apårând în primul an dupå fractura ini¡ialå.
Tratamentul osteoporozei trebuie ini¡iat atunci când afec¡iunea a fost diagnosticatå indiferent de stadiu, criteriile
OMS enun¡ate în contiunare (Organiza¡ia Mondialå a Sånåtå¡ii) fiind destinate diagnosticårii ¿i nu stadializårii
terapeutice.

Cuvinte cheie: osteoporozå, fracturå, profilaxie.

ABSTRACT
Osteoporosis is a systemic skeletal disease characterized by progressive age-related decrease of bone
strength, directly leading to increasing fracture occurrence, sometimes with devastating consequences. Up
to 50% of women and 30% of man will experience an osteoporosis fracture during lifetime, especially vertebral,
distal radius, proximal femur and proximal humerus fractures. Up to 50% of these fractures will generate long
term deficiencies, and 25% will require long term home nursing care. A recent personal history of osteoporotic
fractures increases the risk for a new fracture up to five times, often occurring in the first year. Treatment
must be started as soon as osteoporosis is diagnosed, the WHO (World Health Organization) criteria are only
used for diagnostic and not for treatment decision.

Key words: osteoporosis, fracture, prophylaxis.

Osteoporoza este o afec¡iune sistemicå schele-
talå, caracterizatå prin scåderea masei osoase ¿i
deteriorårii microarhitecturale a ¡esutului osos, care
are drept consecin¡å cre¿terea fragilitå¡ii osoase ¿i
susceptibilitatea pentru fracturi (OMS, 1994).
EPIDEMIOLOGIE
Osteoporoza este cea mai frecventå afec¡iune
metabolicå osoaså. Conform criteriilor OMS,
aproximativ o treime dintre femeile de rasa albå
peste 65 ani au osteoporozå. Aproximativ 20%
dintre femeile albe de peste 50 ani prezintå osteo-
porozå la nivelul ¿oldului, iar 16% osteoporozå la
nivelul corpilor vertebrali. Femeile hispanice ¿i de
raså neagrå prezintå procente mai mici ale osteo-
porozei. Dintre pacien¡ii cu osteoporozå, un pro-
cent de pânå la 50% dintre femei ¿i 30% dintre
bårba¡i vor suferi în cursul vie¡ii cel pu¡in o fracturå
osteoporoticå (Recommendations for Care of the
Osteoporotic Fracture Patient to Reduce the Risk
of Future Fracture – World Orthopaedic Osteoporosis

Adreså de coresponden¡å:
Prof. Dr. Florian Purghel, Spitalul de Urgen¡å Bagdasar Arseni, ªos. Berceni, Nr. 12, sector 4, Bucure¿ti
email: f.purghel@yahoo.com

50 REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009

REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009 51

Organization – WOOO). Osteoporoza a devenit o vârstnici apar ca urmare în special a masei osoase
importantå problemå de sånåtate publicå, în special scåzute. Anumi¡i factori de risc, izola¡i sau în
ca urmare a cre¿terii speran¡ei de via¡å a popula¡iei. asociere, sunt suficien¡i pentru o evaluare adecvatå
a densitå¡ii osoase a pacien¡ilor. Factorii de risc
CLASIFICARE implica¡i în osteoporoza sunt: vârsta, rasa (risc mai
mare pentru rasa albå), sexul (femeile au risc
Clasificarea clasicå este în osteoporoza post- crescut), deficitul de hormoni sexuali, nuliparitatea,
menopauzå (tip I) ¿i osteoporoza senilå (tip II). sedentarismul, obezitatea, bolile endocrine, bolile
Clasificarea bazatå pe fiziopatologia afec¡iunii de nutri¡ie, tratamentul cu AINS, cortizonice,
(Krane ¿i colab.): regimul alimentar. Unii factori de risc par sa fie
Forme comune, neasociate altor afec¡iuni independen¡i de masa osoaså (Cummings ¿i colab.):
A. Idiopaticå (forma juvenilå ¿i adultå) masa corporalå scåzutå, pierderea recentå în
B. Osteoporoza de tip I greutate, antecedente de fracturå, fumatul. Pacien¡ii
C. Osteoporoza de tip II cu ace¿ti factori de risc au probabilitate crescutå de
Osteoporoza ca manifestare comunå în alte producere a unei fracturi, indiferent de masa osoaså.
afec¡iuni
A. Hipogonadism DIAGNOSTIC
B. Hipercorticism
C. Tratament cronic cu glucocorticoizi Evaluarea osteoporozei trebuie fåcutå la urmå-
D. Hiperparatiroidism toarele categorii de pacien¡i:
E. Hiperprolactinemie – femei peste 65 ani;
F. Porfirie – persoane cu fracturi de fragilitate în antece-
G. Tireotoxicoza dente;
H. Malabsorbtie – femei în peri- ¿i postmenopauzå cu factori
I. Caren¡a de calciu de risc pentru apari¡ia de fracturi;
J. Scorbut – pacien¡i cu boli asociate cu osteoporozå
K. Tratament cronic cu heparinå secundarå.
L. Imobilizare Examenul clinic trebuie så cuprindå o ana-
M. Mastocitoza sistemicå mnezå amånun¡itå ¿i examenul obiectiv.
N. Hipofosfatazia adultului În mod obi¿nuit, osteoporoza se diagnosti-
O. Osteoporoza asociatå cu alte boli osoase cheazå prin tehnici care måsoarå densitatea
Osteoporoza ca manifestare a bolii ereditare mineralå osoaså, cel mai frecvent osteodensito-
a ¡esutului conjunctiv metria DEXA (Dual Energy X-ray Absorptiometry).
A. Osteogeneza imperfecta OMS a stabilit o defini¡ie a osteoporozei bazatå
B. Homocistinuria pe determinarea densitå¡ii osoase, exprimatå prin
C. Sindrom Ehlers-Danlos scorul Z, care reprezintå numårul de devia¡ii
D. Sindrom Marfan standard (DS) sub media valorii ob¡inute la adultul
Osteoporoza asociatå altor afec¡iuni, prin tânår normal.
mecanism patogenic necunoscut
A. Poliartrita reumatoidå
B. Malnutri¡ie
C. Alcoolism
D. Epilepsie
E. Ciroza biliarå primarå
F. Diabet zaharat
G. BPOC Scorul Z reprezintå numårul de devia¡ii standard
H. Sindrom Menkes fa¡å de media corespunzåtoare subiec¡ilor de acela¿i
sex ¿i aceea¿i vârstå. Un scor Z < -2 DS sugereazå
FACTORI DE RISC o cauzå secundarå de osteoporozå. Un alt scor
calculat folosit pentru DEXA este ¿i scorul T.
Cei mai importan¡i factori de risc pentru apari¡ia DEXA cu cea mai mare valoare predictivå
osteoporozei sunt masa osoaså insuficientå la mo- pentru riscul de fracturå este cea efectuatå la
mentul maturitå¡ii scheletale ¿i scåderea rapidå a nivelul ¿oldului ¿i al coloanei vertebrale lombare.
masei osoase dupå menopauzå. Fracturile la DEXA regiunii calcaneene are valoare orientativå,
52
iar în caz de osteoporoze localizate se poate
practica investiga¡ia ¿i în regiunile afectate.
Osteodensitometria este un marker util în osteo-
porozå, care poate fi utilizat relativ simplu pentru
screening, dar nu poate aprecia exact rezisten¡a
osoaså ¿i deci nu poate fi predictiv pentru riscul
de fracturå sau monitoriza exact efectele trata-
mentului.
Factorii implica¡i în rezisten¡a osoaså sunt pro-
prietå¡ile structurale de tipul geometriei (mårime,
formå) ¿i microarhitecturå (arhitectura trabecularå,
grosimea ¿i porozitatea corticalei) ¿i proprietå¡ile
materiale (raportul dintre substan¡ele minerale ¿i
matrice, dimensiunea cristalelor de hidroxiapatitå,
tipul de colagen predominant, microfracturile ¿i
microderanjamentele structurale).
Determinårile chimice (calciu seric, fosfa¡i,
markerii de formare ¿i resorb¡ie osoaså) nu sunt utile
pentru diagnostic. Fosfataza alcalinå poate så indice
prezen¡a osteomalaciei, frecvent asociatå cu
osteoporoza, mai ales la vârstnici, sau prezen¡a unei
fracturi în antecedentele apropiate. Markerii oso¿i
sunt utili în determinarea turn-overului osos ¿i în
consecin¡å în identificarea pacien¡ilor care pierd
rapid masa osoaså ¿i au risc crescut de osteoporozå.
Markerii oso¿i sunt utili, de asemenea, în urmårirea
evolu¡iei osteoporozei ¿i a eficien¡ei mijloacelor
terapeutice utilizate. Pentru resorb¡ia osoaså este de
preferat determinarea telopeptidelor N- sau C-
terminale ale colagenului, iar pentru formarea
osoaså, fosfataza alcalinå osoaså sau osteocalcina.
Diagnosticul diferen¡ial al osteoporozei cu-
prinde metastazele osoase ¿i osteomalacia.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL
OSTEOPOROZEI
Tratamentul medicamentos al osteoporozei
cuprinde tratamentul profilactic al osteoporozei,
tratamentul curativ al osteoporozei instalate ¿i
tratamentul consecutiv leziunilor traumatice.
Tratamentul profilactic al osteoporozei are ca scop
îmbunåtå¡irea calitå¡ii osoase. Tratamentul curativ are
ca scop refacerea masei osoase pierdute (7).
Conceptul de terapie coerentå (Frost) se
bazeazå pe ciclul fiziologic al resorb¡iei ¿i recons-
truc¡iei osoase: administrarea de medicamente care
cresc titrul calciului (fosfa¡i, fluoruri, parathor-
mon) ¿i apoi de substan¡e antiresorbtive (bifos-
fona¡i, calcitonina).
Profilaxia osteoporozei cuprinde: expunerea
la soare, regimul alimentar corespunzåtor, oxi-
genare, men¡inerea masei corporale corespunzåtoare
vârstei, men¡inerea nivelurilor serice de calciu ¿i
REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009
vitamina D în limitele normale, corectarea tul-
burårilor de ciclu menstrual. Dacå în ciuda må-
surilor profilactice apare scåderea masei osoase
(demonstratå prin osteodensitometrie sau cre¿terea
nivelurilor de produ¿i de degradare ai colagenului)
trebuie ini¡iat tratamentul curativ. Forma de trata-
ment aleaså depinde atât de masa osoaså, cât ¿i de
factorii de risc individuali.
Tratamentul curativ al osteoporozei cuprinde:
Agen¡ii antiresorbtivi cuprind: terapia de sub-
stitu¡ie hormonalå, bisfosfona¡ii ¿i calcitonina. De
asemenea, calciul ¿i vitamina D sunt agen¡i anti-
resorbtivi slabi.
Bisfosfona¡ii (alendronat, etidronat, pamidronat,
zoledronat etc.) – sunt analogi sintetici ai piro-
fosfatului. Efectul biologic major al bifosfona¡ilor
este inhibi¡ia resorb¡iei osoase osteoclastice. Ac¡i-
unea antiresorbtivå a bifosfona¡ilor variazå de la
compus la compus.
Estrogenii – terapia de substitu¡ie estrogenicå
este eficace la orice vârstå, cu amplitudinea efec-
tului dependentå de dozå. Eficacitatea se men¡ine
numai pe durata administrårii.
Calcitonina – este un hormon polipeptidic care
inhibå resorb¡ia osoaså osteoclasticå ¿i reduce
nivelurile serice de calciu.
Modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici
(tamoxifen, raloxifen) – sunt substan¡e nehormonale
care se leagå de receptorii estrogenici, cu efecte
agoniste în unele ¡esuturi ¿i antagoniste în altele.
Substan¡e osteoformatoare:
– Parathormonul;
– Fluorurile.
Calciul
Studii recente au demonstrat niveluri serice
scåzute ale calciului ¿i vitaminei D în popula¡ie,
în special în popula¡ia vârstnicå (> 65 ani) (8). De
aceea este necesarå folosirea de suplimente
alimentare con¡inând calciu, pentru a asigura
aportul zilnic necesar (1500 mg/zi). Calciul este
cel mai bine absorbit dacå este administrat în
timpul zilei, în doze care så nu depå¿eascå 500
mg. Cele mai utilizate forme de administrare sunt
carbonatul de calciu ¿i citratul de calciu (9). S-a
demonstrat cå aportul adecvat de calciu diminuå
pierderea de maså osoaså dupå menopauzå, în
unele studii reducând riscul de fracturå la nivelul
¿oldului cu pânå la 10% (10). La pacien¡ii care nu
tolereazå dozele recomandate de calciu este nece-
sarå administrarea de doze mai mici (500 mg/zi)
¿i administrarea suplimentarå de vitamina D (400-
800 µi) sau calcitriol (0,25 ìg).
REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009
Vitamina D
Ergocalciferolul (vitamina D2) ¿i colecalci-
ferolul (vitamina D3) sunt vitamine liposolubile
cu rol esen¡ial în absorb¡ia calciului. La pacien¡ii
la care nivelurile de vitamina D sunt scåzute, supli-
mentarea aportului va duce la cre¿terea masei
osoase ¿i îmbunåtå¡irea calitå¡ii ¡esutului osos. Un
studiu a aråtat cå aportul adecvat de calciu ¿i vita-
mina D la pacientele vârstnice a dus la scåderea
frecven¡ei fracturilor de ¿old cu pânå la 25% (11).
Nu este încå stabilit dacå aportul crescut de vita-
mina D la persoanele fårå deficit de vitamina D
duce la îmbunåtå¡irea calitå¡ii osoase ¿i cre¿terea
masei osoase. Se recomandå administrarea a 400–
800 u/zi, în special la persoanele cu aport scåzut
alimentar de vitamina D sau la cele cu factori de
risc pentru osteoporozå. La pacien¡ii la care s-au
administrat mai mult de 50000 u/såptåmânå s-au
observat manifeståri de hipercalcemie. Al¡i meta-
boli¡i activi ai vitaminei D sunt 1,25 dihidro-
xivitamina D (calcitriol) ¿i 1α hidroxivitamina D.
Bisfosfona¡ii
Sunt analogi ai pirofosfatului în care oxigenul
a fost înlocuit cu carbon sau cu alte elemente.
Bisfosfona¡ii de prima genera¡ie (ex: etidronat) au
fost folosi¡i ini¡ial în tratamentul bolii Paget. Ac-
tualmente se utilizeazå bisfosfona¡i de genera¡ia a
doua ¿i a treia. Bisfosfona¡ii ac¡ioneazå prin legarea
de suprafa¡a cristalelor de hidroxiapatitå, împie-
dicând resorb¡ia acestora, precum ¿i prin ac¡iune
intracelularå la nivelul osteoclastelor. Bifosfona¡ii
de primå genera¡ie au ca efect inhibarea atât a
formårii, cât ¿i a resorb¡iei cristalelor de hidroxi-
apatitå, în timp ce bifosfona¡ii de genera¡ia a doua
¿i a treia ac¡ioneazå în special prin inhibarea
resorb¡iei cristalelor de hidroxiapatitå.
Alendronatul (bisfosfonat de genera¡ia a treia),
în doze de 10 mg/zi, a dus la cre¿terea masei
osoase cu 2-4% /an la nivelul corpilor vertebrali
¿i cu 1-2% /an la nivelul femurului proximal (12).
Dupå un an de tratament, rata fracturilor la nivelul
coloanei vertebrale ¿i ¿oldului scade cu aproxi-
mativ 50%. Dozele de alendronat folosite sunt 10
mg/zi în cazul osteoporozei severe ¿i 5 mg/zi
pentru profilaxia osteoporozei, la pacien¡ii cu
scådere reduså a masei osoase. În prezent nu existå
recomandåri privind durata de administrare a bis-
fosfona¡ilor, dar studii recente au demonstrat cå
masa osoaså continuå så creascå dupå patru ani
de administrare a acestora pentru anumi¡i produ¿i.
Dupå întreruperea tratamentului, pierderea masei
osoase începe så apårå lent la câteva luni, spre
deosebire de tratamentul cu estrogeni, la care
53
scåderea masei osoase apare imediat dupå între-
ruperea tratamentului.
Efectele adverse ale bisfosfona¡ilor constau în
simptome digestive (dispepsie, esofagitå, diaree)
¿i dureri osoase, în special la pacien¡ii care nu au
primit tratament cu calciu înainte de începerea tra-
tamentului cu bisfosfona¡i.
Al¡i bisfosfona¡i intra¡i în uz sau în curs de apro-
bare sunt: pamidronatul, residronatul, ibandronatul
etc.
Estrogenii
Tratamentul de substitu¡ie estrogenicå este
foarte important în profilaxia ¿i tratamentul osteo-
porozei. Estrogenii au efecte indirecte asupra
metabolismului calciului, crescând absorb¡ia intes-
tinalå a acestuia ¿i scåzând eliminarea renalå.
Nivelurile circulante de estrogeni încep sa scadå
în jurul vârstei de 40 ani, iar scåderea este mar-
cantå în apropierea menopauzei. Dupå meno-
pauzå, scåderea masei osoase este accentuatå,
ajungând la 2% pe an, în special la nivelul osului
spongios. Studiile au demonstrat cå administrarea
de estrogeni la femeile aflate la menopauzå di-
minueazå rata scåderii masei osoase, mai ales în
oasele cu ¡esut spongios bine reprezentat (ex.:
corpi vertebrali). Frecven¡a fracturilor vertebrale
scade cu aproximativ 50%, iar a celor de ¿old cu
aproximativ 25% dupå administrarea de estrogeni
(13). Principalul efect advers al terapiei estrogenice
este cre¿terea riscului de cancer de sân, în cazul
administrårii îndelungate (peste 10 ani). Estrogenii
au ¿i efecte benefice.
Modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici
În tratamentul cancerului de sân au fost dez-
voltate anumite medicamente, care au ¿i efecte
benefice asupra ¡esutului osos. S-a demonstrat ca
tamoxifenul are efect atât în men¡inerea masei
osoase, cât ¿i în cre¿terea acesteia. Nu este folosit
în acest scop din cauza riscului crescut de dezvol-
tare a cancerului uterin. Ulterior a fost dezvoltatå
o noua serie de antiestrogeni, selectivi (ex:
Raloxifen), care sunt eficien¡i în prevenirea scåderii
masei osoase ¿i a riscului de fracturå la pacientele
cu osteoporozå.
Calcitonina
Este un hormon nesteroidian cu ac¡iune anti-
resorbtivå, care se leagå specific de osteoclaste,
diminuându-le numårul ¿i activitatea. Existå nu-
meroase forme de calcitoninå, cea de somon având
54
o ac¡iune de 40-50 de ori mai puternicå decât cea
umanå. Calcitonina se poate administra injectabil
subcutan, ca spray nazal sau ca supozitoare intra-
rectale. În afarå de efectul antiresorbtiv, calcitonina
are ¿i efecte antialgice, fiind eficientå la pacien¡ii
cu fracturi. Calcitonina este foarte eficientå în
special în formele de osteoporozå rapid progresivå
sau în formele localizate, cu turnover osos crescut.
Doza obi¿nuitå este de 200 u/zi. Pentru ca efectul
calcitoninei så fie maxim este necesarå men¡inerea
calciului la nivelurile fiziologice.
Substan¡e osteoformatoare
În prezent sunt studia¡i mai mul¡i agen¡i cu rol
osteoformator, care ar putea fi eficien¡i în trata-
mentul osteoporozei lent progresive.
Fluorura de sodiu stimuleazå diferen¡ierea ¿i
dezvoltarea osteobla¿tilor. În asociere cu un aport
adecvat de calciu (1500-2000 mg/zi), aceasta duce
la cre¿terea densitå¡ii minerale osoase.
Un alt agent osteoformator aflat actualmente
în studiu este parathormonul.
TRATAMENTUL CONSECUTIV LEZIUNILOR
TRAUMATICE
Fracturile apårute la pacien¡ii cu osteoporozå
implicå în special regiunile metafizare, care con¡in
o mare cantitate de os spongios. 80% dintre pa-
cien¡ii cu osteoporozå sunt femei. 50% dintre
femeile cu osteoporozå ¿i 18% dintre bårba¡ii cu
osteoporozå vor suferi cel pu¡in o fracturå pe
parcursul vie¡ii (14). Fracturile apårute la pacien¡ii
cu osteoporozå necesitå o abordare specialå, care
så permitå o osteosintezå stabilå ¿i o recuperare
func¡ionalå cât mai precoce, pentru a evita riscurile
imobilizårii prelungite la pacien¡ii vârstnici (com-
plica¡ii tromboembolice, pulmonare, escare de
decubit, atrofie muscularå etc.).
Astfel, principalul obiectiv trebuie så fie recu-
perarea func¡ionalå cât mai rapidå (15). Dacå nu
existå contraindica¡ii legate de starea generalå de
sånåtate sau de boli asociate, interven¡ia chirur-
gicalå trebuie efectuatå cât mai rapid dupå
producerea fracturii (în primele 48 ore). Echili-
brarea preoperatorie a pacientului ¿i corectarea
deficitelor biologice apårute ca urmare a trauma-
tismului duce la ameliorarea prognosticului (16).
Tratamentul chirurgical trebuie så ¡inå cont de cali-
tatea reduså a ¡esutului osos, precum ¿i de capa-
citatea de vindecare mai reduså.
Interven¡ia chirurgicalå trebuie så aibå o duratå
cât mai reduså, trebuie folosit un abord cât mai
pu¡in invaziv, iar pierderea intraoperatorie de sânge
REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009
så fie cât mai micå. ºesuturile moi trebuie
manipulate cu grijå ¿i trebuie evitatå devascula-
rizarea fragmentelor de fracturå, precum ¿i eva-
cuarea hematomului de fracturå. În cazul frac-
turilor metafizare ¿i diafizare este mai importantå
ob¡inerea unei fixåri stabile a fracturii decât re-
ducerea anatomicå a acesteia.
Cele mai frecvente fracturi ale pacientului
geriatric legate de osteoporozå sunt la nivelul
membrelor: fractura de epifizå distalå a radiusului,
cea de epifizå proximalå a humerusului (cap/col)
¿i cea de femur proximal (col femural sau trohan-
terianå), iar la nivelul coloanei vertebrale tasårile
de corpi vertebrali lombari.
Fractura de epifizå distalå a radiusului este cea
mai frecventå fracturå din traumatologie, dar la
pacientul vârstnic are o inciden¡å mai crescutå (su-
ferå mai frecvent fracturi prin cådere de la acela¿i
nivel, fa¡å de tineri, care prezintå adesea entorse
radiocarpiene dupå acela¿i tip de traumå). Tra-
tamentul poate fi ortopedic (fracturi simple, cele
fårå deplasare imobilizate 4 såptåmâni, cele cu
deplasare 6 såptåmâni, dupå reducere ortopedicå)
sau chirurgical (pentru fracturile cominutive).
Prognosticul la vârstnic este mai prost, evolu¡ia
fiind asociatå frecvent cu calus vicios, redori arti-
culare, osteoporozå localizatå (sindrom algo-
neurodistrofic Südeck-Lreiche).
Fracturile humerusului proximal sunt în general
neînso¡ite de deplasare, pretându-se la tratament
ortopedic. În general evolu¡ia e favorabilå, în urma
tratamentului råmânând doar o afectare a mi¿cårii
Caz 1 – 76 de ani, fracturå
pertrohanterianå dreaptå
operatå în 2002 (tijå
Gamma), osteoporozå
netratatå. Fracturå col
femural stâng în 2007
(stânga) ¿i aspect
postoperator – protezå totalå
de ¿old (dreapta)
REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOL. LVI, NR. 1, AN 2009
de abduc¡ie a bra¡ului, dar se pot solda ¿i ele cu
redori articulare (umår, cot).
Fracturile femurului proximal la vârstnic sunt
traumatisme cu risc vital. Pot fi fracturi de col
femural (caz în care tratamentul poate varia de la
Caz 2 – 51 ani, fracturå epifizå distalå de radius cu
defect osos metafizar (stânga) ¿i aspect postoperator
dupå reducere ¿i fixare cu bro¿e ¿i injectare de
substituent osos
BIBLIOGRAFIE
1. Joseph M. Lane, Martin Nydick, Osteoporosis – Current Modes
of Prevention and Treatment, JAAOS, vol.7, no.1, 1999, 19-31
2. Zaharia C – Manifeståri osteoarticulare în disvitaminoze ¿i
dismetabolii, Patologia aparatului locomotor vol.1, sub redac¡ia Dinu
Antonescu, 493-513
3. Boonen Clin Therapeutics – Falsenberg 2005
4. National Osteoporosis Foundation Physician’s Guide to Prevention
and Treatment of Osteoporosis, BJD – EFFORT Osteoporosis
Meeting, Helsinki, 2003
5. Belle Mead, NJ Excerpta Medica, 1998
6. Egermann et al, Osteoporosis int., 2005
7. Lane JM, Riley EH – Osteoporosis: Diagnosis and treatment, J
Bone Joint Surg Am, 1996, 78, 618-632
8. Rosen CJ et al – A randomized placebo-controlled trial of calcium
carbonate vs dairy supplementation în elderly New England women,
J Bone Miner Res, 1996, 11:S133
9. Chevalley T, Rizzolli R et al – Effects of calcium supplements on
femoral bone density and vertebral fracture rate în vitamin D-replete
elderly patients, Osteoporos Int, 1994, 4:245-252
10. Chapuy Mc et al – Effect of calcium and cholecalciferol treatment
for three years on hip fractures în elderly women, BMJ, 1994,
308:1081-1082
11. Liberman UA and al – Effect of oral alendronate on bone mineral
density and the incidence of fractures în postmenopausal
osteoporosis, N Engl J Med, 1995, 333:1437-1443
55
cel conservator – repaus, calmante, antitrombotice,
urmat de mobilizare progresivå în limita durerii,
la tratament chirurgical – fixare cu ¿uruburi, pro-
teze par¡iale sau totale de ¿old) ¿i fracturi trohan-
teriene, în care fixarea chirurgicalå este obligatorie.
Fracturile trohanteriene sunt, în mare, a patra cauzå
de deces la pacientul vârstnic (dupå AVC, infarct
miocardic ¿i tumori maligne), fiind înso¡ite de nu-
meroase complica¡ii imediate (trombotice, anemie
cu decompensare neurologicå ¿i cardiacå etc.) ¿i
tardive, în special la pacien¡ii imobiliza¡i la pat
(escare, tromboze, pneumonii etc).
CONCLUZII
Fracturile asociate osteoporozei vârstnicului
reprezintå o problemå pentru sistemele de sånåtate
prin costurile reprezentate de tratament, de
îngrijirile postoperatorii ¿i recuperare, de
tratamentul complica¡iilor ¿i de îngrijirile la
domiciliu. Tratamentul osteoporozei trebuie
început imediat ce aceasta e diagnosticatå,
indiferent de stadiu. Modalitå¡ile terapeutice sunt
variate, dar rolul principal în diagnostic ¿i în
monitorizarea evolu¡iei îl are DXA (osteodensi-
tometria) la nivelul ¿oldului ¿i al coloanei lombare.
12. Grady D, Rubin SM – Hormone therapy to prevent disease and
prolong life în postmenopausal women, Ann Intern Med, 1992,
117:1016-1037
13. Lane J, Nydick M – Osteoporosis: Current modes of prevention
and treatment, J Am Acad Orthop Surg, 1999, 7:19-31
14. Lucas TS, Einhorn TA – Osteoporosis: The role of the
orthopaedist, J Am Acad Orthop Surg, 1993, 1:48-56
15. Aharonoff GB – Hip fractures în the elderly: Predictors of one year
mortality, J Orthop Trauma, 1997, 11:162-165
16. An YH, Young FA – Effects of cancellous bone structure on screw
pullout strength, Medical University of South Carolina Orthopaedic
Journal, 2000, 3:22-26
17. Turner IG, Rice GN – Comparison of bone screw holding strength
în healthy bovine and osteoporotic human cancellous bone, Clin
Mater, 1992, 9:105-107
18. Struhl S – emented internal fixation for supracondylar femur
fractures în osteoporotic patients, J Orthop Trauma, 1990, 4:151-
157
19. Tornkvist H, Schatzker J – The strength of plate fixation în
relation to the number and the spacing of bone screws, J Orthop
Trauma, 1996, 10:204-208
20. Cornell CN – Internal fracture fixation în patients with
osteoporosis, J Am Acad Orthop Surg, 2003, 11(2):109-119