Anatomie funcțională

Prof. univ. dr. Paula Drosescu

1
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Anatomia omului

este ştiinţa care se ocupă cu studiul

formei şi structurii corpului uman.
Originea și semnificația cuvântului:
“ana
ana” de origine latină
“temnein
temnein” de origine greacă
ambele având aceeaşi semnificaţie: a tăia, a diseca

2
APARATELE ŞI SISTEMELE Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

CORPULUI UMAN

Pentru menținerea vieții,

refacerea țesuturilor distruse/uzate/îmbătrânite,
creștere și dezvoltare, reproducere,
organismul are nevoie de substanțe pe care le ia din mediul
înconjurător.

Substanțele străine corpului nu pot fi

încorporate, utilizate sau să elibereze energia
înmagazinată decât dacă sunt supuse unor transformări
complexe asigurate de activitatea
unor aparate sau sisteme – acestea îndeplinind
funcțiile de nutriție.
3
APARATELE ŞI SISTEMELE Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

CORPULUI UMAN

FUNCȚIILE NUTRIȚIONALE

• aparatul digestiv: include organe care participă la

procesul de digestie

• metabolismul prin care se asigură schimbul de energie și

materie între organism și mediul înconjurător

• aparatul respirator: cuprinde căile respiratorii şi plămânii

• aparatul cardio-vascular: este format din inima şi

sistemul de vase sanguine la care se adaugă sistemul limfatic

• aparatul excretor: structurat în rinichii şi căi urinare

4
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu
APARATELE ŞI SISTEMELE
CORPULUI UMAN

Funcțiile prin intermediul cărora

organismul se pune în relație sau în legătură
cu mediul înconjurător se numesc

FUNCȚII DE RELAȚIE:

• aparatul locomotor care cuprinde: oasele, articulaţiile,

muşchii şi anexelor lor

• sistemul nervos central și periferic

• sistemul endocrin sau glandele endocrine

• analizatorii sau organele de simț.

5
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu
APARATELE ŞI SISTEMELE
CORPULUI UMAN

FUNCȚIA DE REPRODUCERE asigură perpetuarea

speciei umane

• aparatul de reproducere masculin

sau

• aparatul de reproducere feminin.

6
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

SEGMENTELE CORPULUI

Cap: neurocraniu (partea craniană) + viscerocraniul (partea facială)

Gât: unește capul de trunchi

elemente somatice: musculatură, articulații, oase
viscerale: esofag, laringe, trahee, glanda tiroidă,
glandele paratiroide

Membrele superioare sunt solidarizate de trunchi prin

centura scapulară
au o parte liberă: braț, antebraț, mână

Membrele inferioare sunt legate de trunchi prin centura pelvină

au o parte liberă: coapsă, gambă, picior

Trunchiull = Torace + Mușchiul diafragm + Abdomen + Pelvis +

+ Planșeu (diafragm) pelvin
7
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Regiunile abdomenului 8
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu
TERMENI GENERALI
DE ORIENTARE

Poziţia anatomică a corpului uman

este cea de

ORTOSTATISM
(VERTICALĂ):

capul şi privirea orientate anterior

capul
membrele superioare atârnă pe lângă
trunchi
Axele faţa palmară a mâinii orientată anterior,
în ușoară supinaţie
Planurile coloana vertebrală este așezată pe coxal
membrele inferioare sunt apropiate
şoldurile şi gambele în poziție relaxată
picioare sunt în unghi drept faţă de
gambe.
9
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Corpul uman este o structură

tridimensională ceea ce necesită
descrierea elementelor anatomice în:
trei AXE şi
trei PLANURI spaţiale principale.
Axele

Planurile

10
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

AXELE
exprimă direcţia spaţială
sunt perpendiculare între ele

Axul vertical străbate corpul în

longitudinal lungimea sa
cranio-caudal este perpendicular pe sol
pol superior (cranial)
pol inferior (caudal)

Axul sagital corespunde grosimii

antero-posterior corpului
ventro-dorsal prezintă un pol anterior
(ventral) şi
unul posterior (dorsal)

Axul transversal străbate corpul de la

orizontal stânga la dreapta
exprimă lăţimea 11
 PLANURILE Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

se referă la secţiuni convenţionale/reale

Planul median, trece prin axul longitudinal
simetriei şi cel sagital
bilaterale, străbătând corpul pe linia
sagital mediană şi împărţindu-l în
două jumătăţi simetrice:
antimere

Planul frontal trece prin axul longitudinal

planul coronal şi cel transversal
divide corpul într-o parte
anterioară (ventrală ) şi alta
posterioară (dorsală)

Planul corpului se raportează la

transversal poziţia orizontală şi trece
orizontal, prin axul sagital şi
metameriei transversal, fiind
perpendicular pe planurile
sagital şi frontal 12
- 12-
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

În raport cu cele trei axe şi planuri se mai pot utiliza în

descrierea elementelor anatomice termeni ca:
medial - apropiat de planul median
median - poziţionat în plan median
medius - la mijloc din trei elemente
lateral - mai departe de planul median
dorsal - în spate, posterior
ventral - în faţă, anterior
proximal - în apropierea trunchiului
distal - la distanţă faţă de trunchi

sagital - perpendicular pe suprafaţa corpului

frontal - în plan frontal
central - în centrul corpului
cranial - spre extremitatea cefalică
caudal - spre coccis
rostral (nazal) – poziţionat spre nas
occipital - orientare spre posterior
13
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

radial - orientat spre radius

ulnar - orientat spre ulnă, cubitus
fibular - orientat spre peroneu
tibial - orientat spre partea osoasă a gambei

flexia - mişcare prin care două segmente ale unui

membru sau ale corpului se apropie unul de
altul, prin feţele lor anterioare
extensia - mişcare prin care două segmente ale unui
membru sau ale corpului se îndepărtează
prin feţele lor anterioare
adducţia - mişcarea prin care două segmente sau un membru
se apropie de planul sagital median
abducţia - mişcarea prin care două segmente sau un membru
se îndepărtează de planul sagital median
rotaţia - mişcarea prin care are loc modificarea
poziţiei anatomice în sensul axei lungi,
intern sau extern 14
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu
circumducţia - mişcare combinată care presupune ca un
segment al corpului să treacă succesiv
prin flexie, abducţie, extensie, adducţie şi
să revină în poziţia iniţială de flexie

pronaţia - mişcarea prin care mâna, antebraţul

respectiv, gamba sau piciorul se rotesc în aşa
fel încât degetul mare să se apropie de planul
sagital median
supinaţia - mişcare de sens invers pronaţiei, prin care se
revine în poziţia anatomică.

inversiunea - mişcarea prin care se

ridică marginea medială a piciorului:
flexia plantară, adducţia şi supinaţia
piciorului
eversiunea - mişcarea inversă: flexia
dorsală, abducţia și pronaţia piciorului 15
Procesele de creștere și
dezvoltare

16
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Creşterea

un proces biologic cantitativ al organismului, dinamic,

complex ce are loc prin însumarea proceselor biochimice
şi enzimatice din celule şi ţesuturi având drept
consecinţă mărirea în dimensiuni a corpului.

Procesul de creştere are loc după anumite legi şi

într-o anumită succesiune

Are loc din momentul concepţiei, pe toată durata

copilăriei, este activat la pubertate, cu rată mai mică în
adolescenţă, se încetinește foarte mult la maturitate.

Ca apreciere a creşterii se folosesc noţiunile: înalt,

scund/mic, mare cuantificate în centrimetri sau în
kilograme. 17
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Dezvoltarea fizică

un proces biologic calitativ la care participă mecanismele

de adaptare şi perfecţionare prin care trece organismul.

În cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări

metabolice şi funcţionale, hipertrofii/atrofii musculare,
creşterea/scăderea ţesutului adipos, modificări
biomotrice.

În perioada de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt

înlocuite de procesele de involuţie care pot fi lente sau cu
instalare bruscă: boală, sedentarism.

Noţiunile de apreciere sunt: foarte bine/ bine/ insuficient

dezvoltat.
18
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Procesele de creștere și dezvoltare se

realizează în conformitate cu câteva LEGI:

1.Corelaţia organism – mediu

2.Unitatea şi interdependenţa diferitelor organe şi

sisteme

19
Legile după care au loc Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

procesele de creștere și dezvoltare

3. Ritmul de creştere şi dezvoltare este diferit pentru

organele si sistemele organismului.
Astfel, sunt organe care:
- ajung rapid la forma definitivă: ochii, urechea internă,
sistemul nervos central

- se dezvoltă rapid în prima copilărie pentru ca apoi, să evolueze

lent până la pubertate: aparatul renal şi digestiv

- se vor perfecţiona la maturitate: aparatul cardio-vascular,

sistemul respirator, sistemul locomotor

- suferă procese de involuţie la adolescenţă: timusul

- se vor maturiza după pubertate: organele genitale.

20
Legile după care au loc Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

procesele de creștere și dezvoltare

4. Legea alternanţei:

- oasele lungi suferă procese de alungire şi îngroşare alternativă

(niciodată cele două procese nu sunt concomitente, pentru același
segment)
- procesele de alungire şi îngroşare pentru cele două componente
mari ale aceleaşi extremităţi sunt alternative: în timp ce
humerusul şi femurul se alungesc, oasele antebraţului/respectiv
gambei se îngroaşă şi invers.

5. Legea proporţiei:

- există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţii între statură/

lungimea/ lăţimea segmentelor: 4-6 ani, 6-15 ani, peste 15 ani
- fiecare segment are o evoluţie proprie în raport cu statura
- genul individului caracterizează dezvoltarea osoasă a centurii
scapulare, a pelvisului. 21
Legile după care au loc Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

procesele de creștere și dezvoltare

6. Legea pubertăţii:
- înainte de instalarea pubertăţii creşterea staturală are loc pe
seama membrelor inferioare predominând procesele de alungire
osoasă,
- după pubertate procesele de creştere şi dezvoltare se
realizează pe seama trunchiului, prin îngroşarea scheletului şi
prin dezvoltarea masei musculare.

7. Legea asimetriei descrie existenţa unor asimetrii fiziologice

prin: poziţia şi forma organelor intracavitare, solicitarea
predominantă a unui membru.

8. Legea alternanţei de lungă durată care descrie un proces

de creştere extrem de rapid pentru:primele luni de gestaţie,
primul an de viaţă, pentru perioada 6-7 ani precum şi pentru
perioada prepubertară.
22
 Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

Factorii care influenţează creşterea şi dezvoltarea

1. Factorul genetic – caractere cu transmitere:

• dominantă şi care nu se schimbă în cursul vieţii unui individ:
culoarea ochilor, părului, forma nasului, capului, pomeţilor
• ce se poate modifica moderat:
moderat dezvoltarea centurii
scapulare/pelvine
• ce se poate modifica intens:
intens masa musculară, capacitatea
funcţională aerobă.

2. Factorii patologici
Îmbolnăvirile care survin în perioadele de creştere şi
dezvoltare opresc/încetinesc aceste procese
Pe perioada unei boli organismul produce anticorpi, reface
structurile distruse de agenţii patogeni; dispune de prea puţine
resurse pentru a mai face faţă procesului de creştere şi de
dezvoltare. 23
Factorii care influenţează Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

creşterea şi dezvoltarea
3. Factorii endocrini:
• Hormonul de creştere (STH): în funcţie de cantitatea în care
este secretat de hipofiză se descrie o creştere normală,
gigantismul (hipersecreţie STH), nanism hipofizar (hiposecreţie
STH).
• Hormonii tiroidieni influenţează metabolismele proteice şi pe
cele minerale.
• Hormonii secretaţi de timus asigură procesele de creştere
până la pubertate.
• Hormonii secretaţi de glandele suprarenale intervin în
metabolismul bazal, al apei, protidic, glucidic şi mineral.
• Hormonii sexuali favorizează dezvoltarea masei musculare şi
a forţei.
4. Factorii alimentari
Metabolismul bazal la 1-3 ani este de 2-2.5 ori mai mare faţă
de adult ceea ce face necesară suplimentarea raţiei calorice cu
10-20%. 24
Factorii care influenţează Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu

creşterea şi dezvoltarea

5. Factorii externi pot influenţa creşterea şi

dezvoltarea în mod diferit în funcţie de perioada în care
acţionează:
- în perioada intrauterină pot interfera procesele de
creştere şi dezvoltare:
•starea de sănătate a mamei
• alimentaţia mamei
•de starea de oboseală a mamei
•de ingestia de alcool
•de mediul toxic în care trăieşte/lucrează mama
•de eventuala medicaţie teratogenă autoadministrată

- în perioada postnatală procesele depind de:

•factorii de mediu şi de microclimat
•de condiţiile de igienă din familie
•de factorii socio-economici. 25
Experienţa profesională Prof. univ.
univ. dr. Paula Drosescu
Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/

2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport,

Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar

2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru

Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA
1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi
1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi
1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală
2003 medic primar Medicină sportivă
2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie
1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO
(Comitetul Olimpic Internaţional)
1996 medic specialist Medicină sportivă

2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP

2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP
2010 licenţă internaţională în Wingwave
2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP

2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation)

2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional) 26