Anatomie Funcțională

UAIC KMS

Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu

Anatomia omului este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului uman.
Originea și semnificația cuvântului: “ana” de origine latină “temnein” de origine greacă ambele având
aceeaşi semnificaţie: a tăia, a diseca

I. APARATELE ŞI SISTEMELE CORPULUI UMAN

Pentru menținerea vieții, refacerea țesuturilor distruse/uzate/îmbătrânite, creștere și dezvoltare,
reproducere, organismul are nevoie de substanțe pe care le ia din mediul înconjurător.
Substanțele străine corpului nu pot fi încorporate, utilizate sau să elibereze energia înmagazinată
decât dacă sunt supuse unor transformări complexe asigurate de activitatea unor aparate sau sisteme –
acestea îndeplinind funcțiile de nutriție.
FUNCȚIILE NUTRIȚIONALE:
• aparatul digestiv: include organe care participă la
procesul de digestie
• metabolismul prin care se asigură schimbul de energie și materie între organism și mediul
înconjurător
• metabolismul prin care se asigură schimbul de energie și materie între organism și mediul
înconjurător
• aparatul respirator: cuprinde căile respiratorii şi plămânii• aparatul cardio-vascular: este format din
inima şi sistemul de vase sanguine la care se adaugă sistemul limfatic• aparatul excretor: structurat în
rinichii şi căi urinare

Funcțiile prin intermediul cărora organismul se pune în relație sau în legătură

cu mediul înconjurător se numesc:functii de relatie

FUNCȚII DE RELAȚIE:
• aparatul locomotor care cuprinde: oasele, articulaţiile, muşchii şi anexelor lor
• sistemul nervos central și periferic
• sistemul endocrin sau glandele endocrine
• analizatorii sau organele de simț.

FUNCȚIA DE REPRODUCERE asigură perpetuarea speciei

umane
• aparatul de reproducere masculin
sau
• aparatul de reproducere feminin.

SEGMENTELE CORPULUI
Cap: neurocraniu (partea craniană) + viscerocraniul (partea facială)
Gât: unește capul de trunchi
: elemente somatice: musculatură, articulații, oase viscerale: esofag, laringe, trahee, glanda tiroidă,
glandele paratiroide
Membrele superioare sunt solidarizate de trunchi prin
prin centura scapulară au o parte liberă: braț, antebraț, mână

1
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Membrele inferioare sunt legate de trunchi prin centura pelvinăau o parte liberă: coapsă, gambă,
picior
Trunchiul = Torace + Mușchiul diafragm + Abdomen + Pelvis +
+ Planșeu (diafragm) pelvin

TERMENI GENERALI DE ORIENTARE Poziţia anatomică a corpului uman este cea de

ORTOSTATISM(VERTICALĂ):
-capul şi privirea orientate anterior
-membrele superioare atârnă pe lângă trunchi
-faţa palmară a mâinii orientată anterior,în ușoară supinaţie
-coloana vertebrală este așezată pe coxal
-membrele inferioare sunt apropiate
-şoldurile şi gambele în poziție relaxată
-picioare sunt în unghi drept faţă de gambe.

Corpul uman este o structură tridimensională ceea ce necesită

descrierea elementelor anatomice în:trei AXE şi trei PLANURI spaţiale
principale.
Axele exprimă direcţia spaţială sunt perpendiculare între ele
a. Axul vertical longitudinal cranio-caudal
străbate corpul în lungimea sa este perpendicular pe sol
pol superior (cranial);pol inferior (caudal).AXELE exprimă direcţia spaţială
sunt perpendiculare între ele
b. Axul sagital antero-posterior ventro-dorsal
corespunde grosimii corpului
prezintă un pol anterior (ventral) şi
unul posterior (dorsal)
c. Axul transversal orizontal
străbate corpul de la stânga la dreapta
exprimă lăţimea

Planurile se referă la secţiuni convenţionale/reale:

a. Planul median, simetriei bilaterale- sagital trece prin axul longitudinal şi
cel sagital străbătând corpul pe linia mediană şi împărţindu-l în două
jumătăţi simetrice: antimere
b. Planul frontal planul coronal trece prin axul longitudinal şi cel transversal divide corpul într-
o parte anterioară (ventrală ) şi alta posterioară (dorsală)
c. Planul transversal orizontal, metameriei - corpului se raportează la poziţia orizontală şi trece
prin axul sagital şi transversal, fiind perpendicular pe planurile sagital şi frontal

În raport cu cele trei axe şi planuri se mai pot utiliza în descrierea elementelor anatomice termeni ca:
medial - apropiat de planul median
median - poziţionat în plan median
medius - la mijloc din trei elemente
lateral - mai departe de planul median
dorsal - în spate, posterior
ventral - în faţă, anterior
2
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 proximal - în apropierea trunchiului
distal - la distanţă faţă de trunchi
sagital - perpendicular pe suprafaţa corpului
frontal - în plan frontal
central - în centrul corpului
cranial - spre extremitatea cefalică
caudal - spre coccis
rostral (nazal) – poziţionat spre nas
occipital - orientare spre posterior
radial - orientat spre radius
ulnar - orientat spre ulnă, cubitus
fibular - orientat spre peroneu
tibial - orientat spre partea osoasă a gambei
1. flexia - mişcare prin care două segmente ale unui membru sau ale corpului se apropie unul dealtul,
prin feţele lor anterioare
3. adducţia - mişcarea prin care două segmente sau un membruse apropie de planul sagital median
4. abducţia - mişcarea prin care două segmente sau un membruse îndepărtează de planul sagital median
5. extensia - mişcare prin care două segmente ale unui membru sau ale corpului se îndepărtează prin
feţele lor anterioare
6. rotaţia - mişcarea prin care are loc modificare a poziției anatomice în sensul axei lungi, intern sau
extern
7. pronaţia - mişcarea prin care mâna, antebraţul respectiv, gamba sau piciorul se rotesc în aşa fel încât
degetul mare să se apropie de planul sagital median
8.supinaţia - - mişcare de sens invers pronaţiei, prin care se revine in pozitia anatomica
9. circumducţia - mişcare combinată care presupune ca un segment al corpului să treacă succesiv prin
flexie, abducţie, extensie, adducţie şi să revină în poziţia iniţială de flexie
10. eversiunea - mişcarea inversă: flexia dorsală, abducţia și pronaţia piciorului
11. inversiunea - mişcarea prin care se ridică marginea medială a piciorului: flexia plantară, adducţia şi
supinaţia piciorului
Procesele de creștere și
dezvoltare
Creşterea este un proces biologic cantitativ al organismului, dinamic, complex ce are loc prin
însumarea proceselor biochimice şi enzimatice din celule şi ţesuturi având drept consecinţă mărirea în
dimensiuni a corpului.
Procesul de creştere are loc după anumite legi şi într-o anumită succesiune
Are loc din momentul concepţiei, pe toată durata copilăriei, este activat la pubertate, cu rată mai mică
în adolescenţă, se încetinește foarte mult la maturitate.
Ca apreciere a creşterii se folosesc noţiunile: înalt, scund/mic, mare cuantificate în centrimetri sau în
kilograme.

Dezvoltarea fizică - un proces biologic calitativ la care participă mecanismele de adaptare şi

perfecţionare prin care trece organismul. În cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări
metabolice şi funcţionale, hipertrofii/atrofii musculare, creşterea/scăderea ţesutului adipos, modificări
biomotrice.
În perioada de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt înlocuite de procesele de involuţie care pot fi
lente sau cu instalare bruscă: boală, sedentarism.
Noţiunile de apreciere sunt: foarte bine/ bine/ insuficient dezvoltat.
3
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 Procesele Procesele de creștere de creștere și dezvoltare se și dezvoltare se realizează în conformitate
cu câteva LEGI:
1. Corelaţia organism – mediu
2. Unitatea şi interdependenţa diferitelor organe şi sisteme
3. Ritmul de creştere şi dezvoltare este diferit pentru organele si sistemele organismului.
Astfel, sunt organe care:
- ajung rapid la forma definitivă: ochii, urechea internă,
sistemul nervos central
- se dezvoltă rapid în prima copilărie pentru ca apoi, să evolueze lent până la pubertate: aparatul renal
şi digestiv
- se vor perfecţiona la maturitate: aparatul cardio-vascular,
sistemul respirator, sistemul locomotor
- suferă procese de involuţie la adolescenţă: timusul
- se vor maturiza după pubertate: organele genitale.
4. Legea alternanţei:
- oasele lungi suferă procese de alungire şi îngroşare alternativă (niciodată cele două procese nu sunt
concomitente, pentru același segment)
- procesele de alungire şi îngroşare pentru cele două componente mari ale aceleaşi extremităţi sunt
alternative: în timp ce humerusul şi femurul se alungesc, oasele antebraţului/respectiv gambei se
îngroaşă şi invers.
5. Legea proporţiei:
- există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţii între statură/ lungimea/ lăţimea segmentelor: 4-6 ani,
6-15 ani, peste 15 ani
- fiecare segment are o evoluţie proprie în raport cu statura
- genul individului caracterizează dezvoltarea osoasă a centurii scapulare, a pelvisului.
6. Legea pubertăţii:
- înainte de instalarea pubertăţii creşterea staturală are loc pe seama membrelor inferioare predominând
procesele de alungire osoasă,
- după pubertate procesele de creştere şi dezvoltare se realizează pe seama trunchiului, prin îngroşarea
scheletului şi prin dezvoltarea masei musculare.
7. Legea asimetriei descrie existenţa unor asimetrii fiziologice prin: poziţia şi forma organelor
intracavitare, solicitarea
predominantă a unui membru.
8. Legea alternanţei de lungă durată care descrie un proces de creştere extrem de rapid pentru:primele
luni de gestaţie, primul an de viaţă, pentru perioada 6-7 ani precum şi pentru perioada prepubertară.

Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea

a. Factorul genetic – caractere cu transmitere:
• dominantă şi care nu se schimbă în cursul vieţii unui individ:culoarea ochilor, părului, forma nasului,
capului, pomeţilor
• ce se poate modifica moderat: dezvoltarea centurii
scapulare/pelvine
• ce se poate modifica intens: masa musculară, capacitatea funcţională aerobă.
b. Factorii patologici Îmbolnăvirile care survin în perioadele de creştere şidezvoltare
opresc/încetinesc aceste procese

4
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Pe perioada unei boli organismul produce anticorpi, reface structurile distruse de agenţii patogeni;
dispune de prea puţine resurse pentru a mai face faţă procesului de creştere şi de dezvoltare.
c. Factorii endocrini:
• Hormonul de creştere (STH): în funcţie de cantitatea în careeste secretat de hipofiză se descrie o
creştere normală,gigantismul (hipersecreţie STH), nanism hipofizar (hiposecreţieSTH).
• Hormonii tiroidieni influenţează metabolismele proteice şi pecele minerale
. • Hormonii secretaţi de timus asigură procesele decreştereFactorii care influenţează
creşterea şi dezvoltarea
• Hormonii secretaţi de timus asigură procesele decreşterepână la pubertate.
• Hormonii secretaţi de glandele suprarenale intervin înmetabolismul bazal, al apei, protidic, glucidic şi
mineral.
• Hormonii sexuali favorizează dezvoltarea masei musculare şia forţei.
d. Factorii alimentari
Metabolismul bazal la 1-3 ani este de 2-2.5 ori mai mare faţă de adult ceea ce face necesară
suplimentarea raţiei calorice cu 10-20%.
e. Factorii externi pot influenţa creşterea şidezvoltarea în mod diferit în funcţie de perioada în
careacţionează: - în perioada intrauterină pot interfera procesele decreştere şi dezvoltare:
•starea de sănătate a mamei
• alimentaţia mamei
•de starea de oboseală a mamei
•de ingestia de alcool
•de mediul toxic în care trăieşte/lucrează mama
•de eventuala medicaţie teratogenă autoadministrată
- în perioada postnatală procesele depind de:
•factorii de mediu şi de microclimat
•de condiţiile de igienă din familie
•de factorii socio-economici.
II. SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatică si sensibilitatea senzitivo-senzoriala.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea viscerelor.
I. Sistemul nervos central = ax cerebrospinal, nevrax
- Măduva spinării
- Encefal: Trunchi cerebral: Bulb rahidian
:Puntea lui Varolio
:Mezencefal
-Cerebel
-Diencefal: Talamus
:Hipotalamus
:Metatalamus
:Subtalamus
:Epitalamus
Emisferele cerebrale

II. Sistemul nervos periferic

Nervi: Cranieni: senzitivi
:motori
:micști
5
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Spinali - nervi micști
Ganglioni spinali și omologii lor cranieni
vegetativi: laterovertebrali
:previscerali
:intramurali
Sistemul nervos: somatic
vegetativ: simpatic si parasimpatic

Prin cele doua funcții esențiale, reflexă și de conducere, sistemul nervos integrează organismul uman
în mediulde viață și realizează unitatea funcțională a acestuia.
1. FUNCȚIA REFLEXĂ
realizează legătura între părțile componente ale organismului, pe de o parte și între organism și mediu,
pe de altă parte.
Este coordonat de catre centrii nervosi din substanta cenusie
Funcția reflexă se realizează prin ACT REFLEX, al cărui substrat anatomic este ARCUL REFLEX .

1. FUNCȚIA REFLEXĂ
ARCUL REFLEX alcătuit din cinci componente anatomice:
a. receptorul
b. calea aferentă
c. centrii nervoși
d. calea eferentă
e. efectorul.
Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare, prin care organismul își păstrează
integralitatea și echilibrul dinamic.

2. FUNCȚIA DE CONDUCERE
se realizează prin substanța albă care formează căi lungi ascendente și descendente si cai scurte.

6
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
RECEPTORII = structuri excitabile care răspund la stimuli prin variații de potențial gradate
proporțional cu
intensitatea stimulului
I. În funcţie de TIPUL EXCITANTULUI
1. MECANORECEPTORI – detectează deformările mecanice ale receptorului sau ale celulelor vecine
2. TERMORECEPTORI – sesizează schimbările de temperatură: pentru senzaţia decald/ rece
3. NOCICEPTORI (receptori pt durere) – detectează leziunile tisulare, indiferent dacă
acestea sunt de natură fizică sau
chimică
4. CHEMORECEPTORI – detectează:
- gustul - situaţi în cavitatea bucală
- mirosul - situaţi în cavitatea nazală
- mirosul - situaţi în cavitatea nazală
- nivelul oxigenului în sângele arterial – glomerul
carotiadian
- concentraţia dioxidului de carbon şi, probabil, a altorsubstanţe importante în biochimia organismului
5. BARORECEPTORI – detectează presiunile parțiale ale gazelor
6. OSMORECEPTORI – sensibili la presiunile osmotice
7. FOTORECEPTORI – receptori electromagnetici pt lumină
8. VOLORECPTORI – determină volumele de lichide locale8

II. După STUCTURĂ:

• TERMINAȚII DENDRITICE LIBERE
• CELULE SENZORIALE: celule epiteliale diferenţiate şi specializate, constituind
majoritateareceptorilor gustativi, auditivi, vizuali,
vestibulari
• CORPUSCULI SENZITIVI
• ORGANE RECEPTOARE cu structură complexă:
retina, organul Corti

III. După LOCALIZARE:

•EXTEROCEPTORI – la nivelul tegumentelor
•PROPRIOCEPTORI
•INTEROCEPTORI = VISCEROCEPTORI

Exteroceptorii mecanoreceptorii sunt sensibili la atingere și deformarea mecanică a pielii:

-discurile Merkel - situate în derm
-corpusculii Paccini situați în dermul profund
-corpusculii Meissner – situați în vârful papilelor dermice, au cea mai mare densitate la nivelul
pulpelor degetelorde la mâini și picioare, față (buze)
-terminațiile nervoase libere se găsesc cu precădere în regiunea piloasă.
Exteroceptorii - mecanoreceptorii sunt sensibili la atingere și deformarea
mecanica a pielii:

7
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
discurile Merkel
corpusculii Meissner
corpusculii Pacini
terminațiile libere
- termoreceptorii sunt detectori ai temperaturii:
Krause pentru rece
Ruffini pentru cald.

III. După LOCALIZARE:

•EXTEROCEPTORI – mecanoreceptorii - discurile
Merkel
corpusculii Meissner
corpusculii Pacini
terminațiile libere
- termoreceptorii: Krause și Ruffini

•PROPRIOCEPTORI (receptorii kinestezici) – la nivelul aparatului locomotor, percep excitaţiile din

capsulele articulare, ligamente, muşchi, tendoane, fascii
1. Receptori musculari:
A.Fusurile neuromusculare
B.Organul Golgi
2. Receptori articulari:
A. Corpusculi Ruffini
B. Corpusculi Golgi-Mazzoni
C. Corpusculi Vater-Paccini 12

● Proprioceptorii (receptorii kinestezici)

1. Receptori musculari:
A. fusurile neuromusculare = sunt activate de rata de variație a lungimii
fibrelor musculare striate
propriu-zise

B. Organul Golgi capabil să se opuna unor

întinderi violente sau sa suprime o
contracție musculară foarte intensă, ce riscă să deterioreze articulația
mobilizată

●Proprioceptorii (receptorii kinestezici)

1.Receptori musculari: A. Fusurile neuromusculare
B. Organul Golgi
2. Receptori articulari:
A. Corpusculi Ruffini = situați în țesutul conjunctiv al
capsulei articulare și suportă
deformările produse în direcțiile demobilizare ale articulației
B. Corpusculi Golgi-Mazzoni = situați în ligamente
funcționează ca și corpusculii Ruffini
C. Corpusculi Vater-Paccini = localizați în număr mic în capsula
8
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
articulară și se activează când articulația este imobilă

III. După LOCALIZARE:

• EXTEROCEPTORI – mecanoreceptorii - discurile Merkel
corpusculii Meissner
corpusculii Pacini
terminațiile libere
- termoreceptorii: Krause și Ruffini

• PROPRIOCEPTORI (receptorii kinestezici)

1. Receptori musculari:
A.Fusurile neuromusculare
B.Organul Golgi
2. Receptori articulari:
A. Corpusculi Ruffini
B. Corpusculi Golgi-Mazzoni
C. Corpusculi Vater-Paccini
• VISCEROCEPTORII =INTEROCEPTORII
Sistemul nervos este alcătuit din:
NEURONI
CELULE GLIALE (NEVROGLIILE)

STRUCTURA NEURONULUI
1.CORP CELULAR
2.PRELUNGIRILE NEURONALE
•DENDRITELE
- prelungiri citoplasmatice ce conțin neurofibrile și
corpusculi Nissl
- conduc influxul nervos centripet
•AXONUL
- teaca lui Schwann
- teaca lui Henle
- teaca de mielină
Impulsul nervos circulă centrifug

STRUCTURA NEURONULUI
●AXONUL
Teaca de mielină:
 amestec de lipide + proteine peste neurofibrile
 întreruptă de nodurile (strangulațiile) Ranvier
 conferă culoarea albă fibrelor
nervoase rol protector și trofic
●Teaca lui Schwann:
 formată din celule gliale
 rol în formarea tecii de mielină
●Teaca lui Henle:
 substanță fundamentală și fibre conjunctive elastice dispuse în rețea
9
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 rol în permeabilitate și rezistență

Excitabilitatea reprezintă capacitatea materiei vii de a

răspunde prin manifestări specifice la acțiunea stimulilor.
Se caracterizează prin:
a) Intensitatea prag a stimulilor (reobaza): intensitatea
minimă necesară unui stimul pentru a produce un influx nervos. În cazul
unei stimulări repetate cu excitanți subliminali apare fenomenul de
sumație care produce excitație.
Stimulii cu intensitate superioară pragului (supraliminali) au același
efect ca și cei cu intensitatea prag conform cu Legea tot sau nimic
b) Timpul util: timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag
pentru a genera un influx nervos
c) Cronaxia: timpul minim necesar unui stimul, având o intensitate
dubla fata reobaza, pentru a induce apariția uni influx nervos. Are valori de 10-30 de ori mai mici
decât timpul util; este cu atât mai scurtă cu cât excitabilitatea este mai mare.
d) Labilitatea: capacitatea neuronului de a răspunde la un anumit număr de stimuli pe unitate de timp
e) Perioada refractara: proprietatea neuronului de a nu
răspunde la un stimul nou în timpul unui răspuns la un stimul
anterior
f) Bruschețea: rapiditatea cu care acționează stimulul

Conductibilitatea reprezintă capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin

axon spre alt neuron sau spre efector. Suportul fizico-chimic al excitabilității și al
conductibilității este potențialul electric membranar. Conform teoriei ionice a lui
Julius Bernstein, acest potențial electric apare ca o consecință a repartiției inegala a
ionilor (Na, K, Ca,) de o parte și de alta a membranei celulare neuronale care
prezintă permeabilitate selectiva. Datorită mișcării ionice impuse de gradientul de concentrație apar
diferențele de potențial electric între cele selectiva.
Datorită mișcării ionice impuse de gradientul de concentrație apar diferențele de potențial electric
între cele două fețe ale membranei.

Neuronii pot stabili contacte funcţionale: SINAPSE

1.fie între ei, neuron-neuron formând sinapsa interneuronală:
• sinapsă axosomatică: butonii terminali ai axonului iau contact direct
cu corpul celular al altui
neuron (d)

•sinapsă axodendritică: butonii terminali ai axonului iau contact direct

cu ramificaţiile dendritice ale
celuilalt neuron (a)
2. fie cu un receptor sau cu un efector, de ex: legătura cu muşchiul striat prin
intermediul plăcii
motorii.
În transmiterea impulsului nervosse realizează într-o succesiune de etape:
1. sinteza mediatorului chimic
2. stocarea mediatorului chimic în veziculele sinaptice
10
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
3. în raport de frecvenţa impulsurilor are loc eliberarea mediatorului chimic în spaţiul sinaptic
4. sub acţiunea mediatorului chimic are loc creşterea permeabilităţii membranei postsinaptice
5. apariţia potenţialului postsinaptic(excitator prin pătrunderea în celulăa ionului de natriu, inhibitor
prin
pătrunderea ionului de clor)
6. inactivarea enzimatică a
mediatorului.
Nevrogliile sunt celulele care se divid intens, nu conțin neurofibrileși nici corpi Nissl.
Reprezintă elementul de susținere și protecție din sistemul nervos.
Tipuri de nevroglii:
Celulele tecii Schwann: rol în formarea tecii de mielină
Astrocitul: - caracteristic substanței cenușii - este situat în jurul corpului neuronului, dendrite
- este situat în jurul corpului neuronului, dendrite
- trimite prelungirile sinuoase spre capilarele vasculareformându-le o membrană
perivasculară care le separă de neuron

Oligodendroglia: - prezentă în substanței albă și cenușie

- rol în sinteza tecii mielinice a fibrelor din SNC
Microglia: - este descrisă în substanța cenușie
- are capacitatea de a se mobiliza și fagocita
Alte tipuri de nevroglie: celulele ependimare, celulele satelite

Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatică si

sensibilitatea senzitivo-senzoriala.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea viscerelor.
I. Sistemul nervos central = ax cerebrospinal, nevrax
- Măduva spinării
- Encefal: Trunchi cerebral: Bulb rahidian
:Puntea lui Varolio
:Mezencefal
-Cerebel
-Diencefal: Talamus
:Hipotalamus
:Metatalamus
:Subtalamus
:Epitalamus
Emisferele cerebrale
II. Sistemul nervos periferic
Nervi: Cranieni: senzitivi
motori
micști
Spinali - nervi micști
Ganglioni spinali și omologii lor cranieni
vegetativi: laterovertebrali

11
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 :previscerali
:intramurali
Sistemul nervos: somatic
vegetativ: simpatic SI parasimpatic

DURA MATER SPINALĂ

Dura mater spinală are structura conjunctivă, fiind alcătuită din țesut conjunctiv fibros, cu multe fibre
de colagen și foarte puține fibre elastice – această compoziție face ca rezistența să fie foarte crescută.
Este slab vascularizată.
Superior adera la:
- gaura occipitală mare unde se continuă cu stratul meningeal al durei mater cerebrale
- fața posterioară a corpurilor vertebrale C2-C3.

Pe toata lungimea este întărita de tracturi fibroase provenite din ligamentul longitudinal posterior al
coloanei corpurilor vertebrale.
Caudal de S2 formează împreuna cu FILUM TERMINALE ligamentul coccigian ce se insera pe fata
posterioara a corpului vertebrei coccigiene 2.

În plan frontal trimite expansiuni ce formează teci durale rădăcinilor nervilor spinali.
La nivelul găurilor intervertebrale teaca durală a trunchiului nervului spinal se continua cu epinervul.

Dura mater spinală este separată de periostul vertebral prin

spațiul epidural ce conține țesut conjunctiv adipos în care se afla componenta interna a plexului venos
vertebral.

Între dura mater și arahnoida se găsește un spațiu virtual –SPAȚIUL SUBDURAL ce conține o lama
fină de lichid.
- este reprezentată de un strat de țesut conjunctiv lax, dispus ca o pânza de păianjen (de unde provine
denumirea foiței).
- este avasculară
- prezintă puține trabecule ce o leagă de pia mater se continuă și pe
tecile nervoase.

Între arahnoida și pia mater se afla SPAȚIUL SUBARAHNOIDIAN

prin care circula lichidul cefalorahidian.
- este o membrană conjunctivo –
vasculară ce prezintă două
straturi:
intern – pia intima – aderă la țesutul nervos și este
avasculară
si extern – epipia – este vascularizat
- se prelungește pe rădăcinile nervilor spinali formând teci ce se se prelungește pe
rădăcinile
nervilor spinali formând teci ce se continuă cu perinervul la nivelul orificiilor
intervertebrale

12
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Inferior se prelungește și participă la formarea filum terminale

În plan frontal, trimite expansiuni ce formează ligamentul denticulat cu rol în ancorarea laterală

● Dura mater este alcătuită din ţesut conjunctiv moale fibros, sărac în fibre elastice, cu o mare bogăţie
de fibre de colagen, dispuse în reţele suprapuse ce constituie o structură de rezistenţă - rol de protecţie
mecanică.
Este slab vascularizată.

Dura mater cerebrală are două foiţe:

externă care ţine loc de periost intern pentru oasele craniului -strat endostal
internă numită strat meningeal

În totalitate, dura mater aderă la craniu prin travee conjunctive;

aderenţa este maximă la nivelul suturilor şi găurilor craniene.
Se continuă cu periostul: craniului (la nivelul fisurilor), orbitei,
exobazei la nivelul găurii occipitale şi găurilor jugulare, rotunde,
ovale etc

Nervii cranieni sunt înveliţi de prelungiri ale meningelor

cerebrale.
Nervul olfactiv face excepţie, filetele sale neavând teacă durală.
La nivelul nervului optic, dura mater se continuă cu sclera.
Prelungirile durei mater sunt:
 coasa creierului
 coasa cerebelului
13
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 cortul cerebelului
 diafragma şeii
 cavitatea trigeminală

Sinusurile perechealedurei mater:

1. s. cavernoase
2. s. intercavernoaseanterior şi posterior
3. s. sfenoparietale
4. s. pietroase inferioare
5. s. pietroase superioare
6. s. transverse
- 12 -7. s. sigmoidiene

Sinusurile nepereche aledurei mater:

1. s. sagital sup.;
2. s. sagital inf.;
3. s. occipital;
4. s. drept;
5. plexul venos bazilar.

Arahnoida este o membrană subțire, avasculară, care trece peste șanțurile cerebrale ca o punte fără a
pătrunde între giri și lobi
Este separată de dura mater prin spaţiul subdural (spaţiu
virtual în care se găseşte o lamă fină de lichid seros) şi de piamater prin spaţiul subarahnoidian, în care
se află LCR.

Spaţiul subarahnoidian este traversat de travee conjunctive care leagă arahnoida de pia mater.
Acest spaţiu comunică şi cu sângele venos, prin intermediul unor vilozităţi emise de arahnoidă şi care
ajung la nivelul lacurilor venoase de la vărsarea venelor cerebrale superficiale în sinusul venos
superior.
La acest nivel LCR se filtrează în sângele venos. În anumite regiuni, spaţiul subarahnoidian prezintă
zone mai dilatate, cisternele subarahnoidiene.

-Structuri anatomice succesive de la nivelul craniului: piele, strat profund al pielii, țesut adipos
subcutanat, calota craniană, dura mater, arahnoida, pia mater, encefal

Cisternele subarahnoidiene sunt mici,situate la nivelul şanţurilor ce delimitează girii cerebrali, sau
mari, situate la nivelul şanţurilor mari, ce delimitează lobi sau pe traiectul unor vase mari.
--1. Cisterna cerebelo-bulbară
2. Cisterna pontină
(prepontină)
3. Cisterna interpedunculară
4. Cisterna suprachiasmatică
5. Cisterna marii vene
cerebrale Galen
6. Două cisterne laterale
14
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
PIAMATER ENCEFALICĂ
Este o membrană conjunctivo-vasculară ce prezintă două straturi:
stratul intern (pia intima) aderă la ţesutul nervos, avascular
stratul extern (epipia) este vascularizat.

-Între vase şi pia mater se găseşte SPAȚIUL SUBPIAL Virchow-Robin în care pătrund prelungirile
astrocitelor. Astfel, se formează BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ alcătuită din:
- endoteliu capilar
- membrana bazală a capilarului
-stratul glial.
Bariera trebuie traversată de ori ce substanță ca să ajungă la neuroni. Traversarea este condiționată de:
mărirea moleculelor respective, gradul de disociere, solubilitatea în lipide, activitatea
metabolică a neuronilor, prezența enzimelor necesare.
LICHIDUL CEFALO RAHIDIAN formează în ventriculii cerebrali, în principal în ventriculii laterali,
la nivelul plexurilor coroide printr-un proces de dializă, prin membranele filtrante cu permeabilitate
selectivă pentru unele substanţe.
LCR este un lichid clar, incolor, limpede ca apa de “stâncă” (de izvor).
Densitatea sa variază între 1,006 - 1,009
pH-ul LCR este de 7,4- 7,5
- 17 -pH-ul LCR este de 7,4- 7,5
Conţine:
- 99% apă
- 1% substanţe solide: glucoză 45-75mg%
proteine (albumine şi globuline) 18-28mg%calciu 4,5-5,5 mg%fosforul organic
Na: 300-345 mg%

LCR nu conţine elemente figurate ale sângelui, cu excepţia unui număr foarte mic de limfocite: 1-3
limfocite pe mm3.
Circulația LCR la nivelul

ventriculilor cerebrali
Ventriculii laterali – orificiile Monro – ventricul III – apeductul lui Sylvius – ventriculul IV de unde
LCR trece
fie – canal ependimar MS

15
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
fie – plafon ventricul IV – orificiul Megendie – spațiile subarahnoidiene – vilozități arahnoidiene –
sinusuri venoase

LCR rol protector

menține o presiune constantă în cutia cranianăpermite schimburile dintre vase și substanța
nervoasă

Resorbţia LCR se face în sistemul venos, prin granulaţiile arahnoidiene ce pătrund în sinusurile
venoase durale

Cea mai mare parte a granulaţiilor arahnoidiene Pacchioni se găsesc în sinusul sagital superior al durei
mater, dar există granulaţii şi în alte sinusuri, precum şi în venele medulare.

O parte a lichidului cerebrospinal este absorbită şi de

sistemul venos cerebral sau prin spaţiile periradiculare şi perineurale spinale şi craniene

Aspect al măduvei spinării obținut dintr-o piesă de disecție – sunt

îndepărtate arcurile vertebrale.
Se observă continuarea MS cu trunchiul cerebral la nivelul găurii
occipitale

LOCALIZARE
Se găsește situată în canalul vertebral rezultat prin suprapunerea
orificiilor vertebrale.
Lungime: 43-45 cm (cu variații individuale).
Limita superioară: gaura occipitală sau emergentei primului nerv
spinal(C1)
MĂDUVA SPINĂRII - Limita inferioară din dreptul vertebrei L2
face ca rădăcinile nervilor spinali lombari și sacrali să urmeze o direcție
oblică în jos.
Sub vertebra L2 , măduva se prelungește cu CONUL MEDULAR, iar acesta cu FILUM TERMINALE
care ajunge la coccis pe fața posterioară a celei de-a doua vertebre coccigiene.

16
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
De o parte si de alta a conului medular și filum-ului terminale, nervii lombari și sacral, cu direcție
aproape verticală, formează “COADA DE CAL“.

Configuratie externa:
Forma: cordon cilindric ușor turtit în sens antero-posterior
Diametrul transversal: între 10 și 13 mm
Diametrul dorso-ventral: de 8- 9mm

În dreptul regiunilor cervicală și lombară prezintă două regiuni mai voluminoase,

dilatările cervicală și lombară – loc de formare a plexurilor membrelor.

În lungul măduvei sunt două șanțuri mediane care o împart în două jumătăți simetrice:
 șanțul median ventral adânc, deschis spre anterior = FISURA MEDIANĂ FISURA MEDIANĂ
ANTERIOARĂ
 șanțul median dorsal mai puțin adânc, mai îngust și care se prelungește spre interior = SEPT
MEDIAN POSTERIOR

La locul de ieșire a rădăcinilor nervilor rahidieni se găsesc:

 șanțul colateral ventral corespunzător rădăcinilor
ventrale
 șanțul colateral dorsal corespunzător rădăcinilor
dorsale.
Între șanțul median dorsal și șanțul colateral dorsal se afla șanțul intermediar dorsal.

Șanțurile delimitează în fiecare jumătate a măduvei spinării, trei cordoane ale substanței
nervoase albe:
 cordonul ventral
 cordonul lateral
 cordonul dorsal

Structură internă
Substanţa cenuşie litera H/fluture cu aripile desfăcute.
- 10 -Substanţa cenuşie litera H/fluture cu aripile desfăcute. Porţiunea transversală - comisura cenuşie,
în interiorul căreia se găseşte canalul central (ependimar)
Fiecare parte din „aripa de fluture“ prezintă: - coarnele anterioare
- coarnele posterioare
17
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
- coarnele laterale
- între cornul lateral şi cel posterior se află substanţareticulară a măduvei spinării.

Structură internă – aspect histologic aspect histologic

Structură internă

Substanţa cenuşie: - cornul anterior se formează rădăcinile anterioare anervilor spinali – neuroni:
α axonul ajunge la mușchiul striat = placă motorie
β axonul ajunge la porțiunea periferică a fibrei musculare din fusul neuromuscular

Substanţa cenuşie
- cornul anterior
- cornul posterior: conțin neuroni senzitivi:
deutoneuroni al II-lea neuronprotoneuronii I neuron
Substanţa cenuşie:
- coarnele anterioare
- coarnele posterioare
- coarnele laterale: vizibile în regiunea:
cervicală inferioară C8
toracală T1-T12
lombară superioară L1-L2

În coarnele anterioare se găsesc neuronii radiculari, somato-motori sau neuroni motori alfa, gama şi de
asociaţie.
Prin structura lor neuronală coarnele anterioare alcătuiescZONA SOMATO-MOTORIE a substanţei
cenuşii.
În coarnele posterioare se găsesc neuronii senzitivi care formează ZONA SOMATO-SENZITIVĂ a
substanţei cenuşii.

Neuronii viscero-senzitivi sunt situaţi în jumătatea posterioară a cornului lateral și formează ZONA
VISCERO-SENZITIVĂ care recepţionează excitaţiile venite de la viscere.

Neuronii VISCERO-MOTORI formează zona visceromotorie care are rol de comandă în mobilitatea
musculaturii netede ce formează organele interne.

18
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Substanţa albă a măduvei spinării este formată dinfibre nervoase mielinice şi amielinice, precum şi
dinnevroglii, celule nervoase de susținere. Unele dintre acestefibre trec dintr-o parte într-alta, alcătuind
comisura albă, aşezată în partea anterioară a comisurii cenuşii.

Substanţa albă din măduva spinării se subdivide întrei perechi de funicule (cordoane): două anterioare,
două- 17 -Substanţa albă din măduva spinării se subdivide întrei perechi de funicule (cordoane): două
anterioare, douălaterale şi două posterioare. O parte din fibrele nervoase care alcătuiesc
cordoanelereprezintă prelungiri ale neuronilor situaţi în substanţacenuşie a măduvei spinării.
O altă parte din fibrele nervoase care alcătuiesccordoanele sunt prelungiri ale neuronilor situaţi în
ganglionii nervoşi periferici şi în centrii nervoşi din encefal.
Structură internă – organizarea substanței albe sub formă de fascicule

Structură internă –
organizarea substanței albe sub formă de
fascicule:
În cordoanele posterioare:
- fasciculul gracilis Goll
- fasciculul cuneat Burdach
În cordoanele anterioare: - fascicule de asociație
– fasciculul fundamental – conexiune
În cordoanele anterioare: - fascicule de asociație
– fasciculul fundamental – conexiune între
neuroni substanței cenușii
- fascicule ascendente: spino-talamic anterior
- fascicule descendente:
piramidale direct - cortico-spinal anteriorextrapiramidale: tectospinal
vestibulospinal medial

Structură internă – organizarea substanței albe sub formă de fascicule e fascicule

În cordoanele laterale:
- fascicule de asociație - fascicule ascendente: spinotalamic lateral
:spinocerebeloase ventral (încrucișat Gowers)
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,:spinocerebeloase dorsal (direct, Flechsig)
- fascicule descendente: piramidale încrucișat (corticospinal lateral)
extrapiramidale: rubrospinal
:olivospinal
:reticulospinal
:nigrospinal
:vestibulospinal lateral
Fasciculele nervoase ascendente
Calea sensibilităţii exteroceptive
PROTOPATICĂ
tact, presiune, durere, variaţii termice
N1 (ganglionul spinal):- dendrita este în raport cu organele receptoare din
piele – terminașii libere

19
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
- axonul pătrunde pe calea rădăcinii posterioare în MS face sinapsă cu N2 în coarnele
posterioare de unde:

Fasciculele nervoase ascendente Calea sensibilităţii exteroceptive PROTOPATICĂ – tact, presiune,

durere, variaţii termice
- fie prin CORDONUL VENTRAL
SPINOTALAMIC (sensibilitatea difuză şi excitaţia de presiune) corpusculuii Meissner
sensibilitatea difuză şi excitaţia de presiune) corpusculuii Meissner
și discurile Merkel
- fie prin CORDONUL LATERAL
SPINOTALAMIC
(sensibilitatea termică şi dureroasă receptori sub formă de terminații nervoase libere) ajung la N3 din
nucleul talamic şi apoi, în ARIILE SENZITIVE I şi II
Calea sensibilităţii EPICRITICE – fină, discriminativă

N1 (ganglionul spinal) urmează calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul posterior) se formează
calea FASCICUL se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR
N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach
N3 din nucleul talamic şi apoi, în ARIILE SENZITIVE I şi II

Calea sensibilităţii PROPRIOCEPTIVE

1.CONŞTIENTĂ – articulaţii, oase, periost – receptorii din corpusculii neurotendinoși Golgi
corpusculii Ruffini terminații nervoase libere corpusculii Paccini

CALEA SPINO-TALAMO CORTICALĂ (poziţia şi mişcarea în spaţiu)

N1 (ganglionul spinal)------* calea fasciculului Goll şi Burdach(cordonul posterior) se formează calea

FASCICUL SPINOBULBAR
N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach (bulb) formează Încrucişarea (decusaţia) senzitivă Banda Reil
medială
N3 din nucleul talamic şi apoi, în ARIILE SENZITIVE I şi II
(girusul postcentral)

20
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 2. Calea sensibilităţii PROPRIOCEPTIVE
INCOŞTIENTĂ – informaţii de la nivelul fusurilor neuro-musculare, receptorilor tendinoşi / controlul
mişcării
-N1 ganglionul din MS, scurt traiect ascendent, apoi sinapsă cu N2 neuronii somatosenzitivi din
nuclei:
Clarke (cordonul lateral de aceeaşi parte)
Bechterev (cordonul lateral de partea opusă)
se formează tractul cerebelos: direct dorsal Flechsingşi încrucişat ventral Gowerstraiect ascendent prin
pedunculii cerebeloşi inferiori şi
superiori ajung la N3 din cerebel

Sensibilitatea INTEROCEPTIVĂ INTEROCEPTIVĂ

N1 ganglionul spinal zona senzitivă N2
 cale multisinaptică, multineuronală cu traiect până la formatiunea reticularadin trunchiul cerebral

 calea ascendentă spinotalamică laterală care ajunge până la nucleii reticulaţi ai talamusului şi apoi,
axonul N3 se proiectează difuz la nivelul scoarţei cerebrale

Căile descendente PIRAMIDALE

(controlează motilitatea voluntară)
Origine: cortex cerebral – arii diferite
• aria motorie câmp 4
• aria premotorie câmp 6
• aria somestezică câmpurile 3,1,2
Fibrele fasciculului piramidal străbat descendent toate etajele trunchiului cerebral:
• 75-90% dintre fibre se încrucişează la nivelul BULBULUI-FASCICULUL PIRAMIDAL
ÎNCRUCIȘAT (CORTICOSPINAL LATERAL) apoi, ajunge în cordonul lateral al măduvei spinării
• 10-25% dintre fibre nu se încrucişează şi formează

FASCICULUL PIRAMIDAL DIRECT (CORTICOSPINAL (CORTICOSPINAL ANTERIOR) care

ajunge în cordonul anterior.
Calea are doi neuroni: N1 cortical, central, de comandă N2 periferic, de execuţie

Calea sistemului EXTRAPIRAMIDAL

(controlează motilitatea involuntară automată şi
semiautomată)
Originea: etajele corticale şi subcorticale – de la nucleii bazali din cortex ajung la nucleii din
mezencefal şi în final ajung la măduva spinării în cornul anterior
Fasciculele sunt:
• tectospinal – faţa posterioară a mezencefalului- cordonul anterior
• vestibulospinal medial – nuclei vestibulari medial și inferior dinbulb – cordonul anterior
• vestibulospinal lateral – nuclei vestibulari laterali bulb –cordonul lateral
• reticulospinal – formațiunea reticulată – cordonul lateral
• rubrospinal – nucleul roşu mezencefal – cordonul lateral
• nigrospinal – substanţa neagră din mezencefal – cordonul lateral
• olivospinal – oliva bulbară – cordonul lateral
21
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
●Căile piramidale directe: conduc mobilitatea voluntară amusculaturii scheletice
încrucișat gâtului, trunchiului, extremităților

●Căile exprapiramidale:
Tectospinal: coordonează reflexele posturale de răspuns la stimulii vizuali și auditivi
Vestibulospinale: controlează tonusul muscular
Reticulospinal: controlează tonusul muscular
Rubrospinal: coordonează tonusul muscular
musculatura flexorilor
inhibă musculatura extensoare
Nigrospinal: tonusul muscular
Olivospinal: controlează tonusul muscular

A. Reflexele spinale: simple și complexe

R. Somatice simple:
1.R. miotactic = contracția bruscă a unui mușchi ca răspuns laîntinderea tendonului - monosinaptic

2. R. nocioceptiv = reflex de flexie, retragere – de apărare al organismului

constă în retragerea bruscă a unui membru dinfața agenților nocivi
– polisinaptic

R. Somatice complexe: reflexe

– de postură
- de locomoție
- oculocefalogir
B. Reflexe spinale vegetative

B. Reflexe spinale vegetative:

1.R. pupilodilatator – m. radiali iris – MS dorsală
2.R. cardioaccelator – miocard – MS dorsală
3.R. vasomotor – m. netedă vasculară – MS dorso-lombară
4.R. pilomotor – m. neted firului de păr – MS dorso-lombară
22
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
5.R. sudoral – gl. sudoripare - MS dorso-lombară
6.R. adrenalinosecretor – gl. medulosuprarenale MS dorso-lombară
7. R. de micțiune – m. neted vezical, sficter vezical intern șiextern – MS dorso-lombară și sacrală
8. R. de defecație – m. rectului, sfincterul anal inter șiextern, m.abdominal și diafragm – MS lombară +
MS toracolombară
9. R. de erecție – musculatura vaselor penis – MS sacrată
10. R. de ejaculare – musculatura netedă din pereții veziculelor seminale – MS lombară

NERVII SPINALI
• sunt căile de conducere ale
influxului nervos de la periferie
spre măduva spinării şi invers
• sunt 31 de perechi aşezaţi de
o parte şi de alta a măduvei
NERVII SPINALI
spinării:
 8 cervicali
12 toracali sau dorsali
 5 lombari
 5 sacrali
 1 coccigian.

Rădăcina posterioară: - senzitivă

- prezintă pe traiectul ei un ganglion spinal în care se găsesc neuronii de origine pentru fibrele
senzitive
- prelungirile periferice neuronale (dendritele) ajungla structurile receptoare, iar cele centrale (axonii)
intră în măduva spinării
Rădăcina anterioară: - motorie
- conţine fibre motorii, axoni ai neuronilor din coarnele medulare anterioare şi laterale

Trunchiul nervului spinal: rezultă prin unirea celor 2 rădăcini,

- înainte de a părăsi canalul medular; conţine fibre: senzitive, motorii
- după ieşirea din canalul vertebral se divide în:
 ramura ventrală
 ramura dorsală
 ramura comunicantă albă

23
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 ramura meningeală.

Ramurile nervilor spinali

 Ramura ventrală îşi distribuie fibrele în muşchii şi pielea regiunilor
anterioare ale gâtului, trunchiului, membrelor superioare şi inferioare
- se anastomozează şi formează plexurile: cervical, brahial, lombar,
sacral, coccigian

 Ramura dorsală îşi distribuie fibrele în tegumentul şi musculatura

regiunii dorsale a trunchiului, de o parte şi de alta a liniei mediane a
corpului.

 Ramura comunicantă albă

conţine fibre vegetative
preganglionare.

 Ramura meningeală conţine fibre vasomotoare pentru meninge.

Ramurile anterioare ale nervilor spinali formează PLEXURI

24
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Curs 5- nervi craniei

I. O - Olfactiv
II. II. O – Optic
III. III. O- Oculomotor comun
IV. IV. P - Patetic (Trohlear)
V. V. T – Trigemen
VI. VI. O - Oculomotor extern (Abducens)
VII. VII. F – Facial
VIII. VIII. A - Acustic (Acustico-vestibular)
IX. IX. G - Glosofaringian X.
X. V - Vag
XI. XI. S - Spinal (Accesor )
XII. XII. H – Hipoglos

NERVUL I- OLFACTIV

25
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 26
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Curs 6- Trunchi Cerebral

TRUNCHIUL CEREBRAL cuprinde

: - Bulbul rahidian (Medulla oblongata)
- Puntea lui Varolio
- Pedunculii cerebrali (Mezencefalul)

BULBUL RAHIDIAN:
• față anterioară
• față posterioară
• două feţe laterale, delimitate între ele prin şanţuri ce reprezintă prelungiri ale șanțurilor măduvei
spinării
1. Chiasma optică
2. Hipofiza
3. Hipotalamusul
4. Pedunculii cerebrali
5. Puntea lui Varolio
6. Bulbul rahidian
7. Olivele bulbare
8. Decusaţia piramidală
9. Măduva spinării
10. Nerv spinal
II - XII nervii cranieni

TRUNCHI CEREBRAL- BULBUL RAHIDIAN inf – decusația piramidală

sup - șanț bulbo-pontin VI, VII, VIII
- fisura mediană anterioară

- DECUSAȚIA PIRAMIDELOR (8)

încrucișarea fasc corticospinale
- cordoanele ant bulbare =
Trunchiul cerebral
Fața anterioară – BULBUL RAHIDIAN
- cordoanele ant bulbare =
PIRAMIDELE BULBARE (7)
(fasciculul piramidal)
- șanțurile antero-laterale, preolivar
(XII)
- cordoanele laterale – OLIVELE
BULBARE
- șanțurile retroolivar IX, X, XI
- deasupra olivei bulbare: foseta
superioară supraolivară VII, VIII

27
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
BULBUL RAHIDIAN:
• față anterioară
• două feţe laterale, delimitate între ele prin şanţuri ce reprezintă prelungiri ale șanțurilor măduvei
spinării
1. Chiasma optică
2. Hipofiza
3. Hipotalamusul
4. Pedunculii cerebrali
5. Puntea lui Varolio
6. Bulbul rahidian
7. Olivele bulbare
8. Decusaţia piramidală
9. Măduva spinării
10. Nerv spinal
II - XII nervii cranieni

Fața Anterioara-BULBUL RAHIDIAN

inf-decusația piramidală
Sub- șanț bulbo-pontin VI, VII, VIII

- fisura mediană anterioară

- DECUSAȚIA PIRAMIDELOR (8)
încrucișarea fasc corticospinale
- cordoanele ant bulbare =
Trunchiul cerebral
Fața anterioară – BULBUL RAHIDIAN
- cordoanele ant bulbare =
PIRAMIDELE BULBARE (7)
(fasciculul piramidal)
- șanțurile antero-laterale, preolivar
(XII)
- cordoanele laterale – OLIVELE
BULBARE
- șanțurile retroolivar IX, X, XI
- deasupra olivei bulbare: foseta
superioară supraolivară VII, VIII

POZĂ

28
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
6. Bulbul rahidian
11. Glanda epifiză
12. Coliculii cvadrigemeni
13. Ventriculul IV
14. Pedunculul cerebelos
superior
15. Pedunculul cerebelos
Trunchiul cerebral
Fața posterioară
mijlociu
16. Pedunculul cerebelos
inferior
IV - VII nervii cranieni

Etaj bulbar
inf asemănător MS
sup – trigonul bulbar al fosei romboide

Canalul ependimar se lărgește

Trunchiul cerebral
Fața posterioară
și formează Ventriculul IV
- șanțul medial dorsal (6)
- fascicul gracilis Goll
- fascicul cuneat Burdach

BULB: SUBSTANȚA CENUȘIE = sub formă de NUCLEI:

- senzitivi ai nervilor cranieni : V (trigemen)
:VII (facial)
:IX (glosofariangian)
:X (nervul vag)
:ramura vestibulară din VIII

- motori: IX (glosofariangian) Corespunde corn anterior Ms

:X (vag) 1. Nc Ambiguu-IX, X, XI
:XI (accesor) 2. Nc. Motor- XII

Corespunde cornului posterior MS

1. Nc. Tract spinal V
2.Nc vestigular VIII
3. Nc. Solitar – VII, IX, X

-Vegetativi -ai nervilor craniei : nucleul salivar inferior IX ( cardiopneumoentric) nucleul dorsal al
nervului vag X
29
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
-Proprii bulbului radihian : nucleii olivari
: nucleii Goll si Burdach
: nucleii substanței reticulare (ex: nucleii respiratori, cardioinhibitori si
vasomotori)

SUBSTANȚA ALBĂ este organizată sub formă de CORDOANE reprezentând o continuare a celor de
la măduvă.

TRACTURILE NERVOASE ASCENDENTE

TRACTURILE SPINOTALAMICE LATERAL și ANTERIOR au traseu ascendent prin cordoanele
anterioare şi laterale, fără a face sinapsă în bulb, în drumul lor spre talamus

Prin bulb si punte trec spre cerebel FASCICULELE SPINOCEREBELOASE

-anterioare, încrucișate (Gowers) – trec prin pedunculii cerebeloși superiori
posterior, direct (Flechsing) – ajung la cerebel prin pedunculii cerebeloși inferiori

TRACTURILE NERVOASE ASCENDENTE – continuare

LEMNISCUS MEDIAL pleacă de la nucleii Goll și Burdach spre talamus

LEMNISCUS LATERAL pleacă de la nucleii cohleari la metatalamus (corpii geniculați interni)

LEMNISCUS TRIGEMINAL se formează din nucleul trigemenului – proiecție arie somestezică

LEMNISCUS GUSTATIV pornește de la nivelul nucleul solitar la talamus

Tracturile Nervoase Descendente:

●TRACTURILE PIRAMIDALE DIRECTE Ele au traseu prin bulb fără a se opri la acest nivel cu
excepţia celor care se încrucişează la nivelul DECUSAȚIEI PIRAMIDALE trec de partea opusă.

● TRACTURILE EXTRAPIRAMIDALE cu originea în nucleii trunchiului cerebral: fasciculele

rubrospinal, nigrospinal, reticulospinal, tectospinal, olivospinal, vestibulospinal, dar şi fibrele care fac
legătura între nucleii hipotalamici şi nucleul dorsal al vagului din bulb.

● FASCICULE CORTICONUCLEARE (GENICULAT) face legătura între girul precentral și nuclei

motori cu originea în bulb

La nivelul BULBULUI RAHIDIAN rahidian se închid următoarele REFLEXE:

1) r. strănut, tuse
2)  r. respiratorii primari
3)  r. de vomă
4)  r. de deglutiţie
5)  r. salivar excitosecretorii – gl. parotidă
6)  r. salivar excitosecretorii – gl. parotidă
7)  r. gastro-secretori, pancreato-secretori, biliosecretori

30
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 8)  r. activității motorii a stomacului, intestinului subțire, 1/2 intestin gros, căile biliare
extrahepatice
9)  r. adaptative cardio-vasculare: cardioinhibitori,
10) r. vasomotorii.
11)  r. de redresare, postură, echilibru

Trunchiul cerebral Etajul pontin Fața anterioară

PUNTEA LUI VAROLIO:
Întretaie în sens transversal partea mijlocie a trunchiului cerebral
Este despărţită de: bulb, inferior prin şanţul bulbopontin
• mezencefal, superior prin şanţul pontopeduncular

- șanțul median sau bazilar pt trunchiul arterei bazilare

- piramidele pontine (fibrele fascicul piramidal) lateral – originea V pedunculii cerebeloși mijlocii.

POZA
6. Bulbul rahidian
11. Glanda epifiză
12. Coliculii cvadrigemeni
13. Ventriculul IV
14. Pedunculul cerebelos
superior
15. Pedunculul cerebelos mijlociu
16. Pedunculul cerebelos inferior
IV - VII nervii cranieni

POZA
Etajul fosei romboide = podișul ventriculului IV
inf = trigonul bulbar – substanță cenușie
sup trigon pontin – apeductul
sup trigon pontin – apeductul
lui Sylvius – comunicare ventricul
VI cu III – în profunzime
nc. Acustici

Substanța Cenușie formeaza de NUCLEI:

-Motori : V(trigemen), VI( abducens), VII(facial)
Corespunde corn anterior MS 1.Nc. motor trigemen = V
2.Nc. motor abducens = VI
3.Nc. motor facial = VII

Corespunde cornului posterior MS1.Nc pontin al V

2.Nc. cohlear (ventral + dorsal) VIII
31
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
- senzitivi: nucleul terminal principal al nervului trigemen V
:nucleul nervului acustic din VIII

-vegetativi: nucleul salivar superior

:nucleul lacrimal (lacrimo-muco-nazal)

proprii: nucleii pontini ai substanţei reticulate

:oliva superioară
:nucleii lemnisului lateral
:nucleul corpului trapezoid

Substanța Albă:
Fasciculele ascendente:
• FASCICULE SPINOTALAMICE
• FASCICULE SPINOCEREBELOASE ASCENDENTE – excepție fasc. Flechsing care pătrunde în
cerebel

Fasciculele descendente aparţin căilor:

• MOTORII PIRAMIDALE
• căilor corticopontine, ambele căi motorii voluntare
• EXTRAPIRAMIDALE

Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi

mijlocii.

Puntea lui Varolio

Funcţia reflexă realizată prin prezenţa centrilor de reglare a unor procese fiziologice importante:
 salivaţia – gl. submandibulară, sublinguală
 masticaţia,
 secreţia lacrimală,
 clipirea,
 cardiovascular: cardioaccelerator
 respirator: centrul apneustic inhibitor,
pneumotaxic stimulator

MEZENCEFAL POZA
inf – șanț pontin-mezeencefalic
sup – chiasma optică
-cordoane dispuse între Puntea Varolio și Diencefal
- spațiul interpeduncular – origine III picioarele pedunculilor cerebrali (fasc. piramidal)
gl neurohipofiză + tuber cinereum
corpii mamilari – III

32
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Mezencefalul se află situat între Puntea lui Varolio şi diencefal.
Etajul peduncular (mezencefalic) este de reprezentată de TECTUM formată din patru coliculi (corpi)
cvadrigemeni (12)

Glanda epifiză (11)

Coliculii superiori sunt legați de corpii geniculați externi la care ajunge calea optică.
Coliculii inferiori sunt legați de corpii geniculați interni la care ajunge calea acustică

SUBSTANȚA CENUȘIE este dispusă sub formă de NUCLEI:

- motori: nucleii nervilor cranieni – oculomotor III trohlear IV
- senzitivi: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)

Corespunde corn anterior MS Nc. motor = III Nc. motor trohlear = IV

Corespunde cornului posterior MSNc mezencefalic al V

- vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III) care controlează musculatura ciliară, muşchii
corpului ciliar

- nuclei proprii:
nucleul roşu: cu rol inhibitor asupra tonusului muscularcoliculii cvadrigemeni: reflexul
oculocefalogir substanţa neagră: cu rol în mecanismele de veghe

Substanţa albă este formată din fascicule conducătoare ascendente şi descendente

La nivelul Mezencefalului se închid următoarele Reflexe:

Corpii cvadrigemeni superiori – r. vizuale = comandă închiderii ochilor la lumină intensă + întoarcerea
ochilor în direcția unui excitant vizual

Corpii cvadrigemeni inferiori – r. auditive = comandă întoarcerea capului și mișcările globilor oculari
în direcția din care vine un zgomot sau fac ca să tresară corpului la producerea unui zgomot
R. pupilar fotomotor – mioză pupilară
R. de acomodare la vederea de aproape și la distanță

Funcțiile trunchiul cerebral: Funcție de conducere + reflexă + motorie + conține substanță

reticulată (vezi funcțiile acesteia)
Funcția motorie: menținerea posturii: r. tonice: tonusul muscular să fie în concordanță cu poziția
corpului
r. de redresare antagonici:
1.a. nc. reticulari: bulbari – stimulează m. antigravitațională (ortostatism)
1.b. nc. reticulari: pontini – inhibă
2. nc. vestibulari: controlează în mod selectiv impulsurile excitatorii
 menținerii echilibrului
 coordonarea mișcărilor voluntare
 control mișcări stereotipe, subconștiente

33
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Funcția motorie:
 menținerea posturii:
 menținerii echilibrului: mecanismele sunt declanșate de
câte ori proiecția CGG se proiectează în afara poligonului
de susținere
Nc. vestibulari și nc. formațiunii reticulate mezencefalicemențin postura și echilibrul inconștient.
Lobul parietal – șanțul lui Sylvius – senzația conștientă de postură + echilibru

 coordonarea mișcărilor voluntare

control mișcări stereotipe, subconștiente:
- legate de alimentație: supt, eliminarea alimentelor cu
gust neplăcut, suptul degetului
- căscat, întins, plâns
- urmărirea obiectelor cu privirea

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• STRUCTURA
– este formată din celule şi fibre nervoase FĂRĂ a
constitui o unitate morfologică bine delimitată =
împletitură de neuroni și fibre în spațiile lăsate libere
de formațiunile specifice

– constituită dintr-o multitudine de nuclei →5 grupe:

 nuclei cu conexiuni cerebeloase
 nuclei ce formează ariile respiratorii bulbare, presoare şi ariile de inhibiţie a reflexului miotatic
 nuclei cu rol receptor şi asociativ
 nucleii rafeului median din tegmentum mezencefalic
 nuclei ce corespund ariei limbice a mezencefalului

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
1. Sistemul reticulat ascendent activator SRAA- primește colaterale de la toate căile de conducere ale
analizatorilor
- trimite eferențe corticale, bilateral
Rol = excitație difuză a scoarței cerebrale

2. Sistemul reticulat ascendent inhibitor SRAI

Rol = reducerea activității cerebrale
puțin studiat

3+ 4. intervine în controlul motricităţii somatice prin

intermediul căilor reticulo-spinale:
 sistemul reticulat descendent facilitator
• se găseşte în regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral
• are tonus propriu
• are rol de întărire a reflectivităţii medulare
 sistemul reticulat descendent inhibitor

34
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
• se găseşte în regiunea ventromediană a trunchiului cerebral
• reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari
• nu are tonus propriu
• constituie o cale finală comună a centrilor inhibitori
suprajacenţi  sistemul inhibitor cortico-cerebeloreticulo-spinalsistemele reticulate descendente

-controlează reflexele tonice şi posturale, prin intermediul motoneuronilor alfa şi gama2

FORMAȚIUNEA RETICULARĂ
FUNCȚII:
influenţează funcţiile vegetative prin centrii reglatori de la
acest nivel:
 respiraţia
 vasomotricitatea
 salivaţia
 voma
 deglutiţia
 secreţia şi motilitatea gastro-intestinală
 termoreglarea
 metabolismul
micțiunea

în reglarea stării vigile şi a comportamentului:

 constituie sistemul de alertare al scoarţei cerebrale, prin sistemul reticulat ascendent activator
 are două modalităţi de acţiune: - fazică (de trezire) - tonică (starea de veghe)
 asigură gradarea controlului stării vigile şi a conştienţei

ACTIVAREA FORMAŢIUNII RETICULATE se realizează prin:

 mecanismul autonom determinat de proprietatea de pacemaker a structurilor constituiente

 întreţinută de:
- aferenţele unor circuite locale
- influenţe umorale (este sensibilă la modificările pO2 ,
pCO2 , [H+], substanţe biologic active endo- şi exogene)

 în întreţinerea activităţii autoritmice a neuronilor formaţiunii reticulate intervin :

- mecanisme adrenergice (specifică substanţei reticulate)
- mecanisme colinergice
* căi ascendente → de la periferie (prin colateralele aferenţelor senzitivo-senzoriale)
* căi descendente → de la cortexul cerebra

EFERENŢELE FORMAŢIUNII RETICULATE care duc la scoarţa cerebrală urmează două căi:
–calea talamică - prin nucleii talamici nespecifici, cu proiecţie difuză
- reglează tonusul cortical prin 2 categ. de aferenţe:
 sistemul talamic difuz desincronizator
 cu efect de trezire şi menţinere a stării vigile
35
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
 foloseşte mediaţia catecolaminergică

 sistemul talamic difuz sincronizator (sist. de recrutare talamic)

cu efect hipnogen
foloseşte mediaţia serotoninergică

–calea extratalamică
influenţează toate aspectele activităţii nervoase superioare:
−conştienţă
−atenţie
−învăţare

CURS 7-CEREBELUL
Cerebelul Cerebelul sau creierul mic este aşezat pe partea posterioară a trunchiului cerebral, în etajul
posterior al cutiei craniene.
Superior este acoperit de emisferele cerebrale de care este despărţit de un sept al dura mater – cortul
cerbelului.

POZA
Prezință trei feţe:
1. una superioară: în raport cu cortul cerebelului
şi prin ea cu emisferele cerebrale,
2. una inferioară : în raport cu fosele cerebeloase ale osului
occipital,
3. alta anterioară: în raport cu triunchiul cerebral

Cerebelul este alcătuit:

- dintr-o porţiune mediană –VERMIS
- două porţiuni laterale -
numite EMISFERELE CEREBELOASE
Suprafaţa este brăzdată de şanţuri paralele de diferite adâncimi:
- cele profunde delimitează
LOBULII CEREBELOȘI
- cele adânci delimitează LOBI
- cele superficiale delimitează LAMELE (FOLIILE)

POZA

36
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
Substanţa cenuşieformează scoarţa cerebeloasă în exterior- strat molecular extern sărac în celule- strat
celule Purkinje- strat granular intern bogat în neuroni multipolari.

Substanța cenușie mai prezintă niște

aglomerări în interiorul substanței albă = Nucleii cerebelului

Substanţa albă este dispusă în interior – formă de copac =ARBORELE VIEȚII - este formată din trei
categorii de fibre:Fibrele de asociere fac legătura dintre diferitele regiuni alescoarţei cerebeloase şi
dintre scoarţa cerebeloasă şi nucleiicerebeloşi.

Fibrele comisurale realizează legătura dintre diferitele zone din cortexul cerebelos ale unei
emisfere cerebeloase cu cele similare din emisfera cerebeloasă opusă.
Fibrele de proiecţie leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi cu alte segmente ale
nevraxului.

Fibrele de proiecţie aferente şi eferente realizează legăturile sau conexiunile cerebelului cu celelalte
formaţiuni ale nevraxului.
a. Fibrele aferente vin de la măduvă, trunchiului cerebral şi scoarţa cerebrală şi se termină la scoarţa
cerebeloasă sau nucleii cerebeloşi:
spinocerebelos anterior.
spinocerebelos posterior.
bulbocerebelos.
olivocerebelos.
vestibulocerebelos.
corticopontocerebelos.

b. Fibrele eferente pleacă din scoarţa cerebeloasă şi din nucleii cerebeloşi şi se termină la trunchiul
cerebral şi la talamus
.fastigiobulbar.
dentorubric.
dentotalamic

Cerebelul este unit de trunchiul cerebral prin intermediul pedunculilor Cerebeloși

POZA - Pedunculii cerebeloşi: - inferiori (corpii restiformi) unesc cerebelul cu bulbul

- pedunculii cerebeloşi mijlocii (braţele punţi) leagă cerebelul de punte
- pedunculii cerebeloşi superiori (braţele conjunctive) unesc cerebelul cu mezencefalul.

POZA- Pedunculii cerebeloşi inferiori (corpii restiformi) - PCI unesc cerebelul cu bulbul și conțin
fibrele aferente
• spino-cerebelos dorsal direct și parțial din cel încrucișat
• vestibulo-cerebelos
• olivo-bulbari

37
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
POZA-Pedunculii cerebeloşi mijlocii (braţele punţi) - PCM - leagă cerebelul de punte conțin fibrele
aferente:
• cortico-ponro-cerebeloase
Pedunculii cerebeloşi superiori PCS (braţele conjunctive) unesc cerebelul cu mezencefalul. Conțin
fibrele aferente:
• tecto-cerebeloase
• trigemino-cerebeloase

Fibrele eferente ale cerebelului :

 de la NC. DINȚAT prin PCS:
fasc. dento-talamic
fasc. dento-rubric care ajunge la nc. roșu, apoi la MS = fasc rubrospinal

 de la nc. FASTIGIAL prin PCI

fasc. fastigio-vestibulare – MS
fasc. fastigio-reticulate – SR

Leziunile cerebelului
ASTAZIA = tulburare a posturi + echilibrului static în ortostatism fără bază mare a poligonului de
susținere
ASTENIA = senzație de oboseală musculară la mișcări musculareușoare
TREMURĂTURA INTENȚIONALĂ = imposibilitatea executării mișcărilor voluntare, acestea fiind
sacadate
ATONIA = scăderea tonusului muscular
MERSUL OMULUI BEAT- TULBURĂRI ÎN VORBIREA ARTICULATĂ

Ataxia Cerebeloas
Ataxic gait and position:
Left cerebellar tumora
a. Sways to the right instanding position
b. Steady on the right leg
c. Unsteady on the left leg
d. ataxic gait

Cerebellar
Medulloblastoma
Cerebrallar tumors on vermis
- Truncal Ataxia
- Frequent Falling Frequent Falling

The child in this picture:

- would not try to stand would not try to stand

unsupported
- would not let go of the bed rail would not let go of the bed rail
if she was stood on the floor
38
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs
CURS 8-

MULTE POZE

39
Prof. univ. dr. Paula dr. Paula Drosescu-note de curs