Sunteți pe pagina 1din 7

Arteriopatia cronica obliteranta a membrelor

inferioare
- (sau "arterita" cum mai e numita) este o boala a arterelor care determina
reducerea progresiva a diametrului acestora, cu scaderea fluxului de sange ce
ajunge la tesuturi. Arteriopatia cronica obliteranta este mai frecventa la
persoanele varstnice (peste varsta de 70 de ani - 18,8%, fata de persoanele sub 60
de ani - 2,5%). De asemenea este mai frecventa la barbati, dar si femeile cu factori
de risc pot fi afectate.

Boala afecteaza in primul rand arterele membrelor inferioare (picioare) şi


mai rar arterele membrelor superioare. Arteriopatia obliteranta apare prin
depunerea de grasime in peretele arterelor ducand la ingustarea acestora şi chiar
obstrucţia (infundarea) lor. Acest fenomen de blocare a arterelor cu grasime se
numeste ateroscleroza. Ateroscleroza este un proces generalizat la nivelul arterelor,
putand afecta mai multe tipuri de artere: coronarele (arterele inimii) cu aparitia
anginei pectorale sau a infarctului miocardic, arterele carotide (vasele cerebrale) cu
aparitia accidentului vascular cerebral, arterele renale etc. Astfel, la pacientii cu
arteriopatie obliteranta se intalneste mai frecvent afectarea concomitenta a arterelor
coronare sau carotide decat la cei fara arteriopatie.

Consecinta este e o hranire mai proasta a muschilor, si a celorlalte tesuturi


de la nivelul membrelor inferioare. Daca ingustarea unui segment arterial are loc
lent (luni, ani) atunci este posibila dezvoltarea unei circulatii colaterale, care sa
ocoleasca segmentul de artera astupat sau ingustat. Aceasta boala poate beneficia,
deci, de tratament medical si chirurgical eficient, cu conditia ca acestea sa intervina
intr-o faza relativ precoce cand leziunile sunt minime. In absenta circulatiei
colaterale, ischemia poate sa progreseze spre necroza sau gangrena, impunand
amputatie. In forme incipiente apare oboseala sau crampe la eforturi mici (crampe
la nivelul gambelor sau coapselor dupa parcurgerea unei distante de 200-300 m),
iar in forme avansate pot apare dureri permanente sau leziuni necrotice la nivelul
piciorului sau gambei.

Principalii factori de risc:


Factorii de risc clasici ai aterosclerozei contribuie si la afectarea arterelor periferice

1
da la nivelul extremitatilor.

1. Fumatul
- are o contributie majora la aparitia bolii;
- in studii mari efectuate, 90% dintre pacientii cu arterita sunt fumatori sau fosti
fumatori;
- la pacientii care continua sa fumeze, progresia bolii catre ischemie critica de
membre sau amputatie este mult mai importanta decat la cei care renunta la fumat.

2. Diabetul zaharat
- pacientii diabetici dezvolta o arteriopatie mai extinsa si cu leziuni mai severe.

3. Dislipidemia
- este data de consumul de grasimi animale si dulciuri in exces;
- pentru fiecare crestere a colesterolului cu 40–50 mg/dl (valoarea normala este de
maximum 200 mg/dl), riscul de aparitie a arteriopatiei obliterante creste
semnificativ.

4. Hipertensiunea arteriala
- creste riscul de boala arteriala de 2,5 ori la barbati si de 4 ori la femei.

Principalele manifestari:
In cazul acestei boli, exista o dependenta semnificativa fata de efort. Astfel,
simptomele apar sau se intensifica la efort, dispar sau diminua odata cu incetarea
efortului.

Durere
In stadiile initiale ale bolii, durerea este resimtita ca o "crampa musculara"
(termenul medical este "claudicatie intermitenta"), care apare în diferite grupe
musculare (in functie de localizarea ingustarilor/obstructiilor arteriale), cel mai
frecvent in gamba, dar şi în coapsa, sold, fese sau in picior (talpa). In mod
caracteristic, durerea apare la efort, este reproductibila (apare la aceeasi distanta) in
timpul mersului, si se amelioreaza sau dispare la scurt timp dupa incetarea
efortului.

2
Initial, durerea apare la distante de mers mari, pentru ca, pe masura ce boala
avanseaza, sa apara la distante din ce in ce mai mici. De asemenea prin expunerea
la frig, durerea apare sau se accentueaza, pentru a disparea sau diminua la
revenirea in mediu ambiant cu temperatura agreabila. Cand boala progreseaza in
timp, durerea apare si in repaus. Initial, durerea de repaus apare la nivelul degetelor
si piciorului, este mai accentuata noaptea si se ameliorează prin mentinerea
picioarelor atarnate la marginea patului. Ulterior durerea devine permanenta,
intensa, bolnavul nu se poate odihni.

Amorteli
La pacientii cu boala mai avansata, cu capacitate de efort limitata, in afara durerii
la mers, pot apare si alte simptome - amorteli, furnicaturi, senzatie de raceala a
membrului afectat.

Modificari in coloratia pielii


Initial pielea este palida din cauza minusului de irigatie arteriala. De asemenea
temperatura pielii membrului afectat este mai scazuta.
Pe masura ce boala progreseaza, pielea devine cianotica (se invineteste), ulterior
apar rani si chiar gangrena extremitatilor (moartea tesuturilor).

Modificari ale unghiilor


Unghiile isi pierd elasticitatea, devin casabile, se rup, se sparg; ulterior apar striatii
si ingrosari neregulate.

Alte manifestari:
Pielea este lipsita de elaticitate, uneori cu aspect pergamentos sau solzos.
Pilozitatea este redusa. Grupele musculare diminua cantitativ, iar tonusul muscular
este diminuat semnifivativ.

Prevenirea:
1. Oprirea fumatului - fumatul este cel mai important factor de risc asociat cu
arteriopatia obliterantă.
2. Controlul dislipidemiei - scaderea colesterolului opreste progresia bolii si
reduce simptomele; scaderea lipidelor poate fi obtinuta prin modificarea stilului de
viata (dieta si exercitiu fizic) si medicatie hipolipemianta. Exista mai multe tipuri
3
de medicamente: statine, fibrati, inhibitori ai absorbtiei de colesterol.
3. Regimul alimentar - evitarea alimentelor ce contin grasimi animale si
consumarea a cat mai multor fructe si legume.
4. Controlul tensiunii arteriale - pentru controlul tensiunii arteriale este necesara
scaderea cantitatii de sare din alimentatie si normalizarea greutatii corporale. Unii
pacienatt hipertensivi necesita tratament medicamentos pentru scaderea tensiunii
arteriale.
5. Controlul glicemiei - mai ales la pacientii cu diabet zaharat
6. Controlul greutatii corporale – importante sunt alimentatia si activitatea fizica
7. Igiena optima a piciorului ischemic - trebuie sa se elimine orice factor care ar
putea favoriza infectia: traumatisme, unghii incarnate, micoze.

Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare, numita si arterita, este


o boala a arterelor membrelor inferioare, caracterizata prin dezvoltarea unor
„dopuri” in interiorul vaselor, care provoaca micsorarea calibrului si diminuarea
circulatiei sangelui. Ca urmare, tesuturile si muschii hraniti de acestea nu mai sunt
oxigenati corespunzator (ischemie), situatie observata mai ales in timpul efortului,
cand consumul de oxigen este mai mare.

Cea mai frecventa cauza de arterita este ateroscleroza, de aceea multi pacienti
arteritici prezinta tulburari circulatorii si la nivelul arterelor coronare ale inimii sau
ale creierului.
Aproximativ 63% dintre decese se produc prin infarct miocardic, 9% prin
accidente vasculare cerebrale, iar 8% datorita altor probleme cardiace.

Din fericire, exista vesti bune in ceea ce priveste ameliorarea simptomelor, a


calitatii vietii si a sperantei de viata, cu conditia aplicarii unor remedii care si-au
dovedit eficienta si pe care le vom prezenta pe parcursul acestui articol.

Cuprins articol

1. Generalitati

4
2. Care sunt simptomele?
3. Ce se poate face?
4. Antrenamentul la efort
5. Tratament medicamentos

Care sunt simptomele?

Cel mai adesea, pacientii se plang de aparitia unei dureri intense, lancinante la
nivelul pulpelor, coapselor sau feselor in timpul mersului, dureri care ii obliga sa se
opreasca (claudicatie intermitenta). Sediul durerii este in directa relatie cu locul
unde este blocata circulatia.

La inceput, boala este asimptomatica, chiar daca procesul obliterant a inceput


demult. Pe masura ce boala evolueaza, durerea apare la eforturi mari, apoi la
eforturi din ce in ce mai mici, pana cand ajunge sa fie prezenta chiar si in repaus.
Activitatile de zi cu zi si calitatea vietii sunt semnificativ afectate.

Datorita ischemiei, nervii pot suferi si ei, producandu-se tulburari senzitive si


motorii. Diminuarea sensibilitatii, corelata cu proasta irigare, contribuie la
cresterea riscului de ranire, cu infectie si sepsis, care sunt foarte greu de tratat si
pot necesita amputatii. Tulburarile trofice si mini-ulceratiile sunt frecvente.
In cazul unei ischemii acute, cand circulatia este complet si brutal intrerupta,
durerea membrului este extrema si este asociata cu amorteala, paloare, raceala,
paralizie si disparitia pulsului. Aceasta situatie constituie o urgenta si se poate
solda cu amputarea membrului.

Ce se poate face?

Corectarea factorilor de risc este fundamentala si face parte din tratamentul


arteritei. Stoparea fumatului este esentiala, deoarece se asociaza atat cu aparitia
arteritei, cat si cu accelerarea progresiunii ei. Totodata, fumatul creste riscul de
amputatie, de accident vascular cerebral, de infarct miocardic si moarte, in timp ce
renuntarea la fumat scade considerabil riscul aparitiei acestor complicatii si
amelioreaza capacitatea de efort. Folosirea plasturilor cu nicotina si a unor
medicamente (Bupropion) poate fi utila, mai ales in asociere cu psihoterapia
cognitiv comportamentala. Diabetul zaharat trebuie intotdeauna depistat si corect
tratat atunci cand este prezent.

Deoarece valorile crescute ale colesterolului, ale trigliceridelor si hipertensiunea


arteriala sunt legate de aparitia aterosclerozei, cu toate consecintele ei arteriale,

5
cardiace si cerebrale, echilibrarea lor prin mijloace dietetice sau/si medicamentoase
este foarte importanta. O alimentatie saraca in grasimi de origine animala si bogata
in vegetale este foarte utila pentru controlul colesterolului.

Antrenamentul la efort

„Renunta la fumat si continua sa mergi!” este poate sfatul cel mai intelept pentru
pacientii cu arterita. Chiar daca produce durere cand se depaseste o anumita limita,
exercitiul nu trebuie nicidecum evitat.

Exista studii foarte interesante care arata ca exercitiul fizic favorizeaza productia
unor factori de protectie vasculara (oxid de azot, prostacicline, factori de crestere
vasculara) care produc vasodilatatie si formarea de noi capilare sangvine,
favorizand oxigenarea tesuturilor. Datorita fluidizarii sangelui, a scaderii
agregabilitatii plachetare si a imbunatatirii fibrinolizei, exercitiul fizic poate stopa
progresia si poate duce chiar la diminuarea aterosclerozei. In acelasi timp, vasele
de sange devin mai elastice si pot prelua si distribui cu mai multa usurinta sangele
pompat de inima.

Asupra muschilor, exercitiul fizic are rolul de a creste capacitatile energetice


aerobiotice datorita cresterii numarului de mitocondrii (locul unde e fabricata
energia in celule) si a numarului fibrelor musculare care folosesc oxigenul pentru
producerea energiei.
Aceste beneficii fiziologice se masoara printr-o neta ameliorare a timpului si
distantei de mers la pacientii care participa la un program de reconditionare la
efort. Sunt studii care arata, la pacientii care s-au antrenat cu regularitate timp de 6
luni, o ameliorare a distantei parcurse cu 150% pana la aparitia durerii aproape de
cea maximala.
Astfel de rezultate pot fi obtinute prin practicarea mersului cel putin de 3 ori pe
saptamana timp de cel putin 6 luni. Viteza de mers poate fi adaptata astfel incat sa
provoace durere dupa 3-5 minute de mers continuu. Urmeaza o pauza pana la
disparitia durerii, dupa care ciclul se repeta, avand ca tinta o durata totala de mers
de 50 de minute. Pe masura ce toleranta la efort se amelioreaza, timpul de mers
poate creste. Beneficiile apar in general dupa 4-6 saptamani.

Deoarece majoritatea pacientilor arteritici sufera si de cardiopatie ischemica,


efectuarea unui test de efort este necesara pentru adaptarea nivelului de
antrenament la posibilitatile pacientului in vederea evitarii unor posibile aritmii sau
a infarctului miocardic in timpul efortului.

6
Tratament medicamentos

Pentru diminuarea coagulabilitatii sangelui, se recomanda aspirina in doze mici si


clopidogrelul (Plavix), care s-au dovedit foarte eficiente pentru incetinirea
progresiei aterosclerozei si a reducerii evenimentelor cardiovasculare. Nici unul
insa nu s-a aratat benefic pentru cresterea distantei de mers si a calitatii vietii.
Vasodilatatoarele, precum pentoxifilina, par benefice in special la pacientii care nu
se pot inscrie intr-un program de exercitii fizice.
Hipocolesterolemiantele (statinele) fac si ele parte din tratamentul arteritei.

Masuri igienice:

- repaus la pat (se aplica la indicatia medicului, in functie de stadiul bolii); repausul
indelungat, fara nici un efort fizic este nociv;
- abandonarea fumatului, definitiv, si evitarea oricarui contact cu fumul de tigara;
- incaltaminte larga, cu talpa groasa si elastica, captusita cu blana sau cu alt
material izolator; evitarea incaltamintei stramte sau incomode;
- evitarea frigului si a umezelii;
- spalarea picioarelor cu apa calduta si sapun, apoi stergere usoara si masaj bland;
- unghiile vor fi taiate in linie dreapta, pentru evitarea incarnarii, cu mare grija
pentru a nu se produce rani;
- eliminarea jartierelor sau a legaturilor circulare la membrele inferioare , pentru a
nu stanjeni circulatia sangelui;
- purtarea de ciorapi de bumbac sau de lana, cei din material plastic fiind
contraindicati;
- evitarea statului mult timp in picioare sau pe scaun;
- interzicerea aplicarii de sticla cu apa calda sau perna electrica pe piciorul bolnav;
- temperatura camerei trebuie mentinuta constanta, evitandu-se variatiile mari;
temperatura optima este de 26 - 28 grade C; iar depasirea temperaturii de 32 grade
Celsius este nociva.