CAP. II.

STRUCTURA SI FUNCTIILE
FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR
VII

II. 1. FUNCTII DE NUTRITIE :

-HRANIREA (NUTRITIA)
- RESPIRATIA
- CIRCULATIA
- EXCRETIA
• Functiile de nutritie cuprind toate activitatile
prin care organismele prelucreaza si
transporta
substante:hranire,respiratie,circulatie si
excretie.
• In functie de sursa de carbon,in natura
distingem 2 moduri fundamentale de nutritie:
• A.Nutritie autotrofa
• B. Nutritie heterotrofa
 A.Nutritia autotrofa

• Constă in sinteza substantelor organice pornind de la carbon

anorganic,de la CO2
• Hranirea autotrofa este un proces chimic endoterm asa ca este
nevoie de o sursa externa de energie.Dupa sursa de energie
utilizata distingem 2 tipuri de nutritie autotrofa:
• 1.FOTOSINTEZA-cu utilizarea energiei luminoase
• 2.CHEMOSINTEZA-cu utilizarea energiei chimice rezultate din
oxidarea unor substante anorganice din mediu
 1.FOTOSINTEZA

• Este procesul prin care apa cu sarurile minerale din sol si

dioxidul de carbon din aer,cu ajutorul luminii sunt
transformate in substante organice hranitoare cu eliminare
de oxigen
• Organul specializat in fotosinteza este FRUNZA
 FRUNZA
O frunză este formată din:
 teacă
peţiol
limb
 Limbul - este partea verde turtită şi
mult lăţită a frunzei. Limbul este traversat
de nervuri.
Nervurile conţin vase conducătoare ce
se continuă din tulpină şi totodată ajută la
menţinerea limbului întins, conferindu-i
rezistenţă.
Limbul prezintă o faţă superioară, mai
lucioasă şi de culoare verde închis şi o faţă
inferioară, mai albicioasă, pe care
nervurile sunt mai proeminente.
 La unele plante pot lipsi fie teaca,
fie peţiolul sau amândouă. Limbul
lipseşte foarte rar şi atunci el este
transformat în ţepi, ca o adaptare, ca
un răspuns al plantei la condiţiile de
mediu.
 În lumea plantelor, frunzele sunt foarte diferite. Ele se pot clasifica după mai
multe criterii:
după forma limbului: rotundă, ovală, cordată, lanceolată, sagitată, liniară,
aciculară, fistulară
după alcătuirea limbului:
• frunze simple, la care limbul e
format dintr-o singură parte
 frunze compuse, la care limbul este format din mai multe părţi,
numite foliole, aşezate pe un peţiol. După modul de aşezare a
foliolelor pe peţiol, deosebim următoarele tipuri de frunze compuse:
 •frunze penate, la care foliolele sunt
aşezate de o parte şi de alta a peţiolului.
•Când în vârf se află două foliole, frunzele
se numesc paripenat compuse (alunele de
pământ), iar când se află o singură foliolă se
numesc imparipenat compuse (salcâm, nuc)
 după dispoziţia frunzelor pe
tulpină: alterne, opuse, verticilate, în
rozetă.
Frunzele sunt dispuse la nodurile
tulpinii astfel încât toate să primească
razele solare.
Acolo unde dispunerea frunzelor pe
tulpină nu se face într-o anumită
ordine, lungimea peţiolului este
diferită: la frunzele din vârf ea este mai
mică, planta expunându-şi astfel la
soare toate frunzele.
Aşezarea frunzelor pe tulpină este
un caracter adaptativ. Ea are deci o
mare importanţă pentru plantă.