Prevenția primară în infarctului

miocardic
Infarctul miocardic reprezinta necroza a unei parti mai mult sau mai puțin
importante de miocard, consecutiva unei obstruări bruste a unei artere coronare.
Obstrucția arterei coronare este aproape intotdeauna consecinta formarii
unui cheag pe o placa de aterom, constituită din depuneri de colesterol, pe peretele
arterial intern. Aceasta afectiune survine cel mai des la pacientii care prezinta
factori de risc ca tabagismul, hipertensiunea arterială, nivelul de colesterol mai
mare de 3,40 grame la litru, diabetul, sedentarismul, surmenajul profesional.
Prevenția (profilaxia) primară include măsuri de modificare a stilului de
viață care contibuie la reducerea expunerilor la factori de risc și la scăderea
incidenței îmbolnavirilor in populație.
Principalele metode de prevenție primară a infarctului miocardic sunt
următoarele:
 renuntarea la fumat, cat si la consumul cronic de alcool
 alimentatie sanatoasa ce include fructe si legume, consum moderat de peste
si reducerea grasimilor saturate in favoarea celor polinesaturate (uleiuri
vegetale in loc de grasime animala). Totodată este recomandat un consum
redus de sare în alimentație.
 normalizarea greutatii corporale si prevenirea obezitatii. Obezitatea de tip
abdominal s-a dovedit a fi in stransa legatura cu cresterea riscului
cardiovascular.
 reducerea stresului psihic si emotional
 tratarea diabetului și a hipertensiunii arteriale
 activitate fizică:
1. Se produce scaderea colesterolului cu densitate joasa (rau,
LDL) concomitent cu cresterea colesterolului cu densitate
inalta (bun, HDL).
2. Activitatea aerobică are efect asupra glicemiei, atât în repaus
cât și în prevenirea diabetului zaharat
3. În cazul celor care suferă de hipertensiune arterială, cu ajutorul
exercițiilor se produce o scădere a tensiunii arteriale, care
scade proporțional și riscul de infarct miocardic
 Prevenția secundară în
bronhopneumopatia obstructiva
cronica
Prevenția secundară urmărește depistarea precoce și intervenția eficientă
pentru corectarea deviațiilor de la starea de sănătate.
Bronhopneumonia obstructiva cronica este afectiunea caracterizata de
obstructia fluxului de aer prin caile aeriene. Cele doua boli asociate in general cu
BPOC sunt bronsita cronica si emfizemul. Ambele afectiuni sunt cauzate de
fumat.
In bronsita cronica, bronsiile (caile care transporta aerul spre plaman) sunt
inflamate, ceea ce determina ingustarea lor si aparitia dispneei. Simptomul
caracteristic bronsitei cronice este tusea productiva (cu expectoratie de sputa).
In emfizem, tesutul pulmonar si alveolele (partile terminale ale bronsiilor,
cele mai mici componente ale sistemului respirator, numite si saci respiratorii)
sunt afectate, blocand aerul in interiorul lor. Aceasta determina scurtarea
respitatiei, simptomul caracteristic emfizemului.
In stadiile precoce, boala poate trece neobservata, din lipsa unor semne
clinice evidente. Tusea si expectoratia, dispneea si un grad de wheezing sunt
adesea neluate inseama. In studiile mai avansate, cand boala este evidenta evolutia
poate imbraca forme diferite. Exista o evolutie cronica, lent progresiva, cu semne
care se accentueaza treptat,dar exista si o forma care evolueaza cu puseuri de
acutizare, cu manifestari acute zgomotoase, de durata variabila. In stadiile
avansate ale evolutiei apar semne de cord pulmonar cronic.
Prevenția secundară are ca scop prevenirea complicațiilor grave in evoluția
bolii existente. Primul pas in prevenția secundara a BPOC-ului este renunțarea la
fumat. Agravarea bolii poate fi produsă și de alti factori, precum poluarea aerului
și subtanțe chimice volatile, dar intr-o masură mult mai mica decat fumatul.
Totodată, dispensarizarea bolnavilor pulmonari și controalele clinice și de
laborator periodice sunt utile în tratarea fazelor incipiente a afectiunilor
pulmonare. Gimnastica respiratorie este de asemenea recomandată bolnavilor de
BPOC.
 Prevenția terțiară în accidental
vascular cerebral
Prevenția terțiară se referă la activități clinic necesare prevenirii evoluției
sau a complicațiilor după ce boala este deja manifestă. Aceste măsuri urmăresc
evitarea decesului prematur, reducerea incapacităților cronice si recidivelor, a
invalidităților consecință a îmbolnavirilor. Programele de profilaxie terțiară
cuprind măsuri care reduc leziunile, infirmitățile și suferințele produse de
modificarea stării de sănătate.
Accidentul vascular cerebral este un accident neurologic localizat, cu durata
mai mare de 24 ore, cauzat de o leziune vasculara cerebrală. El este de 2 tipuri,
ischemic și hemoragic.
Accidentele vasculare cerebrale ischemice apar cel mai adesea ca o
consecinta a unui tromb, a unui embol sau o ingustare a arterei favorizata de
ateroscleroza.
Accidentele vasculare cerebrale hemoragice se datoreaza unei scurgeri de
sange in tesutul cerebral. Cauza lor o constituie in general hipertensiunea arteriala
sau, mult mai rar, malformatiile vasculare (angiom, anevrism), tulburarile de
coagulare sau complicatiile unui tratament anticoagulant.
Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde
de tipul de AVC, dacă a fost unul ischemic sau hemoragic. Inainte de inceperea
tratamentului, se recomanda efectuarea unei tomografii computerizate craniene
sau, daca este posibil, o rezonanta magnetica nucleara pentru a se vedea tipul de
AVC.
Dacă avem de-a face cu un AVC ischemic diagnosticat in primele 3 ore de
la debut, in urma unui consult neurologic și localizarea favorabilă a AVC-ului se
ia in considerare posibilitatea trombolizei. Se poate administra de asemenea
aspirina, singura sau in asociere cu un alt medicament antiagregant plachetar.
Tratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se
fac eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene
si pentru stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale. In cazul in
care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face o interventie
chirurgicala pentru a se repara anevrismul.
 Dupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a
pacientului s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea
aparitiei unui alt accident vascular cerebral. Este importanta controlarea factorilor
de risc pentru AVC precum tensiunea arteriala crescuta, fibrilatia atriala, nivelul
crescut al colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament
antiagregant plachetar. In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, poate fi
nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie de
asemenea de medicamente precum statine, pentru scaderea colesterolului sau de
medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale.