Dărăbăneanu Sorina-Elena

Subgrupa 2, grupa 1, KMS 3

Arteriopatia obliterantă a membrului inferior (AOMI)

Este o boală arterială determinata de îngustarea arterelor membrelor inferioare,

ducând la limitarea circulatiei fluxului sangvin în acest teritoriu. Boala arterială periferică,
bolile cerebrovasculare și boala coronariană sunt cele trei sindroame majore ale
aterotrombozei. Diagnosticul de arteriopatie periferică este considerat indicator al
aterosclerozei sistemice.
Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza. Boala se manifestă mai frecvent la
barbați, cu o prevalență de aproximativ 5% după 50 de ani.
Cei trei factori majori de risc sunt: vârsta înaintata (peste 60 de ani), fumatul și
diabetul zaharat. Fumătorii au un risc de mortalitate, boala avansată și amputarea membrelor
de cel puțin două ori mai mare decât nefumatorii. Alți factori importanți de risc pentru boala
arterială periferică sunt dislipidemiile și hipertensiunea arterială.
Boala poate persista multă vreme într-un stadiu asimptomatic însă pe masură ce se
dezvoltă stenoze semnificative, apare manifestarea tipică – claudicația intermitentă, definită
ca durere sub formă de crampă musculară, la nivelul membrelor inferioare, cel mai frecvent
la nivelul gambei, care apare la mers și care dispare la scurt timp după încetarea efortului.
Inițial apare la distanțe mari, putând rămâne stabilă perioade lungi de timp. Ulterior, odată cu
agravarea gradului stenozei, claudicația apare la distanțe tot mai mici limitând activitatea
zilnică a pacientului iar în cazuri și mai avansate durerea apare în repaus, inițial nocturn apoi
cvasipermanent, și se poate însoți de apariția tulburarilor trofice (reducerea pilozității, ulcere
cutanate ischemice, gangrene).
Boala afectează în primul rand arterele mari de la nivelul membrelor inferioare.
Atunci cand este implicata aorta terminala, vorbim despre sindromul Leriche. In acest caz,
simptomatologia afecteaza ambele membre inferioare iar la barbati se adauga si disfunctia
sexuala.
Prezența diabetului zaharat determină o afectare mai difuză, mai distală și, în general,
cu răspuns parțial la tratament fără resurse pentru tratamentul intervențional/chirurgical.
Diagnosticul se stabileste pe baza:

 Examenului clinic - evaluarea intregului sistem vascular, cu inregistrarea intensitatii

pulsului si examinarea membrelor inferioare pentru observarea leziunilor cutanate;
 Investigatiilor imagistice (ecografie Doppler vasculara, angiografie CT cu substanta
de contrast, angiografie RMN);
 Examenele de laborator sunt necesare pentru detectarea dislipidemiei, a diabetului sau
a altor anomalii metabolice (insuficienta hepatica sau renala). Este necesara si
efectuarea unei electrocardiograme (EKG).
 Diagnosticul de arteriopatie periferica se stabileste foarte exact pe baza calcularii
indicelui glezna-brat, prin metoda Doppler. Acest indice trebuie calculat la orice pacient aflat
in una dintre urmatoarele situatii:

 Prezinta simptome de claudicatie;

 Varsta peste 70 de ani;
 Varsta intre 50 si 69 de ani, dar este cunoscut cu diabet sau este fumator;
 Varsta sub 49 de ani si are diabet, plus un alt factor de risc (fumat, hipertensiune
arteriala, colesterol crescut);
 Pulsul modificat la nivelul membrelor inferioare;
 Este cunoscut cu boala aterosclerotica (coronariana, carotidiana, pe arterele renale).

Tratament
1) Combaterea factorilor de risc se face prin:
Incetarea fumatului incetineste progresia bolii, reduce aparitia ischemiei critice de repaus si
scade rata amputatiilor;
Tratamentul adecvat al diabetului zaharat, al hipertensiunii arteriale si dislipidemiilor
(scăderea colesterolului opreşte progresia bolii şi reduce simptomele).
2) Tratamentul medicamentos
Se face prin tratament antiagregant cu aspirină /clopidogrel medicatia vasodilatatoare (ex.
pentoxifilina, prostaglandine), antiagregante plachetare (aspirina, clopidogrel, ticlopidina),
medicatie hipolipemianta.
3) Tratamentul interventioanal de revascularizare 
Acesta presupune implantarea unui stent la nivelul regiunii stenotice si restaurarea fluxului
sangvin la nivelul teritoriului afectat.
4) Tratamentul chirurgical
Se face prin by-pass (cu proteza vasculara artificiala sau naturala), este preferat in cazurile
intens simptomatice, care nu sunt eligibile pentru angioplastie percutana.
5) Amputatia membrului inferior
Se practica doar in cazurile extrem de avansate, cu ischemie si gangrena, cand toate celelalte
metode de tratament au esuat sau nu pot fi effectuate.
6) Tratamentul durerii 
Se face doar cand boala este severa, cu durere de repaus.
7) Terapia fizica
O recomandare importanta se refera la exercitiile de mers. Se indica mersul pe jos pana la
aparitia claudicatiei, urmat de oprire si de reluarea exercitiului. Practicate sistematizat,
exercitiile de mers amelioreaza simptomele, prelungesc distanta parcursa si timpul pana la
aparitia clauducatiei, contribuie intr-o masura la reducerea gradului de ischemie, prin
stimularea dezvoltarii circulatiei colaterale si imbunatatesc calitatea vietii.
Cel mai mare beneficiu se obtine atunci cand pacientul face 3 pana la 5 sedinte de exercitii pe
saptamana, fiecare cu durata de 30-45 minute, timp de minimum 12 saptamani.
Imbunatatirea simptomelor apare la mulţi pacienţi în aproximativ 2 luni. Beneficiul
exerciţiului fizic se diminueaza cand se opreşte antrenamentul.
8) Igiena optimă a piciorului
Aceasta este foarte importanta, in special la diabetici. Din cauza irigatiei insuficiente a
tesuturilor, orice leziune nou aparuta are un risc mult crescut de extindere, suprainfectare,
respectiv o vindecare mult mai lenta.
Nu in ultimul rand trebuie eliminat orice factor care ar putea favoriza infectia: traumatismele
membrelor inferioare prin încalţaminte inadecvata, tratarea corecta a leziunilor interdigitale, a
unghiilor incarnate, a micozelor, tratarea corecta a suprainfecţiilor.

Program de exerciții

1. DD, picioarele poziționate procliv, flexia degetelor și revenire;

2. DD, picioarele poziționate procliv, flexie dorsală și revenire;
3. DD, genunchii îndoiți, flexie plantară urmată de flexie dorsală;
4. DD, genunchii îndoiți, o minge între genunchi, adducție;
5. DD, genunchii îndoiți, extensia în aer alternativă genunchilor;
6. DV, genunchiul îndoit cu o minge între gambă și ischiogambieri, presarea mingii;
7. Așezat pe sol, bandă elastică pe tălpi, flexie plantară cu opunere de rezistență;
8. Așezat pe scaun, flexie plantară și dorsală;
9. Așezat pe scaun, picioarele pe o semisferă Bosu, apăsarea tălpilor în minge;
10. Așezat pe scaun, bandă elastică poziționată la nivelul coapselor, abducții;
11. Așezat pe scaun, baston de capete apucat după cap, alternativă a genunchilor
simultan cu ducerea bastonului deasupra capului;
12. Așezat pe scaun, strângerea unui prosop cu degetele;
13. Ortostatism, sprijin la spalier, membrele ușor depărtate, trecerea din sprijin bipodal în
sprijin unipodal alternativ;
14. Ortostatism, sprijin spalier, flexii plantare cu izometrie 2-3 sec, revenire 5-6 sec;
15. Ortostatism, sprijin cu spatele la spalier, ridicarea alternativă a genunchilor la piept;
16. Ortostatism, sprijin lateral la spalier, urcare și coborâre pe steper;
17. Ortostatism, sprijin la spalier, semigenuflexiuni;
18. Pedalare la bicicletă;
19. Mers pe covorul rulant până la apariția claudicației (tehnica mersului pe intervale);
20. Exerciții de respirație cu mișcări libere ale membrelor.